Revolta domnului Paraschivescu

(text scris de Teo)

Ziua aceea de vineri era extrem de sumbră pentru domnul Paraschivescu. Iar se certase cu nevasta. O tornadă de vorbe necruțătoare doar pentru că lăsase, în mod aluziv, o melodie a formației Mes Quins să cânte și s-o întâmpine pe aceasta în loc de bună seara:


– Vino să facem dragoste
Cum să fac fără tine?
N-am cum
Vino să facem dragoste
Acum


Domnul Paraschivescu străbătu hala când doar câțiva angajați ajunseseră. Intră în biroul lui și se închise înăuntru. Parcurse cu iuțeală verificările de rutină, apoi își luă capul în mâini. Se simțea sfârșit. Angajații lucrau cu docilitate la tabele și timpul curgea…
Deodată, se iscă o gălăgie în hală. Părea a fi o ceartă. Domnul Paraschivescu își ascuți involuntar auzul:
– … O, dar te înșeli amarnic…
Vă rog eu, nu vă certați și voi, gândi domnul Paraschivescu.
– ... Nu ți se pare evident că toate formele de artă…


Ah, angajații ăștia! Iar se luau cu vorba despre altceva și nu lucrau! Dar el era prea deprimat ca să protesteze.
… Iubirea e cu adevărat în firea lucrurilor…
La auzul acestor cuvinte, domnul Paraschivescu vru să-și smulgă părul din cap, dar era chel. Zgomotul devenea tot mai puternic. Nu avea destulă energie într-însul ca să strige, dar gălăgia din hală depășise limitele suportabilului, așa că făcu un efort și, ridicându-se, deschise ușa, apoi gura:
– Mai tăceți odată! Ați băgat datele în tabele?


Intensitatea sunetului se prăbuși subit. La fel și domnul Paraschivescu pe scaunul său capitonat, aproape răsturnându-și ceașca de cafea. Pierdut, o duse la gură.
Era goală.
Aștepta sfârșitul programului, care se lăsa așteptat. Nu voia să mai dea ochii cu nimeni.
Într-un târziu, hala fu cuprinsă de pustietate și de întuneric. O geană a asfințitului mai pătrundea printr‑o fereastră îndepărtată. Domnul Paraschivescu încuie ușa biroului său și porni să străbată hala spre ieșirea ce se găsea tocmai în capătul opus. Înaintând prin obscuritate, se împiedică de un coș de gunoi ce-și vărsă conținutul pe gresie. Se aplecă să-și repare eroarea, când văzu scris pe o hârtie cu litere atât de îngroșate încât parcă nici nu erau făcute de mâna unui om:


DRAGOSTEA NU EXISTĂ


Nu conta nici că textul era tăiat, nici că era urmat de multe alte cuvinte.
Desigur! își spuse, NU EXISTĂ! Ah, și eu care-mi făceam griji degeaba! Toate problemele mele NU EXISTĂ! Mi le-am inventat singur! CE PROSTIE!


Domnul Paraschivescu părăsi clădirea la fel de vesel ca în orice altă zi.

Anunțuri

359 comentarii

Din categoria Uncategorized

359 de răspunsuri la „Revolta domnului Paraschivescu

  1. Angela

    Îl iubesc pe domnul Paraschivescu!
    Să nu carecumva să oropsiți prea tare copilul cu matematica și calculatoarele, că oricum cred că se descurcă de minune cu ele. Să scrie, să scrie, că o face foarte bine. Să ne mai aduci. Salutări călduroase tânărului prozator!

  2. cătălin

    Aaa, multumim!

    Aschia… 🙂

  3. junghiul

    E clar! Lui Teo îi place să scrie.
    Cât despre matematici, iată că toți angajații, sărmanii, lucrează cu docilitate la tabele.
    O încercare de ieșire din sistemul de control al matricei.
    Vacanță plăcută, Teo!

  4. andreea

    îi transmit! 🙂
    ajunse cu bine la Para(nghe)lia Katerini.
    răsuflu şi eu liniştită un pic.

  5. cătălin

    Habar n-ai ce inseamna sa te odihnesti pina nu vezi cum doarme o pisica…

    Cu ce a mers in Grecia?

  6. Oare cum s-au terminat negocierile?

  7. cătălin

    Cu grecii? Ce conteaza. Guvernul grec a jucat la cacialma (si n-a prea mers), europenii au incercat sa le bage pe git noi imprumuturi, marii magnati si-au pus banii la adapost, iar oamenii simpli vor suporta pierderile. Si vor munci mai mult (cei care au servicii).

  8. cătălin

    Ţine-i el mic, şontorog, şi merge (zilnic) la grădiniţă DNA?

  9. Angela

    Apoi dacă s-a golit arestu’ și se plictisesc gardienii..Că tot lotul ăla fabulos cu care ne-au luat ochii e afară și se bucură de vacanță și de milioanele șutite. Fumigene, artificii, DNA-ul ăla atât de drag inimii tale să trăiască! Acuma-i drept că Ponta are de ce s-o bulească, la fel ca toți ceilalți. Dosaru-i suficient de șubred, cred, ca să fie doar o arătare de pisică. Sau nu. Poate-poate pică guvernul ăsta de penali și vin la putere penalii din Partidul Meu.

  10. andreea

    da, dar penalii lor îs mai penali ca penalii noștri!

  11. Angela

    Ce mai e pe la greci? Azi n-am prea urmărit chestiunea. Am înțeles doar că au cam feștelit-o grecii. Am citit câteva comentarii de-ale noastre, postăcești. Suntem jalnici. Puricele de pe laba elefantului se bucură când elefantul strivește alt purice. Îmi pare rău de Tsipras, dar măcar a încercat.

  12. cătălin

    Nu stiu ce a incercat Tsipras, nu trebuie sa cheltui mai multi bani decit ai. Si asta nu pentru ca asa spun europenii. Sigur, unii pot s-o faca (vezi datoria americana), altii nu.

    Imi place semnatura aluia, chiar mi-a dat o idee. 🙂

    DNA-ul nu-mi mai e asa de drag dupa teribilul caz Rarinca. Altfel insa, ma bucur cind vad cum banditii ajunsi politicieni sint scuturati un pic. Doar un pic, ca ramin cu averile lor din ciordeala. Nu cred ca e subred dosarul, n-ar fi fugit dobitocea o luna in Turcia degeaba. Ca, la cit o furat, fapta pentru care e judecat e un mizilic, da, asa-i, dar e totusi un fals in acte. Negru pe alb.

  13. cătălin

    Nu cred ca e corecta comparatia cu puricele si elefantul. Cred ca o tara a ramas fara bani, iar creditorii nu mai sint dispusi sa „rostogoleasca” imprumutul. Asa ca cei din clasa de mijloc din tara respectiva trebuie sa-si piarda banii. Nu-i nimic nou, s-a mai intimplat, vezi criza sin Cipru. Situatia, desigur, se va mai repeta. Asa e cind guvernele se pot imprumuta fara limita (si fara cap, dar asta e subinteles cind e vorba de un guvern).

  14. Angela

    Nu trebuie sa cheltui mai multi bani decit ai. Asta ține de morală, corectitudine, bun simț etc. La nivelul despre care vorbim, asta-i spoiala. De fapt, îs raporturi de putere și atât, cam așa merge lumea. Peștele cel mare bla bla pe cel mic. Nu trebuie sa cheltui mai multi bani decit ai, dacă ești mic. Punct.
    Cât despre politica noastră, pare mai jalnică și mai penibilă ca niciodată. De o săptămână ne fute grija de salariile demnitarilor și de cine-i mai papagal. Și de dă-te tu jos, să șed io. Asta-i tot ce contează. Măcar grecul ăla a vrut să fie șmecher și grecii lui să trăiască bine (irelevant pe spinarea cui) și nu i-a ieșit. Că nu există îngeri și demoni în povestea asta.

  15. Angela

    Chestia cu puricele se referea la românașii care jubilează că au bulit-o grecii. Mă deranjează atitudinea asta la niște rupți în cur. Nici nu mai e vorba de clasica capră a vecinului, ci de altceva. De un fel de a te lepăda de balcanismul propriu, de parcă ai putea deveni „neamț” prin contagiune. Oh, vai, seriozitate și rigoare nemțească versus puturoșenie și jmecherie grecească. Dacă-i blamăm pe greci și pufnim cu ifos la beleaua lor, ne pătrundem și noi de acea seriozitate și rigoare vestică, noi, pleava Europei.

  16. Angela

    Cred că asta mă roade, invidia patriotului naționale. Că am văzut un efort considerabil, o mobilizare uriașă, „toată floarea cea vestită a întregului Apus” s-a strofocat zile și nopți să-l pună cu botul pe labe pe impertinentul grec. Pentru noi ar fi ajuns un bobârnac, dacă și ăla ar fi meritat osteneala.

  17. andreea

    eu nu jubilez. dar nici nu mă-ntristez. şi nu-s invidioasă nici pe unii nici pe alţii.
    bubele nu vin de afară. bubele-s aci.

  18. andreea

    cu autocaru s-a dus Teo, că doară nu cu bamporu…

  19. andreea

    m-au văzut toţi mai cuminţică şi îmi tot dau de lucru, fir-ar…

  20. Eu îmi doresc să se apuce de treabă grecii. Și să nu mai depindă de nimeni.

  21. Dacă unul e mai cumsecade, în cârca lui stă toată organizația.

  22. Alergînd în stânga și în dreapta am ratat Festivalul părădăicilor. De la Macea.

  23. junghiul

    Se pare că vom merge la mare. După muulți ani! Îmi doresc să merg la cherhaneaua lui Briceag.

  24. cătălin

    M-am cam lamurit cu seriozitatea germana la criza din Ucraina: Putin trecea cu tancurile peste granita, iar liderii europeni stabileau intilniri sa discute oportunitatea unor sanctiuni. Si eu cred ca, in cazul Greciei, e vorba de lupte intre politicieni, confruntarea ipocriziilor. Din pacate sint afectati oamenii de rind, care n-au nici o vina.

    Din nou se vede fragilitatea extrema a sistemului bancar. Pui astazi niste bani in banca si te trezesti miine ca nu-i mai poti scoate. S-au dus. Ce rahat garantii sau nu stiu ce? I-ai avut si i-ai pierdut. Practic iti poti scoate banii TAI numai daca guvernul tarii tale si alte guverne isi dau acordul. Altfel nu. Iar valoarea acelor bani e stabilita tot de guverne. Singura ta optiune e sa taci si sa fii multumit ca primesti firimituri. Dar probabil ca despre asta nu comenteaza nimeni, toti spun ca grecii sint puturosi si o merita.

    Intr-o statistica pe care am vazut-o mai demult, grecii munceau in medie 43 de ore pe saptamina, cu o productivitate ridicata. Cei care au serviciu. Ca, din cauza taxelor ridicate, multe firme s-au inchis. Si, tot din cauza taxelor ridicate (mult-laudate de FMI), suficiente firme opereaza la negru.

    Uf, Andreea, nu ai timp de romanul tau erotic. 🙂

  25. andreea

    da’ cin’ te pune să ții bani în bancă?
    îi pui frumușel sub saltea.

    sau îi cheltui, mai bine.

  26. nu stau bine sub saltea,cel mai bine e să-i cheltui

  27. andreea

    tu așa faci?
    eu, pînă să-mi pună ăștia salariul pe card, nici măcar n-aveam vreun cont la vreo bancă…

  28. cătălin

    Aoleu, tu razi chiar tot? 😛

  29. andreea

    da, eu, numa’ eu, sigur…

  30. andreea

    păi, junghiule, înseamnă că sîntem fraţi de neprevăzătorie. nu-i nimic, dacă nu mai avem bani, îl rugăm pe Cătălin să ne-mprumute.

    Cătălin, probabil era o fiinţă de acel fel. îngrozitor de sensibil. întotdeauna există unii şi aşa, pe care nereuşitele îi dărîmă.

