Munţi domoli

Anunțuri

344 comentarii

Din categoria Diverse

344 de răspunsuri la „Munţi domoli

  1. andreea

    aaaaaaa!!!
    ce premieră mondială! 🙂

    ce e în poza a patra?
    și, în ultima poză sînt monstruoasele alcătuiri?

  2. cătălin

    Semi-premiera, Junghiu’ mi-a trimis niste poze frumoase pe fb, eu am intrebat daca pot sa le pun pe blog, el a fost de acord si … le-am pus. Articolul celalalt avea ceva comentarii.

    In poza a patra banuiesc ca-s muschi.

  3. junghiul

    despre monstruos, alte explicații, după descălecat.Acum sunt la faza de împachetat și observ cu stupoare că nu ne mai ajunge mașina. Va trebui să așez lucrurile în mașină precum Andreea medalioanele de somon în tavă.

  4. Angela

    No, în sfârșit, e frumos. Am ieșit să-mi beau cafeaua afară. Am văzut un fluture. Au ieșit viorele și alte floricele prin curte. Pisoiul Costel se dezlănțuie prin iarbă, sare să prindă din zbor câte o gâză, trece gardul la vecin, vine înapoi, nu se satură de zburdat. Curând o să-mi înflorească liliacul. Trei din patru pomi plantați de fiu-meu par a se fi prins. Caprifoiul de pe gard a dat frunze. Așa parcă mai merge.

  5. cătălin

    O primavara mult asteptata.

    Mie nu-mi plac constructiile alea din munti. Si, mai ales, nu-mi place magaoaia aceea portocalie. Nu inteleg, daca tot ai trintit monstrul in mijlocul padurii, de ce alegi designul ala cu acoperis de patru etaje? Mda, ce stiu eu, alea or fi fost trendurile in arhitectura.

    La mine muntii sint munti, nu se construieste (mai) nimic linga ei. E de ajuns ca sint autostrazi. Acum citiva ani au vrut sa faca pe un virf o platforma sa aterizeze elicopterele. Voiau sa ia turisti din oras si sa-i lase popic acolo pe pisc (de parca asta s-ar chema excursie). Au si facut platforma, numai ca s-au opus locuitorii unui orasel mic din apropiere, ingrijorati ca le vor bizii elicopterele toata ziua pe deasupra capului.

  6. Într-adevăr e frumos.
    În poza patru îmi arăt și eu mușchii.

  7. cătălin

    Da, trafic mare pe blogul asta, ambuteiaje…

    Ei, si cum a fost, ai mers putin prin muntii aia, sa lasi in urma strazile si zgomotul?

    Poate cel mai frumos lucru in orasul in care sint acum sint parcurile. Parcuri peste tot, si mai mici, imprastiate prin cartiere, dar si mai mari, de zeci de hectare. A, si nimanui nu-i vine in cap sa betoneze albiile riurilor, cum am vazut ca-i moda in Romania. Rau e ca bate vintul, des si tare…

  8. andreea

    mușchi pe crenguțe…

  9. junghiul

    Cred că merg în Arieșeni de pe vremea Lui Ceaușescu. Mergeam cu autobuzul și ne cazam pe la oameni pe acasă.

    De acolo porneam să batem Apusenii cu piciorul. Evident că o bună parte din timp ni-l petreceam prin corturi.
    Altfel arăta zona în acele vremuri. Mai apoi oamenii s-au gândit să profite de frumusețea locurilor și au început să construiască.
    Și noi am crescut, au venit copiii, nu prea puteai să stai la nesfârșit în corturi. Primele case construite erau case de vacanță și ne-au prins bine. Erau case simple, din lemn, erau mai spațioase și puteai să le ocupi fără să mai împarți locul cu gazda.
    Mai apoi…

  10. junghiul

    Stai că am treabă…

  11. andreea

    așa am pățit eu cu Moeciul meu de Sus. am mers vreo 7-8 ani acolo. în fiecare an se adăugau case. căși peste căși, mașini peste mașini, grătare peste grătare, camerele mari se împărțeau în două, în trei. numărul de băi rămînea același. la început nu eram decît noi și sătenii. acum e înghesuială peste tot, cărăruile arată ca bulevardul Magheru.
    și la un moment dat au apărut și manelele… care urlau din mașini cu portierele deschise…

  12. cătălin

    Pe aici sint legi, nu se construieste asa, dupa voia inimii. Exista un mic orasel intre munti, Banff se cheama. Acolo nu se mai poate construi nimic (si nici nu se pot darima constructiile existente pentru a inalta monstruozitati). Mai mult, nu ai voie sa locuiesti in acel oras decit daca lucrezi acolo. Daca nu erau astfel de legi, as fi pus si eu poze cu căși suite pe versanti.

  13. cătălin

    Regret nothing. Not the cruel novels you read
    to the end just to find out who killed the cook.
    Not the insipid movies that made you cry in the dark,
    in spite of your intelligence, your sophistication.
    Not the lover you left quivering in a hotel parking lot,
    the one you beat to the punchline, the door, or the one
    who left you in your red dress and shoes, the ones
    that crimped your toes, don’t regret those.
    Not the nights you called god names and cursed
    your mother, sunk like a dog in the livingroom couch,b
    chewing your nails and crushed by loneliness.
    You were meant to inhale those smoky nights
    over a bottle of flat beer, to sweep stuck onion rings
    across the dirty restaurant floor, to wear the frayed
    coat with its loose buttons, its pockets full of struck matches.
    You’ve walked those streets a thousand times and still
    you end up here. Regret none of it, not one
    of the wasted days you wanted to know nothing,
    when the lights from the carnival rides
    were the only stars you believed in, loving them
    for their uselessness, not wanting to be saved.
    You’ve traveled this far on the back of every mistake,
    ridden in dark-eyed and morose but calm as a house
    after the TV set has been pitched out the upstairs
    window. Harmless as a broken ax. Emptied
    of expectation. Relax. Don’t bother remembering any of it.
    Let’s stop here, under the lit sign
    on the corner, and watch all the people walk by.

  14. cătălin

    Ma intrebam, asa … daca n-am sti ca murim, ne-ar mai pasa de Isus si de Dumnezeu? Sau de orice religie, in general.

  15. andreea

    cum să nu știi că o să mori??! să trăiești așa, ca o… buburuză?
    măi, ce întrebare.

  16. Angela

    Bine ar fi! Deși, ce-i drept, mie nu-mi prea pasă. Nu-mi bat capul cu asta. Ca tot omul, aș vrea să se petreacă, atunci când s-o petrece, repede și ușor. Cam atât.

  17. andreea

    acum un an intrasem deja în luna neagră. toată viața o s-o numesc așa. luna în care mama a căzut la pat și eu cu tata am fost surori medicale și am acoperit funcția asta, prin rotație, 24/24. n-a fost repede (dar știu că putea dura și mai mult) și a fost foarte greu. o degradare vertiginoasă și năucitoare. zilnic erau schimbări și agravări care ne luau prin surprindere și cărora abia le făceam față. iar ea vedea toate lucrurile astea. nici nu vreau să mă gîndesc ce era în sufletul ei. pînă cînd a părut să nu mai fie în toate mințile și atunci parcă ne-a fost și nouă mai ușor. nu-și mai dă seama, ne spuneam. părea să fie mai puțin dificil să însoțești spre moarte o… buburuză care nu știe de ea. dar acum nu mai sînt sigură de nimic.

    am avut zilele astea tot felul de discuții despre ce înseamnă Paștele sau ce-ar trebui să însemne și mi-am dat seama că vorbele și teoriile nu ajută la nimic. dacă nu ai în tine sîmburelul acela, e degeaba. și sîmburelul nu se formează prin discuții savante sau empatic-convingătoare.

  18. cătălin

    Pai n-ai stiut tot timpul, nu? Ia adu-ti aminte cind te-ai intrebat prima data daca si tu ai sa mori. Eu aveam vreo 12-13 ani si imi murise un papagal.

    Fiecare are – cred – definitia lui pentru Paste. Eu is Toma, cred ca povestea cu invierea a fost un mit folosit pentru a raspindi o credinta. Crestinii au spus oamenilor exact ce doreau ei sa auda, ca moartea poate fi invinsa, ca nu e sfirsitul. Recunosc ca nu-mi place partea aceea din Noul Testament, asa cum nu-mi plac multe parti. Dar sint convins ca Isus a existat in realitate, e imposibil ca cineva sa fi inventat toate pildele acelea. Mai ales ca evangheliile au aparut intr-o societate primitiva daca o comparam cu Grecia antica. Iar Pastele e – pentru mine – o sarbatoare frumoasa, cind familiile se aduna laolalta. Si, chiar daca nu cred in inviere, nu m-a durut niciodata gura sa raspund la „Hristos a inviat!”.

  19. andreea

    nu-mi amintesc de vreun moment.
    e ca și cum aș fi știut tot timpul.

  20. cătălin

    De ce e bine sa ai un animalut…

    Ia, altceva. Vad la stiri, la BBC, ca a aparut problema asta, cica a facut mare vilva pe internet.

    Data la un examen pentru copii in jur de 15 ani. Ce ziceti, e grele?

  21. Aici creștinismul nu lasă loc de întors:
    „Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
    Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n’a înviat.
    Şi dacă n’a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.
    Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L -a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.
    Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n’a înviat.
    Şi dacă n’a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!”

  22. Nici eu nu-mi amintesc despre vreun moment.

  23. trebuie să ai sâmburelul , apoi trebuie ca acesta să moară pentru a ieși ceva bun din el

  24. Săptămâna trecută și-a luat rămas bun de la noi traducătoarea.Lucrăm împreună de zece ani și are un rol destul de important, ne asistă cam de trei-patru ori pe săptămână .
    În urmă cu 3 ani a făcut cancer la sân. S-a operat, a făcut tratament, era bucuroasă că a scăpat. Acum boala a recidivat.
    Ne-a sunat săraca și ne-a mulțumit pentru colaborare spunînd că de-acum nu se mai simte în stare să lucreze.
    Suntem triști, pe zi ce trece se simte tot mai rău se chinuie și cred că a renunțat la luptă.

  25. Am pierdut aseară continuarea la postul cu Arieșeni . Îl voi continua altă dată, bine?
    Mie greu să-l rescriu acum din nou.

  26. andreea

    ca un fel de Pasăre Phoenix?
    hm…

  27. andreea

    de sîmbure zic…

    în fine, de fapt voiam să spun că sîntem cam trişti, cam melancolici…

  28. junghiul

    Poate.
    Dar cum spunea Bachelard „Dacă tot ce se schimbă lent se explică prin viată, tot ce se schimbă repede se explică prin foc. ‘
    Sâmburele moare puțin câte puțin în fiecare zi, până când crește mlădița.

  29. junghiul

    Noapte bună!

  30. andreea

    noapte bună.
    s-ar putea ca uneori să nu meargă fără foc.

  31. Moş Pleksiglasu

    Nu stiu cati ani aveam cand am citit prima data despre internet in Stiinta si Tehnica. Dar stiu ca a devenit pentru mine o dorinta asa de mare ca si a unui scop in viata. No, acum e banalitate. Acum am alta alta mare dorinta. Sa-i duca Dumnezeu pe costelus si pe danny in locul cu verdeata(sigur la timpul cunoscut de El), dar pe mine cand m-o duce, sa ma lase sa ma joc un pic mai mult la calculatoarele Lui, acolo unde tine „sufletele” lui Avraam, Isaac si Israel. Si doar in vacante sa ma trimita la bunici la tara sa ma joc prin iarba verde cu costelus si danny. Poate as vrea sa-l am coleg in restul timpului pe Cosa Nostra, dar sigur el n-o sa vrea sa mearga acolo unde-i vorba despre jidani.

  32. Moş Pleksiglasu

    Hm, pildele lui Hristos! Cum credeti ca putea El sa le vorbeasca alora de pe timpul Lui despre Informatica? Prin pilde si parabole desigur ca alta sansa nu avea. Si unde credeti voi ca e culmea culmilor informaticii si innformatiei? Ha, incercati? Pai unde sa fie daca nu in „mirabila samanta” in „sambure” in „grauntele de grau” care „daca nu moare ramane singur”. Ce sa mai vorbim de aceasta naucitoare unitate de stocare numita spermatozoid! Ia ganditi-va cat de multa informatie si cat de copleaxa, care va comanda in timp tot ce trebuie sa se intample cu o fiinta vie care va avea la randul ei in dotare un calculator cu o capacitate de prelucrare inspaimantatoare, creierul.
    Cred ca asta voia sa zica Hristos. Stati linistiti, pocaiti-va, si daca-mi place de pocainta voastra va salvez datele parametrilor vostri existentiali, si va reeditez in alte conditii mai favorabile peste un timp care „la Dumnezeu o zi e ca o mie de ani si o mi de ani e ca o zi”(cu mult inaintea lui Einstein ni se vorbeste despre relativitae). Si daca vi se pare ca e imposibil, ganditi-va la samanta, „putin credinciosilor”

  33. Moş Pleksiglasu

    Iaca v-am vorbit ca un sfant modern. Nectarie, Todosie si Paisie sunt cacamaca pe langa ce va spusei eu acum.

  34. Moş Pleksiglasu

    Gresile de tipar luati-le asa ca pe un efect de patina, prin care evanghelia mea moderna sa aduca cat de cat cu epistolele antice.

  35. Eh, dacă-i p-așa merg mai departe
    Dar acum, Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti.

    Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor.

    Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos;

    dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.

    In urma, va veni sfarsitul, cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapanire si orice putere.

    Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale.

    Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea.

    Dumnezeu, in adevar, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar cand zice ca totul I-a fost supus, se intelege ca afara de Cel ce I-a supus totul.

    Si cand toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti.

    Altfel, ce ar face cei ce se boteaza pentru cei morti? Daca nu invie mortii nicidecum, de ce se mai boteaza ei pentru cei morti?

    Si de ce suntem noi in primejdie in orice clipa?

    In fiecare zi eu sunt in primejdie de moarte; atat este de adevarat lucrul acesta, fratilor, cat este de adevarat ca am de ce sa ma laud cu voi in Hristos Isus, Domnul nostru.

