Dragă eu din viitor…

Uneori, viața e tristă. De foarte multe ori, de fapt. Mă gîndesc că doar primii ani sînt cumsecade și nici măcar aceia pentru toată lumea. Îmi amintesc foarte puțin din copilăria mică, mai mult indirect, influențată de amintirile celor care erau deja adulți, la vremea aceea. Pe atunci nu scriam ce simt și nici măcar în următorii ani; în orice caz, nu am lăsat urme. Copilăria pare a fi de aur și este atît de scurtă…

Am găsit pitită la loc sigur o scrisorică a Sabinei către… ea însăși. Nu i-am spus că am citit-o. Am pus-o la loc dar am copiat-0 aici, amintindu-mi ce bine e să fii copil și cît de ușor pare acum, privind în urmă, deși e posibil ca pentru protagoniști, lucrurile să nu fie atît de simple.

Dragă eu din viitor,

Până ajung la tine vreau să fac unele lucruri: să merg singură la şcoală şi la bunicu, să am un telefon mai bun şi un Făby.

(nota mamei Sabinei: exemple de Făby. Să tot alegi!)


Sper că până atunci voi gusta caracatiţă, voi merge în Canada şi voi merge în fiecare vacanţă de vară cu mama la munte sau la mare o săptămînă NUMAI NOI DOUĂ.
Deasemenea vreau să am prieteni buni dacă se poate exact cei 5 pe care îi doresc.

Ştiai că cînd erai mai mică îţi plăcea la nebunie să desenezi mai ales Unicorni cu aripi, rochii şi fuste, sirene. Îţi mai place?
Când erai mai mică îţi mai plăcea să citeşti cărţi de aventură şi de magie. Dar acum?

La acea vârstă de 11 ani, ştii că încă îţi plăcea să faci poveste cu animale de una singură, că pieptănai un ponei mic alb cu 3 stele pe fund şi îi făceai o grămadă de coafuri?

Ştii că făceai brăţări din elastice de toate culorile? Mai ţii minte? Nu cred. Acum mai faci?

Ştii că aveai atunci la şcoală două prietene numite Daniela cea mai îndrăzneaţă şi Ioana cea mai bîlbăită dar două prietene cu tot cu defectele lor erau două prietene foarte bune. Mai există?

Eu pictam. O mai faci? Deoarece dacă n-o mai faci trebuie să te apuci NEAPĂRAT dinou de pictură.
Atunci mă giugiuleam şi cu mama în pat, foarte des.
Fratele tău e şi mai mare acum, bănuiesc, căci cînd scriu scrisoarea el are aproape 18 ani.

Când eram mică ascundeam bomboane sub pat şi în cutiile mele în care nimeni nu umbla. Aruncam mâncare pe fereastră şi uneori, când avea caimac, şi laptele. Odată, a curs în capul femeii de servici care făcea curat în curtea interioară ce se vede pe geamul de la bucătărie. Ea a zis ptiu ce-i asta!! Eu toată ziua am stat cu frica-n sân ca să nu cumva să bată ea la uşă şi să spună ce s-a întîmplat. Dar nu a venit.

Toate acestea le-am făcut şi oamenii mari mi-au spus că-s lucruri urîte.

Pa, o să-ți mai scriu,
S

Pînă la urmă, nu e o scrisoare despre viitor, ci o scrisoare despre trecut. Dacă mi-aș scrie ceva asemănător, după modelul de mai sus, mie – cea de peste zece sau douăzeci de ani – un singur lucru mi-aș avea de spus: nu uita și nu ascunde în cutii negre cum ai fost, ce te-a bucurat și ce ai iubit.

Anunțuri

425 comentarii

Din categoria Amintiri

425 de răspunsuri la „Dragă eu din viitor…

  1. cătălin

    Ce amintiri frumoase va avea cind va descoperi, dupa ani, scrisoarea! 🙂 Si ce surpriza draguta ti-a facut tie, acum, cind ai dibuit-o!

    Dupa mine, arata o maturitate mult peste virsta ei. A, ca a mostenit din talentul mamei, asta era logic.

  2. Moș Pleksiglasu

    Arta. Dati pe „play”.

    http://gregoryjacobsen.com/2005.html

  3. Moș Pleksiglasu

    Daca nu-si doreste sau nu are 7 prieteni, e de bine. Cel mai mult mi-a placut de Daniela si Ioana.

    Cred ca am dat sau am sa dau peste Eva in curand. Desigur n-am sa stiu asta nici eu nici ea, dar am fost si am sa fiu cam peste tot prin spitalele Iasului. Sunt al dracului de bolnav.

  4. andreea

    primul link mă înspăimîntă. printre cele bizare, în schimb, am descoperit lucrări foarte frumoase. cum îi spune şi titlul.

    ce ai păţit?

  5. Moș Pleksiglasu

    „-Și râie, și păduchi, de toate.”

  6. Moș Pleksiglasu

    Ce? Ca eu nici acum nu stiu.
    Da un link.

  7. Moș Pleksiglasu

    Aha, am vazut

  8. cătălin

    Eu am vazut de dimineata ce a fost la Paris, si dupa m-am chinuit sa scriu un comentariu cit de cit dragut pentru textul tau. Am uitat insa sa-ti multumesc ca ai impartit cu noi asa ceva.

    Ce sa spun, Mosule, banuiesc ca nu-i de gluma daca, in scurta vacanta de sarbatori, tu ai colindat spitalele. 😦 Ai tai, acasa, cum sint? Ai doua fete, nu?

  9. Moș Pleksiglasu

    Am multe de zis dar ma abtin. Neagu Djuvara are si el dreptatea lui.

  10. Moș Pleksiglasu

    Stai linistit catalin ca tot rau is. Ma abtin numai, si nici asa de tot. Asta fiindca am vazut de multe ori cum oamenii care sunt foarte aproape de moarte si de multe ori nici ei nu stiu asta, devin suspect de buni si de amabili.

  11. andreea

    da’ nu trebuie să te chinuieşti, Cătălin. n-ar trebui să ne chinuim şi aici. 😦 nu vezi că unde te uiţi, e rău?! apucasem să copiez textul Sabinei aseară, pe urmă, dimineaţă, am văzut comentariul lui Ivon… nici eu nu ştiam ce să mai fac, să postez textul sau nu… şi pe urmă atentatul ăsta… parcă nici nu are sens copilăria într-o lume atît de turbată.

  12. Angela

    Răutatea te apără de moarte? Pentru cât timp? Că minuni nu cre’ că poate să facă nici ea.

  13. cătălin

    Ba poate pentru ca „tara arde”, avem nevoie si de refugii, cum ar fi astfel de texte.

    Nimeni nu poate sti cind e aproape de moarte, Mosule. Asa ca fii asa cum esti. Mastile nu folosesc nimanui, si apoi, sint si tare triste, nu crezi?

  14. andreea

    lasă-l, măi, în pace. poate că e şi rău, şi bun, în acelaşi timp.

    ba, bătrînii, odinioară, ştiau. se trezeau de dimineaţă, simţeau, aşa, o slăbiciune, se ferchezuiau, scoteau hainele de înmormîntare din dulap şi… gata. pînă-n seară. cunosc eu nişte cazuri.

  15. Angela

    Da, da, străbunica mea dinspre tată exact așa a făcut.

  16. cătălin

    Uf, cum alunecati tot in aia.

    Andreea, tu cind ai inceput sa scrii?

  17. Foarte frumoasa scrisoarea si va fi o amintire la fel de frumoasa pentru ea peste ani!

  18. Sa-ti traiasca, sa fie sanatoasa!

  19. Moș Pleksiglasu

    Doi băieţei care se jucau pe stradă au intrat din întâmplare într-o galerie de artă modernă. Câteva minute au privit înmărmuriţi picturile şi sculpturile expuse, apoi unul dintre ei a ţipat:
    – Repede! Să fugim înainte să spună că noi le-am stricat!

  20. Eva

    Mi-a placut enorm textuletul 🙂 Geniala Sabinutza :X

    Mos, insanatosire grabnica!

  21. Eva

    Aveti Ioni? Sunteti Ioni? Va urez si eu la multi ani!

  22. Moș Pleksiglasu

    Ioi, andreea, imi amintesc si eu cazurile.

    Imi mai amintesc ca odata a fost scris un text pe pandoras numit „Draga viitorul meu”. Fata aia tot asa ii spunea multe viitorului printre care si ca ar vrea sa fie tot cu acelasi om de azi cand s-o intalni cu viitorul. Drept pentru care a fost injurata foarte crunt de Cosa. Am cautat acum textul vreo ora, dupa care mi-am amintit ca fata aia nu numai ca n-a mai scris niciodata, dar si-a retras si textul. Cred ca de suparare sau de scarba.

  23. Moș Pleksiglasu

    Miersi, Eva! Nu-i prea grav, dar is prea multe. Si la urma urmei se poate muri si dintr-o banalitate.

  24. cătălin

    Las ca scriu eu un text unde puteti vorbi despre cazurile alea in voie; am un draft si tot am ezitat sa-l public. Haideti la textul asta sa zimbim, ca merita…

  25. andreea

    of, nu e genială Sabina, nici măcar matură. cum să fie?! e doar un copil cu capul plin de povești. și a luat și 4 la istorie. ce-ar zice Morringain…

    putem să schimbăm numele blogului. Ciocolată un pic morbidă. ca să fie clar.

  26. Angela

    Ha?? Nu-i destul că-i sărată și facem hipertensiune și orișicum tot în morbiditate picăm?

  27. andreea

    la noi în birou a mai apărut un șofer. cînd nu conduce, rezolvă cuvinte încrucișate între orele 9 și 11. apoi, între 11 și 13, citește o carte de Dan Puric. la 13 merge la masă, după care e doar nerăbdător și își face de lucru cu telefonul mobil, pînă în momentul încheierii programului. acum e la ora Puric și pufnește din cînd în cînd, cu interes.

  28. andreea

    teoria conspirației mi se pare o treabă profund, da’ profund de tot, masculină.

  29. Angela

    Apoi putem crede sau nu. Tehnic, presupun că ar fi posibil. Mai departe, mă declar depășită de chestiune.

  30. andreea

    îmi vine să fac poc. văd oameni cărora li se pare normal să răspunzi caricaturilor cu mitraliera.
    plătiți sau nu, corupți sau nu, cei înarmați cu desene și cuvinte, necuviincioși fiind, merită să fie burdușiți cu gloanțe. nu li se poate răspunde tot cu desene și cuvinte. mitraliera rezolvă problema rapid și impresionant. nu e prima dată cînd mi-e silă și frică de oamenii fără umor și-mi spun că lipsa acestei calități este egală cu prostia absolută și poate duce la nebunie.

  31. cătălin

    Am vazut si eu asta, o explozie de dobitocie si intoleranta, niste ragete care speram sa fi ramas dracului in pesterile in care am trait acum zeci de mii de ani.

    Ziaristii aceia au desenat niste caricaturi in Franta, nu intr-o tara islamica. Cine se simte ofensat ar putea sa plece in tara de origine, unde, izolat si fara internet, n-ar mai aflat niciodata ce caricaturi publica nu stiu ce ziar mic.

    Scopul atacului a fost polarizarea opiniei publice, si au reusit. Marea majoritate a musulmanilor nu dau doi bani pe ISIS, al Qaeda, si alte nenorociri de astea, ba sint foarte putin interesati de politica. Ei, si atunci timpitii aia nu mai au adepti; dar, daca i-ar putea determina pe francezi sa-i urasca pe toti musulmanii pentru credinta lor, ei, atunci s-ar schimba lucrurile. Si cam asta o sa se intimple, partidele extremiste vor ajunge la putere si islamofobia va deveni o moda. Vad ca deja au fost nu stiu cite atentate in Franta impotriva unor moschei.

    In fine, idiotii care vin cu „justificarea” ca acele caricaturi au jignit nu vad ca toate guvernele occidentale sint de aceeasi parte a baricadei cu dementii care impusca ziaristi. Ca libertatea presei e deranjanta, guvernele ar vrea sa ne spuna ele, clar si precis, cum stau lucrurile, nu sa le citim noi din ziare. Si asa libertatea presei a fost rau ingradita, va fi restrictionata si mai mult, pina cind va disparea.

    Intrebarea legitima care ar trebui pusa – dar n-am vazut-o nicaieri – e ce au facut serviciile secrete? Se cheltuie sume enorme in „lupta impotriva terorismului”, au fost ingradite multe libertati in numele ei (interceptarea corespondentei de exemplu), si, pina la urma, uite ce se intimpla.

  32. cătălin

    Cu teoria conspiratiei primim, cum sa nu, cu bucurie chiar. E un mister pentru mine cum, din niste creaturi atit de frumoase precum maimutele, a „evoluat” omul. Si imi place sa adun mereu dovezi ca nu e asa, ca omul e mult prea timpit sa fi avut drept stramos maimuta.

  33. andreea

    adică și tu crezi că ne-au făcut niște extratereștri? e un nene aici, la departamentul IT, care cum mă vede la masă, vine hop-țop! cu tava și începe să-mi povestească tot felul de bazaconii din astea, de-mi stă mămăliguța în gît…

  34. cătălin

    Nu. Dar imi plac mult maimutele. 🙂

    Cine n-a luat in viata lui vreun 4 la istorie? 😀

    „Daca iti doresti copii inteligenti, citeste-le povesti. Daca iti doresti copii foarte inteligenti, citeste-le mai multe povesti.” Nu, n-am zis eu asta, ci unu’, Einstein.

    Apropo, v-ati intrebat vreodata de ce la scoala invatam istorie, romana, geografie, si – ptiu! Doamne fereste – matematica? De ce, in nici un sistem educational din lumea asta, dansul – de exemplu – nu se studiaza in scoli?

  35. morringain

    Frumos text 🙂 Andreea, am luat si eu patru la istorie. Dar asta pentru ca binenteles m-am certat cu profu (n-am vrut sa-i accept fara dovezi o afirmatie) 😀 deci un pic mai rau decat Sabina, mai ales ca eram o capra de 17 ani :3

    Pe mine m-a ingrozit ieri, pe langa atacul salbatic in sine, parerea alora care le gasesc scuze atacatorilor. Mi se pare de o rautate chiar mai mare. Practic ei isi satisfac niste porniri violente fara sa imparta si riscurile. Asa, cam ca spectatorii de snuff films.

    Goco, sanatate.

    Gata, iar o sa dispar o vesnicie. Stiu, asociala naibii 😀

  36. cătălin

    Buna, Morri. Pai la astia ma refeream cind ziceam de explozia de dobitocie si intoleranta, la cei care le gasesc cumva justificari alora. Ca vai, au fost provocati. Un timpit de ala e provocat de orice femeie care merge pe strada fara sac in cap!

    Andreea, tu citi de 4 ai luat la istorie? Ai putea sa-i zici Sabinei ca … istoria se repeta. 😛

  37. andreea

    mă enervaţi! 👿
    n-am luat niciun 4 la istorie!

    Morringain, nu dispărea, mai stătea un pic!

  38. andreea

    vai de mine.
    mi-am amintit că, în liceu, domnul Pop mă altoia cu cîte un 6 sau 7 şi am dat o căutare şi l-am şi găsit. e drept, pe vremea aia el era tinerel iar eu nici nu mă născusem încă. 🙂

  39. cătălin

    Aha, nu la istorie. Atunci la ce? 😛

    Morri, mai stai…

  40. andreea

    la nimic, măi! eram premiantă! în clasa a noua şi e zecea am luat premiul I şi într-a unşpea şi a douăşpea, doar II, pentru că mă amorezam în mod curent.

  41. Angela

    Am citit eu undeva că absolut toți părinții au fost premianți când erau școlari, dar că nimeni nu știe ce s-a ales de colegii lor.

  42. cătălin

    🙂 Gata, hai s-o imbunam pe Andreea!

    Mult timp pe Pandora ai avut drept poza o papusa roz. Ia uite, stiai de papusile astea ochioase?

  43. Moş Pleksiglasu

    Toti cred despre sine ca au simtul umorului, doar ca fiecare are definitia lui proprie pentru asta.

    Si atunci cand tragi cu pusca, si atunci cand bannezi pe un site urmaresti un singur lucru: sa nu-l mai auzi pe cel care are alta parere, sau pe cel care isi exprima parerile in altfel decat iti place tie. Romania e plina de teroristi. Si ce poti sa-i doresti unui terorist? Voi ce le-ati dori astora de au tras cu pusca?

    Jacomo dedicase odata un clip facut de el, „papusii roz”.

    Multumesc, Morri!

    Visez sa traiesc intr-o democratie asa de mare incat sa pot scrie tot ce gandesc despre Ana Barton. Cand gandesc, desigur. Daca s-ar putea sa pot desena si caricaturi, fie si cu iz porno, asa cum au desenat aia cu Mohamed.

  44. Moş Pleksiglasu

    Fiecare are AlahAkbartonul lui. De care nu te poti atinge, ca iese foc.

  45. cătălin

    Eram sigur ca ai sa vii cu astea. Nu, e o mare diferenta. Uite, ia comentariile ca niste scrisori catre editor, cum erau inainte. Adica puteai scrie redactiei unui ziar ca ai ceva de spus despre un articol pe care l-au scris ei. Acum, editorul respectiv poate sa-ti publice scrisoarea, poate sa-ti raspunda in privat sau poate s-o arunce la gunoi fara s-o deschida. Ai dreptul sa te plingi si sa-i ceri socoteala? Eu zic ca nu. Pe de alta parte, ai dreptul sa-ti faci propriul ziar.