  31. andreea

    azi a plouat de 11 ori. pînă acum.

  32. cu cât am fost mai prevăzător, cu atât am dat-o mai rău în bară

  33. poate o să ajung un clarvăzător

  34. andreea

    a, eu nu… eu sînt şi voi fi întotdeauna o tulburevăzătoare…

  35. junghiul

    clarobscurul…

  36. andreea

    tulburelul…

  37. junghiul

    lasă că ți se ascut celelalte simțuri

  38. cătălin

    O fi fost acel elev ingrozitor de sensibil, dar poate ca si cei din jurul lui au gresit. Nu totul se rezuma la o nota de bac, in plus, mai exista si zile proaste, emotii necontrolate, de astea. De aia nu mi-a placut niciodata sistemul cu admiterea la facultate pe baza notei de bac: daca iei o nota mica la bac, inseamna ca niciodata nu vei putea merge la facultatea la care doresti, indiferent cit de mult te-ai stradui. E o presiune prea mare pusa pe niste copii, si nimeni nu ia in considerare posibilitatea unui pas gresit.

    Am vazut subiectele de bac la mate: le-o fi facut Trasnea (ala din Amintirile lui Creanga).

    Andreea, nu-i asa ca-i magic mersul prin ploaie? 🙂

  39. andreea

    nu merg prin ploaie, ci prin metrou. la capetele lui, pe afară, 1 minut într-o parte, 3 în cealaltă.

    eu am dat examen la facultate. doar examenul ăla conta, deci nu era mai puţin stresant.

    pe copii nu i-am presat şi n-o să-i presez niciodată. am rîs împreună de notele mici şi atît. nu i-am ameninţat, nu m-am supărat, nu m-am stropşit la ei. sper să fiu la fel în continuare, că la Sabina nu mai e aşa de simplu.

  40. Angela

    Ha, cumpătaților, mă complexați. Tocmai ce mă-ntorsei de la șoping. Din overdraft (îi zic așa în loc de „descoperire de cont” ca să mă dau mare că io fac benching). Cum s-o astupa, numa piticul ticălos care mă-mboldește ar putea ști, dar lui nu-i pasă, că piticul înțelept s-a luat de cap și i-a tot zis nu și nu, dar degeaba.

  41. andreea

    care cumpătaţi, văleu şi vai…

  42. cătălin

    Overdraft a la grec, asta-i un fel de mincare, nu, Junghiule? 😛

    Io de obicei merg prin ploaie, ca n-am rabdare sa stau cumintel undeva sa astept sa treaca.

    Si eu am dat examen la facultate (varianta vai de el comparativ cu ce ai prins tu); totusi, acolo era varianta sa dai alt examen anul urmator. Inainte de 89, cind era o concurenta crincena, dadeau unii si de 3-4 ori pina intrau.

  43. cătălin

    Io-s cumpatat vreau sau nu vreau, nu simt niciodata nevoia sa-mi iau ceva de imbracat, de exemplu. E foarte simplu, tot ce-as pofti nu-mi vine.

  44. andreea

    interesant cum cumpăRat şi cumpăTat diferă doar printr-o literă…

  45. junghiul

    Eu mai mult decât un Overnight nu reușesc să fac.
    A doua zi, dimineața glonț la șoping.

  46. andreea

    ia! alonzanfandeolapatriiiiiiiio!!…

  47. junghiul

    V-am mai spus că în locul unui meci de fotbal prefer un șoping.
    Joacă Steaua cu slovacii.
    La Bratislava, la Avion faci șoping pe 100.000 mp .

  48. junghiul

    ești francafoană?

  49. andreea

    nu. dar cînd e vorba de sărbătorit ceva, mă emoţionez.

  50. andreea

    aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!
    tu eşti?? 🙂

  51. andreea

    în ceea ce priveşte subiectul de ieri, raportez că, obosită şi stresată fiind, după ziua de azi, am fost la şoping.
    i-am luat Sabinei două cărţi şi un neseser roz cu buline. mie, o rochie verde şi un gel de duş cu miros incredibil.

    asta este. sînt putredă de păcătoasă. nu mai scap.

  52. Angela

    Nu trebuie să te căiești, fata mea. Tot ce ai luat era neseser.

  53. andreea

    ba da, ba da, măcăiesc.

  54. cătălin

    Mac, mac, mac!

    Da, io, nu ma recunosti? 😛 Un an si 10 luni.

  55. andreea

    tot cu răţoiul Donald… 🙂

  56. andreea

    ai o figură… visătoare. 🙂

  57. și eu vreau să pun o poză
    dar nu știu cum

  58. andreea

    o încarci în bibliotecă (cu Adaugă) şi apoi pui linkul, cu copy-paste.

  59. junghiul

    Bine am făcut?

  60. andreea

    era deja în bibliotecă. 🙂

  61. junghiul

    Parcă ai fi soră-mea!

  62. junghiul

    Aha, am uitat!

  63. junghiul

    Ce cărți i-ai luat Sabinei?

  64. andreea

    am sucit-o. poza.

    îmi place cînd descopăr şi alţi uituci. 🙂 în ultima vreme, tot uit şi sînt trasă la răspundere.

    păi, din seria aia cu însemnările puştoaicelor… citeşte cîte una pe zi.
    tot ce pot să sper e că tipa aia nu scrie pe cît de repede le citeşte Sabina, că o să ajung să vînd casa.

    http://www.editura-art.ro/img_proc/PrecomandaInsemnarileuneipustoaice7-pic.jpg

  65. andreea

    a pus și Cătălin o dată o poză cu el și hop!, sărirăm și noi cu pozele, să-l eclipsăm…

  66. cătălin

    Lăilor, voi aţ’ pus numa poze pe care le stiam.

    Junghiule, se lustruia fain scaunul ala?

    Pai, Andreea, eu cam toata viata am visat cai verzi pe pereti, la aia ma pricep cel mai bine.

  67. andreea

    apăi şi eu, tot cai verzi…
    pe la 16 ani mă gîndeam să-mi pun pe pereţii camerei mele un tapet exact aşa: cu cai verzi.

  68. Angela

    Eu la 16 ani eram îndrăgostită de unu’ dintr-a doișpea, care nu mă iubea. Mult am mai suferit.

  69. andreea

    eheee…

  70. Eu am cam fost bulversat zilele astea.
    O familie din Arad a murit într-un accident în Slovenia,bunica, tata, mama și copilul.

  71. În liceu m-am îndrăgostit pentru prima dată. De o colegă de clasă, eram într-a doișpea. La banchet ne iubeam teribil, după care am plecat în armată și ea m-a părăsit.
    Doamne cât am mai suferit…Vreo trei ani de zile.
    Apoi, încet, încet a trecut. Fiecare și-a văzut de viața lui.
    Ne-am întâlnit la întâlnirea de douăzeci de ani, era căsătorită și avea doi copii mari. Un băiat și o fată.
    La un an de zile după, s-a stins săraca din cauza unei comoții cerebrale.

  72. Mâine la noi e caniculă și ne luăm măsuri de precauție. Vom sta ca bibolii în apă!

  73. andreea

    da, da.
    cine n-a plîns minim trei ani după cineva, rămîne un mare neştiutor.

    eu, prima dată la 13 ani. cu surle, trîmbiţe şi leşinuri.
    şi apoi, mult, nepermis de mult mai tîrziu.

  74. cătălin

    Mau. 😦 😦

  75. andreea

    muncim, muncim…

  76. cătălin

    Eu is tare trist, plec din tara in citeva zile. Intrebari, pareri de rau, timp, batrinete, si, regina tuturor – moartea.

  77. andreea

    păi la asta se ajunge, oricum.
    numai că tu ai intrat în peisajul ăsta cam devreme.

  78. Angela

    Da, cam devreme. Și se lasă dominat de latura asta a existenței. deși e numai una din ele. E într-adevăr groaznic să trăiești cu spaima. Din păcate, sunt în situația de a încerca să ajut un copil (copil încă pentru etapa asta pe care a trebuit s-o parcurgă) să se împace cu golul pe care îl simte. Copilul e al meu și golul e de la plecarea tatălui său. Îmi spunea zilele astea că se întreabă cum va fi când golul va fi complet. Când mă voi căra și eu, adică. I-am spus ce am gândit, dar lui Cătălin nu-mi permit. I s-ar părea prea dur, deși e terapeutic, într-un fel.

  79. andreea

    ba spune-i, spune-i…

  80. cătălin

    Teoretic e simplu, mortii cu mortii, vii cu vii. Practic lucrurile sint putin mai complicate. Oricum, sint si alte lucruri in ecuatie…

    Se mai pune si faptul ca sint atit de departe, iar drumul e si scump, dar, mai ales, greu. Fizic calatoria e mult mai solicitanta decit orice excursie pe care am facut-o, si am avut unele cind am inotat prin zapada pina la briu cu orele. Nici nu se compara.

  81. Angela

    O să încerc, numai că e greu, nu știu cum să zic. Odrasla mea mă știe bine și ia mai ușor ceea ce ar părea cinism. Că nu-s cinică, departe de asta. Treaba stă cam așa, după capul meu (sufletul mai bombăne, dar asta e). E înfiorător de greu să trăiești cu spaima pierderii părinților (că despre asta vorbim acum). Până la urmă se întâmplă, cam asta-i legea naturii. Ei, în momentul ăla, dincolo de durere, e un fel de eliberare. Ți s-a întâmplat un lucru cumplit, dar cel puțin ASTA n-o să ți se mai întâmple, de Asta nu mai trebuie să te temi niciodată. Trebuie să precizez că mie pe lumea asta cel mai groază mi-e de temeri și spaime.
    Și mai e un aspect. Părinții îmbătrânesc, se degradează, încep să sufere de te miri ce. Și asta începe să li se întâmple când ai o droaie de alte probleme și griji. Începi, vrei-nu vrei, să n-ai răbdare, să n-ai timp și să te simți vinovat că n-ai. Și dacă-i iubești și-ți pasă, e al naibii de greu și pentru ei, și pentru tine. Ei, vine Aia și te scapă. De neliniște, de spaimă, de vești rele, de vinovăție, de milă. De strângerea de inimă când îi vezi cocârjați, neputincioși, bolnavi sau pur și simplu problematici pe oamenii pe care-i credeai nemuritori și puternici. Le e greu și lor, și ție. Așa că golul ăla groaznic e de fapt o (cumplită) libertate. Rămâne să preiei ștafeta, când ți-o veni vremea, dar la asta nu trebuie să ne gândim. Toate la vremea lor.
    Cam astea-mi trec mie prin cap, din dubla postură de (încă) fiică de tată în declin și de mamă în declin.

  82. Angela

    Rahat. Puteam s-o spun mai scurt. Durerea e durere, dar scapi de Spaimă.

  83. andreea

    da.
    Spaima. Spaimele. Brrrr…

    da’ Cătălin prea se plînge, ca şi cum numai la el n-ar fi roz lucrurile.
    roz nu e nicăieri. poate doar la nebuni şi la copiii foarte mici.

  84. morringain

    Ah, s-a lasat cu poze de mici 🙂 frumos! Andreea, petrecere placuta lui Theo la Katerini si zi-i merci pentru text. Are penita 🙂

  85. andreea

    🙂 Teo s-a şi întors. acum a plecat Sabina.

  86. cătălin

    Nu ma pling, e doar spaima, si ginduri.

    De exemplu, ma bate gindul ca, peste 2-3 ani, tatal meu nu ma va mai recunoaste. Asta ca tot vorbim de declin.

    Hai ca am mai gasit o poza…

  87. Ah, spaimele astea!
    O femeie de 35 de ani se plânge duhovnicului ei că are un coșmar, visează că va pieri într-un accident. Şi îi mai spunea acestuia că are o singură dorinţă: „dacă ar fi să plecăm din lumea aceasta, vreau să plecăm toţi împreună”.
    Au murit striviți de un TIR într-o clipită, ea, soțul, mama (tata îi murise într-un accident când fusese mică), fiul.
    Nici măcar durere nu a mai rămas ci doar o comunitate care se întreabă prostită cum arată de fapt Dumnezeu.