    Daca, vorbind in felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele in Efes, care-mi este folosul? Daca nu invie mortii, atunci „sa mancam si sa bem, caci maine vom muri”.

    Nu va inselati: „Tovarasiile rele strica obiceiurile bune”.
    . Veniti-va in fire, cum se cuvine, si nu pacatuiti! Caci sunt intre voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre rusinea voastra o spun.

    Dar va zice cineva: „Cum invie mortii? Si cu ce trup se vor intoarce?”

    Nebun ce esti! Ce semeni tu nu invie, daca nu moare mai intai.

    Si cand semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, cum se intampla: fie de grau, fie de alta samanta.

    Apoi Dumnezeu ii da un trup, dupa cum voieste; si fiecarei seminte ii da un trup al ei.

    Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul pasarilor, altul al pestilor.

    Tot asa, sunt trupuri ceresti si trupuri pamantesti; dar alta este stralucirea trupurilor ceresti, si alta a trupurilor pamantesti.

    Alta este stralucirea soarelui, alta stralucirea lunii, si alta este stralucirea stelelor; chiar o stea se deosebeste in stralucire de alta stea.

    Asa este si invierea mortilor. Trupul este semanat in putrezire, si invie in neputrezire;

    este semanat in ocara, si invie in slava; este semanat in neputinta, si invie in putere.

    Este semanat trup firesc, si invie trup duhovnicesc. Daca este un trup firesc, este si un trup duhovnicesc.

    De aceea este scris: „Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata.

    Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urma.

    Omul dintai este din pamant, pamantesc; Omul al doilea este din cer.

    Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti.

    Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc.

    Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu; si ca putrezirea nu poate mosteni neputrezirea.

    Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati,

    intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati.

    Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire.

    Cand trupul acesta, supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: „Moartea a fost inghitita de biruinta.

    Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte?”

    Boldul mortii este pacatul; si puterea pacatului este Legea.
    Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos!

    De aceea, preaiubitii mei frati, fiti tari, neclintiti, sporiti totdeauna in lucrul Domnului, caci stiti ca osteneala voastra in Domnul nu este zadarnica.

  36. Apropo de semințe!
    De câteva zile îmi tot vine în minte poezia lui Nichita pe care am învățat-o în a opta, mi se pare,
    Noi suntem semințe etc.

  37. Nu vă speriați, e doar săptămâna luminată.

  38. Moş Pleksiglasu

    Pentru prea multi dintre compatriotii mei toate sarbatorile ar trebui sa se numeasca Sfantul Guta. Sau Sfantul Salam.

    Cine o sa ma creada ca mie mi se intampla la fel, adica imi vine in minte aceeasi poezie si de cam acelasi timp. Doar ca nu stiam(ce rusine!) ca-i de Nichita. De ce oare credeam ca-i de Horvath Imre?

  39. cătălin

    Eh, daca si cu parca. Ca daca a inviat, iar daca nu sint(em) pierduti si nu stiu ce. Eu zic ca sintem prea mici pentru a avea o parere. Ce parere sa avem? Nici macar nu stim ce inseamna inviere. Si ce sintem noi? Nici un atom din corpul nostru n-are habar ca e parte din ceva mai mare.

    Chiar, v-ati gindit ca poate, in corpul nostru, avem aceleasi molecule de apa care au fost acum milioane de ani intr-un brontozaur?

    Nu-nvie mortii, e-n zadar, copile!

  40. cătălin

    Stii, Andreea, de cite ori nu mi-am dorit sa va atrag in cite un subiect mai vesel. Dar nu-mi iese…

    Renuntarea la lupta e triumful bolii. 😦 Am mai spus pe aici de cartea asta, de care am aflat de la Eva. Stiu cum suna, stiu ca sint zeci de carti cu „leacuri” pentru cancer, dar asta e altceva. As spune ca autorul ei a fost prof de psihologie la o universitate de top din SUA (top insemnind in primele patru din lume), si a trait cu un cancer la cap timp de 10 ani. Si l-a descoperit accidental la 31 de ani. Da, pina la urma boala a invins. Dar probabil ca tot ce poate face un om in lupta cu orice boala e descris in cartea aia.

    http://www.elefant.ro/carti/diete-fitness-retete/boli/anticancer-invinge-prin-mijloace-naturale-92295.html

  41. andreea

    eu nu cred c-am fost brontozaur. mai degrabă T-rex.

  42. cătălin

    Aha, te simti pradatoare.

  43. andreea

    sigur. mai ales cînd e lună plină.

  44. cătălin

    Bine ca mi-ai zis, sa fiu precaut. 🙂

    Spuneai mai sus, Andreea, de simburelul care nu se formeaza prin discutii. Nu stiu, poate difera de la om la om. Cred ca, de-a lungul timpului, voi m-ati influentat destul de mult, chiar daca pe moment nu v-am dat dreptate.

  45. andreea

    păi nu vezi că n-a priceput?

  46. andreea

    mă rog…

    citeam asta şi mă frecam la ochi:

    http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/50-motive-viata-copii-mai-buna-1_552dcb81448e03c0fda3eaad/index.html

    motivul 20 este fulminant.
    da’ nici cu 28 nu mi-e ruşine.

  47. Angela

    Da’ ce mătușică grozavă ai putea fi..(cf motivul 5).

  48. Am găsit aici un text ciudat http://www.traditieialomita.ro/obiceiuri/cu-data-mobila/duminica-tomii-pastele-blajinilor/
    Duminica Tomii, prima duminică după Paşti este dedicată Apostolului Toma în calendarul ortodox şi sufletul morţilor în Calendarul Popular. Este o sărbătoare populară cu dată mobilă, sinonimă cu Paştele Morţilor sau Lunea Morţilor, dedicată spiritelor moşilor şi strămoşilor. Blajinii, oameni blânzi şi paşnici, incapabili de a face rău, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. Ei sunt anunţaţi că a sosit Paştele de către oamenii de aici care aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroşitului sau la prepararea alimentelor rituale (cozonaci, pască). Când sosesc cojile de ouă în ţara lor îndepărtată, în general după o săptămână, se serbează separat „aici“ şi „acolo“ Paştele Blajinilor sau Paştele Morţilor.
    Credincioşii depun ofrande pe morminte, bocesc morţii, împart pomeni, fac libaţiuni, se întind mese festive (rituale) în cimitir, lângă biserică sau în camp, la iarbă verde.. „Acolo“, după un an de post şi izolare, bărbaţii se întâlnesc cu femeile pentru procreare, se ospătează cu resturile de alimente trimise pe apă, căzute pe Pământ şi în iarbă, sau date de pomană de rudele de „aici“. Astfel, oamenii îşi imaginau că pot petrece Paştele cu moşii şi strămoşii „aici“, prin venirea spiritelor morţilor când se deschid mormintele şi cerurile la Joimari sau separate, oamenii „aici“ şi Blajinii „acolo“, dar cu alimente şi băutură expediate prin diferite tehnici de oamenii de „aici“.

  49. În părțile noastre , mătușica are ca bărbat un mătușoi. Iar unchiul o are drept soție pe unchioaia.

  50. cătălin

    ce s-ai faci Andreea uneori eu e timpit ma maninci s-au inca nu?

  51. junghiul

    libațiuni? sorbul pământului? hm!

  52. andreea

    un fel de orgie, ce mai.

  53. andreea

    Cătălin, lasă… nu te mai autoflagela.

  54. cătălin

    Eu mi-am pierdut ultimele urme de credinta cind am citit o carte – „Experimentul Pitesti”. Atunci am vazut ca, in ciuda a ceea ce ne place sa credem, sintem totusi carne si oase. In unele conditii, liberul arbitru poate fi anulat. In unele conditii, sufletele pot fi schimbate. In unele conditii, sfintii pot deveni calai. Sigur, dureaza, luni si luni de tortura neintrerupta (zi si noapte), dar pina la urma carnea invinge. „Eli, eli, lama sabactani.” Da, stiu ca e discutabil citatul asta din evanghelii, ca, in timp, cu transcrieri si traduceri repetate, s-ar putea sa se fi pierdut intelesul original. Important e nu insa cine a spus-o si in ce conditii, ci mesajul.

  55. Angela

    Tot vorbiți și vorbiți de lucruri serioase și grave și profunde și mă faceți să mă bag în cochilie ca melcul pocnit peste coarne. Că m-am dat mare că nu mă gândesc la moarte, sau măcar că nu mi-e teamă de ea, dar uite că mi s-a făcut. Din cauza cireșului. Că a plantat copilul un cireș și pare a se fi prins. Și-i povesteam de cireșul absolut pe care l-am întâlnit eu acum vreo 35 de ani, undeva prin Sălaj, în grădina unchiului și mătușii soacrei mele, odihnească-se în pace tustrei. Și era cireșul ăla atât de mare, cum n-am mai văzut, până la cer ajungea, și erau cireșele-n toi, multe, nenumărate, toate cireșele din lume erau acolo și cireșe mai bune și mai frumoase ca acelea nu s-au pomenit. Și m-au slobozit în acel loc și am mâncat cireșe până m-au luat de acolo, să nu crăp, că eram prin luna a treia, cred, și se temeau pentru moștenitor. Rai în toată regula era în grădina aia cu cel mai mare și mai bun cireș din lume. Și se întreba copilul dacă și al nostru se va face așa. Și nu că am simțit chiar „un pumnal în inimă”, dar o strângere tot am simțit, la gândul că poate s-o face el, dar eu n-am să mai apuc să-l văd așa. Și mi-a părut rău că n-am încotro și va trebui să mor, odată și odată.

  56. andreea

    cum să nu-ți pară rău… 😦
    o fi perioada asta mai propică pentru lucruri serioase.

  57. cătălin

    Asta e valabil pentru toti, ce avem e doar ziua de azi. Ziua de ieri a trecut, iar ziua de miine n-o avem. Ne place sa credem ca e sigura, ca neaparat va veni si pentru noi, dar …

    Am auzit de „Jurnalul fericirii” dar n-am deschis-o. Da, poate ca ar trebui echilibrata balanta.

  58. andreea

    hait!
    fi-miu, într-un acces de romantism, mi-a trimis un text-replică cel cu biata Adelaida.
    el vede lucrurile puțin altfel. normal.

  59. cătălin

    Revolta lu’ Adeloi. 🙂

    Al tau citeste pe aici?

  60. andreea

    ăl mare sau ăl mic?
    doar dacă le cade sub nas blogul.
    iar Teo, uneori, are chef să mă combată…

  61. Moş Pleksiglasu

    Nu te bucura samanta marului
    ca m-ai gasit pe mine cand
    de fapt din greseala eu am dat peste tine
    am sa ma mut din loc in loc
    pana punctele sarutarilor tale
    vor fi o istorie cu vampiri.
    Si iertate sa-mi fie faptele
    viata e viata
    si are multe feluri de manifestare
    in dar ati primit, in dar sa dati si altii
    pana va fi reinventat DDT-ul.

  62. Moş Pleksiglasu

    Sunt un jupan
    pacalit fiindca sunt roman
    fierb chilotii in tigaie
    ma fut in lana de oaie

  63. Moş Pleksiglasu

    rrom manie, rrom manie
    am atata stransa-n mine
    as vrea sa pot arata pe cer
    o bucata de blana
    din coada sosoiului
    pentru izbavirea neamului
    si altor neamuri de alte neamuri.
    ca un semn izbavitor s-ar arata pe cer
    Sfanta Coada de Iepure.

  64. cătălin

    Aha, deci te urmaresc amindoi, Andreea. 🙂

  65. Moş Pleksiglasu

    Hristos a Inviat
    eu o camera mica de tot ti-am dat
    si o groaza de bani ti-am luat
    tre sa-ti lucrurile pe sub pat
    dar,
    Hristos a inviat
    si din cauza asta
    ziua buna
    a plecat.
    Cu a devarat a inviat
    S-o’ntoarce ea si buna seara inapoi
    peste 900 si saizeci de ore.
    dar eu voi fi
    si nu stiu unde si cum va fi
    atunci.

  66. Moş Pleksiglasu

    „Negrule, ciresule, gandul rau te-mprejmuie.”

  67. Moş Pleksiglasu

    Gata volumul de versuri. Ii pun titlul prospect suspect de mamifer somnifer.
    Si o invit pe andreaa sa scrie coperta. Si asa voi avea o coperta imaculata. Si pe danny il invit la lansare.

  68. andreea

    mai scrie vreo cîteva! nu știu de ce, dar simt că nu ți-ai dat silința destul, n-ai pus suflet…
    da, nu scriu nici o copertă, nu vreau să-ți răpesc din succes. dar pot pune o poză. cam așa:

  69. andreea

    nu mă urmărește nimeni.
    tocmai îți spusei că doar atunci cînd las eu blogul deschis sub nasul lor. adică, din An în Paști.
    zău că există lecturi mai palpitante pe lume…

  70. cătălin

    Miauuu! 🙂 Am o cunostinta, are doi motani de astia, nu stiu cum le zice, englezi cu par scurt parca. De curind si-a luat si un catel, si e asa de incintata, parca ar fi copilul ei. Fericirea are patru picioare. Plus o coada.

  71. junghiul

    Gata lucrul!

  72. junghiul

    O luăm din nou la picior.

  73. andreea

    bravo!

    azi mi-a dat unu’ un pliant pe stradă. credeam că e pentru analize din alea gratuite , sau pentru vreun coafor, sau vreo pizzerie…
    cînd mă uit: cîştigă uşor bani din videochat!!! o poză cu o duduie blondă semidezbrăcată îmi făcea cu ochiul. cică, o oră de videochat – 50 de dolari în buzunarul meu. hm. suna tentant. îmi dădeau şi o trusă de machiaj gratis.

    apoi, mi-am dat seama că nu ştiu dacă să mă simt bine sau rău. jignită sau flatată. băiatul nu părea miop. n-a văzut că-s aşa, mai… coaptă? sau, tocmai de aia? i s-o fi părut că arăt bine sau, dimpotrivă, cam sărăcuţ îmbrăcată, deci amatoare de cîştiguri suplimentare? sau voia să dea repede pliantele, să plece şi el acasă…

    pe ultima pagină, o brunetă serioasă, la costum, îmi promitea că o să mă ajute să fac cît mai mulţi bani. directoarea.