    Ca sa-ti raspund, am incercat sa obtin aici un echilibru, n-am vrut repetarea scenelor de pe pistol sau pandora. Tu spuneai mai sus de nu stiu cine care si-a sters un text si a plecat tocmai pentru ca un timpit a intrat cu cizmele pline de balega in sufletul ei.

    Iar, in ultimul rind, in spam au ramas si s-au dus naibii vomele. Stii tu despre ce vorbesc. Comentariile normale, incercarile de comunicare – surpriza! – au aparut intotdeauna.

  46. cătălin

    Uite, daca vrei, o sa comentez odata cum am vazut eu conflictul ala. Atunci cind s-a produs, recunosc, nu citeam toate comentariile, spuneam 2-3 prostii si gata. Cum ar veni, imi placea de grup, dar, din nu stiu ce motiv, stateam la gard. Sa nu crezi ca am vazut-o pe Ana perfecta si nevinovata, iar pe tine urit si fioros. Oricum, e tare bine sa se stinga conflictele, nu sa arda aiurea, la nesfirsit.

    Cind ti se termina vacanta?

  47. andreea

    nu te împuşcă nimeni, Moşule, dacă faci mişto. e o diferenţă. ţi se întoarce spatele sau se burzuluieşte cineva la tine, sau eşti ignorat (fie şi în spam) dar NU TE ÎMPUŞCĂ NIMENI. 😦

  48. junghiul

    „De curând, un discipol îngândurat (un anume Criton) m-a întrebat : „Maestre, cum te poți apropia fără probleme de moarte?” Am răspuns că singurul mod de a te pregăti de moarte este să te convingi că toți din jurul tău sunt niște dobitoci.
    Criton fiind uluit, am clarificat . „Vezi tu, i-am spus, cum poți să te aproprii de moarte , chiar și credincios fiind , dacă te gândești că , în timp ce tu mori , tineri de ambe sexe dansează în discotecă distrându-se din cale-afară, iluminați oameni de știință dezleagă ultimele taine ale cosmosului , politicieni incoruptibili plămădesc o lume mai bună ,ziare și televiziuni s-au decis să dea doar știri relevante, întreprinzătorii responsabili au grijă ca produsele lor să nu degradeze mediul, străduindu-se să refacă o natură cu cursuri de apă potabilă , dealuri împădurite, ceruri curate și senine ocrotite de ozon îndestulător, nori fragezi din care să picure din nou ploi binefăcătoare?Gândul că , în timp ce toate aceste lucruri minunate au loc, tu te prăpădești ,ar fi insurmontabil.
    Altceva e însă dacă te gândești că, în momentul în care simți că n-o mai duci mult , ai convingerea de nezdruncinat că lumea( șase miliarde de ființe umane) este plină de dobitoci, că dobitoci sunt cei care dansează în discotecă, dobitoci sunt oamenii de știință care cred că au dezlegat tainele universului, dobitoci, cei care umplu pagini după pagini cu bârfe nesărate, dobitoci industriașii sinucigași care distrug planeta.N-o să fii în acel moment fericit, mângâiat, încântat să părăsești această vale de dobitoci?
    Criton m-a întrebat: „Maestre, dar când trebuie să încep să gândesc în felul acesta?”I-am răspuns că în ceea ce-l privește , să mai aibe răbdare, fiindcă cine crede la 20 sau chiar și la 30 de ani că toți din jurul lui sunt dobitoci e un dobitoc și n-o să ajungă nicicând un înțelept.
    Trebuie început prin a crede că că toți ceilalți sunt mai buni decât noi , după care , evoluînd puțin câte puțin, trebuie să ai primele îndoieli firave spre 40 , să începi revizuirea între 50 și 60 și să ajungi din urmă certitudinea în vreme ce te îndrepți spre 100 de ani , gata însă să dispari îndată ce primești telegrama de convocare .
    Să te convingi că toți care ne stau în preajmă ( șase miliarde) sunt niște dobitoci este efectul unei arte subtile și iscusite , nu e la îndemâna oricărui maimuțoi cu ineluș în ureche ( sau în nas). Necesită studiu și trudă. Nu trebuie să forțezi etapele. Trebuie să ajungi la acel nivel lin , exact când ești gata să dai colțul cu seninătate. Dar, fie și cu o clipă înainte , trebuie încă să credem că cineva, pe care îl iubim și la care ținem, nu e chiar dobitoc. Înțelepciunea constă în a recunoaște doar la momentul cuvenit( și nu înainte) că și el era in dobitoc. Doar atunci poți să-ți dai duhul.
    Prin urmare marea artă constă în a studia puțin câte puțin găndirea universală , a scruta panorama moravurilor, a monitoriza zi după zi mass-media,afirmațiileartiștilor siguri pe ei , maximele politicienilor slobozi la gură, filosofemele criticilor apocaliptici , aforismele eroilor charismatici , studiind teoriile , propunerile, apelurile, imaginile, aparițiile. Numai atunci , în sfârșit, vei avea cutremurătoarea revelație că toți sunt niște dobitoci. Moment în care vei fi copt pentru întâlnirea cu moartea.
    Va trebui să reziști până la sfârșit acestei groaznice revelații, te vei încăpățâna să crezi că măcar unul spune lucruri de bun simț, că acea carte este mai bună decât altele , că acel conducător vrea cu adevărat binele celor mulți. Este firesc, este omenesc , este conform speciei noastre să respingi convingerea că toți ceilalți sunt fără deosebire dobitoci, altfel de ce ar mai merita să trăiești? Dar, atunci când în sfârșit vei afla , vei fi înțeles de ce merită ( bă chiar e încântător) să mori.
    Criton mi-a spus atunci: „Maestre , n-aș vrea să iau decizii grăbite, dar mă paște gândul că și dumneavoastră sunteți un dobitoc ”
    „Vezi, i-am spus , deja ești pe drumul cel bun.””
    Umberto Eco

  49. Moș Pleksiglasu

    Nț, nț, nț! „Ultima zi de pe pamant ar trebui sa fie ca prima zi din cer”(EGW)
    Cred ca cei multi pe care i-am vazut eu fiind prea buni, si prin urmare au murit, au mers in rai, ca sa zic pe intelusul vostru.

    E, inca nu-i vad chiar pe toti, dobitoci.

    JE SUIS CHARLIE! Intotdeauna am fost. Diferenta dintre mine si revista aia e ca ei au avut si un public al lor. De fapt si la noi, Academia Catavencu a avut si are inca un numeros public. Eu am avut ghinionul sa nimeresc intr-un public de „islamisti”, care m-au „impuscat” mereu. Si astia sunt cei care nu apreciaza deloc umorul. Evrika!

    Si moartea e de doua feluri. Cea cu verdeata, si cea cu catran. Si cred ca sunt doua moduri diferite de a te apropia de fiecare dintre ele. Lasati-l deci pe Eco sa vina la mine!

  50. Moș Pleksiglasu

    Journal irresponsable.

    Uite pe unul care a fost „sarcastizat” si nu s-a suparat. Dar asta e unul din cei mari.

  51. andreea

    eu deja nu mai vreau să citesc. mă apucă pandaliile cînd văd ce scriu unii.

  52. Angela

    Pandaliile ar trebui să ne apuce pentru că buna și bătrâna noastră civilizație are probleme mari, dacă am ajuns ca libertatea să fie iar plătită cu moarte și sânge. Ne tot spunem unii altora că la ironie, sarcasm, umor nu se răspunde cu gloanțe. Noi știm asta, dar barbarii ăia trăiesc în altă paradigmă. „Cultura” lor e tocmai moartea culturii noastre. Cum ne-om descurca cu asta, dumnezeu știe. Dacă știe.

  53. andreea

    junghiule, interesantă viziunea lui Eco.

    de fapt, eliberarea finală, în ordinea lui de idei, ar trebui să aibă loc în momentul în care ne dăm seama că noi înșine sîntem niște nulități, niște dobitoci. cei mai mari. ce ușurare ar fi să murim atunci! deoarece, nul fiind, moartea nici nu mai există.

  54. Moș Pleksiglasu

  55. andreea

    au luat ostatici…

  56. Moș Pleksiglasu

    Un comentariu destep la tema ar putea fi si ca Charlie Hebdo cam incita la ura, si ca conform constitutiei cam oricarui stat democratic si occidental, ar fi cam trebuit oprit oprit mai demult de autoritati. Dar, JE SUIS CHARLIE, fiindca adeseori sunt irresponsable.

    Daca va uitati la lin-ul pe care l-am pus si ati dat pauza, daca vreti sa va uitati iarasi trebuie sa dati reload paginii. Altfel nu mai sunteti LIVE, ci decalati in urma cu timpul cat nu v-ati uitat.

  57. andreea

    cam ca România Mare, nu? și ce dacă? toate comentariile deștepte și rezonabile pe care le citesc, sună cam așa: nu sînt de acord cu crima, dar și ăia au exagerat. au căutat-o cu lumînarea. sau, viceversa, cei mai milostivi, spun: e adevărat că ăia au exagerat cu mișto-ul, dar nu sînt de acord cu crima. mă doare capul. nimeni nu zice: nu sînt de acord cu crima. punct.

  58. Angela

    Așa, prostește cum știu eu să zic, dacă ai un cuib de viespi în pod nu te duci să bagi bățul în el, pentru că-i podul tău și ești liber să faci ce vrei în el. Adică poți, libertatea asta nu ți-o ia nimeni, doar că o plătești scump. Știu, știu, nu-i corect politic să fac asemenea comparații, dar nici nu pot să nu văd că valorile noastre îs complet diferite de ale lor, ba chiar ale lor îs ostile alor noastre. Va fi greu să acceptăm că nu mai suntem chiar atât de liberi cum ne place să credem. Soluția care ar fi? Că de dezbătut..oho!

  59. Angela

    Da, Andreea, nu suntem de acord cu crima. Ei însă da, ba chiar se mândresc cu ea. Ei o comit, pentru că și-au făcut un sens în viață din ea. Ce facem noi?

  60. Moș Pleksiglasu

    Nu ezista solutii atata timp cat arabii au petrol. Dupa ce l-or termina, au sa vina si solutiile. Toti anacronicii astia au sa fie fugariti inapoi in pustiile lor. Asta si daca echilibrul de putere se va mentine ca acum. Daca se va schibma, si e foarte probabil, se va vorbi engleza, franceza si germana cu accent de Beijing.

  61. cătălin

    Nu prea ai cum sa inciti la ura cind, in acelasi timp, rizi cu gura pina la urechi.

    Am vazut la Tache, nu stiu de unde au iesit atitia idioti care sa justifice crima aia oribila. Nu stiu.

    Nu se poate asta, cica dementii aia au luat ostatici. Cum dracu’, se plimba prin Franta ca prin ograda proprie, plina cu gaini?

  62. Angela

    TU râzi cu gura până la urechi. Ei nu râd. Nu e incitare la ură, e stârnirea nebunului, a fanaticului. Crima n-are justificare, are explicație. E altceva.

  63. Moș Pleksiglasu

    http://inliniedreapta.net/retragerea-centralilor-si-ascensiunea-perifericilor/

    cititi de la „un pojar mortal”. Adica de unde vreti, eu doar va sugeram.

  64. cătălin

    Am comentat mai sus care e motivatia crimei, dincolo de doi bezmetici executanti spalati pe creier. Asta si-ar dori adevaratii autori, o respingere de catre europeni, in masa, a musulmanilor si a religiei lor. Pentru ca atunci vor avea suficienti adepti pentru Isis si altele.

    No, nu am timp destul astazi, daca vreti va caut un articol bun de citit, in engleza, de la un profesor specialist in problema Orientului Mijlociu. Spuneti daca vreti.

  65. Angela

    Mergem, mergem, dar… E clar că societatea japoneză nu-i obosită psihologic, dar ce altceva mai știm despre ea? Eu recunosc că nu prea multe.

  66. cătălin

    Nu-i adevarat, nu mai bagati in seama tot felul de fituici, ca va pierdeti timpul. Veniti cu New York Times, The Economist, de astea. Eu sint sigur ca Islamul nu e interzis in Japonia, si nimeni nu este intrebat daca, in timpul liber, i se inchina lui Mahomed, lui Dumnezeu, lui Buda sau mai stiu eu cui. Apoi, religia nu are nici o legatura cu crimele de la Paris, si musulmanii normali la cap au condamnat ferm atentatele.

  67. Angela

    Da, sigur, normalii condamnă ferm și anormalii ucid normali. Îi doare-n cur pe ăia de condamnarea fermă. Cât de fermă?

  68. Moș Pleksiglasu

    Nu este interzis, dar este sistematic si organizat, descurajat.

  69. cătălin

    No, iaca ce sursa avea articolul ala, un rahat distribuit prin email.

    http://www.truthorfiction.com/rumors/j/Japan-Muslim.htm

    Cit de ferma se poate. Pina la urma, Angela, ce poti sa faci? Timpitul de Breivik, care acuma sta comod intr-o puscarie norvegiana, nu era musulman. Ci, din contra, islamofob.

  70. Moș Pleksiglasu

    O concluzie pragmatica e ca nu exista vreo institutie care sa-ti ofere protectie totala in calitate de cetatean, nici chiar in calitate de cetatean special protejat. Deci nu prea te poti lua de mafioti, corupti, interlopi, fara sa-ti asumi riscul sa fii impuscat. E trist, dar adevarat. „Frica pazeste bostanaria”. Si coruptia statala.

    O alta concluzie derivata de aici e ca daca vrei sa faci fapte mari nu te poate opri nici un serviciu secret al niciunui stat. Ordinea poate fi driblata mai usor decat isi inchipuie cei multi care se tem. Asta ne da oarece speranta ca lucrurile pot fi schimbate. Cu sacrificii de vieti, poate, dar pot fi.

    Acum fiecare sa faca ce crede si ce poate. Eu zic ca pentru a schimba ordinea actuala e nevoie de eroi. Adica de potentiali sinucigasi.

  71. Moș Pleksiglasu

    Ticalosii au omorat deja doi ostatici, daca bine inteleg.

  72. Moș Pleksiglasu

    Si au ostatici in doua locatii. In nordul Frantei si la Paris intr-un magazin. E groasa.

  73. Moș Pleksiglasu

    Ii ca la „revolutie” in 89

  74. Angela

    Cine știe câți și pe unde or fi. Vai de capul lumii.

  75. cătălin

    Cica ar fi vreo 4. 2 intr-o parte, 2 in alta. Plus niste servicii de securitate supradimensionate care s-au obisnuit sa primeasca bani degeaba. Parca am vazut si la noi aceeasi brambureala, cind cu accidentul de avion din munti sau cu cel de elicopter de la Constanta. Un sistem in care fiecare se ocupa de patratica lui si are scuze pentru orice altceva: „nu e responsabilitatea mea”.

  76. Angela

    Hai, că ești ca Dana Grecu. Era atât de indignată ieri că nu i-au prins încă! Numai n-a zis că ea i-ar fi prins imediat. Dac-ar face și franțujii ca Putin, care una-două a „rezolvat” problema în Beslan sau unde-o fi fost, ar fi urlat toată lumea bună. Asta e. E un rău mai mare și mai răspândit decât am fost dispuși să recunoaștem.

  77. cătălin

    Pai cam ar fi trebuit sa fie prinsi, e groaznic sa tragi in plina zi cu mitraliera in Paris, si, doua zile dupa aia, inca sa fii in libertate… E si putina indignare, pentru ca, in numele luptei impotriva terorismului, multe libertati au fost incalcate, iar rezultatele nu cred ca multumesc pe nimeni.

  78. andreea

    din păcate, Angela, răspunsul meu este aşijderea foarte incorect politic şi este cu nu trebuia. nu trebuia să se ajungă aici. venirea lor în Europa ar fi trebuit să fie foarte bine controlată şi reglementată, eventual stopată. libertăţile, restrînse. sorry, ştiu că nu-s drăguţă deloc şi îmi cer iertare de la fiecare musulman care a fost întors pe dos, ca şi noi, de cele întîmplate. eu sper că sînt foarte mulţi şi-s sigură că-s mulţi oameni cumsecade printre ei, dar cînd priveşti fenomenul în amploarea lui, nu-i a bună. acum o să vedem ce măsuri vor fi luate.

    http://www.hotnews.ro/stiri-international-19056296-video-imaginile-rusinii-tineri-magrebieni-sfideaza-miliarde-oameni-fac-semnul-victoriei-spatele-reporterilor-care-transmit-direct.htm

  79. Eva

    Angela acum or sa stie parintii premianti ce s-a ales de colegii lor ca azi e toata lumea pe facebook. Se stie cand se insoara, cand a facut copil, 3452847 de poze cu copilul , dormind, cascand, mancand, cacand… alte 6563535 poze din concediu, cu palmierii, cu ochelarii de soare, cu ceasul gucci, calare pe masina, calare pe nevasta…

  80. Eva

    Catalin papusiile alea ochioase or sa fie noul trend sexual!

  81. Angela

    Sper că nu se pot face operații estetice pentru mărirea ochilor. Sau se pot?