  88. Ah, uitasem să precizez. Oameni credincioși, practicanți, cu frică de Dumnezeu.

  89. andreea

    NU
    AI
    CE

    FACI.

  90. Angela

    Pe de-o parte, nu e foarte cinstit să-ți dorești ca, dacă tu tot mori, să piară toți odată cu tine. Pe de alta, dacă tot ești Dumnezeu, e cel puțin malițios să îndeplinești tocmai o astfel de dorință.

  91. andreea

    aia chiar nu înțeleg.
    nu mai bine mori cît mai nebăgat în seamă? și singurel, că e treaba ta. după modelul n-a ști nimeni că m-am dus.

  92. Angela

    O, ba da. De multe ori m-am gândit că plecarea ar trebui să fie așa, ca și cum te-ai ridica de la o masă cu prietenii, la o terasă, să zicem, și ai dispărea. Și ceilalți să nici nu observe, să petreacă mai departe, numa’ să vadă, la o vreme, că nu ești. Și atunci să creadă că te-ai dus la pișu sau ai avut altundeva o treabă.

  93. andreea

    nu, nu, mie mi-ar fi plăcut să ne dematerializăm, încetișor. să devenim din ce în ce mai cețoși și transparenți. ia uite la andreea, mai are vreo lună-două, maxim…
    o mai vezi? da, e acolo, în colț…

  94. cătălin

    Crezi ca ai sa fii singura si n-o sa fie nimeni sa traga disperat de tine sa iesi din colt?

    Ce spui tu acolo, cu coltul, s-ar putea sa fie varianta mea. La tine nu se aplica.

  95. Angela

    Lasă, că nici la tine nu s-ar aplica. Eu te-aș trage de o mână, Andreea de cealaltă, în timp ce Junghiul ar striga hei, hop, forza, fetelor!
    Sau am fi ca în povestea cu ridichea, am trage în șir, unul de altul, și ar veni și șoricelul și tot te-am scoate din colț. Că nu-i după tine!

  96. cătălin

    M-ati facut sa zimbesc. Multumesc! 🙂

  97. junghiul

    Asta vrea să zică vorba : A da colțul?

  98. junghiul

    După 25 vă povestesc despre bunicile mele.

  99. junghiul

    Astăzi întorcîndu-mă din pădure m-am întâlnit cu trei căpriori,un arici și o vulpe.

  100. junghiul

    Ai fost acasă și nu ai făcut cheile Nerei.

  101. Angela

    Eu am un arici în curte. Și un licurici. Și mai vine iepurele vecinului, mereu îl văd pe la noi. Parcă aș trăi într-o poveste.

  102. Niciodată nu m-am întâlnit cu un licurici, Nu știu cum e.

  103. Angela

    O luminiță intensă în iarbă. Eu am văzut licurici o singură dată, prin 1978, undeva lângă Sovata. De atunci, niciodată, am și uitat că există. Până acum vreo săptămână, când s-a minunat feciorul într-o seară, că ce o fi sclipind așa ciudat? Nu mai văzuse nici el licurici. Am țopăit și m-am bucurat tare de el, bineînțeles, am hotărât că e un miracol și mie-mi plac miracolele. Se pare că n-o să mă vindec de asta niciodată, dacă până și o gâză mă umple de entuziasm.

  104. comentarii închise

  105. Despre subiectul zilei nu vreau să comentez nimic, m-am paraeschivat.

  106. Angela

    Ce se întâmplă? Ce-i cu voi?

  107. junghiul

    Chiar așa!

  108. Angela

    Voi mă știți că-s nevricoasă. Tăcerile lungi mă panichează. Și Moșu a dispărut, sper că petrece și-i sănătos, numai că n-are chef de noi.

  109. junghiul

    O fi lumea în vacanță

  110. cătălin

    Ce-i aia vacanta?

    Andreea poate o fi, spunea ea ceva de o evadare. Eu m-am intors la dracu’n praznic. Vreo 30 si ceva de ore pe drum, pareri de rau, neputinta.

    Nu stiu care era subiectul zilei, Junghiule.

  111. cătălin

    Asa, spunea cineva mai sus, cu litere de tipar, ca „nu ai ce sa faci”.

    Ba poate ai. Cea mai mare problema la o anumita virsta e lipsa unui tel, de acolo porneste totul. Situatia ar fi cu totul alta daca eu as fi mai aproape de ei, sau daca ar avea un nepot, sau … macar sa-mi poata trimite vreun pachet de mincare la doua saptamini. Stiati ca se trimit din Romania oale cu sarmale gata facute, smintina si brinza proaspete, cozonaci, muraturi, si ajung tocmai prin Spania sau Anglia? Altfel parintii se sting, incet, dar sigur. Bineinteles, pina la urma, stingerea e inevitabila, dar momentul ala ar mai putea fi aminat…

    Motanu’ pe care l-am cules de pe drumuri acum doi ani, cel de statea pe valiza, acum nu m-a recunoscut, n-am reusit sa ma joc cu el. Am lipsit prea mult de acasa… 😦

  112. Angela

    Mă gândeam eu că ești pe drum. Lasă, bine că ai ajuns sănătos. 30 de ore nu-s o viață, până ești tânăr și sănătos, mai zboară și alții, nu ești singur și cred că nu-s condiții chiar infernale. Eu aș face vreo 17 ore numai până la Mangalia, într-un tren încins și împuțit. Acum adună-te și gândește-te cu drag doar la următoarea vizită. O să fie bine. Noi suntem aici.

  113. Angela

    Ce-ar fi să te gândești serios să vii undeva mai aproape? Nimic nu-i imposibil, nu cred că nu s-ar găsi vreo variantă. Doar curaj îți trebuie. Rupe dracului lanțurile.

  114. cătălin

    Da, aia ar fi o solutie buna, sa fiu mai aproape, sa pot veni mai des. E altceva in Europa, cind ajungi in 3-4 ore cu avionul. Deocamdata sa termin aici, sa vad…

    Nu au fost conditii infernale, chiar ma mir de ce resimt calatoria atit de rau. Am facut pe aici excursii de cite 25-30 de km pe creste de munti, si alea au fost usoare comparate cu calatoria asta. Uneori poate fi greu sa stai in fund.

  115. Angela

    Resimți rău călătoria pentru că ți-e groază de ea și de ce înseamnă. Și să te gândești serios la apropiere, nu așa, doar să mă-mbrobodești ca să scapi de gura mea. Să-mi vii, concret, cu variante. Europa te așteaptă. Zorește-te pe acolo să termini ce ai de terminat, gândește-te la pasul următor. Asta dă un sens la toate.

  116. cătălin

    M-am gindit de multe ori serios la varianta Europa. Si mai serios m-am gindit ca as cistiga mult mai bine si as fi mai linistit daca m-as apuca de instalatii, reparatii, de astea. Nu glumesc.

    Cind am plecat, din pacate, Europa nu era o varianta ca nu-ti dadea nici un ban. Plus ca taxele de scolarizare erau imense, de vreo 5 ori mai mari pentru cei din afara UE.

    In Canada, atunci cind chemi un meserias sa-ti repare sa zicem o teava care curge, il platesti din momentul in care se suie in masina sa ajunga la tine. Tariful minim incepe de la 50 de dolari pe ora.

  117. Angela

    Păi să te gândești și să și acționezi. Cu banii nu știu, dar pentru tine liniștea și apropierea ar fi foarte importante, după cum te cunosc. Numai gândul că poți fi mai aproape de ai tăi ți-ar face bine și n-ai mai fi mereu trist. Hai, dă-ți un termen, fă planuri și când găsești un motiv să dai înapoi, spune-mi-l repede, să-l desființez. Că trebuie să vii. Și se poate.

  118. cătălin

    Da… Ce sa spun, acum mai ca regret pasul pe care l-am facut. Ca de murit de foame, nu muream nici in tara. Desfundam WC-uri la o adica.

    Eva, pe unde mai esti?

  119. Angela

    Of, mereu te dai pe partea întunecată! Ba să nu regreți nimic, bine ai făcut. Că de nu făceai așa, ai fi desfundat bude naționale suferind și bodogănind că n-ai avut curaj să faci acel pas. Ai făcut ce trebuia când trebuia și dacă după un timp nu-ți mai convine, schimbi. E simplu de tot.

  120. cătălin

    bine..

    Va mai aduceti aminte de cineva pe nume Radu P. ? 😦

  121. junghiul

    treabă bună

  122. junghiul

    bine-ai revenit

  123. cătălin

    Bine te-am regasit, Junghiule. Ce mai spui? Iti place caldura?

  124. junghiul

    Eu n-am probleme nici cu caldul, nici cu frigul.
    Bucuroși le-om duce toate!

  125. junghiul

    #123
    Subiectul era violul din Vaslui.

  126. junghiul

    Acum, subiectul e Andrei Pleșu. Cum sar românii drepți fix la jugulară, fără să mai verifice dacă e subiectul e adevărat sau fals.

  127. junghiul

    La noi a plouat nițel și e răcoare.
    Andreea o ține tot într-un festival.

  128. Angela

    Tună, plouă.

  129. Angela

    Da, da, Pleșu, am văzut, am văzut. Lume proastă, minte puțină, sânge fierbinte(deși cam borșit), orizont îngust, câteodată-ți vine să…adică lasă, că nu-i corect politic ce-aș vrea să zic. Bine că am venit în satul ăsta, parcă-i din altă lume. Chiar e comunitate. Alaltăieri a scăpat cățelul pe stradă, neobservat. Am auzit copiii, erau vreo 5-6 care se jucau pe stradă strigând de zor „Miki bacsi, Miki bacsi, kint van a kutya!!”. Miki bacsi e tata, ăsta-i numele lui de cod aici, că-l cheamă Nicolae. Pe românește, „Nenea Nicu, câinele e afară”. M-am dus la poartă, l-am recuperat pe cățel, le-am făcut cu mâna și le-am strigat copiilor „koszonom szepen”(mulțumesc frumos). „Szivesen”(„cu plăcere”, sau mai degrabă „din inimă”), au răspuns toți, în cor. Și gata, problema s-a rezolvat și m-am simțit extraordinar de bine pentru flecuștețul ăsta de întâmplare.

  130. cătălin

    Cu violul m-am crucit si eu putin. Da, ma asteptam la salbaticie, la enorm de multa prostie, dar de aici si pina la o comunitate care pare sa sustina violul era o cale lunga, nu credeam ca a fost facut si pasul asta. O distrugere totala a satului romanesc, probabil ireversibila. Dincolo de asta, nu ma surprind celelalte mizerii, le stiam. „Ziaristi” care lanseaza campanii de ura, prezentatori TV care dau victima unui viol in direct pentru audienta (chiar, pe cind un viol in direct?), si tot felul de justitiari care par a se bucura ca violatorii, odata intrati in puscarie, vor fi torturati la rindul lor. A, si legat de judecarea in libertate, astea sint legile, violatorii au stat totusi citeva luni in arest preventiv, nu pot fi tinuti mai mult fara a fi condamnati.

    Ce a facut Plesu, ca de asta n-am auzit nimic?

  131. Angela

    Ce pas? Nu s-a făcut niciun pas, nu-i nicio distrugere, Oamenii trăiesc în paradigma asta barbară de generații și stră-generații, asta-i normalitatea lor, doar că ne șochează pe noi când ne ajunge sub nas. Toată atitudinea față de femei e construită așa, sexualitatea la ei e o nevoie primară care trebuie satisfăcută unde și când te apucă, lipsită de orice componentă afectivă, ca să nu mai vorbim de respect. Altminteri nu și-ar abuza tații fiicele, băieții, mamele sau bunicile, surorile etc. Înseși femeile par să accepte asta ca pe un dat, ca pe o chestie normală. Dacă se găsește vreuna să protesteze, normal că e oaia neagră, că ea perturbă comunitatea neacceptând cea ce e acceptat acolo de când lumea.