  74. cătălin

    Poate era pe franceza, video cu pisica.

  75. andreea

    nu zici rău. bună idee. să ţii de vorbă, prin computer, pisica lăsată singură acasă, ca să nu distrugă prin casă, să nu se plictisească…

  76. junghiul

    Mi-au propus și mie franciza!

  77. andreea

    ia te uităăă…

  78. andreea

    nu poate să-mi treacă şi mie ceva prin cap şi să nu mai fi trecut şi altcuiva, vreodată?! 👿

  79. cătălin

    O poezie de exemplu. Uite ce productiv a fost Mosu’ mai sus.

  80. Moş Pleksiglasu

    andreea, ce mi-ai recomanda sa fac fiindca mi-ar prinde bine sa ma descurc acum sa descifrez planse, planuri, nici nu le stiu numele cum trebuie, ma rog schite, nu, cred ca planuri e mai bine. Deci ce sa fac ca sa pot citi planuri de arhitectura? Cu ce sa incep? ce mi-ar prinde bine? Exista niste semne conventionale internationale pentru usi, geamuri, coloane, instalatii, cabluri si alte din astea? ceiling tiles, floor tiles iti spune ceva?

  81. Moş Pleksiglasu

    videocheat. Acum imi dau seama de ce ma fascineaza baloanele. ca seamana cu spermatozoizii. E un cifru in desenul animat al lui costelus. Cum zbura cainele printre spermatozoizi.

  82. Moş Pleksiglasu

    lumea s-a plictisit. face incercari haotice sa iasa din tipare. ca o musca ce se izbeste mereu si mereu de geam sau de protectia luminii fosforescente.

  83. Angela

    Eu vreau în tipare! În confortul, liniștea, previzibilitatea și siguranța tiparelor. N-a fost întotdeauna așa, dar acum m-am plictisit și am obosit și mi-e lehamite și groază de izbitul de geam, mereu și mereu. Sufletu’ și cugetu’ îs mai libere în interiorul tiparelor. Au tihnă și timp pentru ele, nu iau atâtea șuturi în cur și nici nu căpiază de vacarmul din jur.

  84. andreea

    ei, ei, măcar un degeţel, aşa, să iasă afară din tipar. dacă nu-ţi place, îl tragi la loc, înăuntru.

  85. andreea

    Moşule, unde-i planul tre` să fie şi o legendă în care să apară toate semnele, dacă-s aşa, mai ciudate şi nu pot fi deduse. tiles alea sînt dale, plăci ceramice pentru pardoseală sau plăci pentru tavanul fals. ar putea să difere semnele englezilor de ale restului lumii, că doar îi ştim suciţi.

    nu ştiu, pune un plan aici, de exemplu, sau trimite-l pe mail şi încerc să te lămuresc, dacă pot. să nu fie planuri de instalaţii, că la alea mă uit şi eu cam cruciş.

  86. Angela

    Nu, nu, nici măcar un degețel. Că ce perspective ar avea el? În cel mai fericit caz, ar nimeri fix într-un căcat. Eh, se spală. Dar mai degrabă ar putea fi înțepat, zgâriat, mușcat, smulsă unghia, strivit, ars. Foaaarte slabe șanse să-l pupe cineva sau să-l împodobească cu un inel.

  87. cătălin

    Iar pesimism, Angela, n-o mai venit primavara aceea si la tine?

  88. Moş Pleksiglasu

    Multumesc. Suficient deocamdata. Mai intreb la urmatoarea nedumerire.

  89. junghiul

    În seara asta voi mânca bine!
    Încă nu știu ce!

  90. cătălin

    Week-end, curatenie, cumparaturi, mincare, plimbare, somn, duminica, soare, primavara, familie, prieteni, carte, somn, luni, dimineata, iarasi, viata. O fi tot?

  91. andreea

    mol. am fost la mol iar. Sabina, deh… film, pizza, pantofi, cărţi…
    mie, în molul ăsta, cel mai mult îmi plac rochiile:

  92. andreea

    pe unde umbli, junghiule?

  93. cătălin

    Cumplite locuri pentru mine molurile astea. Aglomeratie, zgomot, aer inchis, de evitat. Noroc ca n-are cine sa ma tirasca de lesa prin astfel de măgăoi.

  94. junghiul

    Trebuie să vă pun poze!

  95. junghiul

    of!
    Ca de obicei , în momentele esențiale nu am telefonul la mine.
    Am fost la un restaurant drag mie.
    Vreau să vă arăt câteva poze, le-a făcut altcineva sper să mi le trimită pe Facebook .

  96. junghiul

    Mie îmi place în mol.
    Și-mi place să-mi dau cu părerea la îmbrăcăminte (inclusiv la rochii).
    Să mă vezi umblînd cu copia prin magazine femeiești… Peinindăes!

  97. andreea

    ai, ai, ce mă enervezi, Cătălin.
    de ce nu te gîndeşti tu că dacă mergi într-un astfel de loc, tîrît, te tîrăşte, totuşi, cineva drag. şi dacă cinevaul drag vrea acolo, înseamnă că-i place şi se bucură.
    nu trebuie decît să te uiţi la cinevaul respectiv – copil, adult, extraterestru, orice-o fi el – şi să te bucuri de bucuria lui.
    şi gata, dintr-o dată e bine.

  98. andreea

    junghiule, ce-o fi aia copie?

  99. junghiul

    Copia este persoana împreună cu care îți crești copiii.

  100. junghiul

    Un sat în care au mai rămas o mână de oameni.
    Cimitirul este însă mare. Mare este și mulțimea de oameni care a venit astăzi la o slujbă de pomenire a celor adormiți.
    Au venit oameni din toate părțile. Cu familiile lor, cu copii.Impresionant!

  101. andreea

    nu-mi place copia.
    nu-mi place nici partener.
    nici tovarăş de viaţă.
    nici măcar soţ. sau pereche.

    de colocatar sau coechipier nici nu mai zic.
    brrr…
    o fi vreo zi din aia în care nu-mi place nimic.

    părăstais?

  102. Angela

    Da’ cum? Omu’ meu, muierea mea? Mie așa îmi place.

  103. Angela

    Of, of, of. Vine și Eva pe aici, un pic-un pic mai des decât cometa Halley, și tocmai atunci nu-i nimeni la post, măcar să răspundă la salut. Salut, Eva, mai spune-ne ce și cum e pe la tine, că pe la noi e cum e.

  104. andreea

    salut, Eva! 🙂

    nu-mi place în niciun fel, Angela, îs Gică contra azi, am zis.
    saaau… să spunem aşa:

    bărbatul acesta care s-a nimerit într-o zi cu soare, să stea sub o rază mai pîlpîitoare ca de obicei şi pentru care m-am nimerit să stau şi eu sub o rază de lună argintie, uite-aşa părîndu-ni-se nouă că am fi oarecum strălucitori şi pasămite potriviţi şi, cît să zicem hop, adică vreun deceniu, ne-am trezit legaţi cu fire groase unul de celălalt, fire mătăsoase, dar dure ca oţelul, fire alcătuite din amintiri, întîmplări, şi mai ales din alte fiinţe mici sau mari, nevinovate, numite copii.

    da’ parcă-i cam lung, nu?

  105. Angela

    Nu. E frumos.

  106. andreea

    junghiul se plimbă prin cimitir,
    Cătălin probabil se dă huţa pe vreun munte,
    Eva a adormit salutîndu-ne,
    Moşu scrie poezii despre arhitectură,

    Moringain ce-o face?

  107. Angela

    Dacă nu combate pe undeva, nu știu. Gătește bunătăți. Sper că totuși nu s-a pustnicit. Eu delirez aici meditând la mansardarea casei. N-am bani pentru așa ceva, și nici perspective, dar cugetatul, visatul, râvnitul și deliratul îs pe gratis.

  108. Eva

    Voi stit ca eu am rar alte preocupari decat munca, serviciul.
    La nemti a fost Pastele cu o saptamana inaintea voastra si am avut liber atunci si ceva invitati. De Pastele nostru am lucrat si vineri si duminica.. pe 10 si pe 12 apr. Garda de vineri a fost horror in sensul ca m-am dus la culcare sambata dimineata la 6. Duminica a fost mai ok, mai umana. Dar au murit oameni, asa luati de pe strada… stiti, iese si omul duminica la o plimbare cu familia, copiii si barbatul si te apuca infarctul pe strada, sau embolia, vine medicul de urgenta si te reanimeaza in mijlocul strazii cu public si toate cele, apoi te aduce in spital, unde te mai chinuie mai departe cateva ore inca unu doi trei doctori ca apoi sa mori si tu linistit.. si asta in Duminica mare.

    Io cu povesti d-astea vin.. ca cu astea ma duc si acasa. Cateodata cu o stare de „what the fuck!”. De altfel fiind o persoana cu nervii tari si sange rece, destul de linistita atat in interior cat si in exterior… dar tot mai am o sensibilitate de Ana Karenina lovita de trenurile vietii altora.

    Aici gasesc mereu bucurie, mai putin cand o dati greu in politica din care nu inteleg nimic! Dar nimic.

    Acu m-au bucurat sarbatorile voastre si Costelusul! Il si vad cu nasul dupa fluturi!

  109. cătălin

    Da, Andreea, dar nu huta, ci de-a berbeleacul. Sau bildibic (in zapada).

    Eva, poate ai avea nevoie sa faci si tu excursii, prin munti, pe dealuri, pe oriunde. Multi dintre cei cu care merg pe coclauri sint doctori, ingineri, programatori, intr-un cuvint stau toata saptamina intre patru pereti. Cu stressul aferent. Si imi spun ca au nevoie de astfel de iesiri, cine stie care o fi explicatia, ce se echilibreaza acolo prin creieras. Daca nu fac o excursie din asta la 2-3 saptamini, zic ca o simt, le scade randamentul, apar depresiile.

    E usor de zis, dar eu n-am mai iesit de doua luni. Lucru, lucru si iar lucru. De multe ori am neglijat sa-mi fac mincare, sau am sarit peste mese. S-a vazut asta in kilele in plus, nu stiu cum e posibil sa-ti imbunatatesti conditia fizica si, in acelasi timp, sa nu slabesti deloc.

    O alta varianta e sa asculti muzica sau sa incerci sa cinti la un instrument. Nu conteaza cum, conteaza sa. Cintatul ar fi echivalentul unui antrenament full-body intens pentru creieras.

    Stiu ca e buna si coada motanului, ca e si familia, mai sint prietenii, dar aparent lucrurile astea – desi minunate – nu ajung.

    Ei, si a venit iarasi o „minunata” zi de luni…

  110. Nu-i părăstas. În duminica Tomii, în unele localități, după slujba din biserică, vine popa în cimitir și ține o slujbă de pomenire.
    O săptămână liniștită să aveți!

  111. Binențeles că nu am primit pozele. O să se întâmple ca și la Recaș, nu o să le mai primesc în veci?

  112. Iacătă despre duminica Tomii:
    „La noi în sat e mai mare sărbătoare duminică decât la Paști. În Duminica Tomii se umple satul de fiii plecați departe, ce vin să-și aducă aminte de cei morți. Apoi timp de un an nu-și mai vizitează părinții, ca semn că prețuim mai tare pe cei morți decât pe cei vii.

    Când eram copil știam că ouăle vopsite la Paști, dăruite în Duminica Tomii la cimitir, înseamnă urticarie lunea.

    Mai știam că cei ce se îmbătau la cimitir și apoi dormeau pe mormântul bunicului voiau să fie mai aproape de cei dragi plecați.

    Mai știam că Toma s-a îndoit. Înseamnă că a fost un om deștept. Numai proștii n-au îndoieli. Când întâlnești un om sigur pe el și pe ce spune înseamnă că stai de vorbă cu un prost ce bubuie. Spiritele superioare au dubii. Progresul omenirii s-a făcut cu oameni ce n-au fost siguri pe ceea ce au învățat.

    Nu-l condamnați pe Toma, pentru că în seara de Paști era lipsă. Când vine necazul peste oameni, unii caută tovărășia altora. Se duc la biserică, la club, la crâșmă sau ies în fața porții. Alții se retrag în singurătate și numără fluturii. N-a fost un sceptic necredincios, ci un credincios rănit.

    Îmi veți spune că Orfeu a pierdut-o pe Euridice pentru că s-a îndoit că ar fi în spatele lui și pe ultimul metru din Hades a întors capul să vadă dacă-l urmează. Orfeu a avut un cap frumos (de aceea l-au tăiat bacantele să-l aibă amintire) dar minte nu a avut. Dragostea se bazează pe încredere. Adică pe puterea de a nu întoarce capul. Trebuie să ”simți” că celălalt e acolo…

    După 1600 de ani de la moartea lui Toma, portughezii au găsit în India creștini tomiți. Iar ei spuneau că nu tot ce zboară se mănâncă. De exemplu, avioanele…” V. Pustan

  113. andreea

    Numai proștii n-au îndoieli. Când întâlnești un om sigur pe el și pe ce spune înseamnă că stai de vorbă cu un prost ce bubuie.

    mă tot gîndesc de ceva timp la asta. dacă o fi adevărat sau nu. sau, invers, dacă îți manifești îndoiala la tot pasul, înseamnă că ești inteligent?

    tre’ să pisezi omul cu pozele, junghiule.
    îi dai 3 telefoane pe zi, îi scrii 5 mesaje… așa se face.

  114. Angela

    Eu cred, dar nu-s sigură, că nu-i adevărat. Nici așa, nici viceversa. Și proști, și inteligenți îs în ambele categorii. Mai îs și banalii, ăia care au și îndoieli, dar și când îs siguri pe ceva, îs. Către ăia trag eu, deși încet, încet, deviez spre ăia care se îndoiesc la tot pasul. Of, cu ce chestii complicate vii de luni dimineață!