  82. cătălin

    Nu, Andreea, cred ca gresesti. O sa apara detaliile in zilele urmatoare, dar, din ce a fost facut public, vad ca teroristii au nume franceze. S-ar putea sa fie nascuti si crescuti in Franta, nicidecum veniti din alta parte. Pe de alta parte exista o problema, nu doar in Franta, cu o mare masa de tineri care se simt exclusi din societate. Tineri la care prind de minune doctrinele astea extremiste, nu neaparat cea musulmana. Nu am idee cum s-ar putea rezolva chestiunea asta.

    Pina una-alta nu as vrea repetarea situatiei din Germania anilor 1930-1940, cind vina pentru orice mergea prost era aruncata asupra evreilor.

  83. cătălin

    Cred ca ai dreptate, Junghiule, atunci cind ajungi la concluzia ca toti pe lumea asta sint dobitoci, inclusiv cei pe care i-am iubit, ei da, atunci chiar nu mai conteaza daca esti aici sau dincolo. Dar e foarte trist sa se ajunga acolo.

  84. Angela

    Apoi, Cătăline dragă, dacă ajungi la concluzia că toți pe lumea asta îs dobitoci, ai o problemă. Cam ca aia a nebunului de pe autostradă, care considera că toți ceilalți merg pe contrasens.

  85. cătălin

    Ca sa fiu sincer, de multe ori am avut senzatia ca merg pe contrasens fata de cei din jurul meu. Nu ca as vrea, dar, of, asa se intimpla. Nu stiu cum sa merg si eu normal, tot incerc si tot anapoda imi iese…

  86. Moș Pleksiglasu

    Las ca si Cosa e „tare sunt singur doamne si piezis”. La toti ne place sa ne dam lupi singuratici.

  87. cătălin

    Ha, ce tot il pomenesti pe ala? 🙂 Lasa-l in pace, vezi ca parca se agita si el acum pe fb, dupa atentie si recunoastere…

    Lupii singuratici sint tare tristi.

  88. Angela

    Mie nu mi se par triști lupii singuratici. Așa-s ei că așa vor sau pot să fie.

  89. cătălin

    Ai intrebat vreun lup?

    Altceva, o parere si o invitatie la meditatie care a ajuns la mine pe fb.

    Vad ca nu apare linkul, o copii aici. Citatul ii apartine lui Mircea Cartarescu.

    Atentatul de la Paris, dincolo de oroarea sa, e un revelator pentru felul in care ne situam in campul etic si-n cel ideologic. E, intr-un fel, o dilema morala de tipul ”Dac-ai fi intr-o casa in flacari si-ai putea salva un singur lucru, ce-ai salva, un bebelus sau o pictura de Da Vinci?”, sau ”Daca apasand pe-un buton ai primi o suma fabuloasa, dar in acelasi timp ar muri cineva in China, ai face-o?” etc. etc. Putem afla cine suntem cu adevarat si cine sunt cei din jurul nostru dupa reactiile lor la acest tip de parabola vie. Am vazut raspunsuri ce cuprind tot spectrul, unele inmarmuritoare pentru mine, am vazut, de fapt, cum raspund oameni care traiesc in lumi morale si ideologice paralele. Desi e o drama si a curs sange, atentatul recent e un bun prilej sa reflectam la lucruri de baza, pe care le luam ca garantate, dar care de fapt sunt in joc clipa de clipa: ce e libertatea, care ne sunt drepturile, ce sens are credinta religioasa si daca mai are vreun sens in ziua de azi, ce credem cu adevarat despre om, ce fel de lume dorim in jurul nostru. Si, mai ales, sa ne permitem o clipa de introspectie adevarata: ce se-ntampla cu mine? Raspund corect dilemelor morale sau am luat-o razna? Nu cumva scot pictura si las copilul sa arda? Nu cumva omor chinezul si iau milionul? E-n regula felul in care am ales sa traiesc? Sunt un om adevarat sau un esec uman? Nu cumva sunt un cretin care nu-ntelege nimic? Nu cumva ma cred infailibil, desi gresesc cu fiecare alegere pe care-o fac? E plin de assholes in lume, de ce eu as fi o exceptie? Si, dac-am ajuns la concluzia ca sunt un stupid, cum as putea sa nu mai fiu? Dupa 9 11, in mod bizar, n-am simtit nevoia acestor clarificari. Eram poate mai tanar, sau naiba stie. Dar acum o simt ca pe-o urgenta.

  90. Angela

    Nimeni nu se cunoaște pe sine atât de bine, încât să poată răspunde „la rece” dacă ar salva copilul sau pictura etc. și să fie absoșut sigur că așa va și face. Când e casa în flăcări, abia atunci știi. Și s-ar putea să te miri singur de tine.

  91. cătălin

    Da, la prima vedere as spune ca-i simplu, salvez copilu’/catelu’/motanu’/soarecu’, orice e viu. Dar s-ar putea ca, intr-o situatie reala, sa fug fara sa ma gindesc la altcineva, sau sa-mi fie frica sa risc.

  92. andreea

    mi-am amintit de filmul ăsta, teribil, l-am văzut nu de mult:

    http://www.filmedefestival.ro/2014/force-majeure-tourist/

    avalanşa e una controlată, nimeni nu păţeşte nimic mai mult decît o spaimă zdravănă. ce se năpusteşte peste ei nu este decît praf de zăpadă, dar ce se întîmplă în mai puţin de 10 minute distruge o familie. soţul (şi tatăl copiilor) o şterge de la masă, cînd se îngroaşă gluma, avînd timp să-şi recupereze mănuşile de ski, dar uitînd complet de copii şi de nevastă. salvarea propriei piei e primordială, instinctivă şi groaznică. asta se întîmplă la începutul filmului şi al vacanţei, urmează spectacolul dărîmării casniciei fisurate ireparabil. sau nu. finalul e deschis, totuşi. un film foarte bun, jucat impecabil, în care femeia încearcă să devină bărbată, în timp ce bărbatul se transformă în copil.

    am vrut atunci să vă scriu despre el, apoi m-am luat cu altele… e de văzut.

  93. cătălin

    Da, complex. Am spus eu cindva ca aia de la Nasa au descoperit ca, in situatii extreme, cel mai bine reactioneaza cei care in mod normal par sensibili, nehotariti, avind nevoie de sprijinul altora, si nicidecum cei care sint foarte siguri pe ei.

    Poate mergeti cu contul ciocolatii sa-l incurcati pe Cartarescu. Ia sa mai incerc o data linkul, sa vedeti si comentariile, totul.

    http://goo.gl/sXxIr9

  94. andreea

    cred că-s cam obosită, pentru că nu reuşesc să văd prea bine care e legătura între şirul ăla de întrebări şi dileme morale şi tragedia de la Paris.

  95. cătălin

    Cred ca a pornit de la faptul ca foarte foarte multi oameni au inceput sa spuna ca ziaristii au o parte din vina, ca libertatea de expresie are limite, si de astea. Eu stau si ma crucesc, pe bune, nu imi vine sa cred. Si atunci nu poti sa nu te intrebi daca tu gindesti asa cum crezi (sau iti place sa crezi). Ca aia, cu libertatea de expresie, tot o dilema morala e.

  96. Moș Pleksiglasu

    Ia uitati aici un punct de vedere al adventustilor de ziua a saptea. Ziceti si voi daca astia nu au pus toate punctele pe toare i-urile.

    http://semneletimpului.ro/features/je-suis-charlie.html

  97. Eva

    la mine la spital troneaza langa o intrare laturalnica o cisterna uriasa pusa-n cur plina cu oxigen… eu o vad din op pe geam… e la 10 m de spital..
    mi-am pus intrebarea daca s-ar intampla ceva, vreo calamitate, un cutremur (nu cisterna, ca aia daca explodeaza rade juma de germanie), noi ce dracu facem… noi medicii.. dar eu ce fac? cine evacueaza pacientii? as salva pe cineva? sau as rupe-o la fuga? as mai tine macar cont de planul de evacuare, sa nu o iei de nebun pe scari sau n-as mai judeca limpede?
    n-am ajuns la nicio concluzie.

  98. Moș Pleksiglasu

    Gandurile astea sunt provocate de lipsa somnului. Nu-i asa ca atunci cand vii odihnita dimineata, nici n-o vezi, si nici nu-ti trece prin cap ideea seismica?

    Primul meu gand a fost sa caut cisterna la Iasi, dar tu ma pui pe piste false tocmai prin Germania. Nu-i frumos!

  99. Moș Pleksiglasu

    La maternitate sunt trei nou-nascuti. Unul e al tau dar nu-l cunosti inca, unul e negru, si unul e ungur. E pe cale sa explodeze cisterna cu oxigen, iar tu poti salva numai unul. Pe care-l salvezi? Pe ala negru, fiindca stii sigur ca nu-i ungur!

  100. cătălin

    Dar de ce e lasata cisterna acolo, de izbeliste?

    Da … repet, un om nu poate fi crezut atunci cind spune, acum, la rece, ce ar face el in acele momente.

    Ei, Mosule, Eva e medic la terapie intensiva. Probabil ca, atunci cind te intilnesti cu moartea in fiecare zi (la propriu), incepi sa gindesti altfel decit ceilalti; noi putem amina mult mai usor gindul ala.

    Tu tot prin spitale umbli?

    Andreea, ce-i farbi-ul ala? Soarec, bufnita, vulpe, pinguin?

  101. cătălin

    Tot cu musulmani in sus si in jos, mi-am adus aminte de un poet. Am avut un coleg pe care il chema Jibran, de aia. O duminica frumoasa!


    Spuse un fir de iarbă

    Un fir de iarbă îi spuse unei frunze veştede: Ce zgomot faci cînd cazi! Îmi împrăştii toate visele de iarnă.

    Frunza veştedă răspunse indignată: „Jos te-ai născut şi tot jos îţi duci zilele! Lucru marunt si surd ce eşti! Tu nu trăieşti la înălţime, şi nu ştii să auzi vreun cîntec.”

    Apoi frunza tomnatecă se aşternu pe pământ şi adormi. Dar la venirea primăverii se trezi din nou – şi era un fir de iarbă.

    Şi-apoi, când a venit încă o dată toamnă, iar de deasupra coborau prin aer frunze veştede, ea spunse pentru sine: „Oh, frunzele astea! Atît de zgomotoase! Îmi împrăştie visele de iarnă.”

    (Gibran Khalil)

  102. andreea

    cred că e crocobaur.

  103. andreea

    da, Moşule, cam aşa zic şi eu, cum scrie acolo.
    pun aci o caricatură pe care am găsit-o la junghiul pe feisbuc, foarte foarte elocventă.

  104. Angela

    Hm. Mie nu-mi prea place cum sună „libertatea de a ofensa”. Cum ar veni, socotim inacceptabilă crima, în general agresarea fizică. Și bine facem. Dar ofensa nu-i oare un fel de crimă sau agresare a spiritului, a conștiinței cuiva? Aia de ce e pardonabilă? Numai pentru că ofensatul nu moare, strict biologic vorbind? E inevitabil ca libertatea de exprimare să includă ofensa? Oare sunt mai bună pentru că nu-l ucid pe vecin, dar mă piș zilnic pe zidul casei lui sau îl mânjesc cu căcat? Eu așa mă exprim și el nu moare din asta, ar trebui să fie ok. Dar nu e, că-i contravenție și voi fi pedepsită. Și atunci cum naiba e?

  105. cătălin

    E complicat, Angela…

    Pe de o parte, niste ziaristi trebuie sa-si vinda ziarele, si e destul de greu sa faci asta scriind doar lucruri cuminti. Sigur, mai e varianta tabloidelor. Pe de alta parte, unii oameni interpreteaza ceva drept ofensa, desi nu ii priveste pe ei, personal. Cum ar veni, in curtea mea imi fac eu un zid pe care ma pis zilnic si spun ca e al vecinului. Vecinu’ se uita peste gard, stie ca zidul e in curtea mea, dar totusi turba. Ar putea sa nu se uite, ar putea sa fie preocupat de ce e la el, dar nu.

    In al treilea rind, nu exista solutie, cum sa trasezi linia aia dintre acceptabil si ofensa? Pentru musulmanii radicali e ofensa nu stiu ce, pentru altii e ofensa altceva, si la urma vezi ca toate caricaturile trebuie sa fie ca cea pusa de Junghi pe fb.

    Apropo, din ce am inteles eu de la fostul meu coleg, Coranul nu interzice reprezentarea lui Mahomed.

  106. Angela

    Biiine. Atunci să așteptăm, după cum zice Moșu, să se termine petrolul. Până atunci, să râdem de smintiții ăia și să ne plângem morții și bătrâna și buna noastră civilizație. Toate cu prețul lor. Dacă profetul ăla e atât de important pentru ei, că-i mai presus și de viața lor și a propriilor lor copii (că tocmai se detonă o puștoaică de 10 ani din Nigeria și făcu măcel pe acolo), așa să fie. Noi râdem de profetul ăla dubios, ei ucid pentru el. Și tot așa, liberi și verticali, până…

  107. Angela

    No, pentru că putem dezbate la nesfârșit pe tema asta, eu m-aș cam opri. Mai pun doar un extras din spusele lui Pleșu, cu care rezonez, să zicem:

    Rep.: Şi până la urmă care este acea limită a libertăţii de expresie? Unii s-ar putea întreba care este limita caricaturii, în cazul de faţă?

    A.P.: Asta-i o discuţie pe care nu o putem tranşa noi acum, ar trebui ca oamenii de specialitate să se ocupe de asta, fără isterii şi fără ideologizare. Ar trebui gândit dacă se poate sau nu legifera o limită. Eu cred că orice pe lumea asta, orice act al omului trebuie să-şi impună nişte limite, fiindcă altfel înnebunim. Da, trebuie văzut şi care e limita caricaturii. Dacă eu mă decid mâine să fac o caricatură în care mama prietenului meu apare într-o postură dizgraţioasă, nu-i frumos. Nu zic că trebuie interzis, dar ar trebui să existe o cenzură interioară, care să dicteze un comportament normal. Până unde poate merge libertatea unei caricaturi nu ştiu. Eu sunt la fel de enervat când văd texte literare, piese de teatru sau caricaturi care fac glumiţe pe socoteala lui Iisus sau a lui Moise sau a cultelor indiene, pe cât sunt de enervat când văd caricaturi care se distrează bătându-şi joc de profetul Mahomed. Sunt lucruri de care e bine să nu te atingi cu atâta nonşalanţă. Nonşalanţa e o formă de nesimţire până la urmă şi nesimţirea trebuie să-şi găsească o anumită limită.

    Interviul întreg, aici:
    http://www.rfi.ro/stiri-politica-54835-andrei-plesu-rfi-atacul-paris-este-un-gest-absolut-incalificabil-efecte

  108. cătălin

    Pe la mijlocul lui decembrie, in Pakistan, niste teroristi au intrat intr-o scoala si au omorit o suta si ceva de copii. Din cite am inteles eu, copiii nu ar fi desenat caricaturi. Cred ca e o falsa problema asta cu caricaturile, unii fanatici de astia sint ofensati cind vad o femeie pe strada cu pletele in vint. Sau mai stiu eu ce altceva.

    Ce e de neinteles e cum niste oameni condamnati anterior pentru terorism nu sint supravegheati si fac rost de mitraliere fara probleme.

  109. Angela

    Eu nu vorbeam de fanatismul ăla în totalitatea și abjecția lui, ci strict de libertatea noastră de expresie, cu sau fără caricaturi și gloanțe. Despre ofensă și crimă, dincolo de cazul în speță. Uite, pe vremuri, în Cluj, pe o stradă obscură, avea un turc o dugheană de dulciuri. Avea cea mai bună înghețată, cele mai grozave dulciuri. Mergea lumea din tot orașul până la el, la „Turcu”. Era un om blajin, impecabil de curat, cu halat și mustață albe-albe. Habar n-am dacă citea Coranul, dacă ținea ramadanul. Probabil, dar n-aveam noi treabă cu asta. Ei, dacă atunci aș fi avut un număr din Charlie, probabil m-aș fi amuzat. Dar dacă i l-aș fi dus „Turcului” să-l vadă, sunt convinsă că nu ne-ar fi otrăvit înghețata, dar poate ar fi fost amărât, jignit, vexat, îndurerat. Merita chestia asta? Era mai important amuzamentul meu de occidental civilizat decât amărăciunea din sufletul Turcului? Că eu despre asta vorbesc, nu despre decerebrații ăia fanatici pe care – scuze – i-aș stârpi la modul cât se poate de propriu, dacă n-aș aparține de o cultură corectă politic..

  110. cătălin

    Ei, Angela, putem discuta oricit, cred ca n-o sa se lase cu capete sparte.

    Citisem acum citeva zile ce a spus Plesu, nu prea rezonez cu el. In parte pentru ca e foarte greu daca nu imposibil de trasat limita libertatii de expresie. Si el, dupa cum vad, se spala pe miini de problema asta. Specialistii, bun, dar cine sint specialistii? Ce unitate de masura folosesc specialistii?

    Totusi Charlie Hebdo era un mic ziar, nu a fost niciodata o voce cu mare importanta. Cum ar veni, multi francezi respingeau din proprie initiativa excesele.

  111. cătălin

    Scriem in contratimp.