  132. Angela

    N-ai ce să educi la ei, e ca și când te-ai strădui să convingi eschimosii să nu mai mănânce carne de focă. Tot ce poți face e să-i pedepsești aspru pentru violuri și incesturi, să umpli pușcăriile cu ei și în câteva generații poate că „normalitatea” asta a lor s-ar mai estompa. Dacă văd eu că străbunicul, bunicul tata și unchii mei au putrezit în pușcărie pentru așa ceva, poate mă străduiesc să mă abțin.

  133. cătălin

    Nu stiu daca asta era traditia, puneam abuzurile pe seama nelipsitului rachiu si a „sindromului Mowgli”: oameni care, obisnuiti de mici cu violenta si nepasarea, nu mai dezvolta abilitati sociale. Ramin in stadiul de animale. Credeam insa ca astfel de „oameni” sint exceptii.

  134. Angela

    Cel puțin în anumite zone se pare că nu-s excepții. Îmi amintesc acum de cazul cu fetița de 10 ani pe care a lăsat-o unchiu-său de 21 de ani gravidă. Fratele maică-sii, adică. L-au priponit, dar nici fata, nici maică-sa n-au mai avut trai în sat. Oamenii le urăsc, cică din cauza fetei care l-a ademenit, zace în pușcărie mândrețe de flăcău. Ce să mai zici.

  135. cătălin

    Norocul lui ca nu l-o ademenit taurul comunei.

  136. cătălin

    Nu m-ar mira sa aflu ca, de fapt, motivul violului a fost tocmai desconsiderarea generalizata a femeilor de care vorbesti. Cine e putin altfel e „curva” sau „si-o cere”. Asta i-a incurajat sa faca ce au facut: o comunitate bolnava.

  137. Angela

    Ha, zici de „justițiarii” care se bucură de ce au să pățească ăia în pușcărie. Eu nu știu dacă mă bucur, dar le-o doresc. Nu cred, chiar deloc nu cred în reeducare în cazuri din astea. Nu cred că există metode civilizate să scoți din creierele lor defecte impulsurile astea. Sunt sute de recidiviști. Stau la bulău pentru viol și când ies, e primul lucru pe care-l fac, cu cine se nimerește, muiere, copil sau babă. Așa că simpla privare de libertate nu ajută la nimic. Trebuie să învețe pe pielea lor ce înseamnă NU. Că poți fi femeie și curvă, să te culci cu 50 de bărbați și dacă-l refuzi pe al 51-lea, e dreptul tău s-o faci. Ce face o muiere cu curul ei e treaba ei, nu e obligată să se culce cu cine nu vrea. Și dacă ăștia simt pe pielea lor (sau pe curul propriu) ce-i aia siluire, lumea n-are decât de câștigat.

  138. cătălin

    Nu cred ca animalele acelea pot fi indreptate sau mai pot invata ceva. Sigur, de bita inteleg, dar atit. Totusi, mi se pare normal sa primeasca pedeapsa prevazuta de lege. Daca unii vor ca, pe linga inchisoare, violatorii sa fie si fututi in cur, n-au decit sa modifice mai intii legea.

    Cu Plesu tot n-am reusit sa aflu ce a fost.

  139. Angela

    Nu trebuie lege pentru asta. Oricum se întâmplă și nu se bagă nimeni, fututul în cur e implicit, altfel zis, e inclus tacit în pedeapsa prevăzută de lege. E pușcărie, nu pension. Ține de „regulamentul” intern.
    Cu Pleșu n-a fost nimic, un rahat de blogăreală, o făcătură.
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20318695-calomnia-vremea-facebook-ului-cum-ajuns-andrei-plesu-vinovat-intamplare-care-nu-intamplat.htm

  140. andreea

    Bună seara. Îs și eu pe aici, vă prind mai greu din pădurice…

  141. Angela

    Ce cauți noaptea în pădurice???

  142. andreea

    Mă rog, la liziera păduricii… E mai răcoare…

  143. Angela

    Și dacă vine lupu?

  144. cătălin

    Noaptea prin padure, la cules de mure. 🙂
    Cind se vad Perseidele?

    Nu, nu e normal sa nu se bage nimeni. In primul rind, nu e omeneste. In al doilea rind, acelasi tip de gindire (cit timp stau inchisi, pot sa se omoare intre ei) a dus in SUA la aparitia unor temute bande in puscarii, bande care ajung sa comande asasinate in afara inchisorii. In al treilea rind, nu stim daca pedeapsa neoficiala se aplica tuturor violatorilor sau numai unora. In al patrulea rind, exista si erori judiciare. Acum ceva timp a fost dat prin ziare cazul unui om, condamnat degeaba pentru un viol si o crima cu care nu avea nici o legatura. Nu e normal ca, pe linga uriasa nedreptate care i s-a facut, omul asta a mai fost batut si violat prin puscariile prin care a trecut.

    Aha, Facebook. Poate acum or incepe sa inteleaga mai multi care sint consecintele renuntarii la ziaristi. Ca toti au spus „ce mi-i ziarul, ce mi-i feisbucu, si macar asta din urma e gratis”.

  145. junghiul

    ai găsit bureți?

  146. cătălin

    … sau poate ursuleți? 🙂

  147. andreea

    Zmeură…

  148. andreea

    … Nu mă pot obișnui deloc cu tableta asta. Fac numai prostii, îmi fug paginile încoace și încolo și observ eu că nici nu mai pot vedea bine literele puchinoase. Of, bătrînețele… Vă topiți? La mine e umbră deasă…
    Mor de rîs. Cică Pleșu s-a plimbat prin librăria Humanitas din Sibiu și n-a fost recunoscut. A urmat un mare tămbălău. Căutați voi pe Adevărul că eu nu poci da link aici și Teo e haihui, nu știu pe unde umblă…

    Ha! Acum văd că vorbirăți și voi de asta. 🙂 mai bine mă duc iar după zmeură… 🙂

  149. cătălin

    Da, m-am dumirit si eu pina la urma cu Plesu. O mizerie totusi, un sef a dat afara un anagajat folosind o minciuna. Reactia corecta a Humanitas ar fi fost sa-i arda un sut in cur acelui sef pentru mizeria pe care a facut-o. Colac peste pupaza, bloggerul de la care a pornit tarasenia sterge textul si isi baga capul in nisip. Corect ar fi fost sa-l lase, dar sa puna in fata o explicatie. Am inteles ca si Plesu, si editura, ar fi raspuns prin comentarii pe blogul acela.

    http://adevarul.ro/news/societate/o-zi-vacanta-1_55b5040ff5eaafab2cf5381f/index.html

    Da, zmeura e tot ce conteaza.

  150. Angela

    Io stau acuma și mă minunez, după ce întâi m-am enervat. A venit la Cluj expoziția Our Body. Și iute s-au iscat nește inși să pună de o petiție, cum că să se interzică. Acuma eu n-am nimic cu părerea oamenilor, nu-i pe gustul lor, să nu meargă, dar una-două, cum nu suntem de acord cu ceva, hop, să se interzică. Habotnicia, bigotismul, ignoranța și tâmpenia au devenit excesiv de vocale.

  151. cătălin

    Ei, nu stim noi cit de raspindita e dorinta de a interzice, de a croi lumea dupa propriile standarde. Sint foarte putini cei care pot accepta cu adevarat ca exista si alte puncte de vedere.

  152. Unora nu le miroase a bine expoziția.

  153. Acum înțeleg că prim-procurorul de la Vaslui era o femeie.În plus am văzut femei din acea localitate care le dau dreptate violatorilor.
    Ar trebui studiat de către specialiști sindromul Vaslui.

  154. cătălin

    Cred ca procuroarea respectiva a fost gasita tap ispasitor. Problema e ca procesele in Romania dureaza mult prea mult, ajungind si la 5-10 ani in unele cazuri. Asta-i tot. Arestarea preventiva e periculoasa, si ar trebui facuta pe perioade scurte, timp in care procesul merge, cu termene la 2-3 zile, nu la 2-3 luni.

  155. cătălin

    Am inteles ca exista si o decizie a CCR care spune ca arestul preventiv pe perioada nedeterminata e ilegal. Nu stiu detaliile, chiar e nevoie sa ascultam de un jurist, si nu de emotii sau de dorinte vindicative. Chiar daca procuroarea facea contestatie, judecatorul este cel care ia decizia, asa ca exista si varianta ca nu a contestat pentru ca stia ca o face degeaba.

    Partea cealalta, cu femei care apara violatorii, cu mama de violator care demonizeaza victima, e dincolo de inchipuire.

  156. Angela

    Problema e Justiția însăși, aia la care trebuie să ne închinăm, aia intangibilă și infailibilă de să n-o atingi cu o floare. De parcă ar fi o zeiță, și nu o adunătură de indivizi care au o meserie, care au făcut niște studii ca atâția alții, mai pe bune, mai pe banii babachii și care pot fi , unii din ei, proști, nepregătiți, răi, bețivi, coruptibili ca oricare. Ca doctorii, ca popii, ca inginerii, ca tâmplarii sau profesorii. Dar doamne-ferește să-i pui la îndoială, cică subminezi justiția. Rahat. Până și Papa Francisc e discutat, dar să nu zici ceva de un rahat de procuror sau judecător, că dracii te-a luat. Știu că nu se poate altfel, că trebuie să avem încredere în justiție, dar uite că eu n-am. Bunul simț comun dă mai puține rateuri decât justiția noastră. Mai bine cu jurați. Deși aici, la noi, tot un rahat ar ieși și din asta.

  157. cătălin

    Nu stiu daca are vreo vina justitia in cazul violului din Vaslui, ci numarul mare de procese la care trebuie sa faca fata un judecator. De aici si durata imensa (care, nu de putine ori, duce la prescrierea faptelor). Deocamdata cred ca nu li se poate reprosa ceva judecatorilor si procurorilor implicati in cazul ala,

    Nu cred ca sistemul cu jurati e mai bun; in cazul ala, pentru procurori si avocati, faptele ar veni pe planul doi, si cea mai importanta arma ar fi diverse tertipuri psihologice pentru a influenta juratii.

  158. Angela

    Nu știu, Cătăline, că nu cunosc în profunzime sistemele juridice. Poate totuși e mai simplu să cumperi un judecător decât să influențezi niște jurați care nu au un interes direct în chestiune.

  159. cătălin

    Imi aduc aminte de cel putin un caz, OJ Simpson, in care juratii au fost influentati. Singurul caz din istorie in care dovezile bazate pe ADN au fost ignorate. Nu cred ca asta s-ar fi intimplat daca in locul juratilor ar fi fost un judecator.

    Socanta pentru mine, in cazul Vaslui, e reactia „comunitatii”. Normal ar fi fost ca politia sa-i fi aparat pe violatori de furia satenilor.

  160. Angela

    Dracu știe ce-i cu comunitatea aia. Cred că e o enclavă de primitivism sau de degenerare, că s-a mai vânturat un caz recent, cu patru violatori și o fată de 18 ani, cam pe același model. În iunie, parcă. la Caracal. Desigur, și ăia patru îs liberi, se pare pe ceva viciu de procedură, dar locuitorii reacționează normal, îs indignați sau cel puțin nu acuză fata. Aici draga ta justiție o lăbărește, că unul din violator e militar la Deveselu și cin’ să-l judece? Tribunal militar? Civil? Nu se pot hotărî. Mai bine să zburde băieții, că-s tineri și zglobii.

  161. cătălin

    Nu ca mi-i draga justitia, mai ales dupa mizeria cu femeia aceea, Rarinca. Dar incerc sa gasesc cauzele si vinovatii reali. Multe din sentintele astea aberante (violatori eliberati pe vicii de procedura) sint datorate legilor proaste, facute de dragutii nostri parlamentari – banditi.