  115. andreea

    păi, dacă nu luni, atunci cînd?
    astea-s treburi ușurele. teoretice.
    mai grele sînt ale Evei. flesh&blood.

    dar siguranța unora, cu siguranță mă enervează. 🙂

  116. Angela

    Ușurele, da. Păi cum devine atunci cazul cu Orfeu? Autorul ‘ce că n-avea minte. Păi cum n-avea, dacă a avut îndoieli și a întors capul? Înseamnă că era inteligent, conform celor spuse mai înainte. Dacă ar fi mers înainte, mânat de certitudine, fără nici o îndoială, înseamnă că era prost, tot conform celor spuse mai înainte. Aha, o fi scris mai adânc, cum că intervine în tărășenie tandemul Dragoste – Încredere? Așadar, dacă Dragostea îți dă puterea de „a nu întoarce capul” – cum ar veni, e bazată pe și e furnizoare de certitudine, însemnează că Dragostea prostește. Ceea ce oricum știam cu toții.

  117. andreea

    🙂 prostește rău.

    Suskind face o paralelă între Orfeu și Isus. aici:

    http://www.humanitas.ro/humanitas/despre-iubire-si-moarte

    bineînțeles, viziune iconoclastă și șocantă. dar interesantă.

  118. cătălin

    Asa, doamna Gicuţa, stiu ca uneori trebuie sa accept sa fiu tirit de zgarda, mi s-a intimplat, dar in unele ocazii n-am putut. Nu pot sta o noapte intreaga la o petrecere, doua-trei ore ar fi maximum. Ca sa nu mai zic ca ma simt tare rau in atmosfera aia de zgomot si lumina, si nu-mi doresc altceva decit sa se termine mai repede.

  119. andreea

    Gicuţa Contruţa.

  120. junghiul

    însă, pe firul mitului, am găsit în lucrarea lui Ion Acsan Constelaţia Corifeilor (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1984, p. 14) un alt motiv pentru care Orfeu a întors capul. Ion Acsan citează un mit al lui Orfeu în care acesta mergea cu Euridice spre lumea celor vii, nu o vedea, pentru că se afla în faţa ei, dar îi urmărea umbra, umbră care, atunci când s-a apropiat de lumea celor vii, a început să fie neclară şi să tremure. În acel moment, când mai avea doar un pas de făcut pentru a trece în lumea celor vii, Orfeu, care simţea paşii lui Euridice, întoarce capul spre ea pentru a o încuraja să treacă pragul greu al luminii.
    Aşadar, Orfeu ştia că în spatele lui era Euridice pentru că îi simţise paşii, deci nu era măcinat de nici o îndoială, de nici o neîncredere. Mai mult, el a vrut să o încurajeze pe Euridice să treacă pragul spre lumină, adică Orfeu avea o aşa de mare încredere în el şi în puterea lui, încât a avut nesăbuinţa să încalce ordinul zeilor şi să se întoarcă spre Euridice, ştiind că poate să o încurajeze, adică să îi dea din forţa lui interioară pentru ca ea să facă pasul decisiv spre viaţă.
    Această descoperire m-a mirat, deoarece mitul descris de Ion Acsan nu se referea la neîncredere, ci, dimpotrivă, la o prea mare încredere. „

  121. cătălin

    Io ma inchin lu’ Morfeu.

    Imi spuse Junghiul ca a trimis niste poze pe contul ciocolatii de pe fb., numai ca io am uitat parola…

  122. andreea

    parola de yahoo?
    nici eu n-o știu…

    junghiule, trimite-mi mie pozele pe mail.

  123. Angela

    N-avea Orfeu cum să-i vadă umbra. Dacă mergeau din întuneric spre lumină, umbrele cădeau în spatele lor. Și nici pașii n-avea cum să-i audă, că Euridice încă era umbră, nu putea tropăi pe podele. Voi să înțelegeți de aici că iar îs cu curu-n sus și n-am chemare spre sfere înalte.

  124. andreea

    …Hermes, cel iute ca gândul, aduse umbra Eurydicei. Orfeu o privi plin de fericire. Vru să îmbrăţişeze umbra soţiei sale, dar zeul Hermes îl opri, zicându-i:

    • Orfeu, oare tu nu vezi că nu-i decât o umbră? Să ne grăbim, căci avem de străbătut un drum greu.

    Plecară. În frunte păşea Hermes, după el venea Orfeu, iar în spatele acestuia – umbra Eurydicei. Părăsiră repede împărăţia lui Hades. Charon îi trecu în luntrea lui peste apele Styxului. Iată şi cărăruia care duce la suprafaţa pământului. Drumul e greu. Poteca urcă pieptiş, şi toată e presărată cu bolovani. În jur e întuneric. Silueta lui Hermes abia se conturează, înainte. Dar iată că în depărtare se zăreşte o geană de lumină. Acolo e ieşirea. De s-ar uita înapoi, Orfeu ar putea s-o vadă pe Eurydice. Dar vine ea, oare, într-adevăr, după el? N-a rămas cumva în împărăţia întunecată a sufletelor celor morţi? Poate a rămas în urmă, căci drumul este atât de greu! Dacă a rămas în urmă, e sortită să rătăcească veşnic în beznă. Orfeu îşi încetini paşii şi îşi încordă auzul, însă nu auzi nimic. Dar puteau fi, oare, auziţi paşii unei umbre neîntrupate? Orfeu era tot mai neliniştit, gândindu-se ce se va fi întâmplat cu Eurydice. Acum ar putea să vadă limpede umbea soţiei sale. În cele din urmă, uită de toate, se opri şi privi înapoi. Aproape de dânsul văzu umbra Eurydicei. Întinse mâinile spre ea, dar umbra se îndepărtă tot mai mult, până pieri în beznă. Ca o stană de piatră încremeni Orfeu, cuprins de deznădejde.

    Îi fusese dat s-o vadă a doua oară pe Eurydice murind, iar vinovat de data asta era chiar el!

    Orfeu rămase multă vreme ţintuit locului. Se părea că viaţa îl părăsise, că nu mai era decât o statuie de marmură. În sfârşit se mişcă, făcu un pas, încă unul şi porni înapoi, spre malurile întunecatului Styx. Era hotărât să meargă iarăşi la Hades, să-l roage din nou să i-o dea pe Eurydice…

    Ovidiu

  125. cătălin

    Pai, daca intri pe contul de fb al ciocolatii, cred ca ai pozele Junghiului acolo, la mesaje. Eu nu intru, de aia nu mai stiu parola.

    Da, tristul Orfeu…

    Voi, rari prieteni din copilărie
    în risipitele grădini din urbea mare:
    noi ne găseam şi cu timidă veselie
    şi, ca un miel cu panglici grăitoare,

    vorbeam tăcând. Când uneori ne amuzam
    nu fu a nimănuia bucuria. Oare a cui era?
    În larma gloatei, o, cum se destrăma
    şi în neliniştile vremii o pierdeam.

    În juru-ne roteau străinele trăsuri
    şi case tari de piatră, dar neadevărate.
    Nicicând nu ne-au ştiut. Ce-a fost real din toate?

    Nimic. Doar mingile cu splendide curburi.
    Şi nici copiii… Doar unul când şi când.
    vai, pieritor, sub mingile căzând

  126. Angela

    Faceți ce faceți și-mi treziți amintiri. Îmi aduc aminte foarte clar de ce am simțit prima dată când am citit povestea lui Orfeu. Și alte și alte mituri. Aveam vreo 12 ani, râvneam la o carte pe care o vedeam în vitrina librăriei pe lângă care treceam des – Legendele și miturile Greciei antice, N. A. Kun, apărută în 1964. Costa enorm – vreo 20-25 lei, o avere pentru un copil la vremea aia, când primeam 2-3 lei pentru înghețată și cam atât. Și într-o zi de vară ploioasă, când se scuturau teii, am fost la bunica, în altă parte de oraș, Mi-a dat 25 de lei!!! Înapoi spre casă, autobuzul mă lăsa fix în fața librăriei. Am intrat, am luat cartea…era cald și înnorat, trotuarul era ud și plin de flori de tei căzute, asta îmi amintesc precis. Mult și bine n-am mai ieșit din casă, ai mei mă lăsau în pace..Cum m-am simțit atunci, oho, mi-aș mai dori zile ca aceea.

  127. cătălin

    Da, sa-ti doresti cu infrigurare o carte, s-o poti tine in mina. Nu cred ca poti dori la fel un articol citit la calculator. Nu stiu, parca au ceva cartile in ele, parca ascund ceva intre pagini. Imi pare rau ca nu am carti. Mi-as lua, dar nu am ce face cu ele cind plec, nu le pot cara. Iar sa le arunc – mi-ar parea tare rau.

  128. andreea

    hai că în sfîrșit m-am prins unde-s pozele alea…
    junghiule, le pot pune aici?
    sînt… cutremurădeliciositoare.

  129. andreea

    arhitectură… desertică:

    „Volcan” de ciocolată belgiană cu înghețată de casă de mentă:

    Mousse de ciocolata belgiană cu zmeură, fistic si înghețată de casă de zmeură cu pepperoncino:

    Mousse de brânză cu pere, trandafiri și biscuiți de vanilie:

    Creme brulee de vanilie cu înghețată de Pina Colada:

    Cappucino cu caramel, ciocolată belgiană, cafea, alune si înghețată de casă de vanilie:

  130. junghiul

    Ah, ce plăcere vinovată!

  131. Angela

    Delicioase și frumoase, da’ ce porții miiiici! Eu aș putea hali imediat câte două (cel puțin) din fiecare.

  132. Angela

    Ce-i drept, „hali” nu prea se potrivește aici. Merge la sarmale, la friptură, la musaca și la alte asemenea. Aici..cum să-i zic ca să fiu cât de cât distinsă?

  133. andreea

    consuma 😆

  134. andreea

    hai să le comentez. vizual, gustul mi-l pot doar imagina.

    primul desert ilustrează principiul de organizare cardo-decumanus. la intersecție, forumul și două temple mici. sobru și cam arid.
    al doilea, nu știu de ce, mă întristează. mi se rupe inima-n două și sîngerează, cînd îl privesc. uite, sînt și mici picături acolo…
    al treilea nu mi se pare apetisant. chestia aia de jos seamănă cu un limax nehotărît.
    al patrulea e preferatul meu, de departe. instabilitatea lui îmi e simpatică și îmi place și culoarea chiar dacă mă face să mă gîndesc la cașcaval, brînză și unt.
    al cincilea e cam zbanghiu. și prea seamănă cu unul din scaunele din jurul Mesei tăcerii, după ce a fost ros rău de furnicile alea agresive din jur.

  135. Angela

    Se vede clar că acum nu ți-e foame. Eu nici nu băgasem de seamă limaxul. Dar acum, dacă ai zis, mă lepăd și eu de acel desert. Rămân cu celelalte, mi-or ajunge pe-o măsea.

  136. Angela

    Vai de mine și de mine!! Cum mai scot eu acuma capul prin sat? Nici la fereastră nu mai pot să mă arăt. Mi-am permis ieri o pauză de la bucătărie, din 70% neputințe fizice+30% lene. Și cum copiii-lăcuste nu se anunțaseră, am lăsat-o baltă, bazându-mă pe diferite chestii comestibile preexistente. Doar că la tata, dacă supă nu e, nimic nu e. Drept care și-a luat de la prăvălia din colț un plic de supă (nu numai de nevoie,din motive de neînțeles, chiar îi place zeama aia de E-uri). Maggi sau Knorr, nici n-am văzut, că mi s-a întunecat privirea. Ce-au să zică sătenii? Uite, bietul bătrân, ce puturoasă de fiică are, că trebuie să-și ia supă din plic.

  137. cătălin

    Ce imagini … cutremuratoare, Junghiule! Se papa si farfuriile, nu? (ca altfel n-ai cum sa te saturi).

    Da’ al treilea desert il gasesc si io cam ciudat la aspect, tot un melc urit am vazut in prim-plan.

  138. Angela

    Melcul ăla n-o fi fost din lista de ingrediente. Trecea și el pe acolo și a fost curios și pofticios, nu faceți caz pentru atâta lucru de nimic.

  139. junghiul

    Am fost cinci și fiecare a comandat un fel. Limaxul a fost desertul comandat de mine. Evident că și pe mine m-a surprins puțin prezentarea.
    Nu l-am lepădat însă, ca gust era mult mai bun și echilibrat
    Eu vă vorbesc din perspectiva gustului.
    De departe volcano e fabulos. E un sufleu cu ciocolată belgiană de calitate înăuntru , fierbinte . Arsura pe care o simți în gură , o astâmperi cu înghețată de mentă care nu se poate povesti.

  140. cătălin

    Of, cum poti sa maninci atit de putin desert? O secunda, o inghititura, si apoi doar amintiri, pareri de rau si reprosuri ca te-ai grabit.

  141. Angela

    Ce te poate împiedica să mai comanzi o porție? Dacă ai bani de una, precis ai pentru mai multe, că altfel nici nu te-ai apropia de un loc unde se capătă așa ceva.

  142. cătălin

    Poate asta e farmecul, ceva bun trebuie sa fie mic, rar si sa treaca repede. Sa traiesti in majoritatea timpului cu dorinte si amintiri.

  143. Angela

    Nu. Nu văd nici un farmec în asta. Îți trece timpul în tînjire și așteptare și dacă ajungi la ce ai tânjit, constați că nu-i mare brânză și te-ai irosit în frustrări și așteptări și cine știe pe lângă ce alte minunății ai trecut ca un prost și le-ai ratat.

  144. cătălin

    Nu stiu. Sa presupunem ca ar exista o masina, la fel de usor de procurat ca un telefon mobil, care, o data pornita, iti da aceeasi stare de fericire ca atunci cind ai citit in copilarie cartea cu mituri. Sau cind ai simtit ca iubesti si esti iubita mult de tot. Ai tine masinaria pornita tot timpul?

    Ai folosi-o?

  145. Angela

    Nu. Nu-mi plac fericirile obținute cu făcături. De aia nu mă îmbăt și n-aș lua nimic euforizant. Ori e fericire naturală, ori nu e. Nu-mi trebuie fericire cu E-uri sau cu mașinării. Mi-aș fura singură căciula și ar fi mai rău.

  146. andreea

    ba mie îmi place oricum ar fi, ea, fericirea, numa’ să fie.
    făcătură, nefăcătură, „ajutată” sau naturală. reală sau închipuită, mică sau mare.

