Et in Arad ego

Am ajuns la Școala de ofițeri în rezervă din Radna pentru că intrasem la facultate și  eram foarte mulțumit fiind totuși la doar o oră de casă. Era viață grea la infanterie dar totuși futaiul era puțin mai select fiind primit într-o școală de ofițeri.

Am început practic în octombrie iar decembrie ne-a prins total nepregătiți, lunile de toamnă le-am folosit cum era obiceiul pământului, muncindu-l. Făcuserăm doar o ședință de tragere și foarte puțină instrucție tactică.

Vremurile erau tulburi, la începutul lunii decembrie șefii noștri erau informați și pregătiți cu privire la intervenții în cazul unor tulburări sociale viitoare, în timp ce pe noi ne durea în fund. Eram studenți și chiar dacă ne mai terorizau comandații de pluton, peste alte 6 luni se termina armata și mergeam la Timișoara, la facultate. Eu unul eram îndrăgostit până peste cap în acele vremuri, dragostea mea nefiind tocmai împărtășită mă aruncam cu capul înainte în orice situație, ca să mă mai răcoresc. Fusesem membru în garda drapelului la jurământ, fugi la bucătărie, fugi la centrala termică sau la sala pompelor, fă singur sectorul WC, colac peste pupăză eram și cancelar. Totuși nu mă plângeam, trecuse perioada cea mai grea, mai rămânea să ieșim cu bine și din iarnă.

Statul Major General știa însă că se va întâmpla ceva, gărzile erau controlate din trei în trei ore, iar concediile cadrelor militare fuseseră sistate.

După jurământ începuseră permisiile, unii dintre noi, care locuiau mai aproape, în Arad sau Timișoara primeau doar învoiri de sfârșit de săptămână. Așa s-a întâmplat și în acel weekend. Când s-au întors timișorenii la unitate au fost interogați despre ce se întâmpla în Timișoara și li s-a cerut să nu povestească în unitate ce știau, lucru pe care ei nu l-au făcut. Ne-au povestit cu lux de amănunte ce văzuseră sau auziseră că se întâmplase în Timișoara.

Pe 17 decembrie a fost dat ordinul Radu cel Frumos. Acesta presupunea luarea unor măsuri de alarmare și echipare în cazul atacului unui agresor extern, după trei ore a venit ordinul Stefan cel Mare și asta însemna pregătire cu toată muniția de război și tehnica de luptă. Am rămas în unitate, în stare de alertă până în 21 decembrie.

În data de 20 decembrie Comandantul școlii fusese la o întânire cu Ilie Ceaușescu de unde venise cu următorul mesaj:

„Niște elemente destabilizatoare au pătruns pe teritoriul țării noastre la Timișoara , unde au spart vitrinele în centrul orașului, au produs dezordine, au furat de prin magazine, au bruscat oameni; sunt niște huligani, probabil unguri, iar armata a fost nevoită să iasă în stradă pentru a apăra cuceririle revoluționare.”

Planul era să mergem la Timișoara așa că ne-am pregătit toată seara și noaptea dar spre surprinderea tuturor dimineața pe la 9, Șeful de Stat Major maiorul Neculae Diaconescu primește de la gen. Hortopan ordinul de a se deplasa la Arad, nu la Timișoara pentru că niște elemente dușmănoase devastează centrul Aradului și atacă sediul Comitetului județean de partid.

În acest moment arădenii din plutoane au fost retrași și lăsați în unitate. Totuși câțiva dintre noi au fost întrebați dacă sunt dispuși să meargă acolo și m-am numărat printre ei. Am acceptat.

În total am fost cam peste o mie de oameni din Detașamentul Păuliș care ne-am deplasat în Arad, o companie de TAB-uri și am ajuns acolo cam pe la prânz.

Eram conduși de maiorul Neculae Diaconescu, iar comandantul meu de pluton era lt. maj Voicu.

Tot plutonul avea o relație bună cu acesta din urmă, era un om de treabă, cinstit și drept. În orele care au urmat ne-a coordonat foarte bine. S-a comportat foarte firesc nu și-a ascuns emoțiile și prin asta ne-a câștigat și mai mult încrederea. Erau momente în care fiecare trebuia să stea față în față cu conștiința lui în deciziile pe care le lua sau ordinele pe care le ducea la îndeplinire. Cu toate acestea a știut să fie tot timpul în spatele nostru și să ne dea un sentiment de siguranță și protecție.

În Arad ostilitățile erau conduse de maiorul Bădălan, în calitate de Șef de Stat Major al Diviziei de la Oradea, care odată cu venirea noastră, își pusese în cap să elibereze piața și să suprime rebeliunea împingînd răzmerița pe străzile Horia, Cloșca și Crișan (chiar așa!).

Maiorul Diaconescu a preluat obiectivele din piață stabilind o zonă de demarcație între armată și manifestanți și în scurt timp și-a atras ostilitatea lui Bădălan pentru faptul că nu a acceptat planul său de acțiune.

Eu am intrat în prima tură și am intrat în dispozitiv, cu arma la piept, fără baionetă la armă și cu încărcătoarele în genți, stăteam cu spatele la clădirea Comitetului și cu fața la manifestanți. În fața mea printre ei vedeam fețe cunoscute. După ce am salutat politicos vreo doi cunoscuți la scurt timp m-am trezit față în față cu tata și cu mama.

În spate, Bădălan răcnea la Diaconescu să împingem manifestanții și să eliberăm piața, acesta îi răspundea că el răspunde de oamenii lui, că primește ordin doar de la gen. Hortopan și că nimeni nu va face un pas nici în față nici în spate. Evident că tot Detașamentul Păuliș era de partea lui. Retrăgîndu-se maiorul Bădălan în clădirea Comitetului, oamenii au făcut un pact cu Diaconescu astfel că între noi nu a mai fost o atitudine ostilă. Așa am putut să mă împac cu ai mei și să pot primi și eu și colegii mei un ceai cald de la mama.

În noaptea de 21 spre 22, secretarii CC Ilie Matei și Radu Constantin dăduseră ordin să se elibereze noaptea piața folosind forța și speculînd faptul că rămăseseră un numar mic de manifestanți în piață, cam 100, însă prima secretară Maria Pugna nu fusese de acord cu acest plan cerînd să se acționeze fără a se folosi violența. În acea noapte Valentin Voicilă a încercat o nouă înțelegere cu Nicolae Diaconescu. Acesta consta în faptul că armata nu golea piața noaptea iar a doua zi, când se aștepta un număr sporit de manifestanți, aceștia nu ar fi forțat intrarea în clădirea Comitetului. Oamenii strigau întruna: Armata e cu noi!

În cabinetul primei secretare era un haos, maiorul Diaconescu fusese chemat la ordine, Ilie Matei și Bădălan făceau presuni asupra lui să ne ordone să ne punem baionetele. Degeaba, Diaconescu nu se mai supunea lor. Își luase pe doi dintre noi, studenți de la Institutul de Sport, care erau singurii cu incărcător la armă și aveau misiunea să-l păzească.

Pe la miezul nopții detașamentul nostru nu se mai subordona lui Bădălan și Matei, în piață a apărut un șir de oameni îmbrăcați în civil, cu banderole la mâini, ne dădeau portocale, ceai.

Așa că în lipsa unei atitudini ostile din partea manifestanților pe la două a rămas doar un șir de soldați și o parte dintre noi am mers la odihnă în Liceul Sanitar. M-am trezit și am reintrat în dispozitiv a doua zi dimineața. Treptat piața s-a umplut , se scanda, se cânta, s-au ținut slujbe pentru morții din Timișoara, la ora fugii Ceaușeștilor erau vreo 100,000 de oameni în piață. După fuga lor s-a dat ordin ca toate unitățile militare să fie retrase în cazărmi. Acest lucru s-a întâmplat și cu Detașamentul nostru, am fost scoși din dispozitiv încărcați în mașini și readuși în Radna, în unitatea noastră, doar două companii au rămas acolo, pentru a asigura ordinea.

Am intrat în unitate bucuroși că se terminase totul cu bine, nu se trăsese nici măcar un cartuș, eram toți sănătoși, comandanții noștri erau ridicați pe sus. Încet, încet  am fost temperați de către comandantul unității, Preda și lucrurile au reintrat în normal.

Apoi au început problemele pentru maiorul Diaconescu. Fusese raportat pentru nesupunere la gen. Hortopan și l-au suspendat, voiau chiar să îl judece. Când acest lucru a ajuns la urechile noastre ne-am amărât foarte mult, el era eroul nostru. Așa că am făcut un gest inimaginabil, în semn de protest am ieșit cu mic cu mare pe platoul unității. A fost un moment de rebeliune  care nu s-a încheiat până când comandantul unității nu a venit și ne-a dat asigurări că maiorul Diaconescu nu va fi pedepsit.

Și nu a fost. Dar nici foarte promovat nu a fost, a ieșit la pensie colonel. Promovat a fost în schimb maiorul Eugen Bădălan care a ajuns general de armată, șef al Marelui Stat Major al Armatei Române în 2004-2006 și deputat PDL în 2008.

În Arad s-a tras începând cu noaptea de 22 decembrie spre 23, dar despre asta, altădată.

Anunțuri

395 comentarii

Din categoria Amintiri, Societate

395 de răspunsuri la „Et in Arad ego

  1. cătălin

    Cite nopti n-ai dormit gindindu-te ca ar fi putut fi ca la Timisoara! 😦

  2. junghiul

    Abia după ceva vreme am realizat ce s-a întâmplat şi ce se putea întâmpla.
    Faptul că am fost câțiva arădeni acolo , între soldați, a ajutat la găsirea unor punți de comunicare. Eu unul mai vorbăreț fiind nu-mi mai tăcea gura.
    Ghici, care-s eu?

  3. andreea

    ce amintiri…

    ți-a fost frică? 😦

  4. andreea

    ești în poză? acolo în centru?

  5. cătălin

    Al’ de sta cu spatele?

    Asta nu reusesc deloc sa inteleg, de ce s-a tras dupa 22, de ce in unele orase au fost victime numai dupa 22, in conditiile in care toata puterea era in mina lui Iliescu?

  6. junghiul

    O să continui să scriu ceva și despre ce s-a întâmplat după, vă dați seama că a rămas Bădălan să coordoneze forțele armate? Dezastru!
    Primul din dreapta din șirul de militari de lângă manifestanți, m-am recunoscut după poziția pe care am avut-o în dispozitiv, după armă și după nas.
    Nu cred că ne-a fost mai frică decât altora. Când ne-am întors în Radna am avut misiuni de pază în localitate. Participam la filtre și eu eram cel care oprea fiecare mașină în parte, ceilalți stăteau în poziție de tragere pe marginea drumului, în cuiburi de tragere, dacă ar fi fost nevoie să poată să intervină.N-a fost nevoie. N-am stat să mă gândesc prea mult la ce se poate întâmpla, la faptul că eram primul expus, eram bucuros că a căzut Ceaușescu și că eram era de partea poporului.

  7. andreea

    cum de ce?
    ca să pară situația gravă și disperată și iliescu un fel de brus uilis local.

  8. andreea

    eu nu reușesc să văd nasul niciunui militar.
    🙂 da-mi place că erai îndrăgostit…

  9. cătălin

    Nu stiu, Andreea, nu stiu. In toate celelalte tari comuniste din estul Europei, tranzitia a fost non-violenta. Si acolo, cei care au luat puterea au fost tot cadre ale partidului comunist.

    Da, si eu m-am mirat cum ai putut vedea nasul in poza aceea (desi am marit-o).

  10. junghiul

    Pe telefon reușesc să o măresc.

  11. andreea

    măi, tu îți știi lungul nasului… 🙂

  12. andreea

    vă dați seama, cu mărturii din astea, detaliate și făcute cu capul pe umeri, se poate completa imaginea totală foarte bine. ca un puzzle. probabil că unii au și făcut-o.

  13. cătălin

    Din imaginea aia totala lipsesc marturiile regizorilor. Iar unii au inceput sa-si ia secretele dupa ei, in morminte.

  14. cătălin

    (Numai ca spun prostii la final, uneori si bolovanii simt durerea).

  15. junghiul

    Am plecat ca să aduc o ofrandă Sfântului Hubertus.
    Când ma întorc completez articolul şi trag niște concluzii.

  16. Conform spuselor lui Valentin Voicila, Badalan ar fi fortat manifestantii, in noaptea de 21 decembrie ’89, sa puna inapoi stema comunista pe steagul tricolor al Romaniei, caci el, Badalan, a jurat pe stema comunista. Poate ca de aceea a si fost promovat de Basescu, sa poata fi santajat…

  17. andreea

    ptiu, drace!

  18. Angela

    Nu putea veni și la noi un îngeraș…

  19. andreea

    la omu’ sărac…

  20. cătălin

    Ei, si unde spuneam noi ca nici dracu’ nu vine pe blogul asta.

  21. andreea

    ia uite, junghiul cred că s-a speriat…

    nu-s eu cu pisicile prea mult, dar poza asta e mortală: 🙂


    static.boredpanda.com/blog/wp-content/uploads/2015/12/every-kids-need-pets-4__700.jpg

  22. cătălin

    Da, intr-adevar mortala. 🙂

    Ce mai faceti? Asteptati un Craciun negru (cu asa temperaturi zapada e doar in poze si in amintirile bunicilor). Se pare ca s-au terminat iernile alea de poveste, cu troiene inalte cit casa.

    Si un colind, cu un inceput de nota zece. 🙂

  23. junghiul

    Aşa e, Satan.
    Conform spuselor noastre, Bădălan l-a amenințat pe Voicilă că-l omoară cu mâna lui.
    Apoi a fost bun pentru că a servit, mă rog, patria.

  24. junghiul

    Da, Cătălin.
    Niște troieni mai poți găsi doar în calculatoarele noastre.
    Anul ăsta m-au terminat.

  25. cătălin

    Buna-dimineata la Mos Ajun!

    Andreea, n-am reusit sa gasesc cintecul cu versurile astea, parca le-am auzit odata.

    Have yourself a merry little Christmas
    It may be your last…

  26. cătălin

    Buscu si truismele. Astia au fost si sint bogatii Romaniei. Si au distrus totul, cu o furie greu de imaginat (de fapt, din mult prea multa prostie). Sigur ca mare parte a industriei comuniste era falimentara, produsele puteau fi vindute doar in CAER si cu subventii de la stat. Tehnologia in multe cazuri era la pamint. Dar, erau si fabrici care ar fi putut sa mearga mai departe, de exemplu fabricile de mobila, ca nu trebuie cine stie ce tehnica pentru a lipi un scaun. Acum Romania exporta in draci cherestea si importa rumegus (sub forma de pal).

    Hmm, mai umbla cineva in calculatorul ala cu troieni? Incearca asa.

    1. ADW cleaner: https://toolslib.net/downloads/finish/1/
    2. Malwarebytes https://www.malwarebytes.org/mwb-intercept/ Uite si un tutorial pas cu pas pentru el, desi e putin mai vechi. http://www.wintips.org/how-to-install-use-malwarebytes-anti-malware-ver2
    3. Descarca si instaleaza un antivirus functional. Eu folosesc Avira (e gratis), alta optiune buna e BitDefender Free; daca ciulesti bine urechile, s-ar putea sa prinzi oferte in care BitDefender fac disponibila pe gratis suita lor de securitate (care in mod normal costa binisor).

    Personal, atunci cind un sistem e compromis, prefer reinstalarea pe curat (asta e recomandarea multor experti in securitate). Bine, se presupune ca exista backup-uri.


  27. Craciun fericit si numai bucurii sa aveti!

  28. cătălin

    Multumim, Ivon, Craciun luminos si tie!

    De colinde arabesti ati auzit?

  29. junghiul

    Crăciun fericit!

  30. andreea

    sărbătoriţi, sărbătoriţi… 🙂

  31. andreea

    au schimbat versurile cîntecului, era prea deprimant. tocmai, că eu nu ştiam de varianta cu it may be your last. iaca ce scrie la wikipedia:

    When presented with the original draft lyric, Garland, her co-star Tom Drake and director Vincente Minnelli criticized the song as depressing, and asked Martin to change the lyrics.[2] Though he initially resisted, Martin made several changes to make the song more upbeat. For example, the lines „It may be your last / Next year we may all be living in the past” became „Let your heart be light / Next year all our troubles will be out of sight”.[2] Garland’s version of the song, which was also released as a single by Decca Records, became popular among United States troops serving in World War II; her performance at the Hollywood Canteen brought many soldiers to tears.[8]

    https://en.wikipedia.org/wiki/Have_Yourself_a_Merry_Little_Christmas

  32. Angela

    Eu nu sărbătoresc, că trândăvesc. Sau poate sărbătoresc prin trândăvie, cum se sărbătorea altădată 1 Mai prin muncă. Tocmai a plecat fiu-mio acasă la el, am stat cu țeapa până „sună când ajungi”, că-i o ceață spurcată, de nu văd casa popii de peste drum. Acuma-mi vine să mă culc. Poate mă uit la un film crăciunos, poate citesc ceva, dar oricum în pat mă bag. Sărbători de babă, de! Voi? Îndopatu-v-ați și v-ați veselit?

  33. cătălin

    Am fost pe afara, is -16 acum la mine, la 12 ziua. Genele mi-au inghetat si s-au lipit.

    Daca esti singur, Craciunul poate fi tare trist, uneori iti doresti sa treaca mai repede sau sa nu fi venit deloc. N-am vazut-o niciodata pe mama atit de deznadajduita ca ieri. La o vecina i-au venit cele doua nepotele si a stat si a auzit chitcaiala lor, ca le desparte un perete subtire. Asta i-a pus capac. Greu. Stiu cit rau le-am facut alor mei ca n-am nici familie, nici copii, si m-am si dus atit de departe…

    Si de citeva zile tot imi rasuna in cap versurile alea timpite.

    Have yourself a merry little Christmas
    It may be your last

  34. cătălin

    N-am reusit sa gasesc nicaieri cintecul cu „It may be your last”. Probabil ca nici nu a fost cintat, dar mi-au ajuns sub ochi versurile, si atunci am retinut melodia in varianta sumbra. Ori is timpit, ori nu…

    Da, poate mi-ar prinde bine o bataie.

  35. andreea

    nyencore.com/wp-content/uploads/2013/07/Screen-shot-2013-07-13-at-11.26.51-AM.png

  36. Angela

    Andreea, eu îl țin și tu dai! Când obosești, schimbăm.

  37. Angela

    No, iaca, acuma nu pot să mă duc la culcare. Lasă, că nu mai are mult nici crăciunul, tot citesc prin presă că se interzice în lumea bună.

  38. cătălin

    M-ati facut sa zimbesc. 🙂

    De ce sa se interzica? Nu-mi vine in cap nici un motiv.