  162. Angela

    Ăia doar le-au votat (zic de Codul Penal). De scos din puțul gândirii le-au scos specialiștii în drept. Tu crezi că parlamentarul pricepe ce votează, dacă nu-i vorba de mărit indemnizația sau pensia lui?

  163. andreea

    Eu mă tot gîndesc: cei 7 hăndrălăi au crezut probabil că scapă. A fost așa de scîrbos de premeditat totul… In capetele lor de bivoli comiteau ceva… „scuzabil”

  164. cătălin

    De asta ar fi mai bine sa nu avem parlament. Rugam niste sasi sa ne traduca legile nemtilor. Nu, nu pe Prostannis, ca ar fi pacat sa-l deranjam din somn.

    De regula borfasii is specialisti in drept.

    Nu stiu ce au crezut boii aia, dar, judecind dupa reactia „comunitatii”, cred ca au zis ca nu fac nimic prea rau. Asta e odios. Si mai odioasa e saracia si animalitatea in care sint tinuti acei oameni. Niste vite care sint bune sa voteze cum trebuie pentru o sticla de rachiu, si asa trebuie sa ramina.

  165. junghiul

    Procurorul e obligat să facă contestație la deciziile instanței care nu sunt favorabile acuzării. Va fi cercetat disciplinar pentru că nu a făcut-o.
    Arestul preventiv e (după părerea mea) obligatoriu în cazurile cu violență. Și nu se dau pe perioadă nedeterminată. Procurorul are dreptul să dispună reținerea pentru 24 de ore după care instanța, la cererea procurorului admite sau nu , arestarea pentru 30 de zile.Cu drept de recurs . După cele 30 de zile se poate cere prelungirea cu încă 30 de zile și tot așa până la maxim 180 de zile.Lăsînd în libertate suspectul, in cazurile cu violență, îi dai acestuia posibilitatea de a exercita presiuni asupra victimei iar cercetarea în libertate are (În principiu) o rezonanță negativă in rândul comunității.Cel puțin în faza cercetării penale ar trebui să fie arestat. După trimiterea lui în judecată, în funcție și de poziția sa față de acuzările aduse și de alte circumstanțe se poate dispune judecarea sa în libertate.
    Pe judecătorul de drepturi și libertăți din acest caz poate să-l ia dracu.
    Sunt vinovați și judecătorul și procurorul. Nu are a face care e volumul lor de muncă. Au încălcat cele mai elementare și de bun simț reguli, asta o spun cam toți cei care lucrează în branșă.

  166. cătălin

    Aha, 180 de zile. Animalele au stat 5 luni in arest, deci ar mai fi putut sta maxim o luna. Daca procurorul facea contestatia si judecatorul o accepta, oricum vitele alea ar fi fost acum libere. Nici nu incape vorba ca, in asa cazuri, arestarea preventiva se impune; problema mare – dupa mine – e ca, la 9 luni de la comiterea faptei, inca nu exista o sentinta in prima instanta, nicidecum o sentinta definitiva.

  167. Angela

    Apoi no, ce-om face? Promiscuitatea nu s-a inventat la Vaslui, e de când lumea. Biata societate se străduie de mult să controleze cât de cât sexualitatea bezmetică, măcar din considerente de sănătate comunitară. Numai că nu-i prea iese.

  168. cătălin

    Spun unele voci ca violul n-are de-a face cu sexualitatea, ci cu dorinta de dominare.

    Mai bine vorbim despre zmeura. Sau … mai vrei un rebus? Am gasit citeva reviste de-acum 20 de ani. 🙂

  169. Angela

    Vreau. Cine știe, poate le-oi fi făcut la vremea lor, Deși acum 20 de ani nu prea aveam timp de rebus, din câte-mi amintesc. Adică ba da, în vremea aia chiar am avut o ciocnire cu șefu-meu(mare rebusist și el). Mă pusese să fac o documentație și o tot lălăiam. I-am zis că nu știu s-o fac, că nu găsesc cuvintele potrivite. A zis „cum nu găsești cuvintele, tocmai tu, care faci rebus toată ziua”. Simțindu-mă eu atinsă, am zis că dacă fac rebus toată ziua, e vina șefului, care nu știe să organizeze gradul de ocupare al angajaților. Două săptămâni nu mi-a dat nici bunăziua, așa s-o îmbufnat. De-i-ar domnul sănătate, fain șef o fost! Și acum mai vorbim la telefon câteodată.

  170. Angela

    Zmeură nu mai am. Nici n-am prea halit din ea, că toată lumea care s-a perindat pe aici a ciugulit-o. Să le fie de bine, s-o mai face și la anu’.

  171. cătălin

    Mi-am luat ceva provizii de careuri. (Daca dai click pe imagine, se face cit de mare vrei).

    Si eu am reusit sa gasesc ceva zmeura cu gust prin piata, acasa. Aici …

  172. andreea

    zmeura… 🙂 eram cu 3 copii plus Teo, în pădure. Unul mîrîia că-i e cald, altul că e obosit, celălalt că-l doare piciorul. La vederea tufelor încărcate, dispoziția lor s-a schimbat radical. Juma de oră am stat acolo. Și nu se mai auzeau decît onomatopei: aaaaaaaaaaaaaaaa, ooooooooooooooooooo, mmmmmmmmmmmmmmmmmmmm….

  173. Angela

    Că io nu mai pot. Auziți aici cum vorbește una de pe la Protecția copilului, citez din memoria recentă, că acu’ auzii la teveu, da’ n-o să uit niciodată:
    „În momentul în care fetița a simțit că e securizată, a verbalizat cele întâmplate”.

  174. Angela

    Îs chiar așa de bătrână? Preistorică? Complet depășită? Nu mai pot fi în rând cu lumea? Ceea ce eu cred că e limba mea maternă și pe care o vorbesc ca atare de mai bine de 60 de ani e o chestie anacronică și penibilă? Să mă duc să mă spânzur în șură?

  175. cătălin

    Lemnoasa limba, lemnos cap. Snobism si dorinta ca, printr-un limbaj deosebit, sa fie deasupra celorlalti, a „prostimii”. Nu mai da si tu atita atentie unor lucruri negative sau fara importanta, e pacat sa iti umpli mintea cu ele.

  176. junghiul

    nimic nu se compară cu frăguțele

  177. andreea

    Frăguțele-s prea rare. Mici. Discrete.

  178. Angela

    O, da, frăguțele! N-am mai văzut, n-am mai gustat de o veșnicie. S-ar putea să am câteva prin livadă, n-am căutat, dar oricum nu mi-ar ajunge. Aș mânca o găleată plină, Două. Trei. Aș mânca până ori s-ar termina ele de pe fața pământului, ori aș muri eu de supradoză.

  179. andreea

    Oare vorbește așa și cu copiii? Cred că se uită ăia mici pătrat la ea. Sau o avea și o „față umană”?

  180. cătălin

    Pai, daca n-ar fi rare, n-ar avea gustul ala.

  181. andreea

    Aaaaaa!!! Răpăie și tună și fulgerăăăăă!! A dispăruuut Caraimaaaaanuuuul! Nu se mai vede nimiiiiiic!!

  182. cătălin

    Ti-i frica de tunete (atunci cind stai la adapost si nu esti pe munte)?

  183. andreea

    Nu e frică. E un soi de angoasă. 🙂

  184. junghiul

    Extras din semințe de cabane

    „PĂDURE-A DRUMULUI FĂRĂ SFÂRŞIT.
    AER UŞOR ŞI PROASPĂT. CÂNT DE CUC.
    O MÂNĂ DE ŢÂNŢARI.

    Cabane păsăreşti
    Ca să iei seama la cabanele de păsări, nu trebuie
    să-ţi cumperi un echipament sofisticat.

    Eficiente-s două tehnici, şi anume:

    Să te plimbi cu nasu-n vânt şi, uneori, cu capu-n nori,
    pândind orice indiciu, o cât de mică urmă. Dar
    atenţie la trunchiurile de copac şi la butucii care-ţi ies
    în cale (mai mult decât la cei rămaşi în urmă). Prin
    urmare, în bagaj, o trusă de prim ajutor (cu plasture,
    dezinfectant, bandaj) nu e intrusă. Dimpotrivă.

    Să pluteşti deasupra arborilor: eu
    închiriez, când plec într-un voiaj, un dirijabil (accesibil,
    azi, oricărei pungi). În călătorii mai lungi, e foarte
    practic; şi nici nu intră în derivă.”

  185. cătălin

    Eu ma cam plimb cu capu-n nori. V-am spus ca odata am incercat sa scot capul printr-un geam … inchis? Noroc ca n-am fost prea hotarit, altfel citeva taieturi pe fata m-ar fi lecuit de vise.

    Ia sa pun si un fragment care nu-mi da pace.

    În vremea aceasta, timpul gonea nebuneşte; bătaia lui neauzită scandează tot mai repede: nu, nu ne putem opri în loc nici măcar o clipă, nici măcar pentru a arunca o privire fugară înapoi. “Opreşte-te, opreşte-te!” am vrea să strigăm, dar ne dăm seama că ar
    fi în zadar. Totul, absolut totul este trecător: anotimpurile, oamenii, norii; şi nu slujeşte la nimic să te cramponezi cu disperare de pietre, să rezişti pe vârful vreunei stânci – degetele obosite se desprind, braţele cad inerte pe lângă trup, suntem târâţi din nou de şuvoiul ce pare lent, dar nu se opreşte niciodată.

    Din zi în zi Drogo simţea sporind în el această misterioasă prăbuşire şi în zadar încerca s-o oprească în loc. În viaţa aceea monotonă de la Fortăreaţă îi lipseau cu desăvârşire punctele de reper, iar orele lunecau pe lângă el înainte să apuce chiar să le mai numere.

  186. andreea

    Tătarii care nu mai vin…

  187. andreea

    Plouă… Copiii dorm… În afară ploii e așa de liniște…

    Foarte frumoase poeziile despre cabane, junghiule. 🙂 nu le știam. le-am găsit aici:

    http://atelier.liternet.ro/articol/6922/Philippe-Lechermeier-Eric-Puybaret-Serban-Foarta/Seminte-de-cabane.html

  188. junghiul

    Îhî, și eu le-am găsit acolo.

  189. cătălin

    Tatarii nostri cei de toate zilele.

    A fost cam fierbinte vara asta pe la voi.

  190. andreea

    Și eu îi tot aștept…

    Gata, m-am mutat mai la nord. Sînt plecată de 10 zile și parcă-s 100. Al cincilea loc. Azi a plouat aproape tot timpul… Mărunt, a toamnă.

  191. cătălin

    Ei, nu-i astepti. Ai familie, copii, ai pe cine injura cind esti nervoasa…

    Nici eu nu astept tatarii, ba deloc. Imi e straina teoria cu scopul vietii este sa … , unde intre punctele de suspensie se completeaza cu diverse lucruri. Scopul vietii e sa nu aiba vreun scop.

    Dar, chiar daca nu astept tatarii, nu pot sa nu vad cit de repede trece timpul. Si, mai ales, cit de repede trece pe linga mine. Eu stau si ma uit si nu-mi vine a crede.

  192. Angela

    Parcă aș reciti „Deșertul..”, a trecut tare multă vreme. Mai fac chestia asta cu cărți citite în frageda tinerețe, că-s curioasă ce simt și cum simt recitind unele cărți la vârste diferite. Acuma parcă l-aș reciti, dar parcă mi-e și groază un pic. Mai bine nu mă bag.

  193. andreea

    Cătălin crede că familia și copiii rezolvă tot…

  194. Angela

    Ei, rezolvă. Ce-i drept, astea cam țin tătarii la distanță. Te „rezolvă” cumva,

  195. cătălin

    Solutii optime nu exista, dar sint bune si solutiile partiale. Incearca sa te gindesti cum ar fi fost daca acum erai singura. 😦

    Am citit „tatarii…” de vreo trei ori. Daca-i despre mine.