    şi-aşa-s puţine…

  147. cătălin

    Daca cineva m-ar lua intr-un elicopter si m-ar pune pe virful unui munte, nu mi-ar placea deloc experienta. Dar, cind ma cocot eu prin bolovani, cind inot prin zapada si dau cu fundul de pietre, ei, atunci imi place cind ajung pe virf.

  148. Moş Pleksiglasu

    Cu miros de merdenele
    se duc unghiile mele
    si ciorapii mei cu ele.

  149. cătălin

    Ultimii ziaristi. Da, lucrurile nu sint deloc roz, sint greu de citit, dar trebuie stiute. Despre orfelinatele speciale. Sparta. Sigur, cei „defecti” nu pot fi omoriti pe motiv de drepturile omului, dar societatea gaseste „alternative”.

    http://casajurnalistului.ro/pastile-pentru-copii-speciali/

    http://casajurnalistului.ro/saracia-este-o-boala-mintala/

  150. andreea

    cam timid, Moșule, cam timid…

  151. cătălin

    A, Gicuţa, „La mulţi ani!”. 🙂

  152. cătălin

    … cred ca serbeaza.

  153. andreea

    serbez un drac. 👿

  154. andreea

    copiii, ăia, săracii…
    cum Dumnezeu or face în alte ţări?!

  155. Angela

    Trebuie resurse zdravene, n-ai ce să aștepți cu eterna noastră lipsă de personal calificat, de bani, cu totala lipsă de empatie – chiar dacă există la început, cred că-i prima care dispare în condițiile mizerabile în care se lucrează. Și mentalitatea..aia nu se schimbă oricum. Criza mea de mizantropie, care s-a cam cronicizat, mi s-a tras de la prea mulții susținători ai învățătoarei descreierate din Cluj, de fu scandal mai luna trecută.

  156. cătălin

    Nu stiu, dar se descurca cumva in alte tari. Presupun ca psihopedagogii, cei care lucreaza cu astfel de copii sint platiti foarte bine si fac ani buni de scoala sa ajunga acolo. Iar multi copii, dupa ani si ani de incurajari si ajutor, ajung sa duca o viata independenta.

  157. Moş Pleksiglasu

    N-au nici pe dracu planurile legende. Cred ca nici n-ar fi posibil sa pui toate pe legenda. Ar mai trebui un plan pentru asta.

  158. andreea

    întreabă-mă. poate ştiu. poate nu ştiu…

  159. Eva

    Concediuuuu!!!

  160. andreea

    unde, unde??! 🙂

  161. cătălin

    De ce nu o plimbare noaptea prin pădure? Să auzi buha, să vezi nişte ochi strălucind prin tufişuri şi să nu ştii ai cui îs… nu-i aşa că-s romantic?

    Eva, asta da veste care trebuie sărbătorită! 🙂

  162. junghiul

    Ah, concediu!

  163. cătălin

    Ah, mîncare!

  164. Eva

    Nicaieri, acasa… era planuita o Praga dar a picat intre timp… poate pe aici prin zona… la Neuschwanstein („Castelul Disney”), la Bodensee (Lacul Constance)… muzeul mercedes si porsche din stuttgart… as avea ce sa fac.. numai ca vremea o sa fie cam de rahat sapt viitoare! 3-4 zile o sa tot ploua, asa cam de miercuri incolo.

    Catalin, nu stiu cum necum dar f multe spitale sunt relativ izolate langa o padure :)). Am avut joi noapte garda si am iesit afara in spate sa trag o pipa… iar in padure actiune tata! Fosneala prin frunzaris ceva de speriat… io pisata pe mine de frica (si singura p-acolo la 1 noaptea) … cand dintr-odata apare in mijlocul strazii o lunguiatza d’aia mica… ca nevastuicile, frumos foc si grasutz, l-as fi luat acasa, dar am deja o nevastuica.. chiar mai multe 😛
    Cucuvelele sunt la ordinea noptii.
    Si nu va imaginati ca e vreo padure cine stie ce… e o mica padure intre Stuttgart si un oras mai mic la 5 km de el. Padure care e folosita de nemti pentru sport… se face jogging acolo, nordic walking, exista instalate niste aparate de fitness din lemn unde fac cardiopatii sport cu medicul… pai da! Doar nu credeati ca e o padure asa pur si simplu… cu manele si gratare :))))

  165. junghiul

    Am trimis în același loc, o scurtă înregistrare cu prietenii mei.
    Cum să-mi dorm diminețile?

  166. Vreau și eu o pădure din aia.

  167. andreea

    să pun linkul aci? e filmuleț, ia să văd dacă pot…
    ………………….
    nu merge.

  168. cătălin

    Nu merge sa pun video-uri direct pe blog, ca n-am platit. Cel mai usor ar fi de pus pe youtube, daca are cineva cont. Sau se poate downloda de aici: http://goo.gl/NCOvLN

  169. andreea

    unii merg țanțoși prin viață de la un capăt la altul și, se pare, pricep tot ce se întîmplă.
    eu, una, nu înțeleg nimic.

  170. cătălin

    Ce frumos cîntă codaţii!

    Cine, Andreea, intelege tot? Sa-l vad si io!

  171. andreea

    cine, cine…

    uite, Sinatra, de pildă.

  172. cătălin

    Tare frumoasa melodia asta, numai ca unele portiuni au un volum disproportionat de mare fata de altele. 😦

  173. andreea

    găsește, dacă vrei, o variantă mai bună. eu am un pîrlit de laptop, nu se aude grozav.

  174. Foarte frumos. Și noi vrem.

  175. cătălin

    Da, frumoase imagini, verdeata si castele.

    Junghiule, da-le idei primarilor. Nu sa faca, dar macar sa inceapa sa contruiasca castele. Uite, rideam zilele astea citind despre nu stiu ce comuna (Văscăuţi sa-i spunem) care a cumparat o instalatie de nocturna pentru echipa locala de fotbal. Care joaca uneori prin divizia H atunci cind la crisma din sat se termina bautura. Văscăuţenii o duc tare bine in rest. Drumuri bune (cu conditia sa nu ploaie), scoala cu WC ecologic in fundu’ curtii, apa curenta in case (ca vin inundatiile de doua ori pe an), si tot ce le lipsea era nocturna.

    Andree, boxele de laptop sint vai de capul lor. No, la o ureche de tugurlan ca a mea merg, dar pentru altcineva, poate nu. Poti sa-ti iei niste boxe ca lumea, pe care le adaptezi la ce vrei.

  176. cătălin

    De duminica, asa.

    What I believe, what I value most, is transitoriness.

    But is not transitoriness — the perishableness of life — something very sad? No! It is the very soul of existence. It imparts value, dignity, interest to life. Transitoriness creates time — and “time is the essence.” Potentially at least, time is the supreme, most useful gift.

    Time is related to — yes, identical with — everything creative and active, with every progress toward a higher goal. Without transitoriness, without beginning or end, birth or death, there is no time, either. Timelessness — in the sense of time never ending, never beginning — is a stagnant nothing. It is absolutely uninteresting.”

    O zi cu soare si cu cei dragi!

  177. andreea

    nu-s la laptopul meu. tranzitez prin mai multe locuri, fiecare loc, la rîndul lui, cu mai multe laptopuri.

    deci, am văzut filmul ăsta azi noapte, că de mult voiam:
    http://www.imdb.com/title/tt1798709/

    mi-a plăcut tare, tare. de mult n-am mai văzut un film atît de cald.
    și fantasmagoric și credibil, în același timp.

  178. Moş Pleksiglasu

    Esista pe lume, lume mai a dreaq ca costelus.

  179. Moş Pleksiglasu

    Parca n-am putut sa mai rup o bucata inainte. V-am trimis-o asa de mare.

  180. andreea

    uite, mai mititică:

  181. Moş Pleksiglasu

    Miersi! Luati, mancati, aceasta e ciocolata mea care se micsoreaza pentru voi!

  182. Moş Pleksiglasu

    Orice se face pentru cumparatorul majoritar.

  183. andreea

    varianta aşa ş’aşa:

  184. Moş Pleksiglasu

    Pentru ardeleni trabe facuta ciocolata cu slana si ceapa.

  185. Moş Pleksiglasu

    Pita la bundle

  186. cătălin

    De la un laptop la altul. 🙂

    Da, stiam de asa ciocolata, dar n-am avut curajul sa incerc.

  187. andreea

    ciocolată cu ghimbir o fi?

  188. Moş Pleksiglasu

    Nu stiu, eu stiu doar de ginger beer. I-am dat la schimb unui colocatar pe friptura lui de miel. Schimbul nu s-a mai facut pana la capat. M-am ales cu amandoua.

  189. andreea

    e bună? că am văzut că au la aprozar, la parter…

  190. andreea

    cică ministrul Culturii ar fi declarat că Hamlet a fost un mare scriitor.
    ciudat. io ştiam că hamleţii sînt un fel de budigăi…

  191. cătălin

    Cu ghimbir am vazut, in aceeasi gama de la Lindt. Io cautam cu mujdei…

    Cam citesc stiri despre cutremuru’ din Nepal, nu stiu daca mai pot sa glumesc despre cultura unui idiot. Si hot pe deasupra, ca altfel nu ajungea ministru.

  192. Moş Pleksiglasu

    Am fost foarte ocupat. Asa ca mi-a crescut oleaca barba, Si lumea incepe sa ma ia drept omul strazii. Imi ofera de mancare. De vineri o tin numai intr-o pomana. Fara sa cer, dimpotriva, incerc sa evit, dar lumea e tare buna. Deci Michelle(care mananca o juma de pui odata pe un pat de verdeturi si cu doua oua fierte alaturi taiate in doua, si nu mai ramane nimic) mi-a dat vineri mie supa ei wagamama. Apoi am trecut pe la vara-mea ca aveam treaba si m-a omenit cu o ciorba care mi-a amintit de mancarurile copilariei. Cand am ajuns acasa iar am fost ocupat si n-am coborat la bucatrie. Si dupa zece asa mi-au batut vecinii la usa ca le-a ramas niste somon prajit si niste mamaliga. Mai mult de o portie buna. Au crezut ca m-am retras din cauza zgomotului si aglomeratiei si s-au gandit la o ofranda de imbunare. Seara trecuta iar m-am pomenit absolut aleatoriu pe langa friptura de miel. In seara asta iar au vrut sa-mi dea, dar m-am scuzat cum am putut mai bine. Ei nu cer nimic in schimb, doar ca se mira foarte tare daca eu vreau sa ies afara in gradina intotdeauna cu papucii mei. Sunt negri pe afara, si verzi pe dinauntru. Si mereu sunt deja la altul in picioare cand ii caut.

  193. Moş Pleksiglasu

    Si nu stiu nimic ce se mai intampla. Am sa caut despre cutremur mai tarziu.
    Aici sunt o multime de sortimente de ginger beer. La cutii de 330. Cealalta bere e ca la noi la juma de kil.

  194. cătălin

    Stai si tu mai incet, pentru ce te agiti asa?

  195. andreea

    ca negrul care a mîncat spanac…

  196. Moş Pleksiglasu

    Iata unul dintre sortimente. Forma si marimea ambalajului sunt la fel. Difera culoarea si continutul. Mai sunt inca cel putin patru sortimente. Si la pet-uri de 2l parca.

  197. Eu aveam o pereche de șclarfe de toată frumusețea, toți mă invidiau. De la Adidas, arătau cam ca și aceștia doar că erau cu gri în interior și erau foarte comozi.
    Într-o zi însorită, eram la un ștrand unguresc, mi-i las la intrarea în bazin- un bazin din acelea cu valuri.La ieșire nu i-am mai găsit iar Abu Cassam nu-mi lăsase o altă pereche în loc.
    Șclarfele sunt ca niște cocote,ies cu primul întâlnit, toți le folosesc, nimeni nu-și face procese de conștiință pentru acest lucru, iar dacă sunt chiar foarte faine pleacă definitiv cu un altul.

  198. Ce a pățit negrul care a mâncat spanac?

  199. Să aveți o săptămână faină. Să ne pregătim cum se cuvine pentru întâiul mai.

  200. andreea

    cum e pregătirea pentru 1 mai?

    n-a pățit nimic, pînă să fie întors pe dos. era negru pe dinafară și verde pe dinăuntru, ca papucii Moșului.

    sînt foarte frumoși papucii ăia. cum de nu scrie Abibas sau Mike pe ei?

  201. Angela

    E prima dată după aproape trei ani când îmi pare rău că m-am mutat aici. Mă termină tensiunea în care trăiesc tot timpul. Orice plantez se distruge. Păzim cu fiu-meu câte o plăntuță, aproape o măsurăm cu șublerul să vedem cît crește, și cum prinde un pic de avânt, cineva o taie, o calcă, o cosește, o strivește. Acum am migrenă și tata profită că-s blocată și se dezlănțuie prin șură, Dumnezeu știe ce face, că are tot felul de inițiative tâmpite și cum nu mă pot implica să-l stopez, cum le pune în aplicare. Aruncă aiurea lucruri, pocește totul cu vopsele, chiar încep să tremur de câte ori face ceva. Și dacă-l contrariez cumva, face niște isterii de-ți vine să…Și a mai fugit și Costel, nu v-am zis, că am tot sperat că se întoarce, dar e aproape o săptămână de când a tulit-o .Mă trezesc noaptea că mi se năzare că miaună la ușă și merg să-i deschid. Și nu vine, ingratul. Mă dor toate, îs obosită, tracasată, vreau să crăp.

  202. Angela

    Da, și curtea e toată plină de floricele, de păpădii, de iarbă nouă. Imediat o să apară Zoli cu motocoasa și o să radă totul, de o să arate ca sarcofagul de la Cernobâl. Cred că pândesc toți momentul cînd îs plecată la Cluj, să poată stârpi orice urmă de verde. Ar fi trebuit să betonez toți cei 1600 de metri pătrați și nu mai aveam toți dracii ăștia. Tocmai a îmbobocit socul, abia așteptam să culeg florile. Acum a venit vecinul și l-a tuns, cu boboci cu tot, că „așa se face”. De ce mama dracului se poartă toți de parcă n-ar avea nici o importanță ce vreau sau nu vreau eu? Cel mai greu e cu tata, că face prostii și niște isterii groaznice dacă nu-s de acord cu ele, și bineînțeles că eu îs fiara, că el e bătrân și așa-s bătrânii..Nu pot să mai gestionez căcaturile astea fără să-mi fut nervii și viața.