    Da, Angela, nu mi-ar trece niciodata prin cap sa-i vir vreunui musulman in fata ceva ce stiu ca l-ar jigni. Si ca mine sint multi. Pina la urma cred ca bunul simt este singurul care trebuie sa primeze, si nu interdictiile de tot felul. Am vazut unele caricaturi ale lui Charlie Hebdo in presa zilele astea. Nici una din ele nu mi-a smuls vreo urma de zimbet. Dar nu vreau interzicerea lor.

  112. Angela

    Și totuși, cultura noastră evoluată e plină de interdicții, norme, legi, coduri civile, penale etc. De care libertate ne agățăm acum? N-ai voie să faci aproape nimic, dar Doamne-ferește să te autocenzurezi un pic, în numele bunului simț comun. Vom muri cu toții în picioare, pentru dreptul de a ne bălăcări aproapele. Cred că suntem niște ipocriți de mâna-ntîi. Cât despre jihadism, terorism și alte alea, după capul meu îs molima civilizației noastre și molima asta trebuie eradicată, nu satirizată sau cocoloșită, că ne costă prea mult. Eu nu vreau să trăiesc conform shariei.

  113. Angela

    Drept care îs de acord să fie mătrășiți definitiv și drastic ăia care încearcă să mi-o bage pe gât.

  114. cătălin

    Eu nu mai stiu ce sa cred, uneori ma intreb daca totul nu e o farsa. Letala, dar totusi farsa. Cum e posibil ca unul dintre cei doi criminali de la Charlie sa fi fost condamnat anterior pentru terorism la … 3 ani de inchisoare. Cam cit se da pentru un furt, presupun. A facut un an jumatate si dupa aia a fost liber sa continue. Servicii secrete, urmari, interceptari? Nimic! Ai dreptate, parca cineva s-ar juca cu astfel de chestii si nu le-ar lua in serios.

    Da, nu stiu ce a mai ramas din libertatea aceea. Tot mai putini oameni se vor face ziaristi, tocmai pentru ca nu poti vinde un ziar fara sa superi pe cineva. Azi s-au adunat toti politicienii la Paris, cu „eu sint Charlie”. Serios, primul ministru al Turciei, tara in care ziaristii fac puscarie pentru ca au suparat guvernul, e si el Charlie? Dar Obama, tot Charlie? Cu Snowden cum ramine, un om haituit peste tot pentru ca a indraznit sa arate lumii cum un guvern se sterge la fund cu toate legile.

    Cred ca, pina la urma, presa va disparea. Si ma refer aici la jurnalismul adevarat, de investigatie. Nu vor mai aparea niciodata in presa scandaluri de magnitudinea lui Watergate. Vom putea citi insa despre vreme, diete, sfaturi practice, programe TV si alte lucruri interesante.

  115. cătălin

    Is -10 grade la mine, fara pic de vint. Am fost sa-mi iau cite ceva, dar am transpirat leoarca. Am avut un tricou subtire de lina si deasupra o geaca de toamna pe care am tinut-o descheiata. Uneori simteam ca imi este frig, dar transpiratia continua sa-mi curga. Am avut un fes cu mine, l-am tinut in mina. Parca incepe sa mi se faca putin frica…

  116. cătălin

    La tema de care tot vorbim:

  117. Eva

    Catalin nu sta asa in drum ca carciuma! Exista la fiecare spital. Inloc de buteliile alea de pe vremuri, e una mare… Am s-o pozez.
    Si e inghetata iarna-vara. Cred ca e plina cu oxigen lichid…

    Mos, eu nici macar nu am fost vreodata in Iasi… macar sa-l vizitez. Nope.

  118. cătălin

    Am fost coleg de birou 4 ani cu un pakistanez. Musulman credincios, din ala care se roaga de cinci ori pe zi. La inceput ma temeam sa nu puna bombe. 🙂 Mi-a aratat insa ce prejudecati aveam, mare parte cauzate de toate stirile groaznice pe care le auzisem. Tocmai am vorbit cu el pe skype, sa-l salut.

    Stiu ca am discutat cind au aparut caricaturile acelea in Danemarca, pe care el le-a etichetat drept provocari fara nici o importanta. Mi-a spus atunci trei lucruri:

    1.In Coran nu exista nici o interzicere explicita a reprezentarii lui Mahomed. Nici una.

    2.Exista citeva interdictii privind reprezentarile profetilor in unele scrieri ulterioare despre viata lui Mahomed. O parte a musulmanilor iau in considerare acele scrieri, altii nu. „Celebra” Sharia e parte a acelor scrieri.

    3.Interdictia se refera la toti profetii. Isus e numit si el profet, „Mesia”, si e pomenit frecvent in Coran. Asadar, toti cei care se simt ofensati de caricaturi sau reprezentari ale lui Mahomed, ar trebui sa fie la fel de ofensati de toate icoanele cu Isus.

    Asta ca sa facem distinctia intre realitate, credinta oarba si manipulare.

  119. andreea

    auuuu…

  120. Angela

    auuuu…și mai cum?

  121. andreea

    night party pîn’ la 4 dimineața… nu mai e de mine…

  122. andreea

    uf, de data asta m-a dezamăgit Pleșu. 😦
    în schimb m-am regăsit aici:
    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-19039068-nu.htm

    asta e. oi fi eu la vîrsta tranșărilor mai… brutale. nu zic că n-o să mă schimb.


    da, Cătălin, și fuseseră și prin Yemen, în excursie, cei doi, și cu toate astea, n-a stat nimeni cu ochii pe ei, să-i controleze de kalașnicoave prin poșetuțe ..

  123. Angela

    Cred că ne schimbăm când chiar trebuie să alegem, într-un incendiu, între bebeluș și tablou. Până la – doamne ferește – asta, rezonăm cu unii și cu alții. Zice Tăpălagă așa:
    Daca tot au venit in casa noastra, sa ne accepte cu totul si ne respecte valorile sau sa ramana acasa la ei. Au atatea moschei unde se pot ruga in liniste, au si un Stat Islamic al lor. Nu au nici un drept sa ne impuna, sub amenintarea mortii, sa gandim de maine altfel, eventual de sub val sau turban si recitand versete din Coran.

    Frumos și legitim îndemn, are dreptate. Numai că e dreptatea noastră, nu cred că fanaticilor le pasă de ea, ba din contră. Și iară mă-ntorc și zic, în această situație, ce facem noi? Dezbatem, dezbatem. Și ăia armează kalasnikoavele.

  124. Angela

    Concret, cum anume îi vom face să ne accepte cu totul și să ne respecte valorile, când ei chiar vor să le demoleze? Și cum, practic, îi vom face să rămână acasă la ei? Sau să plece ăia care-s „acasă” deja? Cu caricaturi se pare că nu merge, cu violență nu ne permitem..

  125. Angela

    Sau așteptăm patru-cinci sute de ani, să se îmblânzească islamul, precum creștinismul? E cam mult. Ș-apoi, dintr-un delincvent minor poate ieși, la maturitate, un om de treabă sau un criminal, cine știe? Eu tare aș vrea soluții, aici și acum, nu dezbateri nesfârșite pe tema libertății de expresie. Că azi-mâine ajungem să ne dăm și noi în cap pe tema asta.

  126. andreea

    eu nu pot și nu știu să dau soluții. 😦

  127. Angela

    Cred că nimeni nu poate. Ca la bolile (deocamdată) incurabile. Mai o compresă, mai un analgezic, dar cam atât.

  128. cătălin

    Prin anii ’80-’90, cind unele state europene s-au confruntat cu amenintari teroriste din alta parte (ETA, IRA), riposta a fost mult mai dura. Acum parca toata lumea se fereste sa faca ceva, sa nu supere pe unii si pe altii. Daduse Morri aici un exemplu din Anglia, cu o suta si ceva de copii agresati sexual, iar politia musamaliza totul (sa nu cumva sa supere comunitatea).

    Da, mare parte din lumea islamica se afla in Evul Mediu. Imi spunea colegul meu de ce sint atit de multi atentatori sinucigasi, care deseori omoara alti musulmani: saracie, lipsa de educatie, prostie, cresc cu ideea ca cel mai bun lucru pe lumea asta e sa moara drept martiri, si, nu in ultimul rind, banii. Aia care ii trimit cu bombe le promit (si le dau) familiilor cu martiri sume imense (cam 1000 de dolari). Si asa se duc, convinsi ca ajung direct in rai, iar aici, pe pamint, familiile lor vor scapa pentru totdeauna de saracie.

    In Europa (ca atentatorii de la Charlie sint francezi, nu emigranti) probabil ca exista o parte a tinerilor care se simt respinsi de societate. Si, bineinteles, sint aia din umbra, neprinsi, care le toarna venin in suflete.

    Solutii nu stiu, ca nu ma pricep, dar cred ca juristii si politistii au ceva raspunsuri. Si nu, n-ar trebui sa fie ingradirea mai multor libertati pentru oamenii normali.

  129. cătălin

    night party pîn’ la 4 dimineața”

    Io n-am putut niciodata sa stau la o petrecere toata noaptea. 2-3 ore, da, dar mai mult – nu pot. Incepe sa ma ameteasca muzica, zgomotul, vinzoleala. Si e rau, ca asa ma izolez de ceilalti. Rezistenta fizica la petreceri e un „must have” in ziua de azi.

  130. cătălin

    Am mai citit o data textul. Am ris, m-am intristat, iar am zimbit apoi…

    Am dat peste un clip, il pun mai jos. S-ar putea sa nu fie pe toate gusturile, nu stiu, eu am cam ris.

    ‘Neata!

  131. andreea

    acu’, dacă stau să mă gîndesc bine, i-am spus Sabinei tot felul de povești, mai mult sau mai puțin metaforice, cum cresc copiii în burta mamei și cum se nasc, dar… asta… esența acțiunii, ca să zic așa, nu i-am descris-o. și așa se strîmbă ca la untura de pește cînd vine vorba de sărut. poate am noroc și cînd mai deschid subiectul, îmi spune cum mi-a zis Teo: hai, mama, las-o baltă, nu te mai fîstîci atît, că știu care-i treaba.

  132. cătălin

    Si pe mine m-a facut sa rid in clip baietelul ala care stia toate detaliile.

    Intr-un magazin, ieri. Nu m-am putut abtine sa nu fac o poza.

  133. andreea

    narcise…

  134. cătălin

    Magazinul era obisnuit, supermarket, nu florarie. M-am bucurat sa vad ca sint multi oameni care mai cumpara si flori, nu doar de-ale gurii. Era plin de flori, nu doar narcisele astea.

  135. cătălin

    Ce mirlanie! Orice e justificat pentru a mentine frica. FoxNews, un gigant media american (varianta lor de Antena 3) a tot dat stiri ca „Birmingham e un oras unde ne-musulmanii nu indraznesc sa intre, nici macar politia”. Sau „in Londra exista politie religioasa care bat pe oricine nu se imbraca asa cum cer islamistii”. Ce e si mai grav, analistul respectiv e platit deseori drept „consultant” de catre guvernul american.

  136. Angela

    Înțelepciunea populară zice că „frica păzește bostănăria”.

  137. cătălin

    Frica pazeste si guvernele. O strategie testata de sute de ori de-a lungul istoriei: cetatenii infricosati sint recunoscatori guvernelor care ii apara de bau-bau.

  138. andreea

    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-19093494-banciu-nu-charlie.htm

    noi nu ştim exact cum e la Londra sau la Birmingham. eu ştiu cum e la Bucureşti. nici măcar la Constanţa sau la Cluj nu ştiu cum stau treburile.

  139. cătălin

    Pai acum nu inteleg. Banciu ala (ca acum aud de el prima data) a spus ca islamul este „o cretinatate de religie” care „ii indobitoceste” pe oameni. Bun, nu vad cum asta e o instigare la ura religioasa. A, ca e o insulta, da, categoric, dar si Charlie a facut acelasi lucru. Ba chiar, daca tin minte, are o caricatura cu Mahomed care spune „e nasol sa fii iubit de idioti”, deci exact ce incrimineaza acum CNA-ul. Singura diferenta e ca Banciu nu a fost impuscat, dar pumnul in gura i-a fost pus, ca si amenzile pot stopa foarte bine libertatea aia de expresie pe care o pomeneau toti acum doua zile.

    Daca ar durea ipocrizia…

    Apoi, nu stiu de ce acelasi CNA a spus ca e OK ca Mircea Badea sa le ureze unora (pe care i-a si numit) „ba, sper sa te vad murind in chinuri, de cancer”. Asta a fost pamflet.

  140. Moș Pleksiglasu

    La Londra iti spun eu cum ii: negru. Mult mai negru ca la Paris. Cel mai negru din Europa. Te ia cu groaza.

    Muie, Tapalaga! Muie, CNA!
    Banciu est Charlie! Je suis Charlie!
    Gelu Odagiu a ete Charlie!

  141. Moș Pleksiglasu

    Am fost operat in fudul gatului. Si am vazut o droaie de traheoctomii si laringoctomii! Mi s-a zburlit blana pe schinare!

  142. andreea

    şi nu ţi-au spus să nu mai ţipi, măcar o vreme?

  143. andreea

    nu mai ştiu ce să cred, despre Banciu. despre nimeni, de fapt.

  144. cătălin

    Insanatosire grabnica, Mosule!

    Ei, nu esti tu Charlie, si putini sint Charlie. A fi Charlie inseamna a-ti risca viata pentru libertatea de exprimare. Ma intreb si daca acei ziaristi ar mai fi riscat daca ar fi stiut ca, in caz de ceva, vor fi singuri in fata kalasnikoavelor, fara politie sa-i apere. Stiu, recunosc, e o intrebare urita.

    De Banciu am zis, mi se pare un abuz. Iar lucrurile astea, cu Charlie sau ne-Charlie, ar trebuie reglementate de judecatori, nu de niste maimute numite politic la CNA. Sint mult prea complexe pentru a-si da cu parerea despre ele unii si altii.

    Ca e negru la Londra? O fi, asta e. Mai cred un lucru: ca britanicii nu prea se inghesuie sa lucreze, mai ales in meserii mai putin frumoase (desfundat WC-uri -raj, salut!, ingrijit batrini, carat saci de ciment cu spatele). Si atunci e nevoie de alte culori, pentru ca altfel economia britanica ar avea de suferit.

  145. Moș Pleksiglasu

    Mi-au zis numai sa nu mananc fierbinte si zgrunturos vreo doua saptamani.
    Banciu e Charlie! Charlie e oricine zice tot ce-i vine la gura fara sa se cenzureze deloc. Foarte multi care isi zic de conjunctura Charlie, nu-s decat niste Muhamazi lugubri.

  146. Moș Pleksiglasu

    A fi Charlie inseamna a blesteli pe toata lumea cum iti vine la gura. Cam atat!

  147. cătălin

    Nee, Charlie e cel care zice orice si isi asuma. Caricaturistii aceia semnau desenele cu nume reale.

  148. Moș Pleksiglasu

    https://www.google.ca/search?q=charlie+hebdo+petit+jesu&biw=1366&bih=705&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=xyyxVNO1Bc7daIjwgfgL&ved=0CAYQ_AUoAQ#imgdii=&imgrc=0cg896JSIhtsdM%253A%3BoxDvUqLO2680IM%3Bhttps%253A%252F%252Fpbs.twimg.com%252Fmedia%252FB20nOb-CIAAJIhx.jpg%3Bhttps%253A%252F%252Ftwitter.com%252Fcharlie_hebdo%252Fstatus%252F535127060810043393%3B600%3B883

  149. Moș Pleksiglasu

    Dimpotriva, toti semnau cu avataruri. Doar ca Muhamazii i-au decomspirat.

  150. cătălin

    N-au descoperit aia nimic, pseudonimele erau asumate si erau facute publice. Ca in cazul oricarui ziar.

    Tu ce-ai avut, de ce a fost nevoie de operatie?

  151. Moș Pleksiglasu

    Aha, sa-i vezi pe indieni cum se inghesuie la munca, de-a mai mare dragul! Ca si cei ajunsi pe meleagurile noastre si modificati putintel genetic-cultural. De negri, ce sa mai zic? Iar muhamazi? Toti vand morcov si patrunjel pe strazi. Nici vorba sa puna osul la munca. Singurii care muncesc din greu acolo, sunt est-europenii.

  152. cătălin

    Pe de alta parte, multi din ei sint cetateni britanici, nu emigranti. Sa nu uitam un lucru: asasinii de la Paris erau cetateni francezi, nascuti si crescuti in Franta. Unul dintre ei avea nume crestin, s-a convertit la islam mai apoi.

    Esti cam rasist, Mosule, eu nu pot face asa caracterizari ale unor grupuri mari de oameni. Sint si negri harnici, si negri puturosi, si e valabil si pentru romani, musulmani, englezi si ce-or mai fi. Tu cum te simti in partea cealalta, cind unii se grabesc sa lipeasca etichete: „toti romanii sint hoti”?

  153. Moș Pleksiglasu

    Charlie n-a avut libertatea de expresie. Altminteri s-ar fi luat si de homosexuali. Dar nu s-au luat. Din ce stiu, dar nu bag mana in foc, nici de evrei. Aia cu Charlie si lbertatea de exprimare sa i-o spui lu´ Nora. Goco est Charlie!