  39. cătălin

    Cam sint de acord ca institutiile publice nu ar trebui sa foloseasca nici un fel de simboluri religioase.

    Apropo, ca mi-am adus aminte. N-am fumat niciodata, dar nu sint de acord cu interzicerea fumatului in baruri. Daca nu sint obligatorii detectoarele de fum (si nu sint), nu vad cu ce m-ar deranja ca fumeaza unii intr-un loc in care oricum eu nu intru.

  40. andreea

    io, cînd vine vorba de subiectul ăsta sînt mai scîrboasă un pic. atîta m-au chinuit pînă acum fumătorii – în facultate, la serviciu (da, da, chiar cînd mi-am schimbat locul, acum un an, am avut mari probleme), în orice restaurant, local şi în orice locşor public încît socot că a venit timpul să se chinuiască şi ei un pic.

    grrrr!!!! 👿

  41. Angela

    Ei, n-aș pune botul la discuții despre legea aia, pentru că-s fumătoare și ce zic eu nu se pune. Așadar, nu că zic, dar vreau să spun că e absolut normal să nu se fumeze în anumite locuri și fumătorul poate să accepte asta. Dar antifumătorul isteric nu poate suporta ideea că există un loc unde cineva se simte bine făcând ceva ce el, antifumătorul isteric, nu face. Asta e toată tărășenia cu spațiile publice. Că e simplu. Nu mă simt bine într-un loc, nu mă bag în el. Dar nu mă înverșunez să nu mai existe acel loc. Restul, că e nociv, că intoxică plămânii neprihăniți, bla-bla. Asta se poate evita ușor. În schimb marea poluare nu pare a deranja pe nimeni, poți inhala toate noxele civilizației, dar nu cumva, cineva să fumeze. Pentru că altcuiva îi face o plăcere sadică să știe că ăla se chinuie. E groaznic. Fumătorul e un om bolnav. Nu vă imaginați ce chin e să faci, de pildă, un drum Cluj-București cu trenul, 10-11 ore, și să știi că nu poți aprinde o țigară. Eu fumez ca un porc, dar în mers, nu prea. În tren, mașină etc. nu-mi prea vine. Dar la gândul că nu pot,dacă chiar vreau, că n-am voie, e insuportabil. Nu e chiar așa de simplu, e sevraj.

  42. andreea

    voila! 🙂

  43. Angela

    Ăia, de zici tu, erau nesimțiți. Și tot nesimțiți ar fi fost și dacă erau nefumători. E ticăloșie să fumezi în nasul nefumătorului, cu asta-s de acord. Eu n-am fumat în propria mea casă două săptămâni, cât a stat prietena mea la mine, pentru că e nefumătoare. M-am mai ascuns în budă cu țigara sau am ieșit afară. Eu nu merit să mă chinui.

  44. andreea

    ştiu. 😦

  45. andreea

    ideea e că, am observat de-a lungul timpului, că fumătorul nu-l crede pe nefumător. adică nu vrea să creadă că nefumătorul chiar suferă din cauza lui. că de abia mai respiră. mai degrabă e de părere că nefumătorul face fiţe, că joacă teatru doar aşa, de-al dracului.

  46. andreea

    şi pe lista asta, de pildă, e şi biata mea mamă. adevărul e că e greu să crezi că pe altul îl supără rău ce ţie îţi place la nebunie.

  47. Angela

    Poate doar bețivii să ne înțeleagă. Uite, acuma am niște provizii de țigări, dar mă cam îngrijorează că scad și mă tem că n-au să-mi ajungă până poimâine, că mâine e închis totul pe aici. Asta-mi dă o stare generală proastă. Nu e moft, e boală. La marii fumători, zic. Că ăia ocazionali n-au nici pe dracu dacă nu fumează, e fiță. Nu pot nici măcar să reduc doza. S-a întâmplat să nu am țigări câteva ore și când am reușit să dobândesc, am recuperat imediat toată cantitatea pe care aș fi fumat-o până atunci. Una după alta, sudate aproape. Deci interzisul total e cam sadic, chiar medical vorbind.

  48. Angela

    Complicat. Eu îs convinsă că e insuportabil pentru nefumători, de aia nici nu mă declar prea oripilată de legea aia și nici nu fumez aiurea, unde ar putea deranja. Dar măcar un locșor pe ici-pe colo ar trebui să ni se lase, fiindcă disconfortul abstinenței e mare de tot. Nu e fiță. Dacă din o sută de crâșme într-una sau două se poate fuma, de ce trebuie să fie nefumătorul atât de înverșunat împotriva lor? Rămân destule în care să poată merge și să se simtă bine, așa cum și nefericitul toxicoman s-ar simți și el bine undeva.

  49. cătălin

    Fumatorii nu-i inteleg pe nefumatori (si invers), credinciosii nu-i inteleg pe atei (si invers). E atit de greu sa te pui in bocancii altuia, macar pentru o clipa. 😦

    Si legat de droguri, mi-as dori legalizarea lor.

  50. andreea

    of, sigur că ar trebui să aibă localuri în care să poată fuma, dar dacă sînt saloane separate, am observat că, de fapt, sînt destul de greu de separat din punct de vedere olfactiv.

    problema nu e aia. probleme sînt, de exemplu, ca cele din biroul din care m-am mutat, după 3 luni. da, acum e bine unde stau, dar fumătorul care a rămas acolo chinuie acum alt nevinovat. probabil că nu va renunţa niciodată la asta (să fumeze în birou, în timp ce desenează) cu absolut orice risc. chiar şi să fie dat afară.

    cînd a fost apostrofat a răspuns: ce e cu atîta tămbălău? au mai stat şi alţi nefumători cu mine şi nu s-au lamentat în halul ăsta…

  51. Angela

    Eu nu știu cum ar fi dacă s-ar legaliza. Habar n-am. Bucurați-vă că n-aveți vicii din astea înrobitoare și fie-vă milă de cei care le au. Nu cred că e vina lor. Unii pot să bea toată viața câte un păhărel-două pe zi sau chiar mai multe, ocazional, și să nu fie bețivi, așa cum alții nu se pot opri și ajung alcoolici. Așa o fi cu toate, nu toți cei care gustă din ceva devin dependenți. Dracu știe ce face diferența.

  52. andreea

    ia uite, pisoiu vrea nişte iarbă… 🙂

  53. Angela

    Ar trebui puși oamenii pe căprării. Eu nu fumam în birou, ieșeam pe coridor unde era un loc dedicat. De multe ori aș fi fumat, mai ales dacă trebuia să mă concentrez la ceva complicat sau care trebuia făcut repede. Mi-ar fi fost mai ușor cu o țigară și nici nu era o soluție să tot ies, n-aveam răbdare și stingeam după două fumuri, să vin înapoi. Era destul de nasol. Cândva am lucrat într-un birou cu încă doi colegi, fumători amândoi. Era grozav și infect, ne sufocam după două ore…

  54. cătălin

    Asa e, saloanele separate nu pot fi izolate. Pot spune ca pina si in Amsterdam, in aeroport, tot pute atunci cind esti aproape de o „celula” din asta, pentru fumatori.

    Ne, nu vreau iarba, n-as incerca niciodata. Mi-i prea frica sa pierd controlul.

    Legat de acel fumator, exista ace pentru cojocul lui. Toate cladirile de birouri de pe la mine sint obligate sa aiba detectoare de fum. Functionale. Aprinzi o tigara? Incep alea sa sune si, dupa caz, sa improaste cu apa. In plus, vin pompieri, politie, se evacueaza cladirea (am prins o data asa ceva).

  55. Angela

    Ei, pe lumea asta multe put. De câteva ori am coborât din autobuz înainte de vreme cu câteva stații, fiindcă cineva puțea îngrozitor. Ori a hoit, ori a parfum excesiv. Și asta la mine se lasă cu migrenă, câteva ore sau chiar o zi și o noapte de suferință. Dar nu-i poți interzice omului să pută. Pe când dacă-și aprinde o țigară, poți să-l lapidezi.

  56. Angela

    Bine. Dezbăturăm ce dezbăturăm, mă duc să mă culc. Numai să vă sperii un pic. Dacă ne lăsăm cu toții de fumat, s-a dus dreacu bugetul. Aveți idee cam cât încasează statul de la noi? Accize, tva.. Se prăbușește economia. Au să pună alte taxe și impozite, să se scoată paguba. Pe mine mă doare-n cot, că banii nu-i mai dau pe țigări, îi dau pe taxe, oricum nu-i aveam. Dar voi veți fi ruinați. Noapte bună, copii!

  57. cătălin

    Angela, scuze, ca nefumator pot sa spun ca aia care fumeaza imi miros de la o posta. Dar nu vreau ca fumatul sa fie interzis peste tot, si nici nu compar mirosul de fum din hainele lor cu mirosul de nespalat. Chiar am mers odata intr-un cazino in care se fumeaza (m-a tirit grupul, ca altfel nu intram nici batut). Sa mincam. Pot spune ca aveau un sistem de ventilatie foarte bun, sau nu stiu ce faceau, ca nu prea era fum inauntru. Nu pot sa spun ca mi-a placut, dar nici nu m-am simtit rau, sa ma ia cu migrene.

    Asta-vara, cind am venit prin Romania, tin minte ca am vazut intr-un supermarket „bors magic”. Probabil o chimicala, ma rog. Azi am mincat insa brinza magica. Adica brinza de acasa. 🙂 Cu mamaliga si sarmale.

    Noapte buna!

  58. cătălin

    You have to begin to lose your memory, if only in bits and pieces, to realize that memory is what makes our lives. Life without memory is no life at all… Our memory is our coherence, our reason, our feeling, even our action. Without it, we are nothing.

    Sa facem ca pe fb, cu citate. Numai ca citatele care-mi ajung sub ochi au o anumita nuanta…

  59. junghiul

    Din perspectiva asta eu împart lumea în două, nefumători și fumători.
    Cred că ar trebui ținut cont de ambele păreri și operat cu bun simț.
    Pentru că nu sunt nefumător vă voi spune punctul meu de vedere, de fumător.
    Da, și eu cred că fumatul e o practică păcătoasă (nu în sens biblic) care trebuie reglementată. Trebuie protejați în primul rând cei care încă nu au optat încă (de exemplu copiii) și nefumătorii. Deci fumatul în spațiile publice ar trebui interzis dar totodată, ar trebui prevăzute spații special amenajate, unde și fumătorii să-și exercite un drept al lor , ăla de a fuma. Apoi timpul le rezolvă pe toate, uite italienii ( și nu numai) s-au obișnuit să iasă afară din restaurant și să fumeze acolo, într-un loc special amenajat.
    Constat o virulență și o înverșunare nefirească din partea a celor care s-au lăsat de fumat. Noi , fumătorii care am renunțat la fumat (temporar sau pentru totdeauna, om vedea) ar trebui să fim mai înțelegători pentru că toate abuzurile pe care le contestăm astăzi, le-am practicat și noi ieri, fără să obținem vreo ispășire în acest sens.
    Mie îmi place să povestesc despre fumat și încerc să-i conving pe cei care nu au optat încă, să nu se apuce vreodată.
    Pentru că voi rămâne toată viața mea un fost fumător care uneori încă mai visează că scoate rotocoale de fum.

  60. junghiul

    Angela, îți mai amintești că mai demult erau vagoane pentru fumători și vagoane pentru nefumători? Pe atunci nu fumam și le alegeam pe acelea de nefumători. E drept că și unele și altele miroseau urât dar asta din motive de necurățenie și nespălare.

  61. junghiul

    Brânză de acasă, magic!

  62. junghiul

    O iau din loc, am furnici pe toată talpa!

  63. Angela

    Ei, da. L’enfer, c’est les autres. Avem idiosincrazii de toate felurile, chestii produse de alții și care ne produc nouă disconfort. Desigur, fumătorul pute. Și bețivul pute. Eu am o hipersensibilitate la mirosul cuiva care a îngurgitat o cantitate de alcool peste o limită pe care n-o cunosc, dar pe care o recunosc. Respirația, mirosul pielii ăluia îmi fac rău. Uneori pot evita asta, alteori nu. În spațiul public, zic. N-o să mă apuc acum să militez pentru interzicerea consumului de alcool. Deși daune produce și ăla, poate nu direct, că nu există neapărat bețiv pasiv. Sau poate că da, dacă stau în preajma băutorului și inhalez aburii alcoolului din paharul sau respirația ăluia și mă apucă migrena. Și accidente, și violență…Fumătorul nu fură și nu ucide pentru bani de țigări, decât dacă-i beat. Și nici nu adoarme cu țigara aprinsă, să dea foc la tot cartierul, decât dacă-i beat. Și nici nu-și bate nevasta după ce a fumat trei pachete de țigări, dar după ce a băut ca porcul, o bate. Etc.
    Ș-apoi tutunul nu degeaba e iarba dracului, te face captiv într-un mod parșiv, fiindcă nu-i doar o chestie de nevoie fizică, sinapse, dopamină, bla bla. Și astea. Dar mai e ceva. Și altcevaul ăla e cotropitor. O să povestesc, dacă pot. Dar nu ca o pledoarie pentru fumat, Doamne-ferește! Îi invidiez, pe bune, pe cei liberi de pacostea asta și propovăduiesc neapucatul de fumat pe unde apuc. Dar pacostea asta e a mea e o iubire toxică. Sufăr cu ea, aș suferi fără ea. Fie-vă milă, nu trageți în fumător.

  64. andreea

    nu tragem, nu tragem… 🙂

  65. junghiul

    Ah, cum fumam Carpați fără filtru.De Timișoara.

  66. junghiul

    Țigările bune se dădeau mai departe pe post de favoruri.

  67. cătălin

    Inversunare nefireasca vezi cam peste tot. Multi au nevoie de atentie si de adrenalina, ca se plictisesc atit de tare…

  68. Angela

    Nu e plictiseală. Îs raporturi de putere și de dominare. Începând cu boșorogul care urlă din balcon la copiii care se joacă în fața blocului, pentru că asta poate și așa se simțe și el mai tare decât altcineva și sfârșind cu..orice, la orice nivel.

  69. Angela

    Acuma, lăsând la o parte fumatul sau nefumatul, lumea a devenit în general un loc stupid și periculos. Atâta obtuzitate combinată cu excesul de reglementare o să ne ducă fix la dracu, într-o lume crispată, ternă, fadă și temătoare de orice.

  70. cătălin

    Imi aduc aminte cum jucam fotbal cind eram copii, mai toata ziua, de capul nostru. Ne mai injuram, ne mai cafteam, mai veneau tiganiii si furau mingile, de astea. Acum „terenurile” unde am batut eu mingea sint pustii, iar copiii se joaca numai supravegheati de parinti. Nu stiu daca e mai bine sau mai rau.

    Nu prea inteleg ce motivatie au avut politicienii pentru a interzice fumatul in toate barurile.

  71. Angela

    Nu-i nici bine, nici rău. Așa e lumea acum. Nu cred că mi-aș lăsa nici eu copiii sau nepoții să se joace pe unde hălăduiam eu în copilărie, sau chiar copilul meu. Aveam un teritoriu vast în jurul casei, strada, parcul, Cetățuia, malul Someșului și chiar mai departe. Acum n-aș avea curaj să las un copil să iasă din raza mea vizuală.

  72. cătălin

    Pai ce s-a schimbat?

    Cind eram copil, as fi zis ca e insuportabil sa fiu supravegheat tot timpul de un adult. Cum as mai fi invatat sa injur, de exemplu?

  73. Angela

    Păi multe. Preocupările copiilor în primul rând. Dacă am fi avut noi ce au ei acum, am fi fost fix așa. Fără hoinăreală, fotbal, furat de fructe de prin grădini, jucat afară până făceam țurțuri la turul nădragilor, citit și alte alea. Ne jucam și noi electronic, stăteam cu nasu-n ecrane și feisbuceam cu prietenii.
    Am crescut și ne-am comportat pe măsura tehnologiei de atunci.
    Apoi vacarmul urban, traficul infernal, lumea indiferentă și grăbită..Nu mai trimiți un copil cu plasa într-o mână și cu banii în cealaltă până la prăvălia din colț, că-l duci o dată pe săptămână la shopping la mol. Nu mai mergem în vizită la bunici (era o adevărată expediție, deși stăteam în același oraș,dar atmosfera aia..prăjiturile bunicii, lucrurile din casă..) că vorbim cu ei pe skype. Și multe altele. Așa e acum și gata.

  74. cătălin

    Hmm, daca nu vorbeam cu ai mei pe skype, poate as fi traversat Atlanticul sa-i vad de Craciun? Inclin sa cred ca da…

    Have yourself a merry little Christmas
    It may be your last

    Si ceva de sezon (la mine, ca voi umblati in costume de baie).

  75. Angela

    Măi, copile, dacă nu-ți ștergi din cap versurile alea cu it may be bla bla, o să ți le tatuez pe frunte sau pe fund. Și măcar peste ani și ani, mulți-mulți ani, când vei fi boșorog și pielea ți se va fi scofâlcit, stafidit și smochinit, au să devină, din această pricină, ilizibile. Să nu le mai văd-aud, că cafteala Andreei o să ți se pară dulce mângâiere pe lângă ce vei căpăta de la mine.

  76. cătălin

    Scuze, am purtat vorbele alea in cap de Craciun…

  77. Angela

    Poartă și tu o căciulă de vizon, nu vorbe proaste.

  78. andreea

    nu chiar in costum de baie, dar pe-aproape. la Sinaia e ca in Bucuresti. caaaald, soare, bleu-ciel.

  79. cătălin

    Macar pe munti e ceva zapada?

  80. andreea

    niscaiva pete albe razlete.
    mie imi convine asa. Sabina cam sufera, ei ii place zapada. am inteles ca marti ninge.

  81. Angela

    Pe la mine e frig și ceață. De multe zile o ține tot așa. Două-trei grade și o ceață deasă-deasă. Să vedem mâine ce o fi, că acum deschisei geamul și e senin, stele și lună. Naiba s-o mai priceapă de vreme.

  82. cătălin

    De ceva vreme Craciunurile sint gri si triste…

  83. andreea

    o sa te colorezi tu odata si odata…

  84. andreea

    cit e ceasul? mi-e foame.
    pe unde o umbla Teo de nu vine la conversatie cu mamica lui…

  85. cătălin

    Unde e plecat?

  86. andreea

    apai crezi ca io stiu?

  87. junghiul

    Hohoho, m-am dat cu săniuța. La ăsta micu nu-i place zăpada. Zice că se udă. Tăt îi mă-sa, ninerit.

  88. cătălin

    Poate inca n-a invatat sa-i placa zapada, ca totul se invata pe lumea asta.

  89. Angela

    Se tot învață și se tot dezvață. Că mie mi-a plăcut zăpada, după aia nu mi-a mai plăcut, acum recunosc că mi-e cam dor de ea. Dar dacă totuși o să mai ningă până la urmă, nu-i sigur că n-o s-o sudui iar.