  203. andreea

    dacă vrei, vin în vizită la tine și îl bat pe Zoli. e puternic? eventual, o să joc table cu tatăl tău, ca să-l țin ocupat o vreme.
    și mai pot să lipesc afișe cu Costeluș pe copaci și la magazinul universal.

    și pe urmă, mă duc la junghiul, să mă învețe să gătesc.

  204. Angela

    Bine, hai! Zoli e cam puternic, din păcate. Genul ăla de om lung și uscat de slab, care ridică un stâlp de beton ca pe un pai. Știu că pare caraghios tot ce spun, știu că sunt probleme mai mari, dar și picătura chinezească e mică. Acum m-am dezlănțuit eu și am urlat un discurs fioros, de mi-au ieșit ochii din cap ca la melci și mi-a trecut migrena. Măcar atât.

  205. andreea

    nu e caraghios. cunosc puterea picăturii chinezești…

  206. cătălin

    Imi pare rau de Costel, de soc…

    Angela, crizanteme ai? Eu am pe geam, si au fost inflorite toata iarna, tare frumoase flori. Si nici nu-s pretentioase deloc.

  207. Nuuuuuuuuuuuuuu, îl urăsc pe Zoli.
    Și anul trecut a ras tot. Și florile!

  208. Angela

    A fost pană de curent, de aia am tăcut. Acum nu mai e. Nu e vina nimănui că eu îs o creatură insignifiantă. Toată lumea se crede îndreptățită să facă ce vrea în mediul meu, cu lucrurile mele, fără să țină cont de ce vreau eu sau nu, de ce m-ar putea supăra, obosi sau durea. De aia mă devorează și propriii anticorpi, nici măcar lor nu le pasă. Nu exist decât în măsura în care pot să fac ceva util pentru alții, pentru „dă-mi, fă-mi, adu-mi, dacă tot ești în picioare”. Of, ce am obosit! Și nu mai știu să fac altfel, adică știu cum, dar nu pot, că nu mi se potrivește să țip și să sparg. Și dacă din prea-plin o fac, din an în paști, atunci „ești nebună”. Da, eu îs nebunul de pe autostradă. Toți ceilalți merg pe sensul corect. Ghinionul meu.

  209. andreea

    dar le-ai spus?! adică aşa, clar, răspicat: nu-vreau-să-mi-mai-tunzi-IARBA!! nu vreau-să-mi-tai-CO-PA-CUL!!
    dacă le-ai spus, mie mi se pare SF…

  210. Angela

    Da. Le-am spus frumos. Am explicat. Am pledat. Am țipat. Am pseudosimulat (că-mi era rău, pe bune, de nervi) crize de inimă. De aia zic că e ciudat că se întâmplă, totuși. Oamenii nu c-o fac în ciuda mea, dar pur și simplu nu pot pricepe argumentele mele sau le consideră țicneală, și atunci acționează și fac „ce trebuie”, pentru că așa se face. Nu au cum să priceapă că eu n-am venit aici să fac horticultură ca la carte, ci să mă satur de plante, de verdeață, fie ea și tufă de urzici. Normal că mai tai și eu câte o uscătură sau buruiană anapoda, dar nu vreau totul tuns și dichisit „cum trebuie”. Dacă aș fi vrut așa ceva și aș fi avut bani mulți și ani mai puțini, angajam grădinar. Unul sexi. Cu leafă, casă-masă și pat.

  211. andreea

    mai degrabă Kafka, nu SF.

  212. Angela

    Apoi asta mi-o fi soarta. De când mă știu, tot felul de oameni au ținut morțiș să-mi facă binele cu sila și mai trebuia să fiu și recunoscătoare, deși mă exasperau. În schimb, dacă aveam real nevoie de ajutor, se îmbolnăveu subit, sau tocmai n-aveau timp, sau se prefăceau că n-au înțeles, ori îmi spuneau vorba aia nesuferită „lasă că te descurci tu, că ești deșteaptă” (sau puternică sau oricum ceva de bine, ca să fiu flatată și să nu bag de seamă că mă lasă baltă). Am obosiiiit, am obosiiit. Unde naiba o fi pisoiul ăla? Tocmai îmi lipsea o grijă în plus. Și un sentiment de culpabilitate, desigur, că eu ar fi trebuit poate să…sau să..
    Mă scuzați de lamentări, dar cu voi nu simt că mă tângui la pereți. Ghinion! (al vostru)

  213. Danny

    Ce-o fi mai facand Andreea?

  214. Danny

    Uite ca are si poza! Ea o fi sculptand in arborii ‘ceia? Dar cu nedumerirea cum o sta?

  215. Moş Pleksiglasu

    Pai de ce sa scrie Mike daca sunt F&F?

  216. Moş Pleksiglasu

    Imi pare rau pentru motanul Nastasiei. Nastasie, iarta-ma de toate, te rog! Imi pare rau pentru multe. Parca te iubesc un pic. Oricum, sunt afectat pentru supararile tale.

  217. Moş Pleksiglasu

    F&F crerd ca-i o marca pentru oameni mai modesti, dar e marca. Nu ma pricep grozav la astea. ASDA are chestii de astea de la George, Iar TESCO de la F&F. Am niste pantofi George, care ma tin de un an si ceva de cand sunt aici. Ii incalt in fiecare zi, si niciodata o pereche de pantofi n-au fost mai prietenosi cu mine.

  218. Moş Pleksiglasu

    Ca astia, doar ca n-au talpile albe. Sunt tot maro. Si nici nojite de piele, ci siret lat. http://direct.asda.com/george/men/casual-shoes/leather-upper-boat-shoes/G004958915,default,pd.html

  219. Danny

    Mosule, in Spania exista ASDA si TESCO?

  220. cătălin

    Tesco o fi insemnind tescovina?

    Angela, spune-i lu’ Zoli ca-ti iei un stup de albine. Si-l pui linga gard. O sa aiba o experienta de neuitat la urmatorul cosit. 🙂

    Da, fac si eu haz de necaz, nu inteleg cum sa tai socul inainte de inflorit? Se face un suc minunat din florile alea.

  221. Gata, știu!
    Trebuie să-ți găsești un complice pe post de grădinar.
    O să-l impui cu talent că ei n-au de unde să știe ce urzești.
    După care acesta va face exact acele lucruri care ție îți plac.
    Și dacă vor fi nemulțumiri din partea lor, le va prelua el.
    Ce zici?

  222. Și eu am pantofi de care nu mă mai dezlipesc. Dacă-mi găsesc perechea potrivită o port până la epuizare.

  223. Îmi place de 1 mai să plec undeva, în pădure. Acolo să-mi fac o bază, unde se desfășoară un picnic. Fără să sfârâi nimic!
    De ce am pierdut oare plăcerea de a sta în jurul unui coșuleț cu lucrurile necesare pentru un picnic? Nu-mi plac grătarele aduse prin păduri, instalate comod la doi pași de loganul din dotare, din care izvorăște muzichia! Când eram băietan și mergeam cu unchiul cu carul tras de biboli după lemne uscate în pădure, la prânz osteniți, ne așezam într-o poeniță și mâncam niște clisă cu ceapă, un boț de mămăligă, o bucată de brânză sau lapte acru de biboliță. Ce vremuri…
    În rest, e zi de hălăduit prin coclauri.

  224. Sucul de soc e cel mai bun!

  225. Angela

    Bună dimineața. Moșule, mulțumesc. Să știi că și eu am prins a te iubi, așa că e bine. N-a fost ea dragoste la prima vedere, dar poate o fi mai trainică.

  226. Angela

    Of, of, socul, da. Cred că totuși cu mine nu-i în regulă ceva, degeaba aștept înțelegere. Pe aici e plin de soc, pe drum, peste tot. Cisterne de suc aș putea face, dar nimeni nu pare să priceapă că era important să fie din socul MEU. Să văd eu cum înmugurește, să pândesc bobocii, să culeg florile când vine vremea. Am venit aici pentru bucuria și noutatea pe care mi le dădeau chestii pe care nu le-am avut niciodată. Cum ar fi să ies în papuci din bucătărie în timp ce fierbe ciorba și să merg după un pic de leuștean din leușteanul MEU, să-l înhaț repede și să-l scufund în oală. Căcaturi, desigur, dar asta conta. Toate astea îs pentru suflet, nu pentru economii la coșniță. De data asta nu Zoli a fost criminalul, dar e timpul să cam termin cu tărășenia asta, e caraghios, totuși, să vă năucesc cu cacamacauri. Că așa or fi, nu zic.

  227. andreea

    🙂 frumos. declarații de dragoste. 🙂

  228. andreea

    muzică.

  229. cătălin

    Da, nici eu nu inteleg de unde moda asta cu muzica in padure. La ce bun sa mai mergi acolo daca nu vrei sa asculti pasarile?

  230. Angela

    Cine mai vrea să asculte păsările? Te duci peste tot ca să-ți faci selfie, să vadă lumea că forfotești și că-ți merge bine, nu pentru păsări. Nici nu vede nimeni pădurea, cui îi pasă de ea și de păsările ei comuniste?

  231. andreea

    adică nu v-a plăcut muzica mea…
    of.

    mă întreb: de ce nu recunosc oamenii atunci cînd greşesc ceva? ce-o fi aşa de greu să zici: daaa, măi, am greşit, na. asta este.
    greu de tot… şi dezamăgitor.

  232. andreea

    hm. oare cine ne citeşte pe noi, din SUA?

  233. Angela

    Seva, poate. Cine să mai știe de noi?

  234. andreea

    n-aaaaaaa ştiiii niiiiimeni uuuun’ m-am duuuuuus…

  235. andreea

    Obama, poate…

  236. cătălin

    Eu de-abia astept sa ascult pasarile, de multe ori ma duc afara si lucrez. Cind nu e prea frig. Iar pe la geamuri am citeva flori, ca-s dependent de verde.

    Ei, cine stie daca ne citeste din SUA om sau robot… Asta e, uneori imi pare rau ca din grupul acela mare de oameni au mai ramas atit de putini. Vad ca dincolo, pe blogul vecin, e liniste deplina.

  237. andreea

    Sabina nu poate spune întruchipat. zice întrupicat. şi întrupichează.

  238. cătălin

    întru picat în cap

    Nu ii miroase a vacanta de acum?

  239. Angela

    De ce trebuie să spună un astfel de cuvânt?? Cine l-o mai folosi în vremurile astea? Doar ca exercițiu de dicție, poate. Într-un chiup, întruchipat, un chip cu chipiu fistichiu s-a arătat.

  240. andreea

    of, comentarii literare… 😦 am văzut că a scris greşit şi am rugat-o să-mi spună cum se zice. credeam că doar a încurcat în scris literele…

    nu ştiu a ce-i miroase. afară miroase a ploaie şi e întunericit.

  241. Angela

    Dacă așa-i sună ei mai bine..Și de ce n-am putea spune și așa? Cuvântul conține „chip”. De ce n-ar merge și cu „trup”? Ideea se menține.

  242. cătălin

    Asa mai chinuie copiii cu comentariile lor fara nici o noima…

  243. andreea

    🙂 chip, trup…

    da… am venit de la muncă şi am sărit direct la slujba nr. 2. mai întîi am măsurat pătrate şi triunghiuri, apoi am analizat verbe şi acum îi caut pe net tot felul de date despre Roma Antică. pentru un referat. asta da viaţă!
    am zis eu că o să fug de acasă la un moment dat…

  244. Angela

    Chiar. Ce fel de texte au de comentat ? Că de când nu mai lucrez și nu mai am colegi cu copii de diferite vârste, nu mai știu ce și cum e prin școală.

  245. Angela

    Hai la mine. Și după aia fugim împreună.

  246. andreea

    la Roma. 🙂

    păi, basmul: formule specifice, Binele şi Răul (astea trebuiau să fie întrupicate), caracteristici, cifre magice, îmbinare real-fantastic, tot dichisul…

  247. Moş Pleksiglasu

    In Spania nu e Tesco si Asda. Acolo sunt supermarketuri adevarate. Hipercor care merge de multe ori impreuna cu El Corte Ingles, Carefour si altele. Pot avea cu tot cu parcari si douazeci de nivele. La Londra sunt numai tarabe de indieni si pachistanezi peste tot. Se zice totusi Westerfieldul din Stratford ar fi cel mai mare centru comercial din Europa. N-am avut deloc senzatia asta. De exemplu la plaza Norte II aveam impresia de pierdere si imens. In asta chiar deloc.

  248. junghiul

    O fi Fandacsia

  249. junghiul

    Din SUA …

  250. junghiul

    Plină Ungaria de Tesco

  251. Moş Pleksiglasu

    Bre Costelus grupuri mari se aduna unde se dezbat subiecte mari si unde e libertate de expresie si de exprimare. Aici se discuta despre sarmale, leustean, poze cu pisici si cam atat. Si cum ti se pare tie ca ceva nu-i in regula si nu-i fix dupa tiparul mintii tale, aplici metode coercitive. No ofense, pe cine sa intereseze astea. Ar ma fi apoi si cum te pune Google in search-urile lui. Iar dincolo au ramas alea care se hlizesc la cacatul lui Raj. Si 1Q pe care nu-l inteleg ce cauta acolo.

  252. Eva

    Angela, e primavara si motanii stau dupa o femela cam o saptamana.. pana cedeaza unuia dintre ei. Poate chiar mai mult. O sa vina slab si batut si jigarat… O sa se puna pe picioare si iar o sa se duca dupa farfuze.

    Nu te mai amara.. plantutzele cresc la loc, lasa-i pe oameni sa-si faca mendrele, la anu’ poate nu mai vin sa-ti „infrumuseteze” tie curtea..

    Va salutez!