  196. andreea

    acum nu sînt, dar copiii pleacă, jumătatea nu este ceva de care să te cramponezi cu dinţii, aşa că poţi deveni singur în orice moment. sau, aproape singur. în orice caz, pentru tătari mai este timp… oricînd poate veni momentul lor.

    azi am murit de frig. cred că au fost vreo 12 grade dimineaţă. mai apoi a ieşit şi domnul soare….

  197. cătălin

    Nu spuneai ca n-ai stat singura niciodata? Oricum, copiii nu pleaca, chiar daca nu mai stau sub acelasi acoperis, dar tot copiii tai vor fi si cind or avea 40 de ani. Si, peste un timp, apar si nepotii, sa se bata ei cu tatarii.

  198. junghiul

    mor de necaz că nu înțeleg ce vreți să spuneți cu tătarii aceștia

  199. junghiul

    Înălțătoarea Plictiseală

    „Şi cad, răpus de-atâtea arome mult prea tari,
    Iar visului săpându-i cu propria-mi faţă groapa,
    Muşcând din brazda caldă sub lilieci amari,
    Mă-ntreb dacă plictisul o să-şi retragă apa…”

  200. junghiul

    of of

  201. andreea

    Păi, citește cartea!
    Ofofof. 🙂

  202. cătălin

    Povestita, cartea nu pare prea interesanta, trebuie citita. O consider foarte buna, nu stiu de ce nu are mai multa notorietate. E vorba de „Desertul tatarilor” a lui Dino Buzzati. Un tinar ofiter, Drogo, e trimis la o fortareata de granita, unde atacul dusmanilor – tatarii – este asteptat dintr-un moment intr-altul. Drogo si multi alti soldati vad atacul drept o unica ocazie pentru a-si dovedi curajul in lupta. Numai ca invazia nu se produce, anii trec grabiti si neobservati, in timp ce Drogo tot asteapta, singur, intimplarea care ii va da scop vietii. Cind, in final, tatarii chiar ataca, Drogo e prea batrin si prea bolnav pentru a lupta, asa ca este evacuat inainte de inceperea ostilitatilor.

  203. cătălin

    Cica o treime dintre medaliile olimpice cistigate in ultimii zece ani apartin unor sportivi ale caror probe sanguine arata ca s-au drogat. Olimpiada drogalăilor, cum ar veni. Sau a farmaciilor.
    Si, ca farsa olimpica sa nu se opreasca, jocurile de iarna din 2022 vor fi organizate intr-un oras fara zapada.

    Ceva de pe fb. Cam periculos sa pun asta, acum, in sezonul rosiilor. 🙂

  204. andreea

    mrrrrrrr…

  205. andreea

    mă mai enervezi şi tu.

    şi-aşa mi-au plecat băieţii pe munte şi stau şi mă uit cum apune soarele şi-s angoasată. i-am întrebat: la ce vă trebuie GPS? şi m-au privit aşa… ciudat.
    mă duc să joc ping-pong cu Sabina.

  206. cătălin

    Mîrîi? Nu m-a surpins să văd, în poza aia, cum femeia era privită drept un căţeluş de companie.

    Ei, nu ştii ce frumos e să mergi noaptea prin pădure şi să vezi prin tufişuri, departe, nişte ochişori strălucitori care te privesc. 🙂

    Succes la ping-pong!

  207. andreea

    se doarmeee…

  208. Angela

    Nessun dormaaaa…nessun doooormaaaa!……….

  209. andreea

    iar mă uit la vacile alea care pasc pe deal şi mă mir că nu cad…

  210. cătălin

    Nu dorm, treaba… Si am crezut ca nu-i nimeni pe aici.

  211. cătălin

    … si nici nu prea stiu ce sa spun. Ma amuz cind vad pe fb. cum pun unii vreun status doar ca sa se afle in treaba. Si apar like-urile, cu sutele uneori, depinde citi „prieteni” ai. Like in loc de „si eu ma plictisesc si n-am nimic de zis”.

  212. andreea

    ei, las că şi nouă ni se întîmplă.

  213. Angela

    Îs obosită ruptă. Dar mi-am descoperit alter ego-ul. Brigitte Fontaine c’est moi!

  214. andreea

    aşa cînţi tu? 🙂

  215. Angela

    Cam așa arăt (pe bune! doar că am părul mai scurt) și așa simt și mă simt. Și asta am de spus lumii. Vouă nu, desigur.

  216. andreea

    fumăcioasă şi periculoasă. 🙂

  217. cătălin

    Eu n-am de zis nimic lumii, duca-se naibii. Doar voua …

    Ceai cu gheata pentru dimineata pofteste cineva? Gheata proaspata, curata!

  218. andreea

    acum am urmărit şi versurile… nu-s prea vesele… 😦

  219. Angela

    Cum nu?? Realism optimist, ce vrei mai vesel?
    Je suis vieille et je vous encule
    Avec mon look de libellule
    Je suis vieille, sans foi ni loi
    Si je meurs, ce sera de joie

    Aș vrea eu!

  220. cătălin

    N-ai vrea, pe cine crezi ca pacalesti?

  221. andreea

    junghiul pe unde o umbla?

  222. andreea

    mie mi-a zis cineva că semăn cu fata asta. mă rog, mie nu mi se pare, dar inimă de iepure am şi eu:

  223. cătălin

    Iepurilă. 🙂

    Junghiul? Cine stie prin ce hirtoage.

  224. andreea

    hîrţoage sau coclauri…

  225. de sfântă Mărie depun și eu armele

  226. cătălin

    S-a innorat rau la mine, poate ma prinde pe drum o ploaie cu gheata ca cea de ieri (v-am pus poza mai sus).

  227. andreea

    bravo. da măcar să le depui pentru mai multă vreme, să simţeşti şi tu cum te împresoară, dulce, libertatea.

    nu mă băgaţi în seamă. iar sînt stresată. cred că singura soluţie e să merg cu ei cînd pleacă hai-hui. acu trei ore m-au pus să mă uit cu binoclul în Şaua Strunga, cică să-i văd, de la balcon. am văzut ceva, dar putea să fie orice: cal, urs, Yeti… aici era soare, acolo, cică, ploua. data trecută nu mi-au răspuns la telefon 5 minute şi am crezut că mor. i-am avertizat că dacă îi mai sun şi nu-mi răspund, sun direct la Salvamont, nu mai aştept nicio secundă.

  228. cătălin

    La ora asta sint pe munte ai tai?

  229. Angela

    Iar hălăduiți cu toții prin munți de piatră sau de hârțoage?

  230. junghiul

    Să-mi fie rușine!
    De ocupat ce-am fost, am ratat centenaumul!

  231. cătălin

    Eu sint pe aici, vin, ma uit… Sa va plictisesc iar cu problemele mele (ca doar le stiti prea bine)? Dezbateri nu prea au fost, parte si pentru ca avem cam aceleasi opinii.

  232. Angela

    Apoi, din ce spui tu aici, ar reieși că noi te cam plictisim pe tine. Ce-i drept, ai avea nevoie de o ieșire din bârlog și de un pic de adrenalină, din alt soi decât aia dată de cățărări pe munți pustii.

  233. andreea

    Un sex-party? 🙂

  234. andreea

    Eu sînt tot cu vacile și cu munții și cu zmeura. Am uitat aproape de tot de muncă și angarale. E ciudat…

  235. junghiul

    Au tălăngi?

  236. andreea

    o, daaaa…
    chiar aş înregistra sunetul, să-l reascult cînd oi sta între hîrţoage…

  237. cătălin

    da, sex-party. 🙂
    Pai asta e o vacanta buna, cind reusesti sa uiti cu totul de munca si de altele.

    M-am plins pe aici totusi cam prea mult… Si, de fapt, am scris ieri un comentariu mai lung, pe care mai apoi l-am aruncat la gunoi.

  238. cătălin

    Voi stiti ca azi e ziua internationala a pisicii?

  239. cătălin

    Eu regret mult ca la birou n-am nici geamuri, nici flori. Ce diferit ar fi daca as putea privi vreo planta, nu niste pereti tristi si goi, luminati artificial. Plus tevile de aerisire (ca asta e tavanul).

  240. cătălin

    O curiozitate: ati facut mici de casa vreodata? Daca da, vreun sfat ca sa nu se prinda de gratar? Parca n-am curajul sa incerc.

  241. Angela

    Pe la noi se unge în prealabil grătarul cu slănină. Dar presupun că pe acolo, pe la tine, ăsta-i un produs cam exotic. Am mai auzit că se freacă cu o jumătate de ceapă, nu prea mă pricep. Poate merge dacă-l ungi cu puțin ulei înainte de a pune micii pe el.

  242. andreea

    ziua internaţională a pisicii…

  243. cătălin

    Pai da, sarbatoare mare!

    S-ar gasi ceva slana, dar, daca dau focul mai tare, se arde unsoarea ceea. Marea provocare mi se pare sa nu se desfaca cind ii pun pe gratar. Nu stiu ce lipici se foloseste ca sa-i tina laolalta.

  244. andreea

    nu mă pricep deloc…
    nu pot să te ajut.

  245. andreea

    mie să-mi spuneţi cînd e ziua vacii…

  246. cătălin

    Fascinatia vacii. Stiu insa prea bine la ce te referi, zgomotul talangii are ceva de poveste, dupa ce am petrecut atita timp prin zgomotele orasului.

    Mai ai vacanta?

    Cu micii m-oi ajuta singur, important e sa incepi.

  247. Angela

    Ziua vacii e in 18 decembrie.

  248. cătălin

    Pe linga vaci, n-ai vazut si Perseide?

  249. andreea

    mie îmi plouă tot timpul cu meteoriți.

    îîîîîî, birou. de un’ s-o apuc?…

  250. cătălin

    îuliu, serviciu, imi pare tare tare rau. Sint alaturi de tine. 🙂

  251. cătălin

    Caldura mare, ma cherie.

    Ehe, de-ar sti omu’ ce unealta teribila e like-ul lui, ar fugi de butonul respectiv ca dracu’ de tamiie. Fiindca nenorocirea de FB are atit de multi utilizatori, se pot afla tot felul de lucruri despre tine dupa like-urile pe care le-ai dat. De exemplu, se poate afla cu siguranta daca mai bei din cind in cind, si asta nu pentru ca ai dat like la vreo poza cu rachiu.

    A fost un caz, inainte de aparitia FB. O fata de liceu din SUA era insarcinata si nu stia cum sa le spuna asta parintilor. Dar, pina la urma, n-a mai fost nevoie sa le spuna ea nimic, au aflat parintii singurei judecind dupa ofertele primite in cutia postala de la un supermarket. Supermarket care aflase ca respectiva fata asteapta un copil analizindu-i istoricul de cumparaturi. Si nu, nu se apucase aia sa cumpere scutece si carucioare de bebeu, ci vitamine si o geanta mai mare. Comparind insa cu mii de alte persoane pe care le aveau in baza de date, cei de la magazin au stabilit ca e destul de probabil ca respectiva sa fie insarcinata. Bang!!

    Deci, daca un biet supermarket cu citiva statisticieni poate afla asa de multe, sa ne inchipuim cite lucruri a aflat Facebook despre noi. Si, probabil, a si vindut, greu de crezut ca traieste doar din ad-uri.