  90. Angela

    E cea mai mârșavă vreme posibilă, negură și ploaie, curată bătaie de joc. În așa hal mi s-a urât, că am ajuns să votez pe un sait de sport „Care este cel mai mare forbalist român al tuturor timpurilor”.
    Mi-am cumpărat ieri Soloviov și Larionov și ultimul număr din Rebus expert, ăla cu 87 de careuri de definiții. Încerc să nu pun botul la ele, le economisesc pentru zilele următoare, când am să stau în bârlog ca o ursoaică ramolită. Numai de nu m-ar tot durea câte ceva..

  91. cătălin

    Uf, Angela, nu mai bine povestesti pe aici cite ceva? Ai trait atitea, ai avea atitea de spus. Si mama se plinge de dureri, miinile ii sint o rana, infectii … dar tot se incapatineaza sa faca treaba, ca si cind ar fi fost sanatoasa. Ii e groaza sa iasa afara din cauza bubelor de pe piele, pe fata se mai da cu fond de ten, sa le mascheze, dar pe miini – nu prea are ce face. Nu vrea sa reduca doza de medicament, asa cum ar fi fost normal sa faca si cum i-ar fi spus un doctor adevarat. Are si ea dreptatea ei …

    Ia uite ce am aici (o sa sterg linkul dupa citeva zile):
    https://ciocolatacusare.files.wordpress.com/2015/12/rebus-acasa.pdf

    Asta-noapte am citit o carte (ma rog, o parte din ea). Pe nerasuflate, asa cum citesti orice carte buna. Nu stiam ca Mircea Miclea scrie atit de bine.
    https://ciocolatacusare.files.wordpress.com/2015/12/restul_si_vestul.pdf

  92. cătălin

    Ne-am dus toți, eram 11 (i-am socotit după aceea), și-am făcut cerc în față statuii lui Matei Corvin. „”Ce facem, mă, ce facem?”” Toţi întrebam, nimeni nu răspundea. La scurt timp a venit un ofiţer spre noi, insoţit de unul de la gărzi patriotice. „”Ce faceţi aici? Vă rog să părăsiţi locul!”” „„Nu părăsim, dom’le, locul, discutăm.”” Strângeam toţi din dinţi, şi ei, şi noi. „Vă rog să părăsiţi urgent locul.”” „„Nu plecăm, dom’le. Discutăm.”” „„Va rog să parasiţi urgent locul, altfel vă arestez!”” Mi-aduc şi-acum aminte de Constantin ; era în acelaşi palton ponosit de custode cu care umbla pe la Biblioteca Universitaţii, când ne aducea cărţile si-ntreba ironic: „”Băiete, tu-nţelegi ce citesti?”” S-a desprins puþin de noi şi, uşor teatral, mimând vocea lui Ceauşescu, a strigat : „”Da’ tovaraşu’ Honecker ce mai face? Ce mai face tovarăşu’ Honecker?”” „„Ce-ai zis mă, javră?””, se aruncă ofiţerul pe el şi-l prinse de mâneca paltonului. „Eşti arestat.”” Într-o fracţiune de secundă l-am înghesuit între noi : „”Nu pune, mă, mâna pe el, mă!”” „„Ce faceţi aici, măă? Ce faceţi aici, măăă!”” repetă ăla de la gărzi patriotice, tremurând. „Ce faceţi aici, măă, ce!?” Atunci a fost momentul când Călin s-a ridicat pe o bancă şi a strigat: „Timişoara! Timişoara! Ti-mi-şoa-raa!” şi într-o clipă, fără să mai vedem şi să ne dăm seama ce se-ntâmpla cu noi, am strigat toţi: „Ti-mi-şoa-ra! Ti-mi-şoa-ra! Libertate! Li-ber-ta-tee!.”

  93. cătălin

    Ai simţit vreodată că te sufoci şi-apoi deschizi gura mare, mare, ca să mănanci aer şi să nu mai ai altă senzaţie decât a aerului care intră în tine şi ţi se pare că nu-i de-ajuns şi te-ameţeşte? Aşa m-am simţit atunci! şi-am strigat ca bezmeticii, ca nebunii. Şi cred că am strigat şi de frică, da, ca să ne dăm seamă că mai suntem încă vii. Ăia care voiseră să ne aresteze plecaseră. Un Aro albastru, de la poliţie, se învârtea în jurul pieţei. Îl vedeam toţi, ştiam că nu mai avem cale de întoarcere, eram singuri în mijlocul pieţei. Pe trotuare s-au adunat într-o jumătate de ceas mii de oameni. „Veniţi cu noi! Veniţi cu noi!” Strigam. Eram congestionaţi, răguşiţi; strigam ca-ntr-un delir continuu. Călin s-a urcat pe o maşină. „Veniţi cu noi! Veniţi cu noi!” Ei, Mihaela, şi-atunci am văzut ce însemna laşitatea semenului meu. Între noi şi ei nu erau decât patru metri de asfalt. Toţi stăteau pe trotuare, mii de oameni se uitau la noi, nimeni nu trecea! Câţiva s-au aventurat până la mijlocul şoselei, s-au uitat înapoi şi s-au întors pe trotuar. Unii s-au pus în genunchi. Nimeni n-a trecut. Din laşitate, sau poate pentru că au avut timp să se gândească (nu ca noi) înainte de a face pasul cel fără de-ntoarcere. De fapt, poate chiar asta e laşitatea.

    (M. Miclea – Restul si Vestul)

    Eu cred ca as fi ramas pe trotuar. 😦

  94. andreea

    a fulguit, un pic…

  95. andreea

    la cit sint eu de fricoasa… nici nu mai zic nimic.

  96. cătălin

    Hai la mine, sa inoti prin troiene!

    Cum spunea si Miclea mai sus, poate ca fricosii sint cei care gindesc mai mult inainte de a face vreun pas. Mai ales cind nu mai e cale de intoarcere dupa ce faci pasul respectiv, care s-ar putea sa fie inutil.

  97. andreea

    chiar s-a asezat un pic, zapada, pe tufe… eu is cam racita, asa ca ma tratez cu ghimbir si cu tuica fiarta. 🙂

  98. cătălin

    Ce-i? Iar astepti sa vorbesti cu tari indepartate?

  99. andreea

    acu de abia ma enervezi!

  100. junghiul

    Abundă internetul de tristețe pentru Fluturica.Totuși să conduci un Land Rover cu 140km/oră pe un drum național, fără centură şi vorbind la telefon denotă un dram de inconștiență. Iar faptul că mai conduci şi un departament social în media e agravant. În locul copacului putea să spulbere vreo Dacie cu o familie nevinovată.
    Dumnezeu s-o odihnească!

  101. cătălin

    Pe aici, autostrazile principale au sensurile de mers separate, ca sa ajungi pe contrasens iti trebuie un tanc. In Romania sint atit de multe accidente din cauza asta, ca s-a facut economie la construirea drumului.

    Nu e 130 viteza maxima, Junghiule?

  102. Angela

    Indiferent care e, crezi că o respectă cineva? Ș-apoi autostrăzile or fi cum or fi, dar drumurile naționale trec prin sate. Mai un cal lăsat de capul lui, o turmă sau o cireadă care tocmai se întoarce de la pășune, mai un moș beat sau copii pe bicicletă, o groapă, ia, din astea. Și dacă mergi ca nebunul, cum te descurci cu toate astea?

  103. cătălin

    Graba e o caracteristica nationala…

  104. Angela

    Nu știu dacă graba e. Sau nu orice fel de grabă, ci graba degeaba. De dragul grabei. Mai degrabă ar fi nesimțirea, inconștiența, un fel de teribilism care transcende instinctul de conservare. Acum nu circul des și nici nu conduc, n-am condus niciodată. Dar am stat în dreapta șoferului mii și mii de kilometri și teorie știu… Ce văd acum..mă apucă spaima. De la mine la Cluj îs vreo 21 de kilometri. Din care 10 pe drum județean și 11 pe DN1. Apoi ce mi-e dat să văd..Din partea cu șofatul mi-am însușit numai înjuratul. Și am ce înjura!

  105. cătălin

    Da, intotdeauna am privit uimit la graba si nervozitatea romanilor in trafic. De la pustiul de 18 ani la tatal responsabil de familie, toti se transforma pe sosele in asi ai volanului, intr-o lupta dementa cu zecimile de secunda: „depasesc, deci exist”. Viata e si ea o cursa, nu? Probabil ca prin alte tari amenzile mai taie din aripile grabitilor de profesie.

  106. junghiul

    Vă pregătiți?

  107. cătălin

    Da, ne pregatim. Dupa un timp, si in functie de cine ai alaturi, trecerea dintre ani poate fi un moment greu. Iti aduci aminte ca, orice ai face, exista un ceas acolo pe care nu-l poti opri. Tic-tac, tic-tac! Ceas pe care il stii atit de bine, mai bine poate decit sufletul-pereche (daca l-ai gasit), dar pe care vrei sa-l uiti, cit mai mult timp posibil. De Anul Nou n-ai cum, insa.

    M-am mai gindit la ce s-a intimplat in ’89 (ajutat si de o discutie de pe fb). Pina pe 21, regimul a fost de neclintit. Apoi, probabil cu aprobare externa, unele cadre din CC au inteles ca trebuie sa renunte la Ceausescu. Aia cu urechi mai lungi au auzit, astfel ca la Cluj, in ziua de 22, sediile militiei si ale partidului erau goale. Sobolanii fugisera. La Bucuresti, pe la 9 dimineata, Stanculescu preia toata puterea, armata si securitatea il tradeaza pe Ceausescu. Totusi, armata romana minjita de singele Timisoarei trebuia spalata, si noua putere trebuia cumva sa se legitimeze. Si atunci s-a apelat la diversiunea cu teroristii. Mii de zvonuri la televizor, citeva simulatoare care imitau zgomotul mitralierelor, o atmosfera de surescitare si frica, si a fost suficient. Armata condusa in mare parte de cretini alcoolici a ajuns sa traga in orase cu elicoptere si chiar cu tancurile. Unde au fost garnizoanele mai numeroase, acolo s-a tras mai mult (vezi cazul Sibiului).

  108. Angela

    Nu-i prea roz percepția ta despre Anul Nou. Eu nu m-am gândit niciodată așa. Mă gândesc de obicei la anul care a trecut și inventariez chestiile bune care s-au petrecut în el, le bodogănesc un pic pe cele rele, apoi îs convinsă că anul viitor va fi neapărat mai bun și că se vor întâmpla oarece miracole în el. Rahat, că nu se întâmplă, urmează să fie la fel ca ăla vechi, dar în momentele alea nu contează.
    Fiindcă mi-a trecut de mult vremea chefurilor, stau ce stau până la miezul nopții, mă uit afară la artificii, respir adânc aerul nou și apoi adorm. Asta-i tot, dar nu-i nici umbră de melancolie, regret legat de trecerea timpului și alte tristeți de genul ăsta. Îs veselă că am mai apucat un an nou.

  109. Angela

    Cât despre acel ceas, nu pricep de ce ai vrea să-l oprești. Lasă-l să ticăie în legea lui, că oricum se oprește el singur când îi vine vremea. Ba să ticăie acolo, cât mai mult. Până ticăie e bine. După aia nu știu cum e și deocamdată nici nu mă prea interesează.

  110. cătălin

    Ehe, in unele momente tare am vrea sa mai oprim ceasul in loc. Sa raminem tineri, sanatosi, iubiti, sau inconjurati de cei la care tinem…

    Mi-o venit ieri un motan la fereastra (stau la demisol). 😛

    Imi spune wordpressu’ ca blogul asta exista de doi ani. Nu stiu cind au trecut asa de repede, dar ma bucur tare mult ca sinteti pe aici. La multi ani, oameni dragi!

  111. Angela

    Și ție, la și mai mulți! Și senini și veseli.
    Azi n-a venit motanul?

  112. cătălin

    Nu, o fost un eveniment cu motanu’ la geam, ca nu mi s-a mai intimplat. Am si o plasa de tintari fixa, asa ca n-am putut pune mina pe el.

  113. Angela

    E semn bun. N-a venit el degeaba. Poate mai vine, pune-i ceva de halit. Cum era? Adică mare, mic, ce culoare avea? Spune tot!

  114. cătălin

    Mare, galben cu ceva dungi negre. S-a cam speriat de mine, dar tot a venit la mina mea. Curios. 🙂

  115. Danny

    La Multi Ani celor ce se bucura de ciocolata cu sare!

  116. junghiul

    La mulți ani!

  117. junghiul

    Centenarul Dada și lipsa zăpezii m-au condus la rezoluția:
    „t u t r e b u i e s a f i i p l o a i a m e a o b s c u r i t a t e a m e a m e t a l u l m e u c i r c u i t u l m e u f a r m a c i a m e a n u m a i p l â n g e n u m a i p l â n g e
    d a c a v r e i „

  118. andreea

    la mulţi ani!

  119. andreea

    sper că voi vreţi mulţi.

    unii nu vor.

  120. andreea

    şi eu am mers des la farmacie in ultima vreme.

  121. andreea

    adică, în loc să-i spui iubirea mea, să îl alinţi cu… farmacia mea dragă??

  122. Angela

    La mulți ani! Eu aș vrea mulți, dar mai sprințari, nu așa..farmaceutici.

  123. Angela

    Măi, ăștia n-au glumit! Chiar nu-mi mai dau „Tânăr și neliniștit”. Și io acuma ce mă fac? Țigări nu, serial nu, credeți că m-aș putea plânge la CEDO? Mă simt victimă, prigonită și martiră, mi s-au încălcat drepturile elementare la confort psihic și fizic. Abuz. Cruzime. Tortură. Batjocură. Rele tratamente aplicate cetățeanului.

  124. Angela

    Și precum antifumătorii, s-au iscat niște oameni de bine care se bucură de moartea serialului. Cu ce le dăuna lor? Există privit pasiv și e toxic? De ce să te bucuri că nu mai există o chestie care nu te interesa și nu te obliga nimeni s-o înghiți? Dacă la fum înțeleg, la amărâtul ăsta de film, nu. E numai și numai datorită faptului că un biet om avea o oră numai și numai pentru el și cei din jur nu puteau să-l tracaseze și să-l fută de cap în intervalul ăsta. Deși încercau, o, desigur că încercau. RIP, young&restless, chiar sufăr acuma.

  125. cătălin

    La multi ani, calzi si frumosi!

    Tot am stat aseara si m-am uitat dupa aurora, macar vreo urma din fusta ei sa vad. N-a venit…

    Cu pasarile e usor. Cu femeile …

  126. Angela

    Cu ele e și mai ușor.

  127. cătălin

    De la ai mei, sa va fac pofta. Tort de mere si struguri din piata:

  128. andreea

    papa bun. 🙂

  129. andreea

    și eu zic la fel.
    nu trebuie decît să fii foarte foarte consecvent și insistent într-un fel… simpatic.

    dacă nu e cu gîndul la altul. atunci e mai greu.
    dar chiar și atunci, nu e imposibil.

  130. andreea

    Zît!
    Cînd o să-mi iau o pisică, o să am grijă să se asorteze cu faianța…

  131. Angela

    Viceversa. Când o să-ți iei pisică, o s-o iei pentru că te-ai îndrăgostit de ea așa cum e. Și vei schimba faianța, să se asorteze cu pisica.

  132. cătălin

    Tre’ sa ai grija in primul rind sa te asortezi cu pisica. 🙂

    Hmm… usor ziceti? Usor e cind se intimpla totul de la sine, nu-ti pasa si nu depui vreun efort deosebit. Altfel e mai greu sa transformi kilogramele tonele in plus sau disperarea in chestii simpatice.

    In plus, mai am un dezavantaj major, i-as zice chiar handicap: nu pot pierde noptile in locuri cu muzica data la maxim, incit vocile „solistilor” se transforma in niste zbierete potrivite filmelor de groaza. Intr-un astfel de loc pot rezista cam o ora, dar nici o sansa sa mai fiu si simpatic cind eu sint crispat si incordat ca un arc, incercind sa nu-mi pierd cunostinta. In plus, daca mai e si un rahat de orga de lumini, „distractia” e garantata. Asa ca sint asocial. 😦

  133. Angela

    Asocial, pe dracu. Ce ignori tu e că asemenea ție sunt o mulțime de creaturi feminine care stau pitite prin cotloanele lor, ori din cauza kilelor în plus, ori că nu le plac nopțile pierdute și forfota, ori amândouă. Trebuie numai să le găsești și să le bagi în seamă. Dar pesemne alea nu ți-or fi plăcând, tânjești la pițipoance dansatoare la bară!

  134. cătălin

    Andreea şi pozele interesante.

    Idealu’ meu în veaţă îi fimeia cu mustaţă!

  135. andreea

    mă joc și eu de-a rîsu-plînsu…

    altfel… care știe să-mi spună (că mor cînd îi văd, îmi vine să-i strîng de gît) de ce unii oameni, atunci cînd suferă, cînd le e rău, se poartă urît cu cei care nu le-au făcut nimic? cu ăi mai nevinovați și mai binevoitori de lîngă ei!

    AAAAAA…

  136. Angela

    Pentru că omul care suferă nu e etanș. Și emană răul din interior, probabil, dacă e prea mult. Iese prin pori și-i învăluie pe cei din jur.

  137. andreea

    să facă bine să-și pună polistiren pe ei. vată minerală, ceva…

  138. Angela

    Cine te-a asuprit chiar la început de an?

  139. cătălin

    „N-am sa mai exist – si atunci ce-o sa fie? N-o sa fie nimic. Unde am sa fiu eu cind n-am sa mai exist? Cum? Chiar moartea? Nu, nu vreau! […] Da, moartea. Si nimeni din ei nu stie si nici nu vrea sa stie, si nu le e mila. Ei cinta! (Auzea ca din departare, de dupa usa, glasuri si refrene). Lor le e totuna, dar si ei o sa moara. Natingii! Eu mai devreme, ei mai tirziu; dar si ei o sa pateasca la fel. Acum se veselesc. Dobitocii!”

  140. andreea

    pînă la urmă, cred că principala asupritoare sînt fix eu însămi, cu încăpățînarea mea patologică. mi-o amintesc pe biata mama, cum striga exasperată la mine (la 15, 16… 20 de ani): TU NU ȘTII SĂ RENUNȚI, NICIODATĂ??!

  141. andreea

    bine. tu ai vrut-o.

  142. Angela

    Of, băiete, eu îmi băteam capul să întocmesc o listă de sfaturi ca să ai succes în amor și tu vii cu din astea..

  143. cătălin

    Da, mi-ai inchis gura, Andreea. :)))

  144. andreea

    iote-l cum caută iar gîlceavă pe feisbuc…

  145. junghiul

    feisbuc wars

  146. andreea

    adevărul e că un războiaș acolo nu e rău, altfel e prea mare blegeala…

  147. Angela

    Unde, unde? Mie nu-mi spune nimeni nimic, unde, unde? Ce? Cum? Cine?