  154. Moș Pleksiglasu

    Pai le-ar trebui retrasa cetatenia aia imediat. Ai vazut cred clipul postat de andreea. Ce conteaza cetatenia? Aia sunt antifrancezi. Cea mai mare minciuna e ca islamul e pasnic si cuminte. Nenorocirea e ca toti musulmanii au gena terorismului in ei.

  155. Moș Pleksiglasu

    Oi fi si rasist daca asta inseamna sa spui ce vezi cu ochii tai.

  156. Moș Pleksiglasu

    Aproape toti romanii sunt hoti fiindca asa i-au invatat popii ortodocsi. La Londra se vede asta cel mai bine in magazine.

  157. cătălin

    Au pe dracu, musulmanii sint oameni ca si noi. Ti-am mai zis, inainte de a veni cu rasismul asta, uita-te in oglinda. Ti-ar placea sa fii in cealalta parte?

    Cetatenia se poate retrage in justitie. E foarte greu sa-i retragi cetatenia unuia care s-a nascut in tara respectiva si n-a facut nimic rau. Ca nu vrea sa munceasca, e alegerea lui. Unde sa-l expulzezi pentru asta?

  158. Moș Pleksiglasu

    Hai ca mai pun odata link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=J_GlSAdp4_U

    De ce nu li se poate retrage alora cetatenia franceza ?

  159. Moș Pleksiglasu

    Eu sunt mereu de cealalta parte. Am fost discriminat de mic. Sunt si acum . Doar aspectele variaza.

  160. Moș Pleksiglasu

    Tapalaga asta e un fel de Nora. Il vede pe Charlie, numai unde vrea ochiu´ lui. Nu e vreo diferenta intre Goco, Banciu si Charlie! Doar rauvoitorii ipocriti(pleonasm asumat) fac aici diferente.

  161. cătălin

    Nora si Ana par a fi preocuparea ta favorita, dar te-ai gindit ce cistigi daca le „demasti” ca fiind nu stiu cum? Ce crezi ca se va intimpla, o sa se schimbe lumea? E pacat – zic eu – sa pierzi atit timp incercind sa demonstrezi cine stie ce. Si nici nu mai ai cui, te-ai gindit la asta? Ia uite ce a ramas din grupul acela mare de pe Pandora: Ana are blog, dar nu vrea sa discute deloc pe el, pistolul e, in caz ca doresti ceva pro-fund, plus blogul asta, unde citiva oameni putin tristi si tare ocupati scriu 10-20 de comentarii intr-o zi.

  162. andreea

    De-mi vorbiți mă fac că n-aud,
    Nu zic ba și nu mă laud,
    Dănțuiți precum vă vine,
    Nici vă șuier, nici v-aplaud
    Dară nime nu m-a face
    Ca să joc dup-a lui flaut
    Căci menirea vieții mele
    E pe mine să mă caut.

  163. cătălin

    Un farmec trist şi nențeles
    Puterea mea o leagă,
    Şi cu nimic nu m-am ales
    Din viaţa mea întreagă.

  164. andreea

    ce activ ar fi fost Eminescu pe feisbuc…

  165. cătălin

    Nu cred ca i-ar fi placut asa viteza si superficialitate. Si oricum, foarte multi l-ar fi blocat.

  166. Angela

    Și cu ce, mă rog frumos, ar trebui să se aleagă omul din viață? Ce, îi investiție? Afacere, să te alegi cu ceva? Ia, un parcurs, acolo, mai lin, mai cu hârtoape, un interval în care ți se tot întâmplă chestii. Irelevante, când e să se termine traseul.

  167. andreea

    Cu ce m-am ales în viațăăăăăăă?
    Cu ce m-am ales în viațăăăăăăăăă?
    Ce-am băut, ce-am mâncat
    Și cu ce am strâns în brațăăăăăăăă.

    👿

  168. andreea

    meditați la versurile mele, ha?

  169. cătălin

    :)) Manea, sau ce-i aia?

    Angela: „Glossa” e, dupa mine, cea mai urita poezie a lui Eminescu. Lui Radu s-ar putea sa-i placa.

  170. andreea

    neeee…

  171. andreea

    ha??!! cum??! urîtă!

    consideră că mi-am scos un bocanc și l-am aruncat peste ocean!!

  172. cătălin

    Urita ca-i prea trista.

  173. Angela

    Pe celălalt (bocanc) aruncă-l peste Carpați, că nici mie nu-mi place. Cea mai frumoasă îi Odă (în metru antic). Aia da, poezie.

  174. andreea

    mie îmi place cum sună Glossa. adică, e o muzică acolo, dincolo de semnificaţia versurilor.

  175. cătălin

    Pai si asta e o problema, ca suna prea bine si ramine in cap!!

  176. andreea

    ei, şi ca să vezi cum vine de se leagă totul, tocmai citeam aci:

    http://www.humanitas.ro/humanitas/s%C4%83rb%C4%83toarea-ne%C3%AEnsemn%C4%83t%C4%83%C5%A3ii
    uite ce zice Kundera:

    … Neînsemnătatea, prietene, e esenţa existenţei. E cu noi peste tot şi tot timpul. E prezentă chiar acolo unde nimeni nu vrea să o vadă: în grozăvii, în bătăliile sângeroase, în cele mai cumplite nenorociri. Adeseori, se cere curaj s-o recunoşti, în condiţii atât de dramatice, şi să-i spui pe nume. Dar nu-i vorba numai s-o recunoşti, trebuie s-o şi iubeşti, neînsemnătatea, trebuie să înveţi s-o iubeşti.

    vezi? cacamachism avant la lettre.
    Eminescu, oare, ajunsese să iubească neînsemnătatea sau doar o recunoştea?

    iar acţiunea se petrece la… Paris.

  177. cătălin

    Poate, mai degraba, ii era frica de ea. Cum sa nu-ti fie frica sa te gindesti ca, orice ai face, nu vei lasa nici o urma, iar lumea, fara tine, va fi exact la fel?

    O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele,
    De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele

    Iti cumperi carti des, Andreea? La alea tiparite ma refer. Eu nu, si imi pare rau. Hirtia si-a pastrat, pentru mine, un fel de farmec, imposibil de gasit intr-un ebook. Mi-as lua, am cam luat altora cadouri, dar mie nu. Mi-e greu sa le car dupa mine, si sa le arunc – mi-ar parea tare rau.

    Angela, tu ce mai spui? Pari cam tacuta in ultima vreme…

  178. cătălin

    Demult, printr-o librarie, am vazut o carte cu scrisorile dintre Eminescu si Veronica. M-a intrigat publicarea intr-un volum a unor scrisori menite a fi private si am citit citeva pagini. Doi oameni absolut normali, care s-au iubit, s-au certat, au trait. Chiar m-a facut sa zimbesc contrastul dintre omul Eminescu, cel care scria scrisorile, si imaginea de „geniu pustiu” pe care o contruisera criticii despre el.

    Stiti cum i se adresa (uneori) Veronicai? „Măi popoţoni!” 🙂

    Am facut rost de filmul pe care l-a pomenit Andreea mai sus, pofteste cineva?

  179. Angela

    Neînsemnătatea nu trebuie nici iubită, nici temută. Neînsemnătatea e confortabilă.

  180. andreea

    mda, Eminescu era și el om. caraghios, uneori.
    (eu sper să nu-mi publice nimeni scrisorile, după ce oi deveni celebră și oi muri.)

    îmi cumpăr și eu cărți, dar nu prea des. de obicei, le împrumut de la tata, care cumpără, în medie, 5 pe săptămînă. nimeni nu poate citi cît cumpără el.

  181. Angela

    Eu zic că nu tebuie să știm chiar totul despre oameni, celebri sau nu. Aveam o cunoștință-femeie, care povestea foarte detaliat cum și ce face bărbatu-său în intimitate. Îl cunoșteam pe om, un tip de treabă și sobru. De câte ori îl întâlneam, mă simțeam îngrozitor de prost, gândindu-mă cât de prost s-ar simți el, dacă ar ști ce știu eu. Mare vacă, nevastă-sa aia!

  182. andreea

    trebuia să-ți bagi deștele-n urechi. 🙂

  183. Angela

    Păi nu era așa simplu, că era din aia de te ținea de nasture până zicea ce avea de zis. Și ți se uita fix în ochi, de te apuca migrena.

  184. Angela

    Mi s-a dus în neant comentariul. Scrisesem că era greu cu deștele-n urechi, că fata era din aia de te ținea de nasture și ți se uita fix în ochi până termina de zis.

  185. andreea

    e-n spam. oare de ce?

    numai bețivii te țin de nasture pînă te lămuresc.

  186. Angela

    Poate pentru că am zis de migrenă. De alaltăieri mă bântuie.

  187. cătălin

    Confortabila sau nu, cum o fi neinsemnatatea, nu avem avem de ales.

    Akismetu’ (filtrul de spam de la wordpress) uneori se plictiseste. Si mai trage la masea. Dar, Andreea, de ce nu ai scos comentariul, daca l-ai vazut (deci ai intrat prin cont)?

    Migrena nu trece cu coada de motanel?

  188. Angela

    Migrena trece când vrea ea. Așa și vine. Coabităm de când mă știu. Acum a mai îmbătrânit și ea, nu exagerează cu vizitele, dar tot nasoală e. Motănelul e ditamai tigrul deja.

  189. cătălin

    Si mie imi face vizite o migrena, periodic, de obicei cind e innorat afara.

    Sper ca nu aveti credite in franci elvetieni, ci in ruble. 🙂

    Andreea, tu ai scris scrisori? Pe hirtie, nu electronice.

  190. andreea

    păi, am văzut comentariul din spam după ce-l scrisese Angela pe următorul… şi apoi, m-am gîndit: ce fac acum? îl şterg pe cel proaspăt? le las pe amîndouă?
    eu nu am migrene. de asta am scăpat. şi nu am nici credite. 🙂 sînt omul (oama) fără cont în bancă.

    am scris scrisori, multe, pînă în agitatele noastre zile computeristice.
    apropo, că m-ai întrebat cînd am început să scriu. m-am gîndit un pic: eu nu scriu şi mi-e destul de limpede că n-o să scriu niciodată. pe mine nu m-a interesat, de la începutul începutului, decît comunicarea. cu x, cu y. dar nu m-a interesat niciodată comunicarea trăznăilor din capul meu lumii întregi, publicului larg. mai mult, din păcate, n-am fost tentată niciodată să inventez poveşti în afara mea. cred eu că de aici încolo începe să fie scriitorul, scriitor. cînd inventează alţi oameni, alte lumi. chiar dacă are talent cînd se povesteşte pe el însuşi.

    altfel, eu nu-s decît prizoniera jalnică a biografiei mele. asemenea muuultor altor oameni. cînd s-a întîmplat să se învolbureze ceva în viaţa mea, a crescut exponenţial şi dorinţa de a scrie şi patosul, şi tot. cînd e linişte, e… linişte. nu sînt în stare să scriu despre fericire, atunci cînd sînt placidă, despre suferinţă atunci cînd nu sufăr, sau despre dragoste atunci cînd nu sînt îndrăgostită. sînt doar explozii punctuale, şi, din păcate, după ce totul trece, cuvintele pe care le-am scris îmi par cam străine şi chiar incomfortabile.

    iote, ce de-am mai scris! ca să mă explic, cum ziceam. 🙂

  191. Angela

    Păi ai scris mai sus fix manifestul literar al scriitorului latent din tine. Ha!
    Nu mai fac mulți purici pe aici, tre să vină copiii și mă mut în bucătărie. Precis o să vrea „ceva buuun”.

  192. cătălin

    Stiu, comunicarea… i-am zis si Anei de citeva ori ca e pacat ca a renuntat la ea. Ca doar nu-si inchipuie ca aplauzele pe care le primeste pe facebook inseamna, de fapt, comunicare.

    Dar tu, Andreea, chiar scrii bine. Ai un ochi foarte atent, si o inteligenta emotionala mult peste un om obisnuit; poti vedea lucruri care multora dintre noi ne scapa si te poti pune foarte usor in pielea altcuiva. Daca te-ai apuca sa arati ce scrii, cred ca multi ar ramine uimiti.

    Eu am mai scris, dar foarte rar si pentru mine. Si nu in momentele de bucurie, ci in celelalte. Stii tu prea bine. Nici nu v-am aratat acele mizgaleli.

    Angela: pofta buna! (inclusiv celor cu patru picioare)

  193. Angela

    Mulțumesc. Eu nu prea mănânc mare lucru, am o relație destul de proastă cu mâncarea. Dar ai mei halesc de sparg. Acum am stoc pe când or veni copiii, îs pregătită, dar întotdeauna mai vor ceva. Ceva buuuun. Săptămâna trecută, când au fost, sâmbătă seara eram terminată. Pe la 8 am reușit să strâng totul prin bucătărie și să-mi pun curul jos. Și au început cu ceva buuun. Au zis ceva de clătite, eu am zis că e treaba lor, să-și facă, dar nu s-au încumetat. Am mai zis și că dacă se mai gătește ceva în bucătăria aia, îi dau foc. Nu i-am dat. Am făcut o prăjitură..Ce-i drept, a făcut-o copilul, dar eu am dirijat operațiunile. Pe la ora 22 am scăpat.

  194. cătălin

    Pe de o parte cred ca te bucuri, Angela, dar pe de alta parte mincarea nu se face batind din palme.

    Vorbind de mincare, mi-am amintit de Junghi. Presupun ca laicuieste de zor pe fb.

  195. Angela

    De bucurat, mă bucur eu, că mi-s dragi tare. Dar m-a cam răzbit un fel de oboseală. Mi-e tot mai greu să fac lucruri și încerc să nu abdic, totuși, fiindcă asta i-ar speria pe ai mei. Bine ar fi să mai treacă pe aici Junghiul, am nevoie de competențele lui culinare. În veci n-am reușit să gătesc orez fără să se prindă de fundul cratiței. O fi și în asta ceva dichis de care eu habar n-am.

  196. cătălin

    E bine sa ramii cit mai activa…

    Da, nu stiu cu orezul, si mi-e cam frica de el. Acum ceva timp am zis sa-mi fac orez cu lapte, nu se intimpla prea des, de vreo 2-3 ori pe an. Imi place scortisoara. Bun, pun laptele la fiert, pun si orezul, dar am o plita electrica si fierbe greu tare. Cum nu am fost atent, s-a umflat si a dat in foc. Fum, lapte prins de plita aia, o frec in draci vreo ora. Si reiau operatiunea cu orezul. Nu stiu daca o sa credeti, dar l-am dat in foc si a doua oara!!!

  197. Moș Pleksiglasu

    ”Forțele noastre de ordine, incluzând aici și armata, ar putea face față cu succes, în sensul că nu se vor preda, unui grup de 7-8 teroriști. În orice caz, de la 10 teroriști în sus, Franța nu are capacitatea militară să răspundă eficient. Fie ne predăm, fie teroriștii scapă, fie amândouă – astea sunt singurele variante. Si, decât să fim sub ocupația unui grup de 10 teroriști, mai bine sub ocupație germană sau americană. Deși germanii au istoria de partea lor, eu personal îi prefer pe americani. Să nu uităm, ei au demonstrat în ultimii zeci de ani că știu să ocupe alte state. Îi deranjează că nu stăm bine la petrol, dar eu sunt încrezător că până la urmă îi voi convinge.” Francois Hollande

  198. Moș Pleksiglasu

    Cu orezul e simplu de tot. Dupa ce apa incepe sa fiarba- deci pana atunci poti sa dai temperatura atat de tare cat vrea muschiul tau -dai flacara la minimul posibil care sa permita totusi vreo cateva bule care ies din fundul ceaunului. In plus, orezul chiar daca nu e fiert destul se mai inmoaie si in timpul racirii.

    Eu am o alta nereusita cu orezul. Fac spaniolii paella. Ei, desteptii astia fierb orezul suficient de bine ca sa fie moale, dar in acelasi timp nu stiu cum dracu fac ca nu-l lasa sa se umfle prea tare. Si boabele raman intregi si independente nelipindu-se unele de altele. Am incercat sa-l prajesc in ulei in prealabil, dar nu mi-a iesit.

  199. Moș Pleksiglasu

  200. Moș Pleksiglasu

    Junghiul „s-a dat” cu Cosa Nostra.

    E asa cum prevazusem. Parca am si mentionat, sau nu. Mi se parea intangibil atat timp cat se rezuma la niste enunturi scurte care te lasau sa pe tine sa le intrpretezi, nelasandu-ti prea multe indicii care sa te oblige sa-l intelegi. Dupa ce a inceput sa scrie despre sarmale si placinte, a devenit mult prea la indemana. Banal. Ori s-a coborat printre muritori, facandu-se asemenea lor?

  201. andreea

    azi dimineaţă (pe la 10, adică) m-am dus buimacă la bucătărie şi am făcut orez cu lapte. nu s-a prins. 🙂 am stat cuminte lîngă el şi l-am tot amestecat. pe urmă am văzut discuţia şi mi-am amintit că citisem şi aseară despre orezurile voaste. ce ţi-e şi cu subconşientul ăsta…

    aşa zici, Moşule? hm… trădare, deci? de fapt, ai dreptate, cred.
    pe venerabilul Junghi l-am văzut intrând la cosa nostra, astăzi pe la unsprezece, când mă duceam pe feisbuc… Eu, am n-am să-ntâlnesc pe cineva, la unsprezece fix mă duc pe feisbuc…

  202. cătălin

    Da, daca am fi pretentiosi, am vrea ca orezul sa iasa intreg si sa se desfaca in boabe, chiar si dupa fierbere.