  252. cătălin

    Aveti grija sa bagati ouale in frigidere, ca altfel le gasiti fierte. Oua de gaina. 🙂

  253. Angela

    Scrisoare deschisă către Iarnă.
    Spre știință prietenilor de pe blog, precum și urbi et orbi

    Dragă Iarnă
    Te rog să mă ierți pentru toate insultele pe care ți le-am adus vreodată, pentru toate bodogănelile și pentru afirmațiile mele nechibzuite până la idioțenie cum că aș vrea să nu mai exiști și să fie veșnic vară (ptiu, retro satana!).
    Recunosc, am greșit profund și mă căiesc amarnic. Promit să te aștept, să te cinstesc și să te iubesc, dacă te mai apuc și nu mă termină ticăloasa asta de vară ostilă și dușmănoasă, cu căldurile ei nesfârșite si nesuferite. Că io nu mai pot.
    Trăiască zăpada!
    Cu drag, Angela

  254. andreea

    🙂
    şi la tine e rău?
    eu ziceam că unde e pămînt şi unde-s pomi nu e dracul aşa de negru…

  255. cătălin

    Sa le trimitem zilele astea un gind bun tuturor celor care cred ca incalzirea globala e doar o poveste.

    Ce sa va spun, puneti vreun ventilator daca aveti pe-aproape. Am incercat si am fost tare multumit de rezultate.

    Andreea, dracul e blond, credeam ca stie asta toata lumea. 🙂

  256. andreea

    eu cred că încălzirea globală e doar o poveste. 🙂

  257. cătălin

    Pai inseamna ca ne putem certa si noi ca oamenii. 🙂

  258. Angela

    E destul de rău, dar mult mai bine decât în oraș. Fiu-mio a fugit din Cluj, e aici de vreo 10 zile, mai dă câte o raită scurtă pînă-n urbe, dacă e musai. Am fost și eu, e sufocant și pute, e chiar mare diferența. La ora asta aici e acceptabil, peste încă vreo oră va fi chiar răcoare. Și dimineața e bine, până pe la 10-11. Ziua însă e destul de nasol.
    Despre încălzirea globală să-mi povestiți la iarnă, când mă voi tăvăli voios în zăpadă și dac-o fi ger, mă las de fumat să am din ce plăti gazul, dar n-o să-mi pese.

  259. cătălin

    Ce zapada visezi tu acolo? Noroi poate.

  260. andreea

    aci e bine acasă, că am dat drumu la aerul condiţionat. merge încontinuu, noaptea bîzîie discret şi se poate dormi, că altfel ar fi vai şi amar şi nu aş putea rezista în sauna de 33-34 de grade de la birou. azi mi se învîrtea creierul în gol, năclăit, nu-mi aminteam nimic. în felul ăsta pot face o grămadă de prostii…

  261. cătălin

    Valeu, dar la birou nu va pun macar niste ventilatoare? Temperatura aia in interior e aproape imposibil de suportat.

  262. Angela

    Noroi? Ce noroi? De unde noroi? Aici totul-totul e alb și curat, de când cade prima zăpadă și până se topește ultima bucățică. Se mai pigmentează cu câte o balegă, pe mijlocul străzii, atât.
    Uau, că mi-am amintit de birou. Cred că acum aș fi murit acolo, verile erau infernale. Puteam prăji ouă pe blatul biroului. Zumzăiau calculatoarele și nu puteam respira în aerul ăla încins și greu, mă apuca o somnolență dureroasă. Iaca, de asta am scăpat. Măcar mai am un motiv să mă bucur că stau acum și căpușez bugetul. Chiar, să-i sun mâine pe foștii colegi, să văd dacă nu s-au lichefiat. Poate s-a îndurat șeful să le ia aer condiționat, că nu voia defel.

  263. andreea

    am adus eu un ventilator. rusesc, un zdrahon huruitor. 🙂

    sîntem la ultimul etaj şi se încinge terasa. nu se face nici măcar curent. au tot zis că pun aparate, birourile de la etajul ăsta sînt de curînd renovate, dar… cred că trece vara.

  264. andreea

    hai, că era şi pe vremea lui Caragiale… 🙂

  265. cătălin

    La birou acolo … voi purtati si haine? :))

    http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/magistrati-si-sefi-de-institutii-au-fost-facuti-doctori-de-generalul-politician-gabriel-oprea-388840

    Gabriel Oprea, suspectat că și-ar fi plagiat teza de doctorat, este, de mai bine de șapte ani, și coordonator de doctorate la instituția de învățământ a SRI. Printre personalitățile care au susținut doctoratul cu vicepremierul se regăsesc și nume importante din sistemul de justiție, cum ar fi prim-adjunctul procurorului general, Bogdan Licu, sau fostul vicepreședinte al CSM, Gheorghe Muscalu.

    Şerşeteazî românii în draci, păcat cî oculta mondialî jîdoveascî nu li publicî lucrărîli în revistele academice. De aia nu audi nimeni di mari savanţ mioritici.

  266. cătălin

    Dancing with Costică. Cu Costeluş doar urşii să aibă curaj…

    Sursa: http://www.boredpanda.com/recolored-photos-dancing-with-costica-jane-long/

  267. andreea

    le-am văzut. îs cam ciudate…

  268. junghiul

    uuuuffff!

  269. junghiul

    mai trei zile!

  270. cătălin

    Da, pozele originale, alea alb-negru, au un farmec aparte.

    Junghiule, dupa astea trei zile, ce planuri aveti?

    Pe asta parca n-am pus-o. 🙂

  271. andreea

    junghiul pare sfîrșit…

    în poza asta semeni cu orice bebe. în celelalte aveai caracter 🙂

  272. cătălin

    Stiati ca Danuta (Edle) are un bebeu? Ii gasiti pe fb.

  273. andreea

    am văzut, am văzut.
    🙂 ce de băieeeeţi…

  274. andreea

    am găsit poze foarte interesante aici:

    daţi cu next.

  275. cătălin

    Da, frumoase pozele astea, ce vii par oamenii care au plecat de mult…
    Apropo de poze alb-negru, cum credeam eu ca arata Andreea:

    Si o citeala, vazui la Ana pe fb ca-s la moda. Lansari sau cum le-o zice.

    Love is not all: it is not meat nor drink
    Nor slumber nor a roof against the rain;
    Nor yet a floating spar to men that sink
    And rise and sink and rise and sink again;
    Love can not fill the thickened lung with breath,
    Nor clean the blood, nor set the fractured bone;
    Yet many a man is making friends with death
    Even as I speak, for lack of love alone.
    It well may be that in a difficult hour,
    Pinned down by pain and moaning for release,
    Or nagged by want past resolution’s power,
    I might be driven to sell your love for peace,
    Or trade the memory of this night for food.
    It well may be. I do not think I would.

  276. junghiul

    Ioi, aia parcă-i fosta mea nevastă!
    Azi mă certai cu ea.

  277. junghiul

    Când copiii tăi au mame diferite trăiești într-o continuă confuzie.

  278. junghiul

    Mai o zi!

  279. andreea

    nu semăn!
    cam de pe la grădiniţă am avut breton încontinuu. ochelarii mi-s lunguieţi, nu rotunzi. părul îl am mai mult, mai umflat şi mai roşu şi buzele nu-s aşa de… asta… senzuale.

    nasul ar merge.

  280. andreea

    cum, junghiule? nu mai ştii care al cui e? 🙂

  281. junghiul

    Nu se mai înțelege om cu persoană,care cu cine votează.

  282. junghiul

    Ai mei îs toți!

  283. andreea

    poate o să povestesc, odată, cum priveam un calcan înalt care avea o crăpătură urîtă de sus pînă jos, în timp ce vorbeam la telefon, legănîndu-mă pe un scaun, şi ce auzeam la telefon îmi zgîria inima, tot de sus în jos, lăsînd acolo o urmă asemănătoare cu cea de pe calcan…

  284. andreea

    ei, dacă-s ai tăi, toţi, e foarte bine!

  285. junghiul

    Calcanul e făcut ca să se însoțească cu un alt calcan, ei ar trebui să își acopere într-un fel, unul altuia crăpăturile.

  286. andreea

    arhitecţi nepricepuţi…

  287. cătălin

    Cind ma uit peste gard la curtile perfecte ale altora, ma si mir ca exista calcani.

  288. andreea

    un calcan şi o calcană
    s-au lipit frumos.
    dar, ştii?
    pe la mijloc, nevăzute,
    crăpăturile cresc, vii.

  289. cătălin

    … numai ca in timpul asta
    au avut si trei copii.

  290. andreea

    copii-iederă…

  291. cătălin

    Sintagma asta mi-a adus aminte de „femeia – oglinda”. Ai avut tu un text pe pistol…

  292. andreea

    m-am lăudat degeaba, atunci.
    din păcate, nu-s atît de oglindă pe cît aș dori.

    Angela?

  293. Angela

    Aici îs, aici îs, ca găina care a clocit ouă de rață. Că mi-au plecat puii în vacanță acum fix două ore și douăzeci de minute. M-am abținut eroic două ore și nu i-am sunat să văd pe unde îs, dar mai mult n-am putut…

  294. andreea

    aha. ei, eu rezist mai mult. deşi, cînd sînt pe drum… chiar nu-mi place, nici mie.

    nu mai pot, cu căldura asta… am un randament aşa de amărîîîîît…

  295. Angela

    Nu-ș ce să fac cu fututa asta de anxietate. Începe să câștige teren, o vreme o mai dominam, acuma nu prea mai pot. Și nu mi-e atâta că mă erodează și corodează pe mine, dar cred că devin tot mai absurdă și insuportabilă. N-aș prea lua pastile, dar nu mai pot singură. De băut n-am să mă apuc, că nu prea suport alcoolul, ce draci-laci să fac?

  296. cătălin

    Stai sa ajung acasa sa mai pun citeva rebusuri…

  297. Angela

    Nu stau, că mă duc să mă culc. Dar tu pune, că le-oi găsi eu mai încolo, dacă n-am somn. Sau mâine dimineață.

  298. cătălin

    Imi aduc aminte – cind eram copil – cum mergeam eu singur la scoala vreo 2 kilometri inca din clasa intii. In clasele 5-8 invatam dupa-amiaza, deci terminam pe la 8 seara orele, iar asta insemna ca umblam uneori prin bezna pina acasa. Unele zone erau pustii la ora aia, trebuia sa fii atent la maidanezii care pindeau din tufisuri. De jucat jucam fotbal, nu pe maidan (ca nu erau maidane). Pe beton. Da, mi-am julit picioarele de citeva ori, dar a trecut. Pe la tara, parintii nostri mergeau cu vacile de pe la 7-8 ani. Ma uit insa cum sint crescuti copiii din ziua de azi. Parintii ii duc si ii aduc de la scoala, iar de jucat se joaca numai supravegheati. Practic nu ies niciodata singuri din casa (sau din curte, daca au norocul sa aiba asa ceva). Daca au curaj sa se urce pe bicicleta, neaparat poarta casca si aparatori pentru genunchi si coate. Oare nu se exagereaza cu frica asta? „Siguranta” ii spun unii, eu ii spun cultura a fricii, si o vad destul de periculoasa.

    Ma gindesc, unde mai invatam eu sa injur daca m-as fi jucat sub supravegherea parintilor? :))

    Pentru anxietate asadar. Am sa mai sterg insa din rebusurile puse mai demult, le-ai luat, da?

  299. Angela

    Le iau acum, mulțumesc. Da, bine zici, cultura fricii. Eu numai fricoasă n-am fost, dar cred că m-a ajuns și pe mine cu atâta informație prăpăstioasă. Tot timpul ți se flutură pe sub nas primejdii, mai ales de ordin medical. Dacă dormi pe partea dreaptă, mori. Dacă dormi pe stânga, mori. Pe spate, mori. Pe burtă, mori. Dacă bei apă, mori, Dacă nu bei, mori. Orice mănânci e otravă. Dacă te simți bine și n-ai niciun simptom nasol, precis ai o boală mortală care evoluează asimptomatic. Chiar acum, dimineața, am auzit ce primejdie uriașă ne paște, că din 15 august înflorește ceva buruiană care provoacă alergii grave, așa că, dacă obișnuiești să te plimbi prin natură, dracii te-a luat, că ți se umflă și înroșesc ochii, dar asta ar putea fi și atac de glaucom. Bla bla. Numai și numai să-ți strice cheful de viață.
    Dar eu n-am neapărat o problemă cu astea, cel mult mă agasează. Cred că anxietatea mea e legată de control, deținere-pierdere. S-ar putea să fiu mai nebună decât îs dispusă să recunosc.