  253. Moş Pleksiglasu

    Asa ceva la Londra nu exista. Si nici nu am impresia ca va fi vreodata. Nu stiu in alte orase. Am sa merg la vara sa vad si restul. Zic si eu ca Cosa: au dat jidanii cu criza peste Spania. Ca mergea grozav de bine totul.

  254. cătălin

    Eva cu cite o vorba buna. 🙂

    Ei, subiecte mari, vai de capul lor subiecte mari. Toti sintem mici, ce subiecte mari astepti? Vrem sa recunoastem sau nu, ne plac cei care seamana cu noi. Printre ei ne simtim bine si in siguranta, chiar daca asta la nivelul subconstientului. Si probabil ca orice in afara adapostului caldut ori ne sperie, ori e trecut cu vederea. Cu alte cuvinte, ne dorim sa stim cit mai putine, si asta ne face sa ne simtim mai bine.

    Asadar, despre sarmale.

    Daca ti-i dor de 1Q, pot sa scriu un script care sa puna 100 de comentarii aleatoare zilnic. Cum tu nu vezi IP-urile, nici n-ai sa stii daca e 1Q sau un chatbot.

  255. andreea

    grupuri mari se-adună…

  256. Angela

    Da, frumos, pertinent, convingător. Din păcate, n-am o bază destul de solidă, nici culturală, nici pravoslavnică, ca să pot comenta ceva în domeniul ăsta fără să-mi arăt limitele. Nu că n-aș zice una-alta, că am și eu păreri despre toate cele, ca tot românul, dar așa, mai de poiana lui Iocan. Dar îmi place să mi se explice. Mai în profunzime nu mă bag, că n-am dotare. De obicei am întrebări suplimentare, dar în domeniul ăsta cred că ar părea prostești sau eretice.

  257. andreea

    ei, că eu am…

    pur și simplu m-am simțit mai bine după ce am citit.

  258. Angela

    Și eu. Numai că am citit și comentariile și oamenii mi se par instruiți, avizați, citează, coroborează capitole și paragrafe..Îmi recunosc ignoranța, dar uneori mi-e ciudă pe ea.

  259. andreea

    aşaaa…
    de azi, sînt fericita posesoare a unui loc de veci.

  260. Moş Pleksiglasu

    Sa-l porti cu placere! Sau sa-l porti sanatoasa!

  261. cătălin

    Am niste zile mult prea pline…

    Am citit articolul. Greu, pe bucatele… E frumos, caldut, incurajator. „Uite, e o sansa, nu-i totul pierdut, exista un sens in viata, o cale de a scapa de moarte.” Si daca nu e? Daca Dumnezeu e doar o plasmuire a mintii umane izvorita din frica de moarte. Poate ca, atunci cind au inteles ca vor muri, indiferent ce ar face, oamenii l-au inventat pe Dumnezeu. Aveau nevoie.

    Nu stiu daca exista iubire infinita. Sau iertare infinita. Argumentul Pitesti. Si „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?”.

  262. andreea

    mersi, Moșule, mersi!

    eu am citit un pic altfel, Cătălin. mă interesează mai mult ce se întîmplă în timpul vieții, nu după moarte.
    după… uite, gata, eu îs aranjată, de-acum.

  263. Angela

    Aiurea, frica de moarte. Mai degrabă le-a fost băgată-n cap oamenilor, ca să poată fi disciplinați în timpul vieții pământești. Nu cred că s-au temut oamenii de ea până nu li s-a fluturat pe sub nas perspectiva cazanului cu smoală și a chinurilor veșnice. Adică cum vine asta, să-i dai omului o carcasă ca adăpost pentru suflet, s-o faci atât de puțin fiabilă, supusă la tot felul de nevoi imperative (a căror satisfacere e considerată 99% păcat) și să-l pedepsești dacă nu-i reușește sublimarea, aproape imposibilă, care să-i asigure mântuirea. La slujbele de înmormântare (și la multe mi-a fost dat să asist, din păcate), când se ajunge la faza „cu adevărat, deșertăciune sunt toate”, ies din capelă și mă duc să fumez o țigară. Mi se pare mult prea cinic și de-a dreptul batjocoritor, Doamne-iartă-mă! Nu cred în deșertăciune. Nimic nu-i deșertăciune pe traseul viață-moarte. După, nu mă interesează. Oi vedea eu atunci.

  264. Angela

    O să vină Moșu și o să mă trimită la sarmale, la leuștean și la pisici. Pe bună dreptate. Nu mă mai bag în discuții din astea. Și totuși, nu-s eretică.

  265. andreea

    ei, să ne trimită…
    nu sîntem periculoase, cred. nu corupem pe nimeni. la traficul Ciocolatei

    nici pe mine nu mă sperie ce e dincolo.
    dar mă sperie teribil ce e aici, acum. sau ce poate fi.

    o fi vreun semn de îmbătrînire, dar zilele astea am avut pentru prima dată gîndul că dincolo s-ar putea să fie liniște. o liniște care e de preferat unui zbucium chinuitor și lipsit de sens.

  266. Angela

    Nu-i de îmbătrânire, e de prea-plin și de oboseală. Cât despre sens..Nu trebuie căutat cu tot dinadinsul. La liniștea de care zici m-am gândit alaltăieri și nici nu m-am speriat când mi-am dat seama că o găsesc atrăgătoare. Până când am vorbit la telefon cu copilul, care e destul de receptiv la semnalele de abandon pe care le dau chiar fără cine știe ce vorbe și mi-a spus că are nevoie de mamă și de bunică la viitorii nepoți și că trebuie să exist și să-mi apăr existența. Bla-bla-bla, ai putea zice, dar timbrul vocii îmi spunea că se teme, pe bune, că aș putea să nu fiu, sau să nu fiu cum mă știe. Voce din asta și vorbe din astea are extrem de rar, că bravează un pic, de felul lui, și când îi simt temerea asta, iaca, apare și sensul. Și liniștea aia o să mai aștepte un pic, că nu e grabă, și o să-mi trăiesc zbuciumul cât o fi, că pare că la ceva tot e bun.

  267. Angela

    Ce agitat e Băsescu! Are totuși o vârstă, să nu-i cauzeze..

  268. cătălin

    O fi auzit clinchetul suav la catuselor?

    Ba ma sperie ce e dincolo. Ca poate nu e. De ce ar fi ceva? A, ca atomii din corpul meu sint vesnici, da, stiu, dar eu, eu n-o sa mai fiu niciodata. Si sint sigur ca am sa ajung la final, sa stiu ca e finalul, ca o sa plec, si ca nimanui nu-i va pasa, si o sa-mi dau seama ca am trait si n-am stiut. Ivan Ilici c’est moi.

    O sa mai miaun, cind gasesc timp…

  269. Angela

    Tu miaună când poți și când îți vine a mieuna. Și cu speriatul..înțeleg să te sperii de cazanul cu smoală și de furca lui Scaraoțchi, dar să te sperii că poate nu e nimic? Bine ar fi să nu fie. Și simplu. Dar dacă e? Atunci? Ha! Ce șanse avem să plutim pe norișori trandafirii și să ne susure îngerașii la urechi? De aia mă zbucium eu aici cu plăntuțele, să mă satur cât pot, că n-oi vedea eu în veci dincolo loc cu verdeață. Nu că n-aș merita, oh!

  270. Moş Pleksiglasu

    Eu daca as fi Dumnezeu as face un rai al cainilor calauza. M-a impresionat in metrou atat de tare chipul rabdator si bun al unui caine bej, care nu mai putea de cald, si statea lipit de podea printre picioarele oamenilor imbulziti care puteau sa fie neatenti si sa-l calce pe labe sau pe coada. Cand vad asemenea fapturi minunate n-am cum sa cred ca nu exista Dumnezeu. Atata doar ca nu stiu daca o sa le faca si lor un rai. Ar merita mai mult decat oamenii care-i tin de lesa, de multe ori.

  271. Moş Pleksiglasu

    No, si acum sa raspund la unele chestii. Imi dadeau ghes alea dar am venit de pe drum cu impresia asta buna si am zis s-o scriu intai pe asta. N-am trimis pe nimeni la leustean, motani si sarmalute. Atata doar ca faceam un inventar al subiectelor de discutie de aici in contextul observatiei sau regretului lui costelus dupa multimile de altadata.

  272. Moş Pleksiglasu

    aprilie 29, 2015 la 09:46

    Multimile se reuniunesc. sau se diferentiaza.

  273. Moş Pleksiglasu

    Ziceti ce vreti, dar e un avantaj sa fii neoprotestant. Cand am citit predica lui Liiceanu parca eram intr-o sambata la adunare.

  274. Moş Pleksiglasu

    Pe mine cel mai tare ma sperie in viata de dincolo: ” Caci la inviere, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii lui Dumnezeu in cer.” (Mat 22, 30) Aici seman cu andreea. Imi place tare mult o anume activitate.

  275. Moş Pleksiglasu

    Ia, nu l-am inchis pe STRONG. Sa-l prinda careva!

  276. Moş Pleksiglasu

    Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune! (Ecl 9,!0). Iar dupa inviere n-o sa mai fie cea mai placuta activitate.

  277. Moş Pleksiglasu

    Pragmatic:mai pun un leustean, mai fac doua colburi! (Hacer un polvo)

  278. cătălin

    Multi au argumentat ca nu pot accepta ideea unui Dumnezeu bun si milos atit timp cit exista iadul. Tortura vesnica. Altii au spus ca, din cauza traducerilor repetate, gresite, si a interpretarilor de tot felul, intelesurile originale s-ar fi pierdut si Isus n-ar fi pomenit de cazanu’ cu smoala. Cine mai stie…

    Dar, Angela, cum sa nu-ti fie frica de nimic? Cind stii ca totul se va termina, si cu fiecare zi care trece, ne apropiem inevitabil de acel final? Cel ce am fost ieri a disparut pentru totdeauna, azi sint altul, miine altul. Mi-ar placea sa cred ca-s acelasi, dar nu-s.

    Sa mincati un mic si pentru mine azi, la iarba verde. 🙂

  279. Jur că nu voi pune în gură un mic.

  280. E interesant articolul, aș vrea să revin la el.
    Acum trebuie să plec. Sper să fie vreme bună ca să mă pot juca.

  281. cătălin

    Mici nu, dar cirnati … citi? 🙂

    Andreea, e buna berea de ghimbir?

  282. Moş Pleksiglasu

    ” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”(Matei 4,4)

    ” Astfel, te-a smerit, te-a lăsat să suferi de foame şi te-a hrănit cu mană, pe care nici tu n-o cunoşteai şi nici părinţii tăi n-o cunoscuseră, ca să te înveţe că omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului trăieşte omul.” (Deuteronom 8,3)

    Eu din painea vietii am asimilat cel mai mult ura fata de minciuna, de prefacatorie si de fatarnicie. De fasriseism adica.

    Pe sarite, imi place ca Liiceanu citeaza din traducerea lui Cornilescu si ca zice Isus, nu IIsus asa cum odiosul Ilie Cleopa pretinde ca ar fi corect.

  283. Moş Pleksiglasu

    E buna berea de ghimbir. Nu-i bere, e suc de ghimbir.

  284. Moş Pleksiglasu

    minciuna+/=prefacatorie+/=fatarnicie+/=fariseism=ana barton.

  285. Moş Pleksiglasu

    Hahaha! http://www.nationalisti.ro/2015/05/5-motive-pentru-care-ar-fi-bine-sa-nu-ti-dai-copilul-la-ora-optionala-de-religie/
    Nu deschideti link-ul daca nu aveti macar un antivirus free pe calculator.

  286. cătălin

    N-are nimic linkul ala, tu ai fi avind ceva purici. Nu neaparat virusi, ci adware, spyware, de astea.

    E trist daca, din atitea lecturi din Biblie, cel mai puternic lucru care a ramas e ura. Nici nu-ti inteleg indirjirea de inchizitor cu care tot o urmaresti pe Ana. Care o fi cum o fi, dar nu-ti spune nimic…

    In rest, lumea cred ca serbeaza de zor.

  287. Moş Pleksiglasu

    Nu va luati dupa costelus! Ascultati-ma pe mine!
    Costelus, las-o balta!

  288. Moş Pleksiglasu

    Cam la ce marime ar fi mai bine sa fie pozele pe care eventual as vrea sa le pun aici?

  289. Moş Pleksiglasu

    Asa, sa va fac cunostinta cu Michelle.

  290. cătălin

    Nu conteaza dimensiunea, ca o pune wordpressu’ automat atunci cind pui linkul. Alta varianta ar fi sa trimiti pozele pe email mie sau Andreei. Sau sa le pui pe fb pe public. Daca te referi la dimensiunea fisierului, nici asta n-are importanta.

  291. cătălin

    În seara asta e nu’ș ce meci de box. Nu aveam să știu dacă nu apărea la ştiri peste tot. Ca să-l vezi la TV în direct tre’ să plătești 100 de dolari. Spectatorii au plătit zeci de mii de dolari pe un belet, să-i vadă pe cei doi cum se rup în pumni. S-a schimbat oare ceva de pe vremea romanilor? Da, gladiatorii nu mai sînt sclavi. Cei doi sportivi vor împărţi 300 de milioane de dolari. Merită, au muncit.

    Tot la ştiri văd că o fostă balerină a murit. Niciodată o balerină nu va primi un milion de dolari pentru munca ei. Baletul e uşor, de-aia e şi plătit aşa de puţin faţă de box: oricine ar putea dansa Lacul lebedelor. De dat pumni in cap e mult mai greu.

  292. Angela

    O fostă balerină?? Maia Plisețkaia! Baletul însuși.

  293. Angela

    Cât nu pot io suferi Bolero-ul lu’ Ravel, că mă umple de groază când îl aud, la asta pot sta cu gura căscată. Iote la brațele alea, ce face cu ele, e fascinant:

  294. Angela

    Uite, lebădă:

    Și tot lebădă:

    Odihnească-se în pace.

  295. Moş Pleksiglasu

    Nu va amarati atata!. Asta-i lumea in care traim. Da banii pe meciuri de fotbal, de box, si pe „cartile” Anei Barton.

    Dumnezeu s-o duca in raiul atletilor pe Maia. Dar sincer eu nu m-as fi insurat niciodata cu ea. Se tem aia sa dea prim-planuri cu ea. Sunt impartial. Ma uit la fel de des si la meciuri de box si la balet.