  148. cătălin

    Nu gilceava, testez oamenii…

  149. junghiul

    Nici eu nu ştiu nimic.

  150. andreea

    și ce-ai aflat?

    oameni care știu să pună la punct alți oameni…
    neeeeee… de m-aș naște încă o dată, i-aș ocoli pe la 100 de metri distanță.

  151. andreea

    naț perdut niic.

  152. Angela

    De ce apar anapăda postările? Unde-i rânduiala? Mă derutați.

  153. Angela

    anapoda. Ptiu, că greșii.

  154. junghiul

    Îmi place că a venit frigul.
    Am văzut în sfârșit promoroacă.Cred că orice copac îşi dorește oleacă de promoroacă.

  155. junghiul

    Cine strică rânduielile? Ce-i aici ? Dada?

  156. Angela

    Iaca ce-i anapoda, că postarea Andreei de la 20:21 e înaintea postării Junghiului de la 20:05, fapt care produce derută. Rân-du-ia-lă!!!

    andreea
    ianuarie 2, 2016 la 20:21
    naț perdut niic.

    junghiul
    ianuarie 2, 2016 la 20:05
    Nici eu nu ştiu nimic.

  157. junghiul

    Andreea se tot bagă în față. De ce?

  158. Angela

    Vrea scandal.

  159. junghiul

    da, da, da

  160. andreea

    Da! Nu mai voi să știu de nimic… Să vie oricine… Voi scandal… voi să mor!…

  161. Angela

    Ți-ai pierdut uzul rațiunii? Ești ambetată?

  162. andreea

    da. iar nu dădeam de copil. nici pe scaip, nici pe telefon, nicăieri. deja mîrîiam și spumegam (nu mai vorbisem cu el de anul trecut), cînd am deschis din nou meilul și-am văzut că mi-a scris.
    o poezie.
    ce studiază el acolo?? computere???

  163. Angela

    Săracii copii, cred că-și urăsc telefoanele. Eu nici nu mai cutez să-l sun pe al meu, să nu mă bombăne. Noroc cu noră-mea. O sun pe ea, că-i mai pașnică. Au plecat de aici pe la 18:20 și au zis că intră la mol, să ia nu știu ce. Asta le e în drum, la intrarea în Cluj. Fata-și cunoaște îndatoririle, să mă sune când au ajuns. Trece o oră, trec două, încă o jumate de oră…nimic. Sun eu, desigur. Atunci ieșeau din prăvălie. Zbier că iar au scăpat la șoping ca vacile-n trifoi și să mă sune când ajung acasă. Trece o jumate de oră. Nu sună. Sun eu…Erau acasă. M-am calmat. De-acum pot să-mi văd de ale mele. Până mâine.

  164. junghiul

    Ce frumooos! Nimeni nu mi-a scris vreo poezie.

  165. Angela

    Și tu lasă copilul să scrie ce vrea. Ce te bagi? E talentat la scris, nu au computerele decât de câștigat din asta.

  166. Angela

    Pe Cătălin l-o fi umflat poliția feisbucului pentru scandal, ultraj și omor calificat, de nu mai dă nici un semn?

  167. cătălin

    Am fost pe afara.

    Da, apar anapoda comentariile. Andreea, tema pe care o folosim a fost retrasa, asta inseamna ca ar trebui sa ne gasim o alta. Daca vezi ceva ce-ti place…

  168. andreea

    ce temă? nu avem marea?

  169. cătălin

    O tema controleaza cum apar textele, comentariile, totul. Unele iti permit sa pui marea pe fundal, altele – ba. Iar tema pe care o avem acum (Pilcrow) nu mai este suportata. Ar cam trebui schimbata, ca vor aparea tot felul de erori.

    https://wordpress.com/themes/filter/staff-picks/type/free/

  170. andreea

    ahaaaa…

  171. andreea

    pune și tu ceva… nu mă pricep.

  172. cătălin

    O sa caut mai incolo. Multe teme pun imaginile pe care le avem la avatar in cercuri, si taie urechile la motan!

    Angela, ce te-ai fi facut atunci cind nu erau telefoane, si asteptai o scrisoare citeva zile?

  173. andreea

    eu vreau să nu se schimbe nimic! poate doar pe ici, pe colo…

  174. cătălin

    I don’t know why we long so for permanence, why the fleeting nature of things so disturbs. With futility, we cling to the old wallet long after it has fallen apart. We visit and revisit the old neighborhood where we grew up, searching for the remembered grove of trees and the little fence. We clutch our old photographs. In our churches and synagogues and mosques, we pray to the everlasting and eternal. Yet, in every nook and cranny, nature screams at the top of her lungs that nothing lasts, that it is all passing away. All that we see around us, including our own bodies, is shifting and evaporating and one day will be gone. Where are the one billion people who lived and breathed in the year 1800, only two short centuries ago?
    (Alan Lightman)

  175. andreea

    măi tristețe, măi…

  176. cătălin

    Imi era foame.

    Sa gasesti pe google maps casa parasita unde au locuit bunicii:

  177. andreea

    vaaaaai…

  178. andreea

    am găsit și eu ceva. nu a bunicilor, a mătușii… de dimineața pînă seara mă ocupam de un boboc gaaaaaalben de rață… îi făcusem și o căsuță….

  179. andreea

    la bunici, nu exista street view. treaba asta chiar îmi place. 🙂

  180. Angela

    Eu l-am plimbat într-o seară pe tata pe strada copilăriei lui cu street viewul. E chiar în buricul Clujului, dar nu prea a mai avut drum pe acolo de foarte mulți ani. A fost tare încântat să-și vadă ferestrele, intrarea. Ne-am plimbat pe stradă (o stradă destul de îngustă și lungă, care leagă piețele celor două catedrale), mi-a spus cine mai locuia pe acolo, alături sau peste drum. Chiar a fost plăcut.

  181. andreea

    mda. și eu am fost condusă, astfel, virtual, pe străzile unui oraș necunoscut, acum ceva timp. parcă au trecut 100 de ani, de fapt. a fost… în fine… a fost o experiență tare ciudată. și de nerepetat.

  182. cătălin

    Eu nu ma asteptam sa gasesc casa bunicilor, sa treaca masina Google chiar pe ulitele prafuite din Moldova aia ascunsa, a carei fata nu se vede nici la televizor, si nici din blocurile de sticla ale multinationalelor.

  183. cătălin

    Astazi, prin oras. Macar daca ingheata, ingheata impreuna. 😦 Sau poate s-au adaptat, daca gasesc de mincare petrec iernile in oras, nu mai migreaza.

  184. Angela

    Dacă experiența aceea a fost ciudată și de nerepetat, înseamnă că trebuie s-o uiți. Erase. Delete. Empty recycle bin. Gata.

  185. cătălin

    Ei, daca ar asculta creierasul nostru de comenzi. Si poate ca e bine ca nu asculta, cel putin uneori.

    Multi vorbesc despre conflictul intre generatii, cei in virsta nu-i mai inteleg pe cei tineri. Neurologii spun ca asta se intimpla atunci cind oamenii pierd memoria emotionala a tineretii lor: oricit ar vrea, nu mai pot incalta aceiasi papuci. Un pas mai departe e neamtul ala celebru, Alzheimer. Bun prieten cu taica-miu…

  186. Angela

    Ba înțeleg bătrânii foarte bine. Problema apare când îs exasperați văzându-i pe tineri că fac exact aceleași tâmpenii pe care le-au făcut și ei la vremea lor.
    Spre deosebire de tineri, boșorogii știu precis în ce belea se vor băga tinerii făcând o anume chestie și cât de simplu ar fi să nu se bage în ea. Dar normal că nu-i ascultă nimeni și nici nu trebuie. Asta i-ar priva pe boșorogi de una din puținele satisfacții care le-au mai rămas, aia de a spune „ți-am zis eu, dar nu m-ai ascultat!..”

  187. cătălin

    Tocmai, eu zic ca generatia tinara de acum e mult mai conformista decit alte generatii. Cumintei, merg la serviciu (unde au grija sa faca exact ce li se cere), vin acasa, stau la televizor, eventual se mai cearta putin pe fb. 🙂

  188. Angela

    Nu știu. Tot ce știu e că le e mai greu decât ne-a fost nouă. N-aș mai vrea să fiu tânără acum, să mă tot zbat pentru locul meu în lume. E obositor.

  189. Angela

    Neurologii ăia bat câmpii cu memoria emoțională. Nu e vorba că o pierzi, ci că depășești niște etape. Și n-are legătură cu bătrânețea. Un copil de 12 ani care nu mai crede în Moș Crăciun va râde de frățiorul lui de 6 ani care face pipi pe el de emoție că vine Moșu. Sigur că-ți amintești că ți-era frică de baubau, dar n-ai cum să retrăiești și să simți frica de baubau, odată depășită.
    Așadar nu e vorba că nu înțelegi, ci că nu mai ai aceeași trăire emoțională. Dar în pielea celuilalt te poți pune, tocmai pe baza propriilor experiențe. Dacă nu înțelegi, nu înțelegi pentru că ești prost, nu pentru că ți-ai pierdut nu știu ce memorie. Am zis!

  190. cătălin

    Astazi, chiar de m-as întoarce
    A-ntelege-o nu mai pot…
    Unde esti, copilarie,
    Cu padurea ta cu tot?

  191. Angela

    Lasă, că nu-i nici copilăria chiar paradisiacă. E un clișeu al adulților și ăsta. E greu să fii copil. Să n-ai voie aia și aialaltă, să-ți tot facă alții program, să te vaccineze, să te certe, să te bată ăia mai mari, să-ți dorești ceva și să nu primești, să mergi la școală, să pierzi timpul de joacă cu teme idioate, să suferi că se termină vacanța, să ți se cumpere haine care nu-ți plac, să te bată la cap să mănânci ce nu-ți place, să nu te lase să te îndopi cu ce-ți place, să te ia de la joacă tocmai când e joaca-n toi, să te trimită la culcare când nu ți-e somn, să te scoale când ai mai dormi, să …să…să, o droaie de să.
    Poate acum, cu noile teorii de parenting să fie altfel, dar dracu știe dacă-i mai bine sau mai rău. Tot zic că-i al naibii de chinuitor să fii copil.

  192. cătălin

    Apropo de copilarie. Eu n-am pomenit subiectul pe aici, ca nu stiu suficiente date sa am o parere. Dar una lume a mai discutat:

    https://goo.gl/1AUskO

    https://goo.gl/pe1lgc

  193. andreea

    cine o mai fi şi prostovana aia emoţională care crede că părinţii adevăraţi, chiar şi imperfecţi şi săriţi de pe fix nu pot fi înlocuiţi cu prestatori de servicii plătite..

  194. cătălin

    … o persoana oarecare de pe fb. Prietenii ei de acolo, chiar daca se pricep la IT, tot n-au cum sa-si dea seama de legatura cu blogul asta. Dar, daca am gresit ceva, te rog, ai buton de edit/sters.

  195. andreea

    apăi mult mai bine le zice domnu Sorin ăla, nu ştiu cine e, dar oarecum pare că stă strîmb pe malu apei şi judecă drept!

  196. cătălin

    Daa, cum si-ar freca Torquemada palmele de bucurie! Oamenii de azi stiu, nu mai e nevoie de avocati, procurori, judecatori. Oamenii stiu si gata!

  197. andreea

    da e nostim cum toţi se feresc să precizeze că mama n-a fost acuzată de nimic (de violenţe, de orice fel) şi totuşi, i s-a luat sugarul de patru luni. bebeluşul carevasăzică. adică, ce lapte matern, ce sănătate, ce beneficii… vax albina. mînca-l-ar mama de drept al copilului respectat!

  198. cătălin

    Iar apar pe public comentariile aiurea. Am incercat sa schimb tema, dar n-am gasit nimic acceptabil, toate aratau destul de diferit, mai greu de citit, cu fonturi aiurea. Si m-am uitat si la teme platite. 😦 Problema cu comentariile care nu apar in ordine e din cauza reply-urilor din admin (cred), cind nu se da reply la ultimul comentariu scris, ci la unul anterior. O varianta ar fi comentarea din admin dar nu din fereastra de editare a comentariilor (cautati prin partea stinga, in meniuri, View site). Tehnic nu am cum sa clonez pe nimeni, deci nu pot corecta nimic.

  199. andreea

    😦 eu sînt capul răutăţilor…

  200. cătălin

    Ca de obicei. 😛

    Am intrebat mai sus, nu e nici tema de vina, e un bug de la ei.

    O frumusete prin copaci:

    Oare a venit primavara? La mine toata casa miroase a zambile.

  201. cătălin

    Cam toate parerile pe care le-am vazut pe fb. sint din acelasi aluat: statul (norvegian in cazul de fata) stie el ce face, sa avem incredere, iar aia trebuie ca erau niste salbatici habotnici. Nici o tresarire, nici o intrebare. Daca mama nu e acuzata de nimic, de ce a fost separata de copiii ei, chiar si de sugarul de patru luni? De ce s-a ajuns la astfel de decizii extreme? S-au facut toti pasii, au fost consiliati parintii, li s-a explicat de mai multe ori ca nu e bine sa-si bata copiii si ei nu au vrut sa inteleaga? Exista expertize medico-legale, decizii judecatoresti, au fost consultati avocati, psihologi? A, nici pomeneala, de-abia prin februarie cica incep sa faca o ancheta sociala. Nici cei mai temuti criminali nu pot fi inchisi fara hotarirea unui judecator. Imi miroase foarte tare a exces de zel birocratic.

    Multi oameni „frumosi si perfecti” zic pe fb ca ei nu si-au atins copiii nici macar cu o floare, necum sa le scape vreo palmuta. Probabil copiii multora sint crescuti de bone, iar parintele ocupat isi vede odrasla o ora-doua pe zi. Si atunci sint peste tot floricele si fluturasi. S-or vedea peste ani rezultatele.

  202. cătălin

    Era la stiri astazi ca tot in Norvegia o fata de 13 ani a murit de foame. Mama a fost luata de politie, lucrurile sint destul de clare. Ce nu e clar e de ce acelasi serviciu de protectie a copilului nu a facut nimic in cazul asta. Probabil era tare ocupat cu penticostalilii.

    Uite, si de asta spun ca generatia actuala e mult mai cuminte decit generatiile anterioare. De unde si pina unde increderea asta in stat? Ca ne e comod? Sint mii de exemple despre ce face statul atunci cind oamenii tac si au incredere. Printr-un oras din Anglia o mie si ceva de copii au fost violati, asta in timp ce autoritatile taceau complice. Cum sa nu imi pun intrebari in orice situatie, dupa ce vad ca a fost posibila o asa nenorocire?

    Angela, eu mereu ma gindesc ca, la virsta mea, bunicul meu a luptat pe front, in prima linie. Cu rusii, prin Ucraina. A si fost ranit.

  203. Angela

    Oare a analizat cineva pe bune costurile afective ale separării copilului de părinți și de frați? Oare chiar o jnăpăială peste fund e mai traumatizantă decât separarea aia? Pe mine mama mă cam caftea, și cu toate astea, nu era dramă mai mare decât să mă lase la bunici, de exemplu, unde mi se căuta în coarne și totul era îngăduit. S-a întâmplat să plece mama undeva pe trei săptămâni și m-a lăsat la ei. Mai venea tata să mă vadă. Îmi amintesc că stăteam ca toanta ore întregi la colțul străzii, uitându-mă după autobuze și sperând, cu fiecare, că o să apară tata. Cum dracu m-aș fi simțit dacă aș fi fost luată de la ai mei și dată cine știe cui? Și asta definitiv. Că eu măcar număram zilele până se întoarce mama. Și câinelui îi e greu dacă-l dai, chiar dacă noii stăpâni se poartă frumos cu el. Îs de acord să salvezi copii abuzați, dar nu să-i abuzezi mai rău, luându-i de la ai lor la orice năzăreală. A copilului, a vecinilor, a oricui. E mult de dezbătut, dar cred că se exagerează înfiorător în „interesul copilului”.

  204. andreea

    Analizele afective sînt foarte subiective. am descoperit, studiind părerologia de pe net, că fiecare face analiza lui personală, în funcție de trei vectori psihici principali (ce științific abordez problema! :mrgreen: )
    vectorul 1: religia. cu cît omul e mai alergic la fenomenul religios, în general, cu atît e mai tentat să ia copiii religioșilor, AAAIIIII-AAAI-AAAIII! RELIGIA E OPIUUUUUU! SALVAȚI COPIII!
    vectorul 2: încrederea nestrămutată (irațională, zic eu) în strălucitul sistem nordic, norvegian, nor-ocos, nor-mal, nor-ișori roz pe cer, E O SOCIETATE AVANSATĂ! LASĂ, BĂ, CĂ ȘTIU ĂIA CE FAC!
    vectorul 3: nivelul conservatorismului interior. dacă e scăzut, apar idei trăznite, cum ar fi: LAS CĂ MERGE ȘI FĂRĂ MAMĂ, CE ATÎTA ALĂPTAT, LA TIMPURI NOI, OAMENI NOI! MAI BINE PRIN STRĂINI, DAR MÎNDRU ȘI NEBĂTUT LA FUND! și altele, așijderea…

    ei, după cum sînt vectorii ăștia de lungi, într-o parte sau alta, în capul omului, rezultanta lor va da părerea mea.
    e valabil și la mine.

  205. andreea

    da, Angela. Sabina, iaca, e un copil dificil, e încăpățînată, temperamentală. a luat palme la fund de la mine, de-a lungul timpului.
    dar cred că ar scoate ochi și ar mușca, dacă ar încerca cineva să o ia de lîngă mine. în secunda 2.

  206. Angela

    Ai grijă să nu ne audă psihologii. Precis au să decreteze că și Sabina și eu suferim de sindromul Stockholm. Ne-am atașat de abuzatori…
    Dracu știe, poate suntem cu toții niște adulți țicniți și tarați și că tot ce am făcut și ni s-a făcut e greșit și noul model educațional e mai bun. Încă n-am văzut prea mulți tineri sau adulți rezultați din educația de tipul ăsta nou, dar gurile rele zic că ar cam fi un eșec. Depinde enorm de copil. Pe al meu nu l-am bătut, că n-a prea fost nevoie. Era tipul pașnic, convingător și manipulator de mic. Și se cam putea negocia orice cu el, deși mă cam lăsam manipulată și cam obținea ce voia. El își amintește de o cafteală pe care i-am tras-o, de-mi scoate ochii cu ea și acum. Eu nu mi-o amintesc pe aia, însă îmi amintesc alte două-trei pe care el nu le mai știe, așa că or fi fost vreo trei-patru cu totul. Eu zic că mai degrabă e vorba de obtuzitatea birocratică și de excesul de reglementare care ne-au năpădit în ultima vreme și care nu lucrează deloc cu nuanțe. Sau, cine știe, atașamentul de tip familial o fi considerat dăunător. Or fi vrând să creeze și ăștia „omul nou”.