    De Nigeria stiam, ce sa spun, nici macar nu se cunoaste numarul victimelor, unii spun ca 2000, guvernul spune ca-s vreo 150. Cumva, lumea s-a obisnuit cu crimele din Nigeria, au intrat in cotidian. Si vor continua, guvernul e corupt, banii pentru armata sint furati (suna cunoscut, nu?), iar teroristii primesc fonduri suficiente.

    Mi-am facut ieri o pizza fara aluat. Din conopida. A iesit neasteptat de buna.
    http://low-carb-news.blogspot.ca/2014/06/creamy-cauliflower-cheddar-cheese-and.html

  203. Angela

    Iaca ce ni se mai bagă pe gât:
    Cea de-a treia zi de luni a anului, care, în 2015, cade pe 19 ianuarie, este cea mai deprimantă zi, spune psihologul britanic Cliff Arnall.

    Să nu vă prind că puneți botu’ și dați buzna la Catena după antidepresive!

  204. cătălin

    La mine depresia e direct corelata cu foamea. 🙂

    Cica si depresia e buna la ceva, ne obliga sa fim mai atenti la ce e in jurul nostru. Cindva, niste cercetatori de prin Australia parca, au facut un experiment: au pus pe rafturile unui magazin niste mici jucarii, ursuleti, masinute, de astea. Dupa ce au iesit din magazin, participantii au fost intrebati ce jucarii isi amintesc. Experimentul a fost repetat multe zile, si, cind au facut media, au vazut ca in zilele cu nori oamenii tin minte de trei ori mai multe jucarii decit in zilele senine.

  205. Moș Pleksiglasu

    Pentru mine acea zi, sigur va fi foarte deprimanta. Sper sa fie cea mai deprimanta, adica sa nu fie alta si mai si. Ar fi o veste buna. As putea aduce multe argumente care sa ilustreze amploarea deprimarii dar nu vreu sa le fac pe plac dusmanilor.

  206. Moș Pleksiglasu

    Eu nu mai cumpar de la Catena dupa ce am aflat ca-i a securistului Iulian Vlad, a neveste-si, ma rog…

  207. cătălin

    Cei care citesc pe aici nu-ti sint dusmani…

  208. Moș Pleksiglasu

    Stand si cascand gura la un display de pe peretele unei clinici, am vazut ca depresiile vor sa-ti comunice ceva. Ca atunci e cel mai bun moment sa te analizezi si sa vezi unde ti-s bubele. Apoi am mai vazut ca mitul celor 8 pahare de apa zilnice, e o gaselnita a celor care vand apa imbuteliata. Genial! m-am gandit. Si cu celelalte reclame pe care le promovau pe display, cum ramane? Sigur aia de la apele minerale n-au cotizat la clinica cu pricina.

  209. Angela

    Auzi, cică e bună depresia la ceva, că ne obligă să fim mai atenți la ce e în jurul nostru! Pe cine obligă? Poate pe apropiații depresivului, că pe el, bietul, chiar nu-l interesează deloc ce-i în jurul lui, decât în măsura în care asta îl nefericește. N-am eu studii de specialitate, ce-i drept, dar nici o părere prea bună despre psihologii de alnamahe n-am. Dar cea mai bună și mai veche prietenă a mea e depresivă de mulți ani, vreo 25 cel puțin, chiar cu două-tei tentative de doamne fereste! Așa că îs destul de în temă. Am învățat foarte bine ce NU trebuie să facă apropiații depresivului. În rest, Dumnezeu cu mila. Și farmaciștii cu antidepresivele.

  210. cătălin

    De multe ori buba nu-i la tine…

    Nu-i o gaselnita aia cu doi litri de apa, ba deloc. Si nu te obliga nimeni sa bei apa imbuteliata, uite, eu am baut toata viata apa de la robinet. Si de unde am mai apucat (riu, izvor). Filtrarea o facut-o stomacu’.

    Ei, Angela, aceia se refereau la o depresie usoara, cind omul e putin trist. Nu cind e foarte trist si nu-i mai pasa de nimic.

    Pentru depresie e tare bun un motan, o activitate, eventual yoga, un scop … Si, spun tot mai multi ca lipsa omega 3 ar adinci depresia.

  211. andreea

    AAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!
    tata are un şoricuţ, în masca chiuvetei de la bucătărieeeee!!!

  212. cătălin

    Ţi drăguuuuuuţ!

    Vezi, ti-am zis eu sa-ti iei pisica, dar las ca-i simpatic si un soricut. 🙂

  213. Moș Pleksiglasu

    Alinuta Stavropoleus is dead. Ziceti si voi daca Nora n-ar fi turnat la securitate daca ar fi trait pe vremea lui Ceasca. Pentru cine se mai indoia.

    Am sa incerc s-o resuscitez. Era singurul loc care confirma ca sunt prietenul lui Gelu Odagiu, usoara fie-i tarana!

  214. andreea

    acum au astupat găurile alea din perete, pe unde trec ţevile, dar de unde ştiu eu că şoricuţul nu e în casă?!
    eu cum dorm la noapte??!

  215. andreea

    pune şi tu o poză cu peisagii, cu inimi…

    nu se dau antidepresive fără reţetă.

  216. cătălin

    Nu stiu ce-i cu Alinuta aia si de ce ti-au inchis contul. De chestie insa, fb a devenit foarte agresiv ca trebuie sa fie persoane reale in spatele conturilor, nu neaparat nume reale.

    Andreea, daca il vezi, ii faci o poza? 😛 😛

  217. andreea

    nu cred că mai pot. nu mai am sîngele rece de acum 10 ani, cînd am prins unul, cu un castron şi l-am dus în faţa blocului şi l-am eliberat…

  218. Angela

    O, avem aici începători în ale șoricitului! Eu am prins în sezonul ăsta vreo trei, dar mai sunt. Au o atracție deosebită pentru măștile chiuvetelor, pe acolo își fac veacul și ai mei. Nu prea îmi mai pasă, am luat măsuri să nu se mai poată strecura în dulapul cu vase, că au comis – v-am mai zis – blasfemia de a se nevoi în castronul emailat pe care-l am de la soacră-mea și care e sacru. Au plătit scump. Andreea, va trebui să-l ucizi. Urât lucru, dar asta e.

  219. Angela

    Uite aici. Cumplit, barbar, înfiorător și eficient. Rapid, de nu-și dă seama bietul șoricel ce l-a găsit. După tot felul de studii aprofundate, m-am dedat la această cruzime. Bine, la început am plâns. Apoi..
    http://moldtek.ro/casa-si-gradina/852-capcana-soareci-sobolani.html

  220. Moș Pleksiglasu

    Am avut o groaza de timp contul Anais Burton cu o poza tot asa stilizata. Am fost prieten cu Ana Barton si cu toate prietenele si prietenii ei care m-au interesat. Cea mai haioasa dintre ele mi s-a parut una al carei nume nu mi-l mai amintesc acum, dar care sta tot la Londra, si care le-a luat in balon pe Ana, Petro si Lorena, zicandu-le ca mai usor cu adjectivul naintea subsantivului, ca doar nu-s englezoaice si ele. Si cel mai interesant mi s-a parut Mihai Baciu alias chetusia, care s-a lamurit si el cu chistolul pana la urma. Acum ori ca Ana da accept fara sa rumege, ori ca nu si-a batut capul. Intr-un tarziu m-am plictisit. Nu mai vedeam vreun sens in asta. Si am sters contul asa cum arunci un lucru inutil care-ti sta prin preajma.

  221. Moș Pleksiglasu

    Eu am fost eroul scolii in clasa a doua cand am prins un sorecut cu mana libera, tinandu-l de dupa ceafa. Ca daca nu-l tii bine, te musca.

  222. Angela

    Și după ce l-ai prins?…

  223. andreea

    poate totuşi nu e-n casă. poate apucase să iasă pe unde venise…
    acu, tata a mărturisit că a mai găsit unul, în găleata cu mop.

    ia, ce-ar fi să-mi fac un cont de feisbuc Coşu Nostru

  224. Angela

    Siiigur, voi prindeți șoriceii, îi hrăniți cu bunătăți, îi scărpinați pe burtici și le dați drumul în lumea veselă și liberă. Și acum tăceți mâlc, să mă simt eu vinovată, ca o nemernică șoricidă ce mă aflu. Of, v-aș fi văzut eu dacă erați invadați. Doisprezece am prins în două zile, jumate de duzină în bucătărie, jumate în cămară. Acum o să mă repudiați?

  225. andreea

    doisprezece…

  226. Moș Pleksiglasu

    Aha, mi-am adus aminte. Bianca Stupu. Nu stiu ce-i, da-i plina de literatura. Haioasa femeie!

  227. cătălin

    Nu tac, am fost la cumparaturi.

    Tot rideam pe drum imaginindu-mi-o pe Andreea aruncind un castron cu gura jos si strigind: „Ahahaha, te-am prins!!”

    N-as folosi niciodata asa capcana, Angela, sint la fel de eficiente cele tip cuscuta, care prind infractorul viu si nevatamat. Aaaa, stai ca pusese Radu o poza cu un model de capcana originala.

    Demult, cind mama n-avea pisici si mai prindea cite vreun soricut in cusca asa facea, ii punea mincare, il lasa sa pape bine, si dupa aia ii dadea drumul in fata blocului.

    Mosule: conturile inchise/sterse se pot reactiva. Ori iti faci altul. Ori, daca vrei, le trimiti o poza dupa buletin, si dupa aia nu te mai deranjeaza nimeni cu nimic.

  228. andreea

    exact aşa am zis şi am executat şi un fel de dans tematic săltăreţ, în jurul castronului.

  229. cătălin

    Incearca si acum un dans, poate intelege…

  230. cătălin

    Nu te intreb de unde stii ca nu se dau antidepresive fara reteta. 😦

    Iar apropo de crezul tau artistic, Andreea, eu zic ca scriitorii uneori inventeaza povesti si personaje pentru ca e dureros sa scrii despre tine. Cind atribui gindurile tale altora, parca e mai usor.

  231. junghiul

    Eu intru și la Cosa și pe Pistol, la Ana, la Bianca Stupu și la mulți alții.
    Chiar și la Alinutza S. intram , pe vremea când toți aruncau cu pietre după ea.
    Să aveți o duminică frumoasă!

  232. andreea

    da, a fost o duminică frumoasă!
    lupta continuă!

    familia, unită, a strîns rîndurile împotriva lor!
    pe cînd spălam vasele, ca o gospodină cumințică, am auzit un scrijelit insistent. cu inima strînsă, am deschis ușa de sub chiuvetă. era acolo! baricada din lemne căzuse! l-am privit, m-a privit. avea mustăți lungi și urechiușe roz. apoi m-am pus pe urlat! el a fugit, înspăimîntat. toți au alergat într-un suflet să mă salveze. acum, eu mă reculeg, în timp ce gaura va fi umplută, de data asta cu ciment, de către bărbați.

    nu ne vom lăsa!
    vă țin la curent.

  233. cătălin

    Sint chiar asa de mari gaurile?

  234. andreea

    maaaaaaaari…

  235. andreea

    păi, junghiule, și eu intru, cu contul Ciocolatei. că mi-s curioasă. 🙂
    dar rareori simt nevoia să mă manifest.
    șed și eu și privesc ca la teatru, vorba Glossei.

  236. cătălin

    Facebook e un teatru, se inseala amarnic cei care cred ca e comunicare, relationare, prietenie. Nu e nimic, e doar o parere. A fost proiectat pentru poze cu pisici, si pentru alea e, intr-adevar, foarte bun.

  237. junghiul

    No, foarte bine Andreea. Cine te condamnă?

  238. cătălin

    Junghiule, nu-ti cere nimeni explicatii, ce-ti veni?

  239. junghiul

    Nu-mi veni nimic.
    Nici eu nu am cerut cuiva explicații.

  240. cătălin

    Mosule, stiu ca te aratai ingrijorat pentru ziua de astazi, iti trimit un gind bun!

    Junghiule, ne-am dori sa te vedem mai des… Cindva, demult, pe un alt blog se adunau sute de comentarii intr-o zi. Si nu erau trollari fara sens. Asta e, s-a dus; unii au plecat, altii sint dupa alt fus orar si dorm ziua, altii nu mai gasesc timp.

    O zi senina tuturor!

  241. andreea

    iar am supărat junghiul…

  242. andreea

    e, nu…

  243. cătălin

    Poate ni se pare, o fi de la „blue Monday”, cea mai trista zi a anului cica.

  244. andreea

    aaa… de asta am colorat în albastru toți pereții ăștia…

  245. cătălin

    Pai hai sa ne binedispunem zic. Uite, eu ma tot uit de zor la poze cu mincare.

    Andreea, tu mai ai ursuletu’ de plus? Uite ca si altii au pastrat ursuletii din copilarie zeci de ani.

    http://marknixon.com/muchloved/1/caption

  246. andreea

    îmi par mai degrabă ieșiți dintr-o cameră de tortură.

  247. cătălin

    Categoric, dar nu poti sa nu te gindesti cit de mult i-au iubit oamenii aceia – acum cu copii la rindul lor – ca sa nu-i schimbe…

  248. andreea

    eh, iubirea…

  249. cătălin

    eh, mincarea…

  250. cătălin

    Un psiholog renumit spunea ca depresia e legata mult de individualism: ne credem centrul universului si, atunci cind faptele nu corespund telurilor noastre, ne intristam rau de tot. Numai ca eu nu-s individualist deloc.

    Mi-am adus aminte de ceva, m-am dus sa citesc. Cum ne-am gindit amindoi la acelasi lucru, la stergerea „n”-ului din titlu. 😦

    http://pistolulcubuline.ro/2012/06/12/suflet-casant/

  251. junghiul

    O zi proastă, ăsta-i adevărul!

  252. junghiul

    David are un ursuleț al lui.De ziua lui a primit de la prietena lui un cățel.
    Acum doarme și cu ursulețul și cu cățelul.

  253. junghiul

    Și cu noi , desigur!

  254. cătălin

    O zi proasta ca s-a terminat week-endul. 🙂

    Citi ani are David?

  255. Angela

    Dacă ziua asta e, oficial, Ziua Depresivului, Ziua Furiosului când o fi, să mă simt și eu în rândul lumii?

  256. andreea

    mîine e bine?

  257. Angela

    Bine. Să pot scoate flăcări pe nări ca balauru’, să pufăi și să dudui ca locomotiva cu aburi.

  258. andreea

    sînt depresii şi depresii.
    unele se fac pentru că doreşti ceva ce nu poţi avea, sau pentru că ai pierdut ceva scump, altele pentru că te simţi mic şi înconjurat de duşmani, altele pentru că ţi se pare că nimic nu merge bine în lume, sau pentru că te temi de ce poate să urmeze, sau toate la un loc sau cîte şi mai cîte…

    dar, bineînţeles, dacă te-ai putea reduce pe tine însuţi la un puncticel nesimnificativ şi lipsit de dorinţe, depresiile nu prea şi-ar mai găsi loc de crescut precum cozonacii.

    şi nici nu vreau să mai văd textele mele vechi. nu-mi mai plac.

  259. andreea

    au, Angela, ai grijă ca numa să dudui, să sudui şi să pufăi. 😦 mie mi se ridică şi mîna asupra subiectului cauzator de nervi. fie el om sau obiect.

  260. cătălin

    Multi inainte, Junghiule!

    Iaca eu n-am nici o amintire de cind eram mic. Nici un ursulet de plus, nimic.

    Ideea acelui psiholog era ca, daca individul e inconjurat de alti oameni, atunci nu mai apar depresiile. Sau asa cred.

    Andreea, vezi sa nu enerveze un arici. 🙂 Iar de texte, ca nu ti-or placea tie, asta e, dar mie imi plac mult.

  261. Angela

    Nu dau, nu dau! Nu de alta, dar n-am acces la subiectul cauzator de nervi, de data asta. Că i-aș rupe o falcă. De fapt, nici n-am nevoie de o zi specială, că mereu găsesc motive de împroșcat cu foc și pucioasă.

    Și mie-mi plac mult-mult textele Andreei.

  262. cătălin

    Daca ne-am gindi odata cit de mult timp din viata ni-l petrecem suparati, ne-ar apuca groaza. Sau depresia, ca tot vorbeam de ea mai devreme.

  263. Angela

    Ei, na! Că nu petrecem supărați mai mult timp decât petrecem dormind, stând la coadă, pe budă, la cratiță, în trafic etc. De ce să ne apuce groaza?

  264. cătălin

    Pentru ca, spre deosebire de dormit, stat la coada sau la cratita, supararea e o alegere. Mie imi pare rau ca m-am certat de atitea ori cu cei dragi. 😦

  265. Angela

    Supărarea e o alegere, zici tu? Hmmm. Tre’ să cuget. Că nu cred că-i așa.

  266. Angela

    Gata, am cugetat. Nu-i așa.

  267. cătălin

    Ba e, ca viata ii scurta. Ca ne vine foarte greu de facut alegerea aceea, ei, asta-i altceva.

