Arhive lunare: Iulie 2015

Revolta domnului Paraschivescu

(text scris de Teo)

Ziua aceea de vineri era extrem de sumbră pentru domnul Paraschivescu. Iar se certase cu nevasta. O tornadă de vorbe necruțătoare doar pentru că lăsase, în mod aluziv, o melodie a formației Mes Quins să cânte și s-o întâmpine pe aceasta în loc de bună seara:


– Vino să facem dragoste
Cum să fac fără tine?
N-am cum
Vino să facem dragoste
Acum


Domnul Paraschivescu străbătu hala când doar câțiva angajați ajunseseră. Intră în biroul lui și se închise înăuntru. Parcurse cu iuțeală verificările de rutină, apoi își luă capul în mâini. Se simțea sfârșit. Angajații lucrau cu docilitate la tabele și timpul curgea…
Deodată, se iscă o gălăgie în hală. Părea a fi o ceartă. Domnul Paraschivescu își ascuți involuntar auzul:
– … O, dar te înșeli amarnic…
Vă rog eu, nu vă certați și voi, gândi domnul Paraschivescu.
– ... Nu ți se pare evident că toate formele de artă…


Ah, angajații ăștia! Iar se luau cu vorba despre altceva și nu lucrau! Dar el era prea deprimat ca să protesteze.
… Iubirea e cu adevărat în firea lucrurilor…
La auzul acestor cuvinte, domnul Paraschivescu vru să-și smulgă părul din cap, dar era chel. Zgomotul devenea tot mai puternic. Nu avea destulă energie într-însul ca să strige, dar gălăgia din hală depășise limitele suportabilului, așa că făcu un efort și, ridicându-se, deschise ușa, apoi gura:
– Mai tăceți odată! Ați băgat datele în tabele?


Intensitatea sunetului se prăbuși subit. La fel și domnul Paraschivescu pe scaunul său capitonat, aproape răsturnându-și ceașca de cafea. Pierdut, o duse la gură.
Era goală.
Aștepta sfârșitul programului, care se lăsa așteptat. Nu voia să mai dea ochii cu nimeni.
Într-un târziu, hala fu cuprinsă de pustietate și de întuneric. O geană a asfințitului mai pătrundea printr‑o fereastră îndepărtată. Domnul Paraschivescu încuie ușa biroului său și porni să străbată hala spre ieșirea ce se găsea tocmai în capătul opus. Înaintând prin obscuritate, se împiedică de un coș de gunoi ce-și vărsă conținutul pe gresie. Se aplecă să-și repare eroarea, când văzu scris pe o hârtie cu litere atât de îngroșate încât parcă nici nu erau făcute de mâna unui om:


DRAGOSTEA NU EXISTĂ


Nu conta nici că textul era tăiat, nici că era urmat de multe alte cuvinte.
Desigur! își spuse, NU EXISTĂ! Ah, și eu care-mi făceam griji degeaba! Toate problemele mele NU EXISTĂ! Mi le-am inventat singur! CE PROSTIE!


Domnul Paraschivescu părăsi clădirea la fel de vesel ca în orice altă zi.

359 comentarii

Din categoria Uncategorized