  207. andreea

    mai degrabă sufăr eu de sindromul ăla, la cît abuzează de mine…

  208. cătălin

    Treaba lor. Refugiat inseamna apa, mincare si un acoperis, nu drepturi egale cu ale oamenilor din tara respectiva. Mai rau e ca umbla, ajung in Danemarca si Suedia, iar astea isi inchid granitele. Totusi, nu stiu daca scene de genul asta aveau loc si in alti ani, mi se pare destul de probabil ca si nemtii sa-si faca de cap o data pe an.

    Ma gindeam acum ca si Nica al lu’ Stefan a Petrei a fost un copil traumatizat.

  209. Angela

    Da, da, cel mai probabil erau nemți. Sau români, ruși, greci..E de neimaginat că ar fi putut fi arabi.
    Da, în felul lui, a fost traumatizat și Nică. Sunt multe feluri de a traumatiza un copil. Nu cred să fie vreun adult care să nu poată relata măcar o experiență nasoală din copilărie.

  210. cătălin

    Nu stiu ce erau aia, insa erau destui arabi si turci in Germania, inainte de valul de refugiati. Oricum, nu-i apar, si nu cred ca ceea ce au facut nemtii e corect, in conditiile in care au si ei suficienti someri. Dar, pina la urma, e treaba lor.

    Exact, si bataia nu e doar singurul bau-bau.

  211. Angela

    Eu pretind că n-am uitat nimic din ce detestam în copilărie și din cauza asta am încercat să-l scutesc pe fiu-meu de tot ce am urât eu ca atitudine a adulților față de copii. Chiar dacă toți îmi spuneau că nu fac bine, că o să-mi dea în cap când o să fie mare, că o să iasă așa și pe dincolo. Iaca, nu s-a întâmplat așa, dimpotrivă. Ușor n-a fost, dar eu zic că a ieșit bine. Nu că n-ar avea și el traumele lui, dar ce a depins de mine, am evitat.

  212. cătălin

    Cine stie ce am uitat, ce nu, si cit de exact ne aducem aminte. Psihologii au facut tot felul de experimente care toate arata cit de imprecisa e mintea noastra.

    Uite, eu nu-mi aduc aminte ca tocmai au trecut si Craciunul, si Anul Nou.

  213. cătălin

    Azi is generos. Ma ofer sa-i platesc salariul lui Biris din venitul pe care-l am eu in Romania. I-l dau pe tot, ca merita, tare-i destept!

  214. Angela

    Ce Biriș, ce persoane fără venit, ce CASS? Astea-s nimicuri. Acum ne agităm cu haremul lui Borcea și cu născătoarele lui, neveste și amante. E tragedie mare, domle! Cred că și Ziarul Financiar are pe prima pagină cutremurătoarea poveste a buhaiului național care și-a fertilizat amanta și a dezesperat-o astfel pe legitimă, răzbunată fiind astfel legitima anterioară care a suferit exact aceeași dramă din cauza actualei legitime. Cum naiba se poate culca cineva cu pitecantropul ăla?

  215. cătălin

    Da, ala, Borcea, nu-i la puscarie acum? Sa scrie carti, sa scoata savantul din el?

  216. andreea

    hai, Angela, că-i frumușel, uneori. mai ales cînd e și asudat.

  217. cătălin

    Ce faţă de savant are, nu?

  218. andreea

    da, da. precis se ține de savantlîcuri.

  219. cătălin

    Niste stiri ascultate intimplator: la Bacau au un aparat de rezonanta magnetica cumparat de 5 ani, dar nepus in functiune. Ca sa remedieze problema, acum vor cumpara altul nou. Este bani, frate!

  220. Angela

    Păi de ce să nu fie două? Pentru că știu că tu asculți știrile numai cu o ureche, m-am documentat eu. Cică n-au avut unde să-l pună, că nu era gata construcția. Când o fi gata, au să aibă două. Așa zice radioiasi.ro:

    În timp ce bolnavii de cancer din Bacău iau drumul altor județe pentru investigații medicale și tratament, Spitalul Municipal Bacău are, de câtiva ani, un RMN funcțional (din 2011) dar din cauza faptului că darea in funcțiune a Spitalului Municipal întârzie foarte mult (construcția a început în 2007), RMN-ul este depozitat într-un subsol.
    Anul trecut, Ministerul Sănătății a decis să aprobe un al doilea RMN pentru județul Bacău – în urmă cu două săptămâni s-au deschis lucrările la noua Secție de Radioterapie a Spitalului Județean de Urgență (în valoare de 6 mil. euro), iar în paralel, din aceste zile, va avea loc și licitația pentru achiziția celui de-al doilea RMN, dar si a computerului tomograf care vor fi instalate în noua secție de radioterapie.

  221. cătălin

    Doua nefunctionale, bineinteles.

  222. Angela

    Dinspre partea mea…La ce antecedente am eu, care am evadat din tubul ăla nenorocit și nimeni nu m-a putut convinge să mă vâr înapoi..Nu poți să bagi un claustrofob viu în chestia aia. Trebuie să-l omori înainte și să lași să treacă și 40 de zile. Atunci și nici atunci…

  223. cătălin

    Uf, ca bine le mai nimeresc. 😦

  224. Angela

    Păi care-i problema? N-am nicio rezervă în a vorbi despre jalnica mea experiență. Nici măcar nu era pentru mine personal, era pentru un studiu, și m-au rugat de la clinica mea să mă duc. Le trebuia să investigheze o inimă de beteag cu diagnosticul meu. M-am țigănit și m-am sclifosit eu un pic, dar mi-a fost jenă să refuz prea vehement și mi-am zis că-s matură și echilibrată și cum trec alții prin asta, oi trece și eu. Dar n-a fost chip. M-am făcut de rahat. Am stau vreo 20 de minute înăuntru în chinuri groaznice, după care m-au întrebat dacă să mă scoată un pic. Or fi simțit că nu-s în regulă, că eu m-am abținut să semnalizez că vreau afară, deși simțeam că atât mi-a fost și că o să mor în chinuri. Și voiau să-mi mai bage substanță de contrast… M-au lăsat un pic și când să mă bage înapoi, am înterbat cât mai e. Cam o juma de oră, au zis. Ha! Le-am zis că eu acolo nu mai intru nici pe bani. Și cu mari regrete m-au lăsat să plec, ce să-mi fi făcut? Că io când zic nu… Asta a fost tot.

  225. junghiul

    Nesimțitu’ ăla să fie pus să însămânțeze cu mâna lui copacii pe care i-a tăiat,
    Apoi să facă atâția copii cât poate să ducă.

  226. junghiul

    Pelinel nu a renunțat total nici la Boureanu. Un pic de Borcea, un pic de Boureanu, o să iasă Bourceanu.

  227. junghiul

    Aparatul de RMN este cel mai înspăimântător lucru iar experiența pe care o ai acolo este înfiorătoare.

  228. cătălin

    Da’ ce, Junghiule, ai incercat si tu RMN-ul? 😦 Pina la urma nu scapam, toti trecem pe acolo. Proba de sicriu.

    Un exemplu de design inteligent:

    http://www3.gehealthcare.com/en/Products/Categories/Accessories_and_Supplies/Adventure_Series_for_CT/Pirate_Island

  229. andreea

    eeeiiii, CEL mai înspăimîntător…

    sînt altele, și mai înspăimîntătoare..

  230. Angela

    Mie nu-mi trece prin cap nimic mai înspăimântător, deocamdată. Poate doar să fii îngropat de viu.
    Totuși, ceva mai vesel nu găsiți? Îs destul de ambetată și așa, ninge, se întunericește, mi-e foame și somn și mi-e lene să mănânc și să mă culc. Aș fi vrut să merg să mă tund, dar îs vreo 20 de metri până la casa frizeriței, e depaaarte rău.

  231. cătălin

    Cel mai inspaimintator lucru e sa traiesti si sa mori singur.

    Gata, plec, pina sa iau bataie.

  232. Angela

    Nu iei, nu iei bătaie, stai liniștit. Să trăiești singur o fi nasol, dar să mori singur e decent. Îi scutești pe aparținători de momentele alea cumplite dinainte de…Alea-s mai înspăimântătoare și decât rmn-ul, recunosc.

  233. cătălin

    La Koln astia faceau ce voiau, in timp ce politia se uita la ei intelegatoare. Primarita din Koln le-a sfatuit pe femei sa stea „la un brat distanta” de straini. Oaaa, ce chestie, cite agresiuni ar fi putut fi evitate daca nemtoaicele ar fi stiut sa stea la un brat distanta! Cica autoritatile germane au solicitat si ajutorul lui Butoi, sa le dea si el niste sfaturi.

    Pelinel si Pulinel. Acus tre’ sa iasa din puscarie, la cite carti o scris! Savant, minca-ti-as!

    Si, pentru ca tot e frig:

  234. junghiul

    Zice Merkell: cheia intrării în Schengen e anticorupția.
    Bine, să vedem pedepsele în cazul Volkswagen și ne mai gândim.

  235. Angela

    Ha, ha, asta cu Butoi mi-a plăcut! Victima e întotdeauna vinovată. Pentru că există și îl provoacă pe bietul agresor prin simpla ei existență.

  236. andreea

    pe mine mă știți că-s de părere că paza bună trece primejdia rea. dar la Koln era ca și cum s-ar fi păzit o turmă de mioare de fălcile lupilor nehrăniți de o lună.

  237. Angela

    Se pare că nu numai la Koln s-a întâmplat, dar nu prea se vorbește despre asta. Nu cred că mai merge mult cu pusul batistei pe țambal.
    http://www.hotnews.ro/stiri-international-20713805-agresiunile-din-kln-politisti-germani-contrazic-sefii-printre-agresori-fost-refugiati.htm

  238. cătălin

    Pai da, e culmea cinismului sa dai vina tot pe victima, mai ales din pozitie de autoritate (primar, prof. univ. doctor Butoi).

    Junghiule, ca bine le mai spui. Cit au furat politicienii nostri, pina la urma nu-i decit a mia parte din cit au furat Volkswagen dintr-o singura lovitura. Si iarasi nu prea se vorbeste mult de cazul ala, e tratat drept o simpla greseala, cind de fapt e o problema uriasa. La ce bun toate organismele alea care dau aprobari si ne tin lectii de ecologie, cind realitatea e taman opusul?

    Legat de Merkel, se pare ca nemtii se indreapta spre iesirea din Schengen. Danemarca a pus controale la frontiera. Pe buna dreptate zic eu, refugiat inseamna apa, mincare, si adapost, nu libertatea de a umbla pe unde doresc. Unde mai pui ca jumatate din cei veniti sint de prin Balcani, nu din Siria sau Irak.

  239. Angela

    Ei, chiar jumate n-or fi. Doar nu s-or fi golit Kosovo și Bosnia.

  240. cătălin

    Acum citeva luni a aparut pe la stiri ca doar vreo 40% din refugiati sint din Siria sau Irak. Pina la urma e treaba nemtilor. Deocamdata, politia lor s-a cam facut de ris. S-ar putea sa inceapa sa-i si usture la buzunare, ca nu cred ca se vor mai inghesui turistii pe la Oktoberfest sau alte festivaluri, cind se intimpla astfel de lucruri.

  241. Angela

    Până la urmă, refugiați sau nu, îs cam din același aluat, „cultural” vorbind. Și dacă-s deja atât de mulți, și n-or fi proști să nu-și dea seama că europenii se tem să-i atingă și cu o floare și le trec cu vederea toate hachițele și mizeriile, de ce nu și-ar face toate damblalele? A, că din cauza asta suferă nevinovații, ăia pașnici și integrabili? Ghinion! Așa cum ghinion e și să fii nemțoaică în Koln și să cazi pradă barbarilor și descreieraților pe care i-ai primit cu flori, mai în vară.
    Numai că, tot din gazetă luat, fragmentul ăsta cam dă fiori europeanului get-beget, civilizat și pașnic:
    Între timp, mii de nemți anunță formarea unei miliții civile la Düsseldorf, iar primii turiști anulează sejururi la Köln.
    Acum la Dusseldorf, mâine alte mii, altundeva…pentru cine a meritat răscolirea asta și tot ce va urma? Că va urma.

  242. Angela

    Multikulti.

  243. cătălin

    Cultural sint, dar educatia face diferenta. Si uneori poate fi mare.

    Da, era logic ca vor aparea militii ale oamenilor. Ce pot sa faca atunci cind vad ca politia nu-i mai protejeaza? Cind mai vad scris ca „politia a fost depasita” imi vine sa urlu. Cum a fost depasita politia? A tras in plin, au venit trupele speciale, au tras si ele, au cerut ajutorul armatei, si tot au fost depasiti si aia? A, nici pomeneala, politistii au stat frumusel acasa, ori din comoditate, ori pentru ca asa li s-a ordonat, iar astia s-au purtat ca lupii in stina fara ciini.

  244. Angela

    Lasă tu poliția, că nu e vina polițaiului neamț că oficialitățile încă se străduiesc din răsputeri să îndese căcatul sub preș. Acum câteva luni lumea clătina din cap la numărul imens de bărbați tineri care năvăleau în Europa. Era absolut previzibil și la mintea cocoșului că ăia îs sute de mii de bombe cu testosteron și că mai devreme sau mai târziu se vor declanșa și astfel de probleme. Și dacă s-au dedat și la băutură, că au ieșit de sub jurisdicția lui Allah…Și dacă Mutter Merkel i-a invitat și-i pupă-n cur, se subînțelege că au dreptul la tot tacâmul, inclusiv la gagici. Iau ce vor și fac ce vor, asta e.

  245. cătălin

    Si aici romanii le-ar putea da nemtilor o minunata reteta de bromura.

    Political corectnessu’ dus la extrem e la fel de rau ca fanatismul religios de orice fel. M-am saturat de atita political corectness. Si de perfectiune. Mai frate, unde intorci capul vezi numai parinti perfecti, care nu au scapat niciodata o palma vreunei progenituri perfecte, n-au ridicat niciodata vocea, nimic.

    Doar -22 grade la mine. 🙂

  246. junghiul

    Nu îmi găsesc cuvinte potrivite cu starea mea de indignare.Încă mi le caut.

  247. cătălin

    Indignare legata de ce, Junghiule, ca-s mai multe belele? Mi-e tot mai clar ca lumea devine un loc din ce in ce mai nesigur, cu oameni carora le e frica sa iasa pe strada si care stiu ca trebuie sa se ascunda, ca orice gest poate fi amplificat sau interpretat gresit. 1984 se apropie cu pasi repezi.

  248. andreea

    cred că eu sînt mai indignată de cei care nu se indignează, decît de cele întîmplate.

  249. cătălin

    Asa e acum, retrogrado, ne indignam numai atunci cind reprezentantii nostri ne spun asta. Mai des e rau pentru ten. In rest, statul cel intelept are grija de toate.

  250. junghiul

    I-auzi-o și pe asta!
    Bianca Debaets (CD&V), secrétaire d’Etat bruxelloise à l’Egalité des chances:
    C’est une réédition inattendue de ce qui se passait régulièrement lors des Saturnales à Rome pendant l’Antiquité par exemple. Nos fêtes de fin d’année, qui ne sont plus des modèles de sobriété et qui permettent de manière codée certains excès, remontent à ces Saturnales. Ce qui s’est passé à Cologne, c’est l’explosion non contrôlée de tels excès.

  251. junghiul

    Am început să mă uit chiorâș către cei din Bruxelles. Sunt varză!

  252. cătălin

    Pai da, cred ca aceeasi „logica” a fost folosita si la Rotheham, in Anglia, cu 1000 si ceva de copii abuzati sexual sub privirile ingaduitoare ale autoritatilor.

    Sint varza de mult, totul e o varza. Dar, varza sau ne-varza, pina la urma prostia se plateste.

    E normal sa fie primiti refugiati, sa li se ofere mincare si un adapost, dar nu e normal sa poate umbla pe unde vor (de au ajuns danezii sa-si inchida frontiera) sau sa faca ce vor. Cica numarul plingerilor a urcat la 370, asta pentru noaptea de Anul Nou. Iar presa, intransigenta presa germana, la citeva zile dupa, inca mai incerca sa ascunda mizeria sub pres.

  253. andreea

    am văzut-o și eu pe aia cu saturnaliile. te doare capul…

    și am mai citit ceva, nici nu mai știu la cine, că porcăria de la Koln e similară mîncatului de lebede. la Viena. oameni chinuiți care au dat de bine…

  254. junghiul

    Ăia din gara Koln ni-i repartizase mercăl nouă, dar na, cu birocrația asta, până se încheie toate formalitățile, mai aveți puțintică răbdare!
    Din punctul lor de vedere, sunt cam ca și violatorii noștri din Vaslui , numai că atacă femeile fără să se îmbete și nu mănâncă porc!

  255. junghiul

    Problema agresiunilor asupra femeilor și a copiilor e o temă mai complexă.Știți câte agresiuni au loc la noi în fiecare zi din an ? 22
    Evident vorbim de cele raportate, Dumnezeu știe câte or mai fi din alea înghițite-n lacrimi.
    Partea bună e că România a ratificat anul trecut Convenția de la Istambul fiind între primele 15 țări care au făcut acest lucru. Partea mai puțin bună e că nu se va realiza mare lucru atâta timp cât tata și mama nu instruiesc copiii în acest sens. Apoi școala…

  256. cătălin

    … scoala te pregateste pentru niste examene artificiale. Prin alte parti (tarile nordice) s-au apucat sa modifice programele, metodele de predare, totul. La noi se foloseste in draci metoda pedagojica brevetata de distinsul Chicos Rostogan.

    Ei, Junghiule, nu era nimic daca ajungeau aia la noi. Sa-i fi cazat ca pe studenti, cite 8 in camera si sa le fi dat mincare buna, de spital (varza cu fasole si cu paste fainoase), ar fi fugit ingroziti dupa o saptamina.

  257. Angela

    Că școala noastră e cum e, e una. Dar mă tem că modelul nordic e un eșec. Poate mult lăudatul sistem finlandez să fie cum trebuie. Din câte am mai auzit, suedezii se cam iau de cap acum, când se văd rezultatele pe termen lung ale faimoaselor metode. Când e vorba de copii, oricum ai face, e greșit.

  258. cătălin

    Unde ai auzit? La universitati stau destul de bine.