  268. astea-s sofisme. 🙂
    dacă mi se întunecă peisajul în faţa ochilor, cum să nu mă supăr?!
    mă supăr şi gata.
    da-mi trece repede. 🙂

  269. andreea

    chiar că e scurtă…
    tot timpul mă gîndesc. doar 70 de ani, să zicem. la 80, eşti norocos de-a dreptul. şi ştiţi cum se duce un an, nu? vjjjj… un an. vjjjjjj… încă un an. şi-s doar 70. nu 7000, nu 700.
    70.

  270. cătălin

    Sofico! 🙂

    Eu, de cele mai multe ori, sint suparat pe mine. Dar, ma intreb, daca as trai cu adevarat, ca aia de merg cu costume cu aripi, sa zicem, mi-as permite sa ma gindesc si la altceva decit la prezent? Nu!

  271. Angela

    Ce alegere, omule? Păi dacă ai de ales dacă să te superi sau nu, atunci chestia asta ar trebui să funcționeze și la bucurie. Adică stau eu și cumpănesc: să mă bucur, să nu mă bucur. Ce bucurie îi aia? Și bucuria, și supărarea te năpădesc. Tu doar le trăiești.

  272. cătălin

    Ba e alegere cam peste tot. Uite, daca cineva imi spune ceva frumos, pot sa ma bucur, eventual impreuna cu el, sau pot foarte usor sa cred ca e prefacut, ca minte, sau ca oricum nu schimba celelalte lucruri care ma apasa.

  273. Angela

    Vedeți? Ăsta e cusurul vostru. Că vă tooot gândiți la chestii negândibile. Așa se irosește timpul.

  274. cătălin

    Pai, Angela, totul e in mintea noastra. Fericirea sau nefericirea sint de fapt atitudini.

    Depinde cum ajungi la 80, uneori poti fi ghinionist.

    Am doua rude, 85 si 87 de ani. Singuri, fara copii, fara nimic de facut, se tiriie de pe un pat pe altul si … asteapta moartea. Chiar o asteapta.

  275. Angela

    Păi s-o aștepte, ce treabă au? Vine ea.
    Atitudini, pe dracu. Îs răspunsul tău la ce ți se întâmplă. Dacă te îndrăgostești ca nebunu, simți ceva. Dacă te părăsește iubirea cea mare, simți altceva. Că vrei, că nu vrei. Una simți când câștigi la loto, alta când îți arde casa. Bucurie, durere. Ce alegerea naibii mai încape aici?

  276. Angela

    Cred că nu-i cinstit ce fac. Îmi dau seama că-s în altă etapă. Puțin îmi pasă cât am trăit și cât mai am, adică nu stau să număr ani, nici înainte, nici înapoi. Am avut o droaie de bucurii și o droaie de supărări, am fost în al nouălea cer și am fost la pământ. Puzzle-ul ăsta îs eu și dacă închid ochii, mi le pot oricând readuce pe alea bune, că ce-am trăit, acolo e, în cutiuță și dacă nu mă pălește Alzheimerul, acolo au să și rămână și au să iasă la iveală când am eu chef. Dar n-a fost întotdeauna așa. Acum îmi ajunge cutiuța cu relicve și e ok. Dar voi mai aveți cale lungă până acolo. Nu mai vorbesc aiurea, gata.

  277. cătălin

    Da, sigur ca simti ceva cind fluturii iti napadesc stomacul.

    Ca tot ai adus exemplul cu loto, spun unii ca, dupa minim trei luni de la orice tragedie sau de la orice bucurie, oamenii se simt la fel. Cu alte cuvinte, fericirile si necazurile trec. Or conta alea care dureaza, o dragoste pe care o porti toata viata. Altfel spus, oamenii. Te bucuri cind ii cistigi, plingi cind ii pierzi. Restul … cacamaca.

    Angela, cum sa-ti faci probleme ca vorbesti aiurea? Aici zic ca putem vorbi cam orice, ne stim de ceva vreme.

  278. junghiul

    Gata cu depresia, bine?

  279. andreea

    bine.
    azi e ziua furiei.

  280. Angela

    Da, da, la mulți ani, furie!
    Furia îi bună în relația cu exteriorul omului. Că distruge sau construiește, da’ măcar face ceva cu el. Și eliberează interiorul. Pe când aialaltă, adică depresia, pfui! Mortifică interiorul și face exteriorul inutil. Sau mai rău. Cel mai cretin entuziasm e de mii de ori mai bun decât cea mai distinsă apatie. De ziua furiei, i-aș crăpa capul depresiei. Huo depresia!! Muie!

  281. andreea

    vai de mine.
    mi-am și imaginat scena de sex violent dintre furia sadică și depresia masochistă.

    de pildă:

    madam furia: https://www.youtube.com/watch?v=HPkTGm4RtVM
    și madam depresia: https://www.youtube.com/watch?v=bIIL5p7_WKk

  282. Angela

    Păi da. Dar după? Furia, relaxată și satisfăcută, fumează o țigară. În timp ce depresia pică-n depresie post coitum.

  283. andreea

    SB: Credeți că viitorul sună rău?

    Viitorul a început să sune sumbru. Nu-mi place să vorbesc despre asta pentru că, în general, bătrânii au tendința, de când lumea, să spună că viitorul este mai rău și că anunță lucruri mult mai rele decât trecutul care a fost prezentul lor. Nu vreau să cad în acest păcat. Sunt absolut convinsă că viitorul aduce și lucruri extraordinare. Iată, speranța de viață la naștere a crescut enorm și nu numai în Germania oamenii au început să treacă de 80 de ani și ajung foarte mulți și la 100, ci văd și în România treaba asta, deși se tot anunță că la noi a scăzut. Dar eu văd vecinele mele, femei din blocul meu, unele analfabete sau venite de la țară, care trăiesc și ele 90 de ani cu toate condițiile noastre proaste de trai.

    Asta una la mână, iar pe urmă: câte nu se pot rezolva cu tehnologia? Gândește-te cum se murea acum 20 de ani de cancer și cât de mult se vindecă acum această boală, nu credeam că e posibil așa ceva. Eu am o grămadă de prieteni care s-au operat acum zece ani și încă o duc bine în continuare. Singurul lucru pe care îl urăsc, n-am să-l iubesc niciodată și cred că ne face realmente rău și intră cu bocancii în intimitatea noastră, este internetul. Facebook-ul, cel puțin, mă oripilează total. Cum să-ți faci pe Facebook 1000 de prieteni?

    SB: Aceia nu-s prieteni. Sunt niște măști.

    N.I.: Da, dar la ce-ți trebuie, când creierul tău și inima ta sunt prietenii tăi cei mai buni? Singurătatea este creatoare, la fel și suferința. De ce trebuie să discutăm tot timpul, cum discut eu acum cu tine? Ia imaginează-ți cum ar fi ca această discuție să fie interminabilă? Tot timpul oamenii sunt în discuții pe Facebook cu acești 1000 de prieteni.

    SB: Ați spus că singurătatea și suferința sunt creatoare. Dar se poate naște literatură bună dintr-o bucurie imensă, dintr-o fericire fără margini?

    N.I.: Fără îndoială, dar se naște mai mult când ai pierdut-o. Atunci realizezi ce fericire mare a fost, când o ai ți se pare normală.

    pfiii… tare e pe inima me această doamnă. de aici: http://semnebune.ro/2014/interviu-cu-nora-iuga-creierul-tau-si-inima-ta-sunt-prietenii-tai-cei-mai-buni/#axzz3GrCYyWZz

  284. cătălin

    Da, si eu zic ca furia e buna, are rolul ei.

    Imi place aia cu 1000 de prieteni pe fb. 🙂 Am citit tot interviul, tare simpatica babuta!

    Am luat bucățile de uger, le-am amestecat cu sosul și a ieșit o mâncare atât de rafinată că nici nu pot să-ți spun! N-am s-o uit în viața mea, am fost foarte fericiți! Eu știu să mă bucur de toate nimicurile. A fost bine, a fost minunat!

    Iar miine e ziua imbratisarilor: http://en.wikipedia.org/wiki/National_Hug_Day

  285. andreea

    ha! de cînd îi așteptam părerea…
    http://www.contributors.ro/cultura/un-papa-care-da-cu-pumnul/

    Astăzi, gradul de civilizație al unei societăți se măsoară exact după succesul pe care ea îl obține în educarea rezistenței la provocare a fiecărui membru al societății. Un individ e cu atât mai civilizat cu cât reușește să-și inhibe mai eficace riposta agresivă. În franceză există o expresie, se faire violence, „a te constrânge”, a-ți ține în frâu pornirile și emoțiile, a te abține, a te înfrâna, a te violenta pe tine, pentru a nu întoarce violența în afară.


    Dacă ar fi „normal” ca replica la insultă să vină prin pumn, atunci aș fi îndreptățit să-mi imaginez principalele artere de circulație ale Bucureștiului pline de oameni umblând în patru labe și cu ochii umflați.

  286. cătălin

    Eu zic ca, daca preotii ortodocsi ar avea atita influenta asupra credinciosilor precum imamii musulmani, am avea si teroristi crestini.

    M-a cam indispus papa-boxeru’. 😦 Sper insa ca a vrut sa faca o gluma si nu i-a iesit.

  287. andreea

    prin comentarii s-au tot certat, unii susținînd că papa a zis ”se poate aștepta sa primească un pumn” și nu ”trebuie să se aștepte să primească un pumn” . dar asta e doar o nuanță, care nu schimbă esențialul.

  288. andreea

    ei, iote, știam eu că nu e bine să umbli prin vecini, cu tămîiatul de tip manelist. tz, tz, tz…

  289. cătălin

    Cit de trista sa fie viata daca singurul lucru pe care-l faci e sa stai toata ziua cu ochii in slimstat. 😦

    Da, si eu zic ca e o nuanta, papa a vorbit (si a gindit) aiurea.

  290. andreea

    nu prea înţeleg nici eu de ce cauţi stările acelea duse şi apuse. parcă ai umbla după tristeţe cu lumînarea, pentru că nu cred că te înveseleşte recitirea acelor texte şi comentarii. eu, de pildă, nu simt nici o dorinţă să le recitesc. doar dacă aş căuta ceva anume. m-am plimbat şi pe pandoras într-o zi, dar nu m-a bucurat excursia. habar n-am de ce.
    dar te iau aşa cum eşti. aşa eşti tu. altfel. nu cred că faci nimănui nici un rău, scotocind pe acolo. e foarte aiurea să fii pus la zid pentru asta.

  291. Angela

    Nu mi se pare că papa a vorbit aiurea. Ce, nu-i adevărat că te poți aștepta la un pumn în nas? Chiar ne place să credem că ne-am civilizat până-ntr-atât în 2000 și ceva de ani, încât întorsul obrazului celuilalt să devină a doua natură a noastră? Poate, pentru câțiva admirabili aleși. Dintre ceilalți, unii nu dau pumni în nas că-s educați, alții de frica pedepsei, alții că se tem. fiindcă adversarul e mai puternic. Și tot rămân destui care să dea cu pumnul. Și-apoi, dacă civilizația a avut nevoie să instituie „violența legitimă” – fie vorba, asta sună ca dracu – n-a făcut decât să delege pe cineva s-o aplice. Dar ea tot există. Și tot răbufnește.

  292. Angela

    Cine, ce, care tămâiat manelist, ce slimstat și ce pus la zid? Eu iar nu știu nimic, mie nu-mi spune nimeni nimic..E cam ce pot să-mi închipui? Aha.

  293. junghiul

    …Li aspeta un pugno…
    Așa a zis papa. Adică „își merită un pumn”, se poate aștepta la un pumn.
    Traducerea din subtritare nu era corectă.
    Nu am citit tot articolul . Urmează…

  294. andreea

    Abbiamo l’obbligo di parlare apertamente. Avere questa libertà, ma senza offendere. E vero che non si può reagire violentemente, ma se il dottor Gasbarri, che è un amico, dice una parolaccia contro la mia mamma, lo aspetta un pugno! Ma è normale! Non si può provocare. Non si può insultare la fede degli altri. Non si può prendere in giro la fede…

  295. cătălin

    Andreea, eu pe desktop la laptop am poza unui motan care-i mort de sapte ani… Apoi, nu stiu daca scopul meu e inveselirea, daca ar fi as gasi site-uri de bancuri, sau altceva. Si, ti-am mai zis, ai scris frumos ce ai scris, imi place uneori sa imi amintesc. Asta nu-i de azi, de ieri, am recitit de multe ori articole din urma. N-am mintit deloc cind am spus, acum un an, ca am amintiri acolo si ca tin la ele.

    Angela: nu s-a intimplat nimic, m-am dus sa citesc un articol al Andreei de pe pistol, si Nora s-a apucat sa latre. De plictiseala banuiesc. Eu nici macar n-am deschis gura. Slimstat e programul ala in care sta ea cu ochii toata ziua sa vada cine a mai ajuns pe blogul ei si ce a citit.

    Nu, Angela, un papa nu are voie sa se exprime asa; cum ramine atunci cu iertarea aproapelui? E doar o vorba scrisa intr-o carte veche, demodata, pe care n-o mai ia nimeni in seama?

  296. junghiul

    Oricum , papa e un „pazzo furioso”. Simpatic!

  297. cătălin

    A, Andreea, iar uneori ma duc pentru muzica, multi oameni puneau melodii frumoase acolo…

  298. junghiul

    Îhî! Lo nu li

  299. andreea

    simpatic rău.

    pe mine, puteţi să mă tăiaţi, o să mor şi n-o să pot să pricep de ce n-am voie să fac mişto de religia altuia. sau de a mea personală. asta e!

    aveţi aici tot interviul:

    http://www.corriere.it/esteri/15_gennaio_15/intervista-papa-bergoglio-filippine-sri-lanka-624f6434-9cab-11e4-8bf6-694fc7ea2d25.shtml

  300. cătălin

    Ba poti, nu e interzis nimic. Atentatele pe care le vedem sint o lupta pentru putere, sint multi care cistiga de pe urma lor. Religia e doar un pretext.

    Fostul meu coleg musulman imi spunea ca el nu e deranjat deloc de caricaturi cu Mahomed si alte de astea; si, daca n-ar fi ajuns pe prima pagina a ziarelor, nici n-ar fi aflat de ele. Ca nu e treaba lui ce fac altii si nici nu are timp de pierdut sa-i indrepte pe altii cind are atitea de indreptat la el.

  301. andreea

    ia, să rîdem puţin:

  302. cătălin

    De s-ar putea preface apa in vin, ar fi plina lumea de credinciosi. 🙂

  303. Angela

    Andreea, poți să faci mișto de ce vrei, dacă-ți asumi nește riscuri. Așa-i făcută lumea. Ia încearcă tu să te duci la cuvioasa Parascheva, în toiul sesiunii de pupat, și apucă-te să faci mișto de asta. Îs convinsă că s-or găsi niște băbuțe pravoslavnice și alți drept-credincioși să sară la tine și să te smotrocească.

  304. cătălin

    Dacă am înțeles eu bine, normalitatea creștinismului este tocmai această anormalitate care intră în lume pe poarta unei uriașe mizericordii: credința că până și în ultimul criminal palpită flacăra uitată, sau încă neaprinsă, a umanității sale. Că în oricare dintre noi există, chiar dacă atrofiată, dar aptă să renască, capacitatea de a-l recunoaște în cele din urmă pe celălalt ca seamăn. Și că, în consecință, lovindu-l, te lovești pe tine și, deopotrivă, chipul lui Dumnezeu în oglinda căruia am fost creați.

    Nu mai am ce adauga, zau … pentru mine papa a facut o nefacuta. Da, stiu, oamenii dau cu pumnul pentru ca sint oameni, dar el se presupune ca ar fi dincolo de cele lumesti.

    Cu raspunsul la insulta se justifica orice: eu dau un pumn pentru insulta, celalalt da un pumn pentru pumn, si tot asa.

  305. Angela

    O, nuuu, papa nu e dincolo de cele lumești. Liiceanu este.

  306. cătălin

    Nici un om nu e dincolo de cele lumesti, dar ne asteptam sa se comporte adecvat functiei pe care o are.

    E o intreaga discutie aici ce e insulta. Poate ca eu sint insultat ca femeile nu umbla goale pe strada, si pot justifica asta cu nu stiu ce religie, care spune ca hainele sint o blasfemie. Si lucrurile sint in regula, atit timp cit eu imi vintur doctrina asta ori in privat, ori la mine in jungla.

    Apropo, am cautat odata niste caricaturi Charlie Hebdo: la multe din ele ma uit ca mîţa-n calendar. Am inteles ca, pentru a le descifra sensul, cititorul trebuie sa fie foarte familiar cu scena publica franceza, desenele nu sint adresate oricui.

  307. andreea

    ştiu, Angela. dar multe activităţi presupun riscuri.

  308. andreea

    de pildă, tăiatul cartofilor. tocmai mi-am tăiat frumuseţe de buric de la degetul mare.
    sau dialogurile cu Sabina. pînă nu ajungem să urlăm una la alta, nu ne simţim bine.
    sau împrietenirile pe net. se pot întîmpla lucruri foarte ciudate.

  309. cătălin

    Si eu is taiat acum la degetul mare de la mina dreapta, dar nu mai stiu unde si cind s-a intimplat.