  300. andreea

    putem să luăm pastiluțe mici contra spaimelor…

  301. cătălin

    Nu cred ca e cineva imun la avalansa asta de frica, si s-ar putea ca efectele sa fie ascunse si de durata.

  302. Angela

    Îhî. Și e mult prea multă informație. Din aia rea. Eu m-am țicnit serios. Există un domn, taximetrist de felul lui, cu care mai circulam la început între Cluj și reședința mea rurală. E bun la urgențe, că nu-mi dă mâna să mă fâțâi foarte des cu el. Ne-am împrietenit oarecum, că la atâtea drumuri, am tot povestit, s-a împrietenit și cu tata. Ei, într-o zi văd eu pe net, într-o gazetă de Cluj, o știre despre un accident în Cluj, cu un taxi bușit și cu taximetristul dus la UPU. Din poză, văd eu că e de la firma unde lucrează al nostru, dar alte detalii nu. Mașina cam semăna. Mă apuc și sun. Nu răspunde. Gata, dă-i cu tahicardia etc. La scurt timp, mă sună omul înapoi, voios, credea probabil că i se arată o cursă. Săracul, nu pricepea ce-i cu explozia mea de bucurie că l-am auzit și că-i teafăr. Chiar ar trebui să fac ceva. Pastiluțe, ce o fi. Am cam scăpat boii..

  303. cătălin

    Mereu m-am mirat de ce, desi nivelul de trai e mult mai ridicat decit cel al parintilor sau al bunicilor nostri, tot mai multi oameni sufera de depresie. Iar fericirea aia dupa alergam toti pare mai departe ca niciodata. Presupun insa ca, poate inconstient, alegem stirile negative, care ne inspaiminta.

  304. andreea

    le-oi fi alegînd tu.
    eu nu mai știu cum să le evit și cum să scap de ele.

  305. Angela

    Eu nu alerg după nici o fericire. Și nici deprimată nu îs. Îs doar young&restless, că tot mă bodogăne copilu că mă uit la serialul ăla și că mă voi tâmpi complet din cauza lui. Și exasperată uneori, anxioasă tot timpul. V-am zis povestea cu taximetristul ca să vă faceți o idee cum îs când e vorba de ai mei, dacă mi-o ia neurovegetativul razna pentru o simplă cunoștință.

  306. cătălin

    Pai nu ai cum sa scapi de stirile negative, ca numai de astea sint. Poate ca, in medie, alegem sa citim astfel de stiri, trebuie sa fie o explicatie pe undeva. Da uite, cind te saturi de negativitate, Andreea, poti veni aici. 🙂

  307. andreea

    am venit.
    spuneți-mi ceva vesel și pozitiv.

  308. andreea

    … da’ nu vă-nghesuiți așa…

  309. cătălin

    Eu am vrut sa zic ceva, dar mi-am muscat limba. De emotie.

  310. andreea

    … De emoţie, în surdină,
    Sub un snop de bozie,
    O păstaie de sulcină
    A făcut explozie.

  311. Angela

    Ce am apucat din știrile de azi dimineață:
    – s-au încăierat refugiații pe insula Kos – atenție, imagini cu puternic impact emoțional!
    – a început să erupă vulcanul Cotopaxi(Ecuador) – oamenii se simt rău din cauza fumului
    – vulcanul Colima(Mexic) se agită și el
    – alt vulcan din Japonia dă semne că ar cam erupe – e la 50 km de o centrală nucleară
    – zâmbet larg de prezentatoare de știri – Urmează știrile din sport. Simona Halep…

  312. Angela

    Vestea bună e că se termină canicula. Vin ploi și vijelii. Suntem excesivi în toate.

  313. andreea

    am văzut.
    adevărul e că m-am topit de tot.

  314. Angela

    A fost greu tare cu arșița. Numai că tocmai mâine copiii mei tre să ia vaporul la Tulcea, să meargă la Sfântu Gheorghe. Azi îs încă la Galați, în casă de om, la prieteni, așa că acum îmi văd de treabă. Mai pe seară o să mă apuce dracii. Nu pricep io de ce nu merg oamenii în vacanță la Căciulata sau la Călimănești, frumos, cu trenul, să se cazeze la o vilișoară de lângă gară, cu restaurant pe aceeași parte a străzii, să nu trebuiască să traverseze..
    Și când stau să cujet că în tinerețe bântuiam țara cu cortul și butelia în portbagaj…habar n-aveau ai noștri pe unde hălăduim și prin ce pustietăți dormim, murați de ploi și ținând de cort, să nu-l ia vijelia..Ce mutațiile naibii se petrec în om, de ajunge așa nevricos?

  315. cătălin

    Trebuia sa merg dupa ursoaica azi, dar ma doare si spatele, si-un picior. Batrinete…

  316. Angela

    Da, da, ești cam bătrân. Ar trebui deja să vină ursoaica la tine.

  317. cătălin

    Pai cam sint, si nu la virsta. Uite, Andreea imi pare mult mai tinara decit mine. (Nu, nu glumesc si nici nu exagerez).

  318. junghiul

    Am pornit la drum!
    Am parcurs doar două județe dar cred cu tărie că drumuri mai proaste ca în Bihor nu există.

  319. junghiul

    Sfântu Gheorghe era una dintre destinațiile posibile.
    M-am răzgândit pentru că mi se pare totuși că ești cam izolat acolo. cu pruncii e mai greu.

  320. junghiul

    Anul acesta n-am mai mers la Balaton, pentru prima oară am fost siliți să ne descurcăm carecum poate.

  321. cătălin

    Prin Moldova e greu sa-ti dai seama care-i drumul si care-i ogorul. Sau mai bine zis pirloaga.

    Concediu cit mai lung, Junghiule!

  322. junghiul

    Mulțumesc,
    În acest concediu mi-am propus să aduc un strop de răcoare pe unde merg.
    Ajunge coptura asta!

  323. junghiul

    În Moldova n-ajung anul ăsta, să mă ierte răzeșii.

  324. junghiul

    Angela, eu pe cei mai mari i-am dus de nenumărate ori cu cortul când erau mai mici.
    Odată ne-am aventurat pe brațul Sfântu Gheorghe și am ajuns cu o barcă la Uzlina.
    Acolo omul cu barca ne-a părăsit și ne-am înțeles să vină peste o săptămână.
    Și am rămas acolo o săptămână cu copiii, în sălbăticie la pescuit.
    Ar fi fost perfect dacă n-ar fi trebuit să ne războim cu porcii ( nu din ăia mistreți dar suficient de sălbăticiți). Ne-au rupt un cort,au dat iama prin „magazia” de alimente și cel mai grav, ne-au răsturnat un bidon cu apă potabilă.
    No, asta o fost destul de grav, acolo nu aveam o sursă de apă potabilă, nici țipenie de om, așa că am fost obligați să studiem topografia locului și să căutăm o soluție.
    Eram de fapt pe o insulă și am răsuflat ușurați când am realizat că nu eram singuri.În partea cealaltă a insulei era un resort de patru stele unde oamenii beau Coca cola la 6 lei doza. Am procurat apa necesară și ne-am întors, la ziua și ora stabilită omul cu barca ne-a recuperat și ne-a dus înapoi la Murighiol.

  325. junghiul

    Acuma cei mari nu mai prea vor să-și facă vacanțele cu tata, vor în tabere cu cei de vârsta lor.

  326. Angela

    „Copii” mei îs adulți, tocmai s-au logodit înainte să plece, se știu ei descurca. Și totuși mă agit. Problema e la mine. Cum ies ai mei din raza mea de acoperire de cloșcă nebună, cum mă apucă. Norocul meu e că noră-mea e cuminte și cooperantă, mă sună periodic să raporteze, nu bombăne dacă sun eu și ea nu uită să-și încarce telefonul. Tulai, ce făceam dacă nu erau telefoane mobile?

  327. Angela

    A, să nu uit, mulțumim pentru răcoare!

  328. andreea

    junghiul călător. 🙂

    n-aș mai sta la cort, nici să mă bați.
    🙂 m-am băbit. degeaba zice Cătălin că-s tinerică. sînt doar o măturică.

    nici la cort, nici la resort.

  329. andreea

    peste o lună pleacă și Teo, în perfidul Albion.
    de abia aștept să plece, pentru că de abia aștept să ne obișnuim cu situația.

  330. Angela

    Cât timp estimezi că-ți va lua obișnuirea?

  331. andreea

    2-3 luni, dacă n-am și alte stresuri.
    s-a întîmplat să nu-l văd cam o lună, așa…

  332. cătălin

    Da, ce ne-am face fara telefoane mobile. Sau Skype.

    Ei, intr-o nota pozitiva, Albionul e aproape, te poti duce si tu sa-l vizitezi.

  333. Angela

    Ei, da, telefoane mobile, skype. Bine că există. Deși, dacă stau să mă gândesc, și ele-s anxiogene. Că pe vremea când nu erau, era bine dacă reușeai să suni acasă la câteva zile. Când mergeam noi la mare, de-un paregzamplu, adunam din vreme monede de trei lei și sacrificam o zi de plajă să sunăm acasă. Că erau niște cozi imense la telefoane. Nimeni nu ne-ar fi pretins să facem zilnic asta. Acuma, dacă omu are mobil și-l suni și nu răspunde oricând îți cășună, fandaxia-i gata.

  334. andreea

    AAAAA!!!
    extraordinar! a zis dom’ Toma că o să înceapă să plouă la 17? a zis. și, iaca, plouă!

    da’ crezi tu că am eu bani de Albion… poate să merg pe jos, ca badea Cîrțan…

  335. andreea

    da n-a zis și că o să se termine, la 17.08…

    😥 😥 😥

  336. cătălin

    N-ai umbrela. 🙂

  337. Angela

    Aproape uitasem cum e ploaia. Acum s-a oprit și aici, din păcate.

  338. Angela

    Eu tot fac rebus. Am găsit careuri, nu-s ca pe vremea mea, desigur(ha!), dar tot e ceva. Numa că, de dragul vremurilor bune, le scot pe hârtie și mă tolănesc pe pat, cu creion și gumă. Se potrivesc de minune cu ploaia și răcoarea.

  339. cătălin

    Da, interesant cum o inventie (mobil, skype) genereaza si nevoi noi. Ca, pina atunci, ar fi fost de neconceput sa dai telefon in fiecare zi catre cei dragi.

    Io am reusit doar vreo treime dintr-un rebus pe care l-am pus mai sus.

  340. andreea

    draci, ce umbrelă. a plouat fix 8 minute. parcă am visat.

  341. Angela

    La mine plouă acum și mă smiorcăi și eu nițel, că m-a sunat copilu de la Sf.Gheorghe și mi-a pus marea la telefon. Draga de ea, marea, măricica mea, ei i-o fi vreun pic dor de mine?

  342. andreea

    of. 😦

  343. Angela

    Da’ lasă, că o să mă ducă și pe mine la anu’, că așa a zis. Dinu Natului…
    No, măcar bine că plouă.

  344. andreea

    sper să nu vă întristez, dar am comis (iar!) un soi de poezie. e cam sumbră, dar voi o să mă iertaţi. sper. toată ziua am dus un bolovan cu mine. am observat, scriind-o, că parcă s-a făcut mai mic bolovanul. o folosi şi scrisul ăsta la ceva… la dezbolovănit. o pun acuş.
    cînd o să mă maturizez şi eu, în sfîrşit, promit că o să scriu despre flori şi fluturi sau despre lupta de clasă. pînă atunci…

  345. Angela

    Orice dezbolovănește e binevenit. Pune, pune.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s