  259. cătălin

    Aha, la asta te referi. E periculos, generatii intregi cu asteptari uriase, pe care societatea nu le poate satisface. Mai tineti minte revoltele de acum citiva ani de la Paris sau Londra?

    http://www.parentingscience.com/permissive-parenting.html

  260. Angela

    Merge și cu permisivitatea cât merge, dacă ai suficient timp să te dedici în exclusivitate copilului, să explici tot timpul, să negociezi, să manipulezi, până la urmă. Că altfel..dacă lași copilul să facă absolut tot ce vrea, când vrea în cele două-trei ore cât stai cu el și în rest îl lași cu o bonă care la rândul ei îl lasă de capul lui, chiar nu știu ce poate ieși. O cunoștință a ieșit al pensie și ca să-și găsească ocupație, s-a angajat bonă pentru o fetiță de doi ani. A renunțat repede la job, fiindcă fetița voia să iasă la plimbare cu o anume rochiță, inadecvată pentru vremea de afară, bona insista s-o îmbrace cum credea ea că e bine pentru vremea de afară, iar mama fetiței i-a reproșat că distruge personalitatea copilului..Ar mai fi de zis despre faimoasa „personalitate”, care, după mine, se dezvoltă de la un moment dat tocmai ca opoziție la autoritate – etapă absolut normală la vremea ei, zic.

  261. cătălin

    Multi radicali de astia spun ca orice parinte care a scapat o palmuta la fundul copilului nu mai poate fi parinte, e un monstru. Probabil ei sint parinti o ora pe zi, in restul timpului se ocupa bonele. In teorie, totul e frumos, chiar si comunismul functioneaza.

    Am vazut ca seful politiei din Koln a fost pensionat fortat. Macar atit pentru lipsa de reactie si jegoasa tentativa de ascundere a rahatului de dupa.

  262. Angela

    S-a smintit lumea.

  263. cătălin

    Nu mi-i drag deloc, „ziarist independent” care l-a pupat in cur pe Base pina a ajuns europarlamentar pe listele PDL-ului.

    Merkel nu ii cerea lui Zuckenberg sa stearga paginile cu critici anti-migratie, ci alea care indemnau la violente impotriva refugiatilor. E o mare diferenta pe care infierbintatul „ziarist” n-o vede.

  264. Angela

    Io nu-s așa de radicală și necruțătoare cu oamenii. Nu știu să fi detestat vreodată pe cineva mai mult decât îl detest pe Băse, dar asta nu înseamnă să-i detest și pe cei care îl susțin, deși nu-i înțeleg și nu-i aprob. Îmi place cum scrie, ce scrie și rezonez cu astea. Uite, și Sever Voinescu mi-e drag, îl citeam în Dilema cu mult înainte să se bage în politică. Atunci m-a dezamăgit, dar numai pe latura asta. M-am bucurat că a ieșit repede din cloacă și îl citesc cu plăcere, n-o să resping acuma tot ce are de oferit numai pentru că o dată a făcut o chestie nasoală.

  265. cătălin

    Ii detest pe cei care i-au facut statuie lui Base, blocind aparitia unui partid de dreapta autentic. Pe intelectualii care s-au facut ca nu vad ca dreapta a insemnat Udrea, Videanu, Berceanu si afacerile cu statul, in timp ce salariile prostilor erau taiate, iar medicii si profesorii primeau un sut prezidential in cur. Ca acum Ungureanu spune niste lucruri corecte in articolul de mai sus, da, e adevarat.

  266. cătălin

    Pervers mai e si political corectnessu’ asta! Mult mai pervers decit o dictatura, unde raul e delimitat clar, il stii. Aproape 500 de plingeri in Koln, 40% privind abuzuri sexuale, in sfirsit recunoaste si politia ca autorii sint aproape in totalitate refugiati. Unii dintre suspecti sint din Maroc, Algeria si nici macar n-au cerut azil. Inteleg acum ca, din cauza situatiei din Siria, Germania a colectat toata scursura din Africa, din Balcani si cine mai stie de unde. Si sint destui nemti extremisti care de-abia asteapta prilejuri pentru ceva actiuni. Asta e, inteligenta alegere a mai facut Merkel!

    Ieri noapte, intr-un bar din orasul unde sint eu, doi Mohamazi locali au deschis focul la intimplare. Din usa. Din fericire inca nu a murit nimeni, cineva e in spital in stare grava. Stirea insa nu apare pe prima pagina a ziarelor nationale, desi ar trebui sa fie – nu se intimpla astfel de lucruri prea des pe aici. Jurnalism modern.

  267. cătălin

    Am avut de lucrat la calculator astazi, si in rastimpuri tot am scris prostii pe fb. Nu pot decit sa ma minunez de disponibilitatea oamenilor de a accepta decizia autoritatii, oricare ar fi ea. Cumva ne place sa fim pe pilot automat, si altcineva sa ne spuna „fa asta si asta”. Si nu stiu daca oamenii care n-au nici o indoiala au fost la rindul lor copii. Eu m-am temut o data ca mi-am pierdut mama.

    Veneam cu ai mei de la mare. Era noapte. Aveam vreo 9-10 ani. Trenul oprea putin intr-o gara de la periferia orasului, de unde puteam ajunge mai usor acasa (mergind pe jos, bineinteles, ca era dupa miezul noptii). Mama a coborit prima, dar, fiind bezna, nu si-a dat seama ca trenul inca nu oprise. Si mina i-a ramas agatata de bara usii. Norocul ei ca a avut prezenta de spirit sa-si fereasca picioarele, altfel raminea fara ele. Eu eram dupa ea la coborire si am vazut ca a cazut sub tren. Am inceput sa tremur, m-am intors spre tata: „mama e sub tren”. Ce-a fost in sufletul lui atunci… S-a oprit trenul, mama era vreo douazeci de metri mai incolo, n-a patit nimic, zgirieturi, dar o spaima imensa. Ma gindesc ca prin asa spaima au trecut si copiii acelor oameni din Norvegia. Vinovati parintii sau nu, copiii au fost deja pedepsiti, deja au suferit o trauma ale carei efecte sint greu de anticipat. Dar multi „oameni frumosi” nici nu se gindesc la asta.

  268. Angela

    Păi vezi? Nu face bine barneveretu ăla? Dacă stârpești din vreme atașamentul afectiv, scapi copiii de griji de genul ăsta. Parcă am citit că Breivik ăla a trecut pe la vreo trei-patru adoptatori, că a fost abuzat, pe rând, la fiecare. E simplu. Iei copilul de la genitori, îl dai cuiva, ăla se poartă nasol, îl iei și de acolo, îl dai la alții…până la urmă crește el și va fi un adult fericit. Ce atâta familie?

  269. andreea

    pe mine deja mă exasperează subiectul.
    adică, nu subiectul, ci detașarea rece și superioară a susținătorilor Bevernet, sau cum le-o zice.

    mi se face pielea-găină.

  270. andreea

    parcă niciodată, de cînd am dispute și discuții în contradictoriu pe-aici, pe net, despre orice fel de subiecte, politice, sociale, psihopupice… n-am simțit mai acut prăpastia dintre oameni, ca acum, cu subiectul ăsta.
    nici nu știu cum să zic, e vorba de ceva foarte foarte adînc și esențial.
    poate m-am tîmpit, nici nu mă mai pot certa pe marginea subiectului. așa de tare simt că n-are niciun rost.

  271. cătălin

    Pai nu de aici pleaca toate, de la imposibilitatea de a te pune in papucii celuilalt?

    Breivik parca n-a fost luat, l-au lasat sa fie crescut de maica-sa, desi erau probleme.

    Vad ca aici un psiholog explica bine tot fenomenul:

    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-20721152-mircea-toplean-psiholog-clinician-separi-copiii-parinti-urma-unor-marturisiri-facute-chiar-copii-areun-efect-devastator-primul-rand-asupra-copiilor-denuntatori.htm

  272. andreea

    deci, cred că la mine ar fi putut găsi cam 75% din motivele de acolo.

    un singur lucru le spun: hai sictir, Protecție a Copilului din Norvegia!

    mă scuzați.

  273. cătălin

    Sezi cuminte, lista aceea e probabil o gluma, sau altceva. Iti dai seama ca orice judecator ar sterge pe jos cu oricine vine cu asemenea „argumente”.

  274. andreea

    îmi place de tine că ești optimist.

  275. andreea

    It is serious that these types of argument are allowed in our courts and are even accepted by our judges.

    ia, citește și aici:

    http://www.mhskanland.net/page10/page122/page122.html

    de aici le/au tradus, dar sînt mai detaliate cazurile.

  276. Angela

    Lista aia pare întocmită de cineva din altă specie. Sau de cineva care n-a văzut niciodată un om în carne și oase, viu. Eu nu-s exasperată, îs îngrozită. Atât de imbecil nu poate fi nimeni, cred că e altceva. Dacă trebuie neapărat să iei niște copii de la familia naturală, atunci orice ar face nefericiții de părinți poate fi considerat greșit. Încă nu-mi dau seama de ce TREBUIE, deși am văzut câteva teorii. Nu văd de ce nu le-aș crede. Cu toată rezerva de rigoare, nu văd alt motiv decât instituirea unui sistem atroce și abject. Nimic n-are legătură cu „interesul copilului”. Asta pică. Dar un interes este.

  277. cătălin

    …optimist cum ma stii. Nu, nu cred ca s-au dus cu prostiile alea in instanta. Dar, ca le-au folosit prin hirtoagele lor interne, asta e posibil. Totusi, Norvegia poate fi data in judecata la CEDO. Uite, o da Breivik, ca n-are nu stiu ce in puscarie si astfel ii sint incalcate drepturile lui fundamentale.

  278. andreea

    s-au dus, măi. mama aia cu gemeni, depresivă, cică nu putea crește doi copii. unul, da. au hotărît că depresia merge cu un copil, nu mai mulți. după care, precis mama s-a făcut bine. pariez.

  279. cătălin

    N-am auzit nici stirea, nu stiu cazul. Totusi Norvegia a pierdut destul de putine procese la CEDO.
    PS: vad ca tu ai citit la greu despre caz.

  280. andreea

    păi, de asta am început să fac alergie la atitudinea scorțoasă a ”încrezătorilor”…

  281. Angela

    Las-o baltă cu CEDO. N-ai citit despre ăia care au câștigat după șapte ani, și tot nu li s-au dat înapoi copiii, cică a trecut prea mult timp și copiii s-au integrat în noua familie?

  282. cătălin

    Angela: n-am citit. Problema e ca apar foarte multe informatii, dar numai dintr-o singura parte, nimic oficial. Cum ar veni, n-am incredere nici in variantele parintilor, dar nici in actiunile statului, si ma astept ca adevarul sa fie undeva la mijloc. Cu mentiunea ca statul nu incearca sa ajute, sa educe parintii. Jap-jap! Asa supravietuieste sistemul si asa isi justifica functionarii salariile.

  283. Angela

    Păi tocmai. Dacă tot devin publice chestiile astea, de ce nu-și justifică statul acțiunile? Eu trebuie să cred că orice face funcționărimea e ok? Îs convinsă că există o mulțime de părinți descreierați și abuzivi și că trebuie protejați și copiii. Dar secretomania asta în numele intimității e suspectă și absurdă. Ce intimitate, când vezi pe tot netul și la tv mame urlând de disperare în timp ce un comando de funcționari și polițai le smulg copiii din brațe? Copii care sunt terifiați și ei, la rândul lor. Asta n-o fi traumă și abuz, numai pentru că-i comisă de un organ suspect, stat+privat? Cred că am fi îndreptățiți să știm și ce atrocități au comis părinții ăia, dacă tot s-a ajuns la așa ceva. Altfel pare abuz și-s convinsă că de cele mai multe ori, chiar este.

  284. cătălin

    Asta cred si eu, daca DEJA au fost luate masurile, de ce nu apar toate datele? Intii se pune in aplicare sentinta, abia apoi se formuleaza acuzarea, iar judecata – dracu’ stie cind va avea loc? Curat democratic!

    Ma sperie si conformismul norvegienilor, increderea oarba in sistem. Altfel nu ar fi aparut asemenea anomalii.

  285. Angela

    Nu ne rămâne decât să nu ne mutăm în Norvegia. Se pare că societatea care pare cea mai cea, minunată și desăvârșită, ascunde putregaiuri. Și mai cred că ăia convinși că așa e bine, de fapt nu vor să admită că ceea ce consideră ei ideal nu e chiar așa. Își apără iluziile până-n pânzele albe, până la absurd și stupiditate.
    Acum știm de Norvegia, dar n-o fi singură. Plutește peste Europa insistența de a schimba radical lucrurile în relațiile dintre oameni, alea tradiționale. Nu-s perfecte nici alea, dar îs mult mai apropiate totuși de natura umană. În curând au să decreteze ilegală reproducerea pe cale naturală, că probabil jignește comunitatea gay. Vor fi confiscați copiii imediat ce li se taie buricul și dați în plasament direct din ușa sălii de naștere. Sau se vor face copii sintetici, că tehnologia progresează.

  286. cătălin

    Eu chiar as evita Norvegia, daca oi avea ocazia sa merg pe acolo. Asa cum as evita Arabia Saudita, Irakul sau SUA. Da, mi-e frica sa merg in SUA, chiar in vizita.

    Stiam ca, in mod obisnuit, oamenii tind sa arate simpatie spre cel mai slab, spre ala care e strivit de un adversar mult mai puternic. De ce in cazul asta e altfel? De ce, in lipsa unor date concrete, multi aleg sa condamne cu atita usurinta niste oameni despre care nu stim (mai) nimic? Parca s-ar bucura unii, in spatele monitoarelor, ca niste copii trec printr-o uriasa drama. Chiar ca o prapastie, o prapastie fara nici un motiv si fara nici un avantaj. Am mai spus ca fb. e o oglinda necrutatoare: unde am mai fi putut vedea atit de clar rautatea din oameni?

  287. Angela

    Totuși nu pricep de ce ne isterizăm atâta pentru sistemul norvegian. Așa funcționează el și Norvegia, din multe puncte de vedere e la ani-lumină înaintea noastră. Or fi și abuzuri, nu zic. Dar când ai un sistem de protecție a copilului ca al nostru, rumânesc, mai mult decât abuziv, de-a dreptul criminal, când ți se sinucid copiii luați arbitrar de la asistentul maternal de care sunt atașați și rearuncați fără milă, numai din pură birocrație, în iadul unde de la portar până la director îi abuzează și maltratează toți, atunci …

  288. andreea

    ei, am început să nu mai cred în anii ăștia lumină deloc.

    lista aia de motive, fie că e sau nu luată în seamă de judecători, spune multe despre mințile oamenilor de acolo.
    și acolo e mare rata sinuciderii.

    dar au bani, da. asta e o diferență.

    dacă m-am isterizat, m-am isterizat pentru că îmi văd conaționalii prinși în mrejele unei gîndiri bolnave. iar dacă te plimbi pe feisbuc sau aiurea o să vezi peste tot supremul argument: (iau cu copy-paste un comentariu super-lăicuit): Eu mă îndoiesc profund că o instituţie a statului norvegian adoptă decizii drastice fără probe. Și gata, dixit!

  289. Angela

    Da, ăsta e motiv de isterizare. Cât despre anii lumină, nu-ș ce să zic. N-am fost acolo, n-am văzut/trăit/simțit. Pot să-i cred pe unii sau pe alții sau pe niciunii. Pe mine mă termină isteria mediatică, manipulările, trunchierile. M-a apucat strechea de la lista aia de motive, apoi am mai aflat una-alta despre cine a întocmit-o – pot să cred sau nu că e opozantă politică și dă cum poate în regim , așa se zice (of, se zicele ăsta..), că de fapt nu-i listă de motive, ci observații făcute de psihologi, pescuite de prin dosare și că ăia înregistrează tot, dar asta nu înseamnă că observația aia e motiv de luat copilul, îs doar constatări, etc, etc, chestii. Clar e că e un sistem diferit de al nostru și gata. Că ne oripilează pe noi sistemul lor, e normal. Că lor li se pare normal și nu se oripilează..asta e, astea-s regulile lor, le accepți sau plătești. Sau le schimbi, dar norvegienii de rând nu dau semne că ar dori să le schimbe. Normalitatea lor nu e normalitatea noastră și atât.

  290. andreea

    am văzut și eu explicația referitoare la listă, Angela.

    dar tot îmi ia foc creierașul cînd mă gîndesc că mi-ar putea cineva – un străin, un vecin, un funcționar – verifica, măsura (și pune pe o LISTĂ) timpul petrecut în pat, grosimea feliei de pâine sau alinierea hainelor din dulap. brrr…

  291. Angela

    Știu ce zici, și mie mi s-a părut că dacă cineva poate considera demne de consemnat niște lucruri altminteri perfect justificate de normalitatea omenească – copilul întoarce capul când taică-său vrea să-l spele pe față, de pildă – ăla care remarcă și consemnează așa ceva nu poate fi întreg la cap. Dar ce știu eu despre procedurile psihologilor? Probabil astfel de detalii minore, coroborate cu altele, dau până la urmă un tablou mai complex. Nu știu. E drept că n-am încredere în psihologii de nicio nație, mi se pare că inventează argumente pentru un verdict stabilit dinainte. Întâi decizi că omul nu-i normal și după aia te legi te tot felul de nimicuri ca să-ți justifici verdictul. De aia nu mai îs sigură de nimic, cred că nici nu mai vreau să știu nimic, fiindcă nimeni nu mă poate convinge cu jumătăți de adevăruri și cu scoateri din context. Încerc din răsputeri să n-am prejudecăți și certitudini, nu știu dacă-mi iese. Ne lăsăm luați de val într-o direcție sau alta, că oameni suntem.

  292. cătălin

    Nici eu nu cred in anii-lumina. Daca exista bani astfel incit unii copii sa fie plasati la asistenti maternali unde primesc toate chestiile materiale, asta nu suplineste lipsa caldurii unui parinte. Si cred ca mare parte din isteria de pe fb. are acelasi motiv. Exista multi oameni cu vieti ca vai de ele, care stau la serviciu pina la noua seara si isi vad copiii citeva ore in week-end. Acesti oameni isi anuleaza sentimentele de vinovatie spunind ca nu-si bat copiii si dind lectii altora. De fapt, isi construiesc o imagine perfecta pentru ca au nevoie sa creada in ea. Am mai spus ca fb. e o oglinda, dar una teribila.

    Mi s-a umplut peretele de poze cu 37%. Niste oameni au facut un „studiu” ca 63% dintre parintii romani isi bat copiii. Am cautat „studiul” respectiv: o statistica a unei organizatii, ca, din copiii cu probleme pe care ii are in evidenta, 63% au fost batuti acasa de parinti. De aici si pina la a trage concluzia ca 63% dintre romani isi bat copiii e o distanta uriasa. Dar nu conteaza, in tara in care stiinta se face la pirnaie, nimeni nu da doi bani pe un studiu serios, nimeni nu-si imagineaza ca, pina sa obtii niste concluzii, e nevoie de sute de ore de munca. De nuante nu mai spun, ca as scrie prea mult. Si eu, si altii inaintea mea au crescut altfel. Copiii se jucau afara ore intregi, nu-i supraveghea nimeni, erau trimisi singuri la scoala etc. In clasele 5-8 am invatat dupa-amiaza, terminam scoala la ora 8 si mergeam vreo 30 de minute pina acasa prin locuri nu prea circulate. Un parinte modern s-ar oripila, dar pe atunci lucrurile astea erau normale.