    Anumite chestii sunt in firea lucrurilor. Asa merge lumea. Berbecii se bat cap in cap si la sta bine asa. Caii se bat cu copitele si n-ar fi prea rau daca n-ar avea potcoave. E ceva frumos si in asta. Spre compensare avem gazelele, girafele, lebedele si flamingo.

  296. Angela

    Păi ce-i de contemplat, nu-i de măritat (însurat). Nici eu nu m-aș fi măritat cu Musashimaru, dar mi-era tare drag când de el mă uitam la sumo. Turnee întregi am urmărit, până s-a retras. După aia n-a mai avut sumo-ul același farmec.

  297. Moş Pleksiglasu

    Nastasie, tu stii prea multe. Ma simt cam mititel. Dreptu-i ca nici de acum incolo n-am sa ma uit la sumo si balet. Adica te admir pentru multiculturalitatea ta dar nu simt nevoia sa te ajung din urma. Anumite chestii nu ma ating. Putin, putin, m-am contaminat de jazz gratie lui Jaco si lui Gelu, binecuvantata fie-i amintirea!

    A, m-as insura cu Ada Milea. Si nu aveti habar cat am suferit cand am auzit prima data niste vorbe aiurea la adresa ei. N-o fi ea prea frumoasa, dar pe mine ma incita.

  298. Moş Pleksiglasu

    Nu-i asa? Ce diferenta intre mielusel si berbec! E totusi aceeasi faptura.

  299. Angela

    Știu, pe dracu. Ciugulesc câte un pic din ce-mi pică sub bot, unele chestii mă prind și îmi plac, altele nu. Și cele care-mi plac mă entuziasmează o vreme, cum o fost cu sumo. N-aveam somn într-o noapte și m-am îmbufnat că la tv nu e nimic interesant, am ajuns pe euroniuz care dădea un turneu de sumo. Am zis că-s atât de sictirită, că o să mă uit. Comentatorul era fain, am început să pricep ce-i cu namilele alea și am descoperit că e mult mai interesant și complicat decât credeam, am citit despre și m-a prins. Asta-i tot, nu fac pe interesanta. Imposibil să nu-ți fi dat seama că-s cam la suprafața lucrurilor, așa că…Doar că lumea mi se pare că-i plină de chestii faine, nu le aprofundez eu pe toate, dar am știre despre unele.

  300. Angela

    Pe eurosport, nu pe news, scuze.

  301. Moş Pleksiglasu

    Hahaha! Ce greseala macare facusesi, de ai simtit nevoia sa aduci precizari! Like!

  302. Angela

    Încerc și eu să îndrept ce greșeli pot. Că am făcut și din alea de nu se mai pot îndrepta.

  303. Moş Pleksiglasu

    Si eu! De aia simt mare nevoie de o a doua viata.

  304. Angela

    Ba eu nu. De unde să știu că în a doua n-aș face altele, și mai mari, pentru care mi-ar trebui o a treia să le dreg? Și tot așa. Și de fiecare dată s-o iei de la capăt. cu scutece, cu dinți de lapte, cu vaccinuri, cu școală, cu examene, cu îndrăgostiri aiurea, cu griji, cu pierderi de oameni dragi, cu artroze și colesteroale? Brrr, o dată ajunge.

  305. cătălin

    O a doua viata pentru a repeta greselile din prima? Doar nu-si inchipuie cineva ca ne-am invatat minte, ca, de multe ori, repetam aceleasi greseli. Greselile bunicilor, preluate de parinti, perfectionate de noi si lasate mostenire copiilor.

  306. Angela

    No, asta-i altă chestie care se cere aprofundată. Nu-i atât de simplu. Karma, alea-alea, e de citit, că o fi ceva și cu astea. Cu experiența și mintea de acuma, mi-e greu să nu cad în infantilisme de felul „bine, am greșit în viața anterioară, plătesc acum, dar CE??? De unde naiba să știu ce am făcut cândva și să-ncerc să dreg, sau măcar să nu mai fac?”

  307. cătălin

    Eu zic ca greselile sint necesare. Cum ar fi fost o viata perfecta, ti-ai fi dorit-o? Dar si mai important e sa-ti dai seama ca ai gresit, ca alergi dupa himere si iti consumi timpul cu lucruri minuscule.

    Stati ca am o surpriza pentru voi doi, daca tot sinteti aici. Am incercat aseara un careu, dar la cel de sus am ramas cam fara replica.

  308. Angela

    Ăla de sus? Pasiuni? Îl făcui acum, e cam tras de păr, dar…
    DISTRACTIV-OSTRET-APE-MOR-GUSTER-INOTA-IERI-N-PITAR-IF-AFIN-RASTI-TA-TOC-PAC-OSCILARI-A-ROATA-ETER-INSENINARE

  309. Moş Pleksiglasu

    Ok, dar nu am timp acum. Am altceva. Am sa incerc mai tarziu. Poate maine. M-am uitat scurt. Uite la 2 vertical primul e ISON

  310. Moş Pleksiglasu

    Iote intre timp….

  311. cătălin

    🙂

    Guster am vrut si eu sa scriu la 3 orizontal, parca se potrivea cu ceva pe vertical, dar…

  312. Angela

    Celălalt l-am făcut, cu chiu, cu vai. Dar nu mă mai chinui și tu cu din astea, că nu pot fără să scriu. Trebe să mi le scot pe hârtie, capturez ecranul, listez, mă chiorăsc pe monitor la definiție, că-i mai mare, scriu în niște răhățele de pătrate…Că de rezistat, nu rezist.

  313. cătălin

    Ce pasiune si ce pricepere!

    No, daca tot il ai proaspat in minte, zi-mi si mie, te rog, cu ce se maninca un careu fantezie. Ca de surpriza mi-ati explicat.

    PS: am gasit o revista rebus scanata. Vrei? 😛

  314. Angela

    Nu neapărat pasiune. Dezlegam pe vremuri mult, îmi plăcea, dar mult timp – ani și ani – n-am mai făcut. De când ai început tu cu astea m-am apucat iar, și normal că îmi place. E ca la bețivii care se lasă, după ani de absitnență dacă pun un strop pe limbă, se pornește iar gârla pe gât.
    Fanteziile-s cam ca surprizele, e un chichirez acolo. Uite, ăsta cu Fură oare.
    Oare li se zice la orătăniile de curte (în realitate n-am auzit, dar la rebus se folosește). Și cine fură oarele? Prădătorii. Ereții, găile, ulii. Acolo, la careul ăla, în locul cu pătrățele galbene folosești un cuvânt care desemnează un prădător din ăsta. Cum ar fi la 10 vertical, a doua definiție. Dacă folosești „ulii”, obții „plini de ei – durdulii”. Și se închide cu 9 orizontal a doua – „piese de contact pentru becuri – dulii”. Cam așa.Să nu crezi că mă prind de la început.

  315. cătălin

    Aoleu, criptografie la rebusul acela fantezie! Iti sta mintea, ce sa mai…

    Altfel, ma bucur ca te-am stirnit cu rebusurile astea. Mai apare revista?

  316. Angela

    Cred că da, acum vreo 5-6 ani, când zăceam în pat de părea c-o să zac în veci, mi-o mai cumpăra tata. Dar eram deja după o pauză de mulți ani, aproape uitasem de existența ei. Parcă nu era același lucru, ori aveam eu prejudecăți că nimic nu mai e ca pe vremea mea, deși păstraseră stilul. O să ți se pară caraghios, dar regretam hârtia proastă de pe vremuri. Făcea parte din „tacâm”, cum ar veni. Apoi m-am întors la lucru, m-am luat cu altele. până acum. Sper că mai apare, o să mă uit după ea când merg la Cluj.

  317. cătălin

    Iubirile frumoase nu se uita niciodata, nu? 🙂

    Ei, si acum sa admiram realizarile unora. Din curu’ Moldovei la Washington Post:

    http://www.washingtonpost.com/world/europe/romanian-mayor-suspected-of-using-police-to-spy-on-rivals/2015/05/01/22b5ac1a-efd6-11e4-8050-839e9234b303_story.html

  318. Angela

    Păi, no, e picantă povestea. Ăsta nu-i dobitocul de a tăiat teii din Iași? Ar fi trebuit să-l umfle psihiatrii înaintea DNA-ului.

  319. cătălin

    Nu e picanta, e groaznica. Practic politia ajunge garda personala a baronului local. De aia s-a facut descentralizarea. Si, desi acuzatiile sint extrem de grave, nemernicul ala e lasat liber! Nu poti sa nu te intrebi ce a facut Udrea asa de grav de face puscarie de trei luni, daca in cazul de mai sus se dispune cercetarea in libertate!

    Da, el e cu teii. Arata strada aia ca dupa razboi, mi-a fost greata sa mai merg pe ea. Culmea prostiei e ca, 300m la vale e un parc parasit. Asa ca, daca ar fi vrut motiv sa cheltuie niste bani, putea amenaja parcul ala. Dar astia nu gindesc normal, ei se cred intangibili. Si probabil ca sint.

  320. Moş Pleksiglasu

    http://destepti.ro/viata-vesnica-un-proiect-desprins-din-filme-isi-propune-sa-opreasca-pentru-totdeauna-moartea

    Jur cu mana pe constiiinta mea ca nu am citit nimic de felul articolului de mai sus inainte de a va impartasi parerile mele personale despre viata, continuitatea vietii, identitate, etc… despre care probabil nu va mai amintiti. Totul mi-a venit asa pur si simplu in minte. Nu stiu daca doar prin puterea gandirii sau printr-o revelare din exterior. Asta inseamna ca trebuia sa fiu altceva decat ce sunt acum.

    Nu sunt multumit totusi pe deplin de varianta rusului. Cred ca se poate mai mult. Eu spre alte domenii m-as concentra. As vrea daca as avea timp si bani sa pot intelege in amanunt cum interactioneaza informatia cu materia, cu elementele chimice. Cred ca aici sta ascunsa cheia nemuririi.

    Este insa foarte probabil ca patentul pentru viata si nemurire sa fie protejat cu drepturi de autor de catre Inventatorul original: „Singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, Singurul care are nemurirea, care locuieste intr-o lumina de care nu poti sa te apropii, pe care niciun om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea si care are cinstea si puterea vesnica!”(1 Tim 6, 15-16). In cazul asta o sa le dea peste mana tuturor celor ce incearca sa fure patentul. E o ipoteza.

    Pe de alta parte, chiar Biblia vorbeste despre altfel de corpuri: ” Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu; si ca putrezirea nu poate mosteni neputrezirea. Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati, intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire. Cand trupul acesta, supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: „Moartea a fost inghitita de biruinta. Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte?” Boldul mortii este pacatul; si puterea pacatului este Legea. Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos! De aceea, preaiubitii mei frati, fiti tari, neclintiti, sporiti totdeauna in lucrul Domnului, caci stiti ca osteneala voastra in Domnul nu este zadarnica.”(1 Cor 15, 50-58)

    Asa ca ideea rusului nu-i cu totul neverosimila. E totusi doar un inceput. Eu unul ma astept la mult mai mult.

  321. Angela

    Brrr. Ca să pot rumega chestia asta, ar trebui să mai citesc textul de câteva ori. Așa, la prima citire, mă cam înfioară ideea. Nu cred că-mi surâde.

  322. Moş Pleksiglasu

    Asta zic si eu. Nu cred ca mi-ar surade ideea de cyborg, de android. Eu ma gandeam la ideile de prelungire a vietii, in ce consta identitatea unei fiinte, cum ar putea fi transpusa in alte dimensiuni, etc. Pana una-alta cred ca o forma de nemurire este si procreerea. Ceva din mine duc mai departe urmasii. Nu insa in totalitate.

  323. Angela

    Păi și de asta mă îngrozește ideea rusului. Identitatea ființei. Constă ea numai în informațiile din creier?

  324. Moş Pleksiglasu

    Pai cam da, cred. Si ma refer la informatie nu doar ca date, fisiere memorate ca sa zic asa. Trasaturile morale, caracterul, insusirile dobandite prin educatie si educare, tot sub forma de informatie or fi stocate. La fel talentele, aptitudinile. Daca ai in vedere „sufletul” asa cum il descrie biserica(unele culte, altele nu), aici e alta poveste. Dar chiar si biserica isi mai schimba in ultimul timp din percepte. Se mai updateaza.

  325. Angela

    Așa. Dar apoi? Hologramă sau ce-am fi, care va fi în continuare relația noastră cu lumea? Stocul ăla de informații de orice fel cu care ne-a prins..hm..schimbarea rămâne înghețat așa cum e? Cum mai evoluează? Că dacă nu, obținem doar o conservă cu termen de valabilitate etern.

  326. Moş Pleksiglasu

    Om trai si om vedea, Nastasie. Aici doar imaginatia ne ajuta sau nu. „Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”(1Cor 2,9) Pentru mine important e sa nu mor.

    Cred ca am povestit ca am vazut cand eram copil cum murea o pisica otravita. Cred ca o si durea foarte tare totul, dar am putut citi in zbaterile ei deznadajduite si in ochii ei, groaza de a trece in nefiinta, si lupta disperata de a ramane in viata, revolta fata de moarte. M-a marcat pe toata viata imaginea aia.

  327. cătălin

    Da, ca noi sintem prea importanti ca sa putrezim asa, cu totul. Trebuie sa fie ceva, sa ramina ceva, nu, e imposibil ca toate gindurile noastre marete, toate ideile si amintirile frumoase, toata stiinta pe care o tinem in noi, toate astea sa se duca naibii. Ce sa spun…

    Articolul ala e SF. Presupunem ca doar creierul contine informatiile, dar ultimele cercetari arata ca celule nervoase sint si in inima, si in intestin. Si gindim si cu inima, si cu maţu’. Femeile ar mai adauga ca barbatii mediteaza si cu alta parte a corpului.

    Asa, nemurirea exista. Ii spune cancer.

  328. Moş Pleksiglasu

    ?!?!?!

  329. cătălin

    Ce-i, Mosule? Ce esti asa contrariat?

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s