  293. Angela

    Pe atunci așa era, acum nu mai e. E greu de acceptat, dar nu prea ai de ales. Lumea n-are timp de nuanțe, există proceduri. E mai eficient așa. Costurile emoționale nu se pun.

  294. cătălin

    Robotei, cumintei, singurei… Lista e lunga.

    Primavara de pe geam:

  295. cătălin

    Din noua serie de „political corectness”, Danemarca va confisca de la fiecare refugiat tot ce depaseste 1400 de euro. Presupun ca traficantii care au adus sute de mii de refugiati in Europa ramineau fara obiectul muncii, asa ca guvernul danez le-a oferit o mina de ajutor. In plus, ca dovada a inteligentei parlamentarilor danezi, refugiatii vor trebui sa astepte minim trei ani inainte de a-si putea aduce nevestele dupa ei.

    Nu refugiatii sint marea problema a Europei, ci politicienii. Si functionarii incremeniti in reglementari si automatisme, maestri in evitarea oricarei raspunderi. Asta e, ce-o fi om vedea. Productia s-a mutat de mult in China, oricum.

  296. Angela

    Ei, și? Poți acum să gâtui, să împuști și să spânzuri toți politicienii și funcționarii. Să dispară toți! Refugiații rămân și da, acum îs marea problemă a Europei. Una din ele, dar una mare. Dacă ai un cartof fierbinte în mână, îl ții acolo resemnat, să te ardă până la os, bodogănindu-l pe cel care ți l-a plasat?

  297. Angela

    No, întrucât eu m-am săturat de actualitate și am dat în damblaua răscolirii anticariatelor online și am descoperit o droaie de cărți din copilărie care mi-au fost dragi și s-au pierdut, drept care le comand în draci și vine curierul sau poșta și mi le aduce, trândăvesc și le citesc cu pasiune. Până o să-mi taie copilul netul și o să mă ducă la psihiatru din cauza acestui sindrom bizar, mai am de zis atât. Lumea bună e condusă funcționărește(obtuz) și politicienește(ipocrit). Până să ne ajungă și pe noi hiperreglementările statului care nu numai că știe el ce e mai bine pentru tine, ba te mai și obligă să înghiți binele ăsta, voi fi, probabil, oale și ulcele, așa că trăiesc mai departe, cât o fi, în confortabila laxitate balcanică. Până la urmă, la ea îs adaptată. În Norvegia, hotărât lucru, nu mă duc.

  298. andreea

    🙂
    nici io.

  299. andreea

    aia cu 37/63 e tare.

  300. Angela

    Da, studii peste studii cu concluzii ca aia cu puricele care nu mai aude dacă-i tai picioarele.

  301. cătălin

    Un studiu presupune multa munca pentru a putea fi numit „studiu”. Ala e asa, o numaratoare fara valoare. Au numarat ce procent dintre copiii cu probleme au fost batuti. Nu stiu cum poti trage concluzii generale dupa aia, dar e de asteptat, intr-o tara in care stiinta e facuta la pirnaie.

    Si, sigur, multimea de oameni frumosi de pe facebook, disperati sa-si arate perfectiunea, au preluat „studiul” pe nerasuflate.

    Ma tem ca procentul real e mai mare, nu stiu. In fine. Atit de multi tin lectii despre cit de rea e bataia, dar nimeni nu pomeneste cauzele principale: saracia si lipsa educatiei. Si nu, astea nu se rezolva daca face Udrea terenuri de fotbal in panta sau parcuri prin sate.

  302. Angela

    Nu cred că e vorba numai de bătaie. A aruncat Gâdea momeala cu „pălmuța la funduleț” și acum reducem totul la aspectul ăsta, minor, să zicem, ca să ne inflamăm. Cum, domle, pentru atât? Cine știe ce o fi fost acolo, poate niște funcționari cretini care au exagerat, poate altceva. Instituția aia nu ne spune că nu ne spune, așa e treaba pe acolo, iar părintele spune și el ce poate, doar n-o să se incrimineze singur. Așa, în principiu, mi se zburlește părul pe spinare când mă gândesc la copii luați brutal de acasă și duși la străini, oricât de cumsecade ar fi ăia. Însă în cazul în speță – și aici săriți-mi în cap, dacă vreți – am rezervele mele în privința educației copiilor în familii penticostale. Am argumente.

  303. andreea

    Angela, mie nu-mi place cum sînt crescuţi copiii în 50% din familiile din jur. aş tot avea ce comenta şi îndrepta. nu sînt topită nici măcar după metoda mea de a-i creşte (sau mai bine zis, lipsă de metodă). dar asta e altceva…

    am o prietenă în Norvegia, plecată de 10 ani, cu copii mici. ideea e că domneşte teroarea acolo, cu privire la subiect. se tremură. lumea vorbeşte în şoaptă, visează urît noaptea.

    dacă şi asta e societate avansată…

  304. Angela

    Impresia asta am avut-o când i-am văzut la tv pe părinții ăia. Ai noștri îi tot întrebau ce și cum, ca la noi… Mi-au părut foarte timorați. Dincolo de durerea pierderii copiilor, mai era ceva, o spaimă că orice ar zice, iese și mai rău. Se străduiau s-o mascheze cumva, tot de teamă. Pe mine m-a cam îngrozit. Era evident că se tem. Așa o fi, ce să mai zic? Să-și fută Norvegia bunăstarea.

  305. cătălin

    Angela, nu m-am uitat la emisiunea aia, stiu cit e de bun Gidea si cum poate manipula pe multi. Mai ales niste fanatici religiosi pe care nu-i prea duce capul (asa imi par sotii Bodnariu). Ma rog, judec. Ce ma sperie in cazul asa e ca decizia de separare nu a fost luata de un judecator. Un functionar a facut ancheta, un functionar a luat hotarirea, procesul va fi peste nu stiu cit timp. Si oamenii accepta asta batind din palme, nici o tresarire, nimic. Ba chiar am impresia ca unii se bucura de drama acelor copii („bine ca i-au luat, ca penticostalii fac asta si asta, sa se invete minte!”). Uita ca, daca parintii au fost vinovati sau nu, copiii au fost deja pedepsiti.

    Era si logic, Andreea, ca oamenii vor incepe sa se fereasca. Asa cum bunicii si parintii ne avertizau ca nu cumva sa zicem pe la scoala ca ei asculta „Vocea Americii” in fundul grajdului, asa si parintii in Norvegia vor fi tare atenti la ce spun copiii lor la scoala. Se pare ca orice spune un copil, adevar, gluma sau exagerare, e notat riguros in fise, interpretat, se calculeaza scorul total, si se iau masuri. Libertate, ce stii tu din Romania?

  306. Angela

    Nu cred că se bucură nimeni. Se întâmplă însă că multor oameni le e greu să accepte destămarea mitului nordic. Și atunci se poziționează hotărât de partea acelei instituții, îi justifică deciziile până-n pânzele albe. Își apără reduta iluziilor.

  307. cătălin

    Ba chiar senzatia asta am avut-o, de bucurie ca niste copii au fost separati si de parinti, si de frati. Stiu cit de monstruos suna, si stiu ca poate oi fi eu defect.

    La urma urmei, totul e o iluzie, nu? Chiar si viata.

  308. Angela

    Nu. Că dacă ar fi, n-ar trebui să construiești iluzii ca să te apere de contondența ei. Nici piciorul rupt, nici sufletul zdrobit, nici speranțele spulberate nu-s iluzii. Viață cât se poate de reală, nene!

  309. Angela

    Uite ce scrie nenea ăsta. Dacă a vrut să mă manipuleze, să bage groaza în mine, a reușit, pentru că nu prea am cu ce să-l contrazic.
    http://www.evz.ro/femeile-voastre-tarfele-noastre-viermilor-apocalipsa-europei-v.html

  310. cătălin

    Aiaia, logicaaaa!

    Nu cred ca procentele sint aproape de 10%, cu exceptia Frantei. Dar Franta a avut totdeauna un procent semnificativ de arabi.

    În plus, intrarea masivă de aşa-zişi refugiaţi din 2015 a dus la o creştere bruscă a acestui nivel, la introducerea în devălmăşia generală a unor fanatici, a unor luptători antrenaţi şi a unor mari cantităţi de armament şi explozibili.

    Logic ca au carat dupa ei armele tocmai din Siria, pe sub nasul a mii de politisti, ba chiar si pe barcutele alea minuscule cu care au traversat Mediterana.

  311. cătălin

    Nu cred ca problema ar fi la refugiati, ci la statele care nu isi apara cetatenii. Acum citeva luni Junghiul ne-a pus niste texte de legi, sa vedem ce inseamna refugiat. La inceput implica o perioada de detentie, nicidecum dreptul de a umbla fleaura pe unde poftesc.

    Mai pe scurt, statele nu functioneaza. Erau bolnave de mult, dar nu vedeam noi, ca nu ne preocupau finantele, imprumuturile, ajutoarele sociale. Nici macar cazul Rotherham n-a facut prea mare vilva. Acum a venit rindul politiei, si asta se vede pe strazi. Incepi sa ai probleme TU, nu ALTII.

    Nici nu trec in partea ailalta sa spun ca refugiatii sint gingasi si nestiutori. E clar ca printre ei sint multe gunoaie, si era de asteptat asa ceva. De asta perioada aceea similara detentiei, si de asta trierea care s-a facut totdeauna pina acum in materie de emigranti (refugiat nu inseamna automat emigrant). Om vedea, nu prea sint optimist, cred ca lumea pe care o stim noi e intr-o criza profunda. Refugiatii-violatori sint doar o parte a crizei; frauda uriasa a nemtilor de la Volkswagen e o alta parte, si as putea face o lista (prea) lunga.

  312. Angela

    Of, of, Volkswagen – heringul roșu.

  313. cătălin

    Eu zic ca Volkswagen e o criza majora. Statele dau niste legi destul de stricte, cei care le respecta dau faliment (ca nu puteau atinge normele), cei care fura – prospera. Iar statul corupt inchide ochii. Ba mai si tine lectii altora: „Vai, Romania, ce tara de rahat esti!”

    …toate cite vedem, auzim, cugetam, judecam nu sunt decit creatiuni prea arbitrare ale propriei noastre subiectivitati, iar nu lucruri reale. Viata-i vis.

  314. Angela

    Cei care le respectă dau faliment…Or fi și din ăștia? Am înțeles că și Renault e suspectat de aceeași căcănărie.
    Și nu, viața nu-i vis. Ori nu-s eu destul de filozoafă.

  315. cătălin

    Vis nu in sensul ca nu exista, dar ca e altfel decit o credem noi.

  316. cătălin

    In sfirsit s-a scos limba latina din licee! Greu de crezut ca atitea generatii de elevi au trebuit sa invete aiurea o limba moarta. Nici macar nu stiu daca ar trebui sa ne bucuram de scoaterea latinei, la cum arata scoala romaneasca nu prea mai conteaza.

    http://web.ics.purdue.edu/~drkelly/DFWKenyonAddress2005.pdf

  317. junghiul

    Da, refugiații ajung la un centru de detenție aflat la doi pași de Arad.
    Vă dau un link de la un articol,presupusele abuzuri nu s-au dovedit.
    http://www.aradon.ro/tratamente-violente-la-centrul-de-refugiati-de-la-horia/1078388
    Oricum pe ăștia nu o să-i vedeți în gara de la Arad, ciupind de fund navetistele.

  318. junghiul

    Mă întristează faptul că discuțiile cu privire la situația din Norvegia se opresc la dispute cu privire la cât de justificată e sau nu e bătaia în educația copilului.
    Studiul Secretarului General al ONU privind violenţa împotriva copiilor propunea abolirea universală până în 2009.
    “Nici un fel de violenţă împotriva copiilor nu este justificată; orice violenţă împotriva copiilor poate
    fi prevenită”. Acesta este mesajul de bază din raportul studiului, supus
    Adunării Generale a ONU din octombrie 2006.
    Adevărul e că suntem oameni supuși greșelilor, părinți imperfecți dar asta nu justifică scoaterea copiilor din familiile lor.
    Dacă ne uităm puțin prin raportările statistice din Norvegia și raportăm numărul copiilor abuzați de către un părinte la totalul copiilor și îl comparăm cu numărul copiilor plasați și abuzați de către personalul care deservește această activitate de protecție față de totalul copiilor plasați vom obține procente comparabile.
    Asta ce înseamnă? Că și în activitatea de plasament lucrează tot oameni, supuși greșelilor și ei.
    Adevărații abuzatori trebuie să stea în închisori, părinții trebuie sprijiniți să își crească pruncii fără să folosească bătaia.
    Și propun ca părinții care au învățat să facă acest lucru să îi ajute pe cei care nu au reușit încă.

  319. junghiul

    O problemă pe care o avem cu părinții Bodnariu e faptul că sunt penticostali.
    Oh, mi-au făcut zile fripte în școală copiii din familii de penticostali. Erau mulți copii într-o familie , flămânzi,răi și ultimii la învățătură, ne băteam în fiecare zi. Nu mi-au fost simpatici!
    Pe de altă parte nu e adevărat că statul norvegian este ateu și nu permite libertatea religioasă.
    „Our values will remain our Christian and humanist heritage. ” spune Constituția Norvegiei la articolul 2.
    Nici una dintre principalele cărți sfinte nu încurajează bătaia, nici Biblia, nici Coranul.
    Cei care caută justificări prin Biblie pentru a-și bate copiii sunt niște proști fără scăpare.
    Mi-ar place să privim ce se întâmplă în Norvegia fără să ne lăsăm purtați de îndoctrinări sau antipatii.

  320. junghiul

    Vă voi da câteva date statistice despre Norvegia la nivelul anului 2014, 2015 fiind deocamdată necentralizat.
    Populație- 5.202.000
    Nașteri 59.084
    Adopții 368 (142 interțări).
    Ambasadorul Norvegiei spune
    În 2014, aproximativ 53.000 de copii au primit sprijin din partea Serviciului de protecție a copilului din Norvegia. Mai mult de 8 din 10 astfel de cazuri au reprezentat măsuri de asistență voluntară pentru copii și familii. Aceasta reprezintă soluția preferată. Ajutorul poate fi furnizat sub formă de îndrumare a părinților cu privire la practicile parentale, consiliere, ajutor economic, grădiniță, etc.
    Un ordin de plasament este emis de către Consiliul regional de Protecție Socială sau de către Tribunalul Districtual numai atunci când copilul a fost supus unei neglijențe grave, maltratare sau abuz. Deci cam două cazuri din zece presupun emiterea unui ordin de plasament, undeva la 10000 de cazuri în 2014.
    Observăm diferența enormă între numărul de copii plasați și numărul de copii înfiați. Miza nu este înfierea copiilor ci plasarea lor.
    Acest lucru explică și bugetul mare alocat activității Barnevernet , 55 milioane de euro.
    Cu siguranță că acest serviciu face o grămadă de lucruri bune și că în slujba lui lucrează oameni inimoși și calificați.
    Totuși politica statului norvegian și acest Barnevernet a fost aspru criticat chiar de către organizații norvegiene .

  321. junghiul

    Uite aici criticile aduse la Raportul depus de Norvegia în 2008 la Comitetul pentru drepturile copilului al ONU
    http://dokument.r-b-v.net/fn/critical-comments-to-norway-fourth-periodic-report-to-the-un-committee-on-the-rights-of-the-child-2008.pdf

  322. junghiul

    O să spuneți că e destul de vechi dar iată că criticile sunt actuale.
    M-am uitat prin variantele de constituție pe care le-a avut Norvegia. Nu am găsit cuvântul family decât pe lângă cuvântul regal. Abia în versiunea din 2014 se modifică și apare în următorul context în articolul 102
    „Everyone has the right to the respect of their privacy and family
    life, their home and their communication.”
    Se introduce și articolul 104
    „Children have the right to respect for their human dignity. They
    have the right to be heard in questions that concern them, and due
    weight shall be attached to their views in accordance with their age and
    development.
    For actions and decisions that affect children, the best interests of
    the child shall be a fundamental consideration.
    Children have the right to protection of their personal integrity. The
    authorities of the state shall create conditions that facilitate the child’s
    development, including ensuring that the child is provided with the
    necessary economic, social and health security, preferably within their
    own family.”
    Putem constata că statul norvegian nu ocrotește familia ci individul. Acest lucru este esențial de înțeles.
    Acuma evident că introducerea articolului cu privire la interesul superior al copilului în constituție lasă deschisă interpretarea acestui concept la latitudinea instanțelor. Jurisprudența dă câștig de cauză statului se consideră că statul știe mai bine să crească copiii decât o face o familie.
    Este celebru cazul în care o femeie din Kenia a venit în Norvegia și a cerut azil. În timp ce aștepta răspunsul a făcut un copil cu un avocat norvegian. Statul norvegian nu îi acceptă cererea și emite un ordin de expulzare.
    Ce faci în acest caz cu copilul ? Îl salți? Îl trimiți în Kenia cu mama?
    Abia în 2015, Curtea Supremă dă o decizie prin care precizează că în interesul superior al copilului ordinul de expulzare al mamei va fi anulat.
    Vor mai trece mulți ani până când se va schimba jurisprudența vor trebui mai multe decizii ale Curții ca să se schimbe jurisprudența în țara aceea.
    Până atunci părinții nedreptățiți vor mai suferi, nu toți au resurse să susțină procese îndelungate.
    Sunt nenumărate cazurile în care s-au făcut abuzuri de către serviciile norvegiene. Despre ele nu afli decât după desecretizare, în cazul unui proces internațional.Dacă vă interesează vi le prezint. Dacă ești de bună credință vezi limpede că nu e în regulă ceea ce fac ei acolo.

  323. junghiul

    Acum se va duce o comisie parlamentară să discute cu vecinii familiei Bodnariu, parcă-i văd discutînd cu ei într-o engleză aproximativă.

  324. andreea

    păi da…
    eu tot nu pricep cum poate un om – om, adică, născut dintr-o mamă şi-un tată, chiar dacă n-a apucat să aibă copii – să nu sară indignat, chiar numai la auzul simplului fapt că au fost luaţi nişte copii „pe sus”. fără avertisment, fără pregătire, fără niciun menajament. căci asta s-a recunoscut, nu e un aspect din ăla, secret…

    în rest, discuţiile despre bătaie, despre religie, sînt doar floricele pe lîngă caz.

  325. cătălin

    „In relying almost exclusively on only one kind of study, the Child Protection system disregards influential studies [24] which point to the fact that separating children from their parents may give the children long term mental disorders.”

    Pina la urma, cred ca motivul e mult mai prozaic: bani. Toti avocatii si psihologii astia de la Barnevernet ar ramine fara serviciu, si nimeni nu are nevoie de ei in sectorul privat, ca nu trebuie mutate hirtiile dintr-un birou in altul. Asa ca avem un sistem care functioneaza in interesul lui. Aici e foarte important ca mai multi functionari sa fie implicati in decizii, astfel incit nici unul dintre ei sa nu se simta responsabil. Tot asa cum, la executia unui condamnat la moarte, esential e ca sarcinile sa fie distribuite.

    Am cautat si eu o statistica dar n-am gasit-o: ma interesa evolutia numarului de copii in plasamente de-a lungul timpului. Am o banuiala: cu cit Barnedracu’ asta ia mai multi copii, cu atit norvegienii isi bat mai tare copiii, astfel incit cifrele cresc de la an la an.

  326. cătălin

    „Discutiile” pe care le vedem de fapt nu sint discutii, ci masturbari colective. Se aduna un grup de omuleti si se pupa in cur reciproc: „vai ce buni sintem noi, cita dreptate avem!”. Daca cineva intervine cu o nuanta sau o intrebare, sar pe el (iar, daca e fb, orice prost are butonul de block). Nimic nu-i poate scoate din transa, lipsa de intelegere e enorma. Uitindu-ma in dreapta si-n stinga la interminabilele discutii legate de cazul Bodnariu, am avut impresia ca asist la un „lynching party”. Oamenii respectabili discuta, spun glume, fac poze, in timp ce un nefericit care e altfel se zbate in streang deasupra lor.

    Parlamentarii romani ar avea destule cazuri in tara, ca bataia e la ordinea zilei prin multe case. Si nu o palma la un an, sint copii batuti cu lanturi sau cu spini pina isi pierd cunostinta. Si iarasi n-am vazut asta nicaieri: problema violentei asupra copiilor si a femeilor e strins legata de educatie si saracie. Zone intregi ale tarii sint abandonate cu buna stiinta in secolul 17.

  327. cătălin

    S-au bucurat copiii de zapada? 🙂

  328. cătălin

    Andreea, am vrut sa-ti pun o poza pe fb, dar nu ma lasi. Asa ca o pun aici. :))

  329. Angela

    Apoi eu atâta știu, că până acum câteva zile, dacă mă-ntrebai să zic ceva despre Norvegia aș fi putut zice doar frig, fiord, vikingi, Harald, petrol, nivel de trai – ohoho!. Despre familia Bodnariu, nimic absolut, că nu știam că există. Acuma, musai o fost să devin expertă în parenting, psihologia copilului și legislație norvegiană. Habar n-am de niciunele, adică n-am certitudini. Adică am una. Dacă eram eu în locul bietei doamne Ruth și veneau ăia să-mi ia copiii, ar fi plecat cu ei, că legea-i lege, dar și cu scalpul deteriorat, cel puțin un ochi vânăt și o ureche-două smulse. Și mi-aș fi petrecut restul zilelor tricotând pulovere cu motive norvegiene la cercul de mâini îndemânatice al închisorii de cinci stele. Altceva de zis în chestiune nu mai am.
    Ninge.Și ningă, zăpada ne-ngroape.

  330. junghiul

    of, of, breivici au mai multe drepturi decât părinții

  331. junghiul

    noi astăzi atâta ne-am dat cu trotinetele până când a început să ningă.
    acuma lucrurile s-au schimbat, ne dăm cu trotinetele prin casă

  332. junghiul

    când la 45 de ani ai copii mici și te joci cu ei poți părea ridicol, da cui îi pasă?

  333. cătălin

    Junghiule, daca te-ar fi vazut cei de la protectia copilului din Norvegia, sigur ar fi notat citeva observatii profunde la dosar.

    Eu sint uimit cit de departe merge nebunia, cum, in spatele unor principii bune se ascund si cresc monstri.

  334. junghiul

    să mă pupe-n fund!

  335. cătălin

    Nu le da idei, Junghiule, cine stie citi dintre ei sint straight.

  336. junghiul

    mamă norvegiană, tată slovac
    mama surdă
    fetiță de 2 luni jumate
    luată sub observație de către ticăloși cu ocazia unui icter făcut de fetiță la naștere
    părinți cooperanți au acceptat colaborarea cu barnevernet
    se instalează camere de supraveghere (ei folosesc sistemul marte meo)
    femeia e acuzată că nu acordă suficientă atenție fetiței
    părinții se hotărăsc să apeleze la sprijinul bunicii slovace
    cu o zi înainte să ajungă bunica în Norvegia , fetița e săltată
    Aici nu e vorba nici de violență, nici de îndoctrinare ci de nazism modern
    persoanele cu handicap trebuie să dispară, nu pot procrea sau dacă o fac copiii le sunt rechiziționați

  337. junghiul

    o familie de țigani din Arad
    tata acuzat de jaf
    5 copii le sunt ridicați
    în instanță tata câștigă toate procesele
    primește despăgubiri morale din partea statului norvegian pe care tata le refuză
    copiii nu-i mai primesc zice-se că s-au obișnuit prea bine în noile locuri
    despre ăștia nu se vorbește la teveu că-s țîgani

  338. junghiul

    părinți indieni
    băiat de 3 ani fetiță de câteva luni
    copiii le sunt luați pe motiv că , în timp ce alăpta fetița , nu îi acorda suficientă atenție băiatului, că dormeau împreună, că hrănea băiatul din mână
    le sunt luați copiii
    în urma unui proces costisitor, îndelungat care a depășit granițele Norvegiei și-au recâștigat dreptul de a fi părinți

  339. Angela

    No, să nu sărim calul. Când orfanii noștri îs luați hodoronc-tronc de la asistenții maternali unde au stat ani întregi și de care s-au atașat, că așa i-o cășunat unui birocrat ca să economisească fondurile, și-s aruncați înapoi în iadul instituționalizat, unde-i abuzează toți, de la portar la director, unde-s batjocoriți, bătuți și futuți – la propriu – de cine apucă, de ajung să se arunce de pe blocuri, atunci nu ne bășicăm chiar așa și nu vorbim de monștri.

  340. junghiul

    rușii și-au rezolvat disputele în alt mod
    au trimis un detectiv care a răpit copiii și i-a trecut granița
    Norvegia e încercat să recâștige copiii în instanță , fără succes

  341. cătălin

    Da, nazism modern. Nu prea as avea de comentat daca deciziile ar fi luate de un judecator, cu probe, avocati etc, dar sint luate de niste functionari. Nu imi explic cum se impaca asta cu drepturile omului si prezumtia de nevinovatie, si nu imi explic de ce oamenii din tara respectiva tac. Ca Big Brother stie el mai bine ce face. 😦

  342. junghiul

    În final , am și eu o urare pentru acești norvegieni:
    Înmuia-v-ar Thor ciocanul, nesimțiților! De tot!

  343. junghiul

    Ba ne bășicăm și vorbim despre monștri! Le facem plângeri penale și îi trimitem în instanță! Facem structuri sănătoase și încercăm să ne ocupăm de tinerii post instituționalizați.
    În câțiva ani va fi curățenie și la noi,cadru legal există dar bătaia și abuzul îl găsim peste tot, de la vlădică la opincă toți știu numai să dea!

  344. cătălin

    Nu vezi ce masuri de prevedere si-au luat? Practic, opinia publica nu afla nicidecum detaliile cazului, sub pretextul de a proteja copiii. Mai pune in balanta niste parinti mai putin inteligenti, habotnici sau imigranti care nu stiu sa se apere si nu-si permit avocati de top si ai reteta perfecta.

    La noi cred ca e jale, Junghiule, si va fi. Nu cred ca se pot face pasi inainte fara ca, mai intii, satele pierdute in Moldova secolului 17 sa ajunga mai aproape de prezent.

    Angela: e complicat, unele cazuri ajung in atentia publicului, altele nu. Au fost multi care au facut aceleasi gesturi ca Rosa Parks, cu ani inainte, dar au ramas necunoscuti.

    Au rezolvat problema cu reply-urile, acum puteti da reply din admin la orice comentariu fara probleme.

  345. Angela

    Păi să fie curățenie și la noi! Că avem niște specimene în asistența socială de îți vine să-i tragi în țeapă. Și cine știe câte orori se întâmplă și nici nu știm de ele. Norvegianul get-beget presupun că nu cârtește împotriva tătucului-stat, fiindcă ăla-i oferă tot felul de chestii care-i fac viața ușoară și are încredere în instituțiile lui. Și s-au obișnuit cu regulile. De aia sare barneveretul la imigranți. Că de unde să știe biata mamă rusoaică sau altfel de răsăriteană, în neamul căreia din moși-strămoși s-au scos dinții de lapte cu mâna sau cu ața, că asta-i barbarie la norvegieni? Și atunci vine scorpia de la barneveret, cine știe ce acritură rigidă, și-i umflă copilul.

  346. junghiul

    să fie!

  347. cătălin

    Sistemele ii vineaza pe cei slabi.

  348. cătălin

    Ati dat cu lopata?

    Am ascultat niste stiri din tara, nu stiu ce sa zic, putina zapada si se inchide totul: gradinite, scoli, drumuri, cai ferate. Parintii mei isi amintesc de ierni de poveste, cind intr-o noapte cu viscol se adunau metri de zapada, de nu puteau deschide oamenii usile. Si totusi trenurile circulau, mai greu, inghetate, dar mergeau. E unul dintre motivele pentru care nu am curaj sa vin iarna pe acasa: daca ma prinde asa o vreme la Iasi, nu stiu daca am cu ce ajunge la Bucuresti.

    Ei, dar necazul adultilor, bucuria copiilor: zile de chiulit. Mai ales cu zapada proaspata. 🙂

  349. Stă în sarcina UAT-urilor să asigure contracte de dezăpezire corespunzătoare.
    Am avut un client care a avut un astfel de contract și a rămas cu o spinare de bani pentru că pe la noi nu ninge.
    Mă gândesc că Iașul trebuie să aibe un contract pe măsura crivățului.
    Când am fost de 1 decembrie la Karlovy Vary , eram prin pădure la 30 de km de destinație și ningea puternic.Am crezut că acolo rămânem. Aș! Au băgat plugul până și pe drumurile comunale care legau localități mici aparent insignifiante.
    Nu înțeleg de ce ne minunăm când vedem zăpada mai abitir ca tuaregii.
    Nu-mi amintesc să nu fi mers la școală pe motiv de zăpadă prea mare.

  350. Angela

    Iernile nu-s altfel decât au fost întotdeauna. Mai blânde, mai aspre, cu zăpadă multă sau fără. Poate că nu era lumea așa de foșgăitoare, acum se deplasează oamenii mult mai mult și e mai deranjant. Dincolo de ce se face sau nu se face, de competențe lipsă, indolență și jaf, și media exagerează oribil. Au prins niște cuvinte pe care le folosesc la orice rahat, totul e de groază, apocaliptic, halucinant, șocant, dezastru, incredibil, nemaivăzut, ucigaș. Umeori mă exasperează într-atât, încât îmi vine să le doresc să trăiască cu adevărat ceva groaznic, poate reușesc să vadă diferența. Să spui cu ochii cât cepele că vine gerul siberian la -7 grade trebuie să fii complet tâmpit.
    În plus, lumea nu are nici cea mai vagă idee de ce se poate face și ce nu în fața stihiilor și în timpul cât se dezlănțuie. Și nici n-o interesează. Am văzut cum s-a isterizat Mirabela Dauer că a rămas fără curent câteva ore. Cine pizda mă-sii i-ar fi reparat instant o avarie la linia de înaltă tensiune în toiul viscolului? Se prăbușesc copacii, nu-ți vezi vârful nasului de ninsoare, cum naiba să lucreze niște oameni afară și cățărați pe stâlpi? După ce trece urgia, s-or cățăra. Până atunci, asta e. Ne-am prostit di tăt.

  351. andreea

    chiar că.

  352. andreea

    ieri Sabina, de plictiseală cred, a mîncat niște carton albastru.
    cînd am întrebat-o ce i-a venit, a răspuns că i-a plăcut culoarea. era, într-adevăr, o culoare frumoasă.

    m-am enervat și am țipat la ea, că n-are doi ani, că se poate otrăvi, bla, bla, chestii de mamă scoasă din sărite.

    apoi am așteptat să văd dacă nu i se face rău. în timp ce așteptam, am zis să scurtez perioada chinuitoare de așteptare și am mîncat și eu restul de carton. nu mai era mult.
    din fericire, și mama și copilul se simt bine, dar…

    Bavernet, ești pe recepție?

  353. andreea

    Junghiule, rău, rău i-ai mai blestemat… 👿

  354. Angela

    Dacă eu aș fi cotoroanța de la barneverul ăla, aș zice că ai procedat corect mâncând și tu din cartonul ăla, ceea ce-ți mai dă o șansă și deocamdată putem să trecem cu vederea că ai țipat la copil, dar te vom monitoriza atent, nu te culca pe o ureche.

  355. cătălin

    :))) Carton albastru.

  356. andreea

    e destul de bun…

  357. andreea

    acuș m-a sunat să-mi spună să trec pe la librărie să-i cumpăr… carton roșu, mov și galben.

  358. Angela

    Să nu le cumperi pe negustate! Și să nu le mâncați pe toate azi.

  359. Angela

    No, futu-i, iară-i blue monday. Și am fot chiar voioasă azi, până acum, că am văzut…The 3rd Monday of January is the most depressing day of the year. Acuma ce să fac? Să iau xanax?

  360. cătălin

    Dupa cum par a fi tendintele meteo si jurnalistice, peste 10 ani cred ca vom avea breaking news: „Halucinant! Socant! A cazut un fulg de nea!”

    Inca mai rid cu cartonul. 🙂

  361. Angela

    Măi, oi fi eu o brută crescută în comunism și de acolo mi se trage detașarea și nesâmțârea cu care privesc cuvinte ca uluitor, halucinant, șocant, dezastru, catastrofă, grozăvie, cutremurător, de coșmar, infernal. Că nu mă uluiesc, halucinez, șochez și cutremur, nici nu rămân mută sau împietrită de spaimă la toate fîsîielile. Deja se întrece rău măsura. Când cu amărâtul ăla de avion care a ieșit oleacă de pe pistă la Cluj, se lăfăia pe ecran, la ceva post de știri, ceva de genul Sute de români au văzut iadul (sau moartea, nu mai știu exact), de ziceai că a fost atac nuclear sau tzunami. Sutele erau 116, avionul ieșise cu 5 metri – cam cât camera mea de la geam până la ușă. Ăia din avion moțăiau acolo, habar n-au avut, numai când au coborât și era nițică zăpadă. Neplăcut incident, dar atât. Și a vuit media câteva zile, cu sufletul la gură și cu ochii dați peste cap. Proastă lume, m-am săturat de ea.

  362. Angela

    Andreea, ai fost la Therme ăla de s-a deschis la voi? La bălăceală?

  363. cătălin

    Ce media? Ziaristi platiti cu salariul minim care umplu paginile cu gunoaie? Televiziuni sau intregi trusturi media care actioneaza la comanda politica? Sau care „promoveaza” tot felul de curve, probabil pentru a incasa mai apoi o parte din tarife? Exista si citeva exceptii, tot mai palide, probabil in regim de colaboratori ocazionali, ca nu se mai poate trai din scris. Si mai exista nebuni care inca mai fac anchete si reportaje (Casa Jurnalistului de exemplu). Dar, pe ansamblu, media mainstream e o gluma proasta.

    Ce-i Therme?

  364. Angela

    Spa de fițe, cred. Loc de bălăceală. Andreea nu răspunde, o fi ajuns acasă cu cartonul și acum ia cina. Adevăru-i că de când o zis, parcă aș vrea să gust și eu carton, mă tot gândesc dacă ăla albastru are alt gust decât ăla galben. Cred că am mâncat și eu carton la vremea mea, dar era natur, nu colorat.

  365. cătălin

    Se duce Base la o crisma: „Aduce-ti-mi ceva de baut!” Ii aduce chelnerul o sticla de rom si un pahar, pe o tava de carton tare. Dupa zece minute, il cheama din nou pe chelner: „Mai adu’ o sticla!”. Pe masa era sticla goala si paharul, nici urma de carton. Ii mai aduce chelnerul o sticla si un pahar, tot intr-o tava. Asta bea rapid si il cheama iar pe chelner. Tava ia-o de unde nu-i. Chelnerul ii aduce a treia sticla, fara pahar si fara tava. Basescu: „Da’ biscuiti nu mai aduceti?”.

  366. cătălin

    Unde-am pus nuca aia?

  367. andreea

    nu am fost, Angela. e departe, cere timp, dispoziție abluționistă, o anumită liniște sufletească… ce să mai…

  368. andreea

    bancul ăla e dinainte de băsescu.

  369. andreea

    și oricum, cu Cătălin nu mai vorbesc. e ireverențios.

  370. Angela

    Da-da-da! Ireverențios, malițios, melancolicos și cârcotaș.

  371. andreea

    s-a luat de mine. cu jazu, cu Bavernetu, cu toate…

    nu mă respectă.

  372. cătălin

    Te-am visat asta-noapte, Andreea, dar nu-mi mai amintesc nici un detaliu.

    La Vaslui era un singur medic oncolog la 600 de bolnavi. Ascultind indemnul lui Basescu, a plecat si acel medic in strainatate, astfel ca acum sint 0 medici la 600 de bolnavi. O proportie echilibrata. Asa ca Ministerul Sanatatii a hotarit sa trimita bolnavii la Iasi, fiindca la Iasi sint putini pacienti. Adica, sa fii medic si sa consulti zilnic 40-50 de bolnavi, e foarte putin, e ca si cum ai sta degeaba.

  373. junghiul

    Vitamina B6 te poate ajuta foarte mult in amintirea viselor.Ea se gaseste in cartofi,banane,seminte,alune,oua,carne de pui,morcovi,peste,spanac sau cereale.Trebuie cam 3 mg pe zi pentru a avea efect.

  374. cătălin

    In general nu imi amintesc visele, dar deloc, incit as putea spune ca nu visez. O singura data am tinut minte detaliile, destul de amanuntite. 😦

  375. andreea

    las că uneori sînt destul de fioroase, visele…

  376. cătălin

    Uneori ma bucur ca nu-mi aduc aminte ce visez, imi inchipui ca nu e vorba numai de floricele, iepurasi, sau … Andree. 🙂 M-a surprins insa ca ne-am apropiat atit de mult, in patratelele astea albe si virtuale, incit unii au ajuns si in visele altora.

  377. andreea

    iaca am povestit un vis, dacă tot veni vorba…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s