    Asa voce are Sabina? 🙂

  310. cătălin

    Nu sint de acord cu alt lucru spus de Liiceanu:

    Lăsând orice ironie deoparte, putem afirma că drama actuală a omenirii provine din amestecul, prin imigrare necontrolată, unor societăți aflate pe trepte cu grade diferite de pacificare internă.

    Dementul de Breivik, care a impuscat vreo 80 de copii acum citiva ani in Norvegia nu era emigrant. Din contra, latra din toate puterile impotriva „arabizarii” si a feminismului. Teroristii de la Paris erau francezi, nascuti si crescuti in Franta. Unul dintre ei avea nume crestin. Si, oricum, Franta a avut dintotdeauna o minoritate etnica araba destul de numeroasa. Nu e chiar atit de simplu, spunem „imigrare necontrolata” si am gasit cauza.

    Nu stiu ce s-ar fi putut face pentru a preveni atacul de la Charlie, nu stiu care au fost cauzele lui reale (dincolo de fatada cu aia trei cretini). Cred ca vina e impartita intre o societate care a marginalizat segmente majore de populatie si servicii de informatii ineficiente. Sau inexistente, ca sa fiu exact.

  311. junghiul

    Mi se pare că sunt (cel puțin) două probleme distincte.
    Și cred că avea dreptate omul. Of, n-am vreme să scriu, s-a făcut verde!

  312. Angela

    Ba, eu, care nu-l (mai) iubesc pe Liiceanu, îs de acord fix cu acel lucru spus de el, ăla cu imigrația necontrolată. Dementul de Breivik s-a manifestat chiar în raport cu și din cauza ei. Fiindcă de fiecare parte există smintiți și exaltați și ei reacționează, fiecare la ce crede că-i insuportabil pentru el.

  313. junghiul

    Să vă drăgăliți , azi!

  314. andreea

    ia vezi, că iar e verde!

  315. andreea

    io nu mai știu pe cine iubesc. îmi plăceau amîndoi, și Pleșu și Liiceanu, îl încadrasem pe fiecare în cutiuța lui, apoi am observat cum încep să evadeze din cutiuțele respective. deh, ființe complexe și transformabile. dar tot țin la ei, ca la niște bunici inepuizabili, mai mult sau mai puțin simpatici.

  316. Angela

    Eu pe Pleșu îl iubesc în continuare. Pe Liiceanu, nu. Deși, când are dreptate, are. Dar nu-i musai să-l iubesc pentru asta.

    Ce să ne drăgălim, de asta ne arde? Adică, no, unora le arde, fericiții!
    Mie nu prea, că:
    – pe tata îl doare groaznic un picior (probleme mai vechi, reactivate și probabil agravate), drept care nu rea doarme noaptea și, în consecință, nici eu
    – ex-ul e în spital, cu o bucată din laba piciorului amputată și intoxicat la greu cu medicamente, exasperat și țâfnos și plin de grețuri în așteptarea vindecării și a următoarei operații – oarece bypass întru salvarea restului piciorului
    – nevasta ex-ului a pățit ceva la spate, de nu se mai poate mișca din pat
    – fiica nevestei ex-ului a căzut pe scări cu bebelușul de vreo 7 luni în brațe și în efortul disperat de a proteja copilul și-a rupt niște coaste
    – buna și vechea și draga mea prietenă din Caransebeș a fost lovită de o mașină pe trecerea de pietoni, azi a ieșit din spital și o dor toate celea.
    – eu îs bine. Aș putea strânge în brațe universul, până ar crăpa.

  317. andreea

    aoleeeeu… 😦

  318. Angela

    Nu, nu și nu. Nu știu, nu pot și nu vreau să fac sarmale. I-am promis lui tata că fac, dar nu-s în stare de asemenea chestii complicate. Diabolice. Distrugătoare. Am mai avut o tentativă, prin 1989 și s-a lăsat cu plâns, cu nervi, cu varză trântită și izbită și cu umplutura răvășită. Ce m-o fi apucat acum? Și cum ies din situația asta?

  319. andreea

    pentru fabricarea sarmalelor eu am fost întotdeauna sărman ajutor necalificat. și nici nu țin minte etapele, pentru că mă gîndesc la alte bazaconii în timpul procesului. dar pot sau întreb. sau, uite, asta seamănă cu amintirile mele:

    http://retete.unica.ro/recipes/sarmale-in-foi-de-varza-murata/

    dar, oooof, cît de bine te înțeleg că n-ai chef…

  320. Angela

    Teoria o știu eu. Problema e cu împachetatul lor. Că frunzele nu-s la fel. Și dacă apăs la un capăt, să le închid, iese umplutura pe ălălalt. Sau se desfac. Și au să iasă de dimensiuni diferite. Ale mamei erau toate la fel, de parcă le măsura cu șublerul. Of, îs un jalnic epigon al mamei. Și nici n-am cine știe ce abnegație. O fi cumva, că nu cedez. Vă țin la curent. Dacă nu mai apar, înseamnă că mi-am luat câmpii și m-am pustnicit.

  321. cătălin

    Of, Angela, ce lista… 😦

    Eu am facut sarmale de multe ori, dar nu mi-am facut probleme ca nu ies de aceeasi marime. Important e sa fie bune la gust.

  322. andreea

    eu special le făceam diferite ca mărime. sărmăloi pentru bărbățoi și sărmăluțe pentru fătuțe.

  323. Angela

    Am biruit. Tata zice că-s perfecte sarmalele mele. Și n-a zis nici „..degeaba, cum făcea maică-ta nu face nimeni”, vorbă invariabilă când ne mai cadorisea cineva cu sarmale. Am să trăiesc în veci din gloria de azi, că nu prea cred că voi repeta degrabă calvarul împachetării.

  324. junghiul

    Când ți-i bine te poți dispensa de el, când ți-i greu drăgălitul e aproape indispensabil.
    Să înfășori sarmalele, făcîndu-le un pic mai mari decât degetul , ține tot de drăgălit. Te gândești că pe fiecare sarma o așteaptă o îmbucătură…
    E ca și cum ai număra și gestiona cu grijă toate îmbucăturile ce vor să vină.
    Hai că am luat-o razna!

  325. andreea

    tu, junghiule, ești un artist…

  326. Angela

    Mare artist. Dar problema mea nu ține de drăgălitul viitorului bol alimentar. Am și eu niște..atitudini față de materia primă a produsului culinar finit, însă de altă natură. Cum ar fi că-mi cer iertare de la porc când bat șnițele, de la găină când sparg ouă. Și dacă un bob de mazăre îmi scapă pe jos, mă aplec și-l recuperez. Nu din calicie, ci pentru că mi se pare nedrept să sfârșească în gunoi și nu alături de celelalte boabe, întru împlinirea rostului pentru care au fost crescute (și sacrificate. Ce-i drept, sfântului suc gastric, dar asta-i altceva..).

  327. Angela

    Iar chestiunea împachetatului sarmalelor se leagă de un – ușor, sper – sindrom maniacal în legătură cu preparatele de tip multiplu, cum ar fi cornulețe, fursecuri, chiftele, clătite, brioșe și altele de felul ăsta, inclusiv, desigur, sarmalele. Și anume, că ele trebuie să fie toate la fel ca formă și dimensiune, orice abatere provocându-mi suferințe de ordin estetic și chiar subminându-mi selfăstimu.

  328. andreea

    uof. eu n-am probleme așa de… psiho-afective cînd vine vorba de gătit.

  329. andreea

    de fapt, cred devin foarte afectuoasă atunci cînd gătește altcineva în locul meu.

  330. Angela

    Păi n-ai, că ție îți ies așa de la sine, eu trebuie să mă chinui. Și mai am și traume din copilărie, că, nemanifestând eu nici un interes pentru treburile gospodărești, am fost categorisită, clasificată, pecetluită de timpuriu ca leneșă și neîndemânatică. Am recuperat apoi totul, cusut, tricotat, gătit, desfundat chiuvete, schimbat becuri, spălat, călcat, reparat chestii. Degeaba, acum nimeni nu mă proslăvește pentru asta, că li se pare normal. Da’ eu? Da’ sechelele mele? O să mor cu ele, of of of.

  331. andreea

    îmi iese un drac…

  332. cătălin

    De unde ideea asta ca sarmalele trebuie sa iasa toate la fel? Acum o aud pentru prima data.

    Iote ce stire frumoasa: judecator CCR invitat la DNA. Pentru un schimb de experienta banuiesc.

  333. Angela

    Sarmalele, chiftelele, bezelele, tot. Așa-i modelul meu mental. Și presupun că dacă o sarma e cât un degetar, iar alta e cât o baniță, nu fierb la fel. Și nici nu arată frumos pe platou sau în farfurie.
    Cel mai plauzibil e că este o țicneală proprie. Alături de un pui de claustrofobie și unul de chitinofobie (când e sub formă de lăcustă). Și de mucilaginosofobie. Nemanifestându-se exagerat, aceste țicneli sunt destul de tolerabile, sper.

  334. andreea

    în sala de fitness de lîngă biroul meu au adus şi un sac de box. pentru furie, bănuiesc. şi o masă de ping pong. deja se fac înscrieri pentru campionat. de la noi, s-a înscris şoferul care-l citeşte pe Dan Puric. azi, toată ziulica am făcut o listă cu necesarul de obiecte biroticeşti. cîte bucăţi, preţuri, tot dichisul. am văzut că există nişte maşinării care toacă documente şi le transformă în confetti. scumpe. tocător de informaţii. vreau şi eu un tocător în capul meu, care să şteargă amintirile de care nu mai am chef.

  335. Angela

    Nu-i bun tocătorul de amintiri. Ce te faci dacă arunci una în el și după o vreme te apucă dorul de ea? Că n-o mai scoți nici cu Tanakan. Lasă-le acolo, cu vremea, toate devin duioase.

  336. cătălin

    Eu m-as simti sarac faca amintiri, fie ele si mai putin placute. Si tu la fel, Andreea, crezi ca ne mai poti pacali?

    E bun sacul de box. De exemplu, pentru ziua de salariu. Poti sa lipesti si poza sefului pe el, plus ca se mai gasesc ocazii.

    Din cite stiu eu sarmalele se fierb in mod traditional o noapte in soba, la foc mic, nu cred ca mai are importanta marimea.

  337. Angela

    Bine, bine, n-are importanță, lasă să fie cum or ieși. Cu amintirile e totuși ceva-ceva. Nu cu alea clare, ci cu balastul ăla care mi se tot arată mie în vis, idioțenia aia cu făcut de bagaje. Săptămâna trecută iar m-a bântuit, se făcea că s-a terminat vacanța și trebuie să plec de la mare (mare, altă obsesie), să eliberez camera, să împachetez. Și nu se mai terminau boarfele, erau până și niște platouri mari de porțelan, vreo două ghivece uriașe cu flori ca niște copaci, înalte și uscate, plus niște borcane imense cu murături și încă multe alte chestii inutile și vechi. Și eram îngrozită că n-am unde să le pun, cum să le transport. Și cel mai nasol a fost că mi-am dat seama că trebuie să plec și marea nici măcar n-am văzut-o. No, asta să-mi descâlcească onirologul, îs curioasă ce înseamnă tot balastul ăsta îngrozitor. Că ceva nu-i în regulă și se cam repetă. Ce dracu car cu mine și mă încurcă și nu pot să scap? Că dacă aș scăpa, n-aș mai visa idioțenia asta mereu și mereu.

  338. Angela

    Poate că Moșu ar ști să-mi zică, el are fler pentru răul din noi, dar nu mai vine, ce-o fi cu el? Sper că e bine, că se cam plângea de sănătate.

  339. Moș Pleksiglasu

    Multumesc la toti care s-au gandit si la mine, dorind sa-mi fie bine.
    Eu cand am cosmaruri, e de rau, invariabil. De aia ma bucur ca acum nu am vedenii suparatoare in somn. Sunt bine. Dar sunt tot rau. Am ajuns inapoi in indo-alger-pakistania-tigano-romano-polonia.

  340. cătălin

    Ma bucur ca esti bine, Mosule.

    Legat de linkul ala, e o sperietoare aiurea. Uite, cel putin in Germania, majoritatea imigrantilor sint din Polonia si alte tari europene: http://www.dw.de/comentariu-islamizare-prin-catolici/a-18208890 Am mai spus-o, exact asa cum acum se arunca vina pe musulmani, asa se arunca in anii 1930 pe evrei in Germania – evreii erau vazuti drept sursa tuturor relelor. Exagerarea fricii e cea mai buna arma pentru a obtine puterea.

    Faptul ca un criminal face un an si jumatate de puscarie pentru terorism, este eliberat si lasat sa zburde prin Yemen, Siria, si inapoi in Franta fara sa fie supravegheat nu are nici o legatura cu religia in numele careia a comis atentatul. E un esec al politiei franceze.

  341. andreea

    io-s mai degrabă spre părerea Moșului, dar nu prea mai am chef de combătut.
    la articolul lui Liiceanu e un comentariu care m-a impresionat. aici:

    http://www.contributors.ro/cultura/un-papa-care-da-cu-pumnul/#comment-225718

    un fragment (comentatoarea e din Marea Britanie):

    Eram la o masă pe terasa unui restaurant. Un cuplu de musulmani vine și se așează la o altă masă. Ea – cu văl complet, nu i se vedeau decât ochii. Comandă cina și noi așteptăm, curioși în sinea noastră, să vedem cum va mânca ea, facem discret pronosticuri: își va scoate vălul de pe cap? nu îl va scoate și atunci va ridica vălul de fiecare dată când va duce furculița spre gură? sau poate că o să vâre furculița pe sub văl cumva, fără să-și descopere gura și fără să păteze vălul sau să scape mâncarea în poală? Vin băuturile, dar nu bea decât el, un pahar de apă. Conversație nu fac fiindcă e clar că el n-ar auzi ce spune ea, pe sub văluri. După o vreme vine și mâncarea la masa lor – momentul adevărului. Spre stupefacția noastră, doar el mănâncă. Ea nu. Nu poate nici măcar să bea apă în public. Privește mută drept înainte, în gol – în golul de dinaintea ei.

    nu vreau să asist vreodată, în București, în România, la spectacole de genul ăsta. și calului, dacă te duci la cîrciumă cu el, îi dai o găleată cu apă și niște paie, acolo. știu că nu-s toți așa, dar, repet, nu vreau să văd felul ăsta de atitudine în orașul meu.

  342. Angela

    Nici eu. Și iarăși mă-ntorc și zic. Cum facem să nu ajungem să vedem? Adică nu cum facem noi, că n-avem ce și cum. Ce acceptăm să se facă, fără să așteptăm câteva sute de ani?

  343. Angela

    Că oameni suntem cu toții, dar nu-i destul, că dihotomia-i săritoare în ochi. „Ei” vor să fim ca ei, și ne omoară pentru asta. „Noi” nu vrem să fim ca ei. Ce facem „noi”?

  344. andreea

    n-ai ce să faci. doar să spui ce crezi, cum încerc și eu să fac. las’ că vine Cătălin și ne pune la colț.
    io nu vreau să supăr pe nimeni, dar am așa, un fix, că o relație sănătoasă între bărbat și femeie șade la baza civilizației. nu că ce trăim noi acum e perfecțiunea întruchipată, mai e de lucru, dar așa cum e ilustrată în scena de le restaurant, îmi pare boală generalizată. nu mă interesează neapărat religiile, puterea, caftingul și bănetul. eu privesc din acel punct de vedere. și e putred.

  345. Angela

    Da, da, vine și îl pun eu la colț. Asemănarea cu evreii din anii 30 e cam forțată. Orișicât, dacă buna și bătrâna noastră civilizație n-o lasă mai moale cu corectitudinea politică și cu toleranța, se duce pe copcă. Pe de altă parte, dacă o face, iaca deschisă cutia cu abuzuri, dracu știe cu ce ne pricopsim. Or ști Dumnezeu și Allah ce fac. Ori nu?

  346. Angela

    Prima zi de scoala in Franta. Invatatoarea striga catalogul.
    – Mustafa Al Ekhzeri?
    – Prezent!
    – Ahmed El Cabul?
    – Prezent!
    – Kadar Sel Ohlmi?
    – Prezent!
    – Mohammed Endahrha?
    – Prezent!
    – Chanhira Amarttayaku?
    – Prezent!
    – Al Ain ben Oit?
    Nu raspunde nimeni.
    – Al Ain ben Oit!
    In clasa liniste totala.
    – Pentru ultima data: Al Ain ben Oit!
    Un copil raspunde timid:
    – Doamna, cred ca e vorba de mine, numai ca se pronunta Alain Benoit.

  347. cătălin

    Da, nimeni nu ar vrea sa vada femei tratate mai rau decit caii, iar ele sa mai si fie mindre de asta. Dar, pina la urma, e greu sa interzici astfel de comportamente, atit timp cit ei nu deranjeaza pe nimeni zic eu ca pot sa faca ce vor. Chiar daca noua nu ne convine. Ca, dupa aceea, daca vine cineva – statul sa zicem – si ne spune ca nu avem voie asta si asta, desi nu afectam pe nimeni, cred ca e mai rau.

    Toata lumea e speriata de atentatul de la Charlie Hebdo, pe buna dreptate. Dar eu sint la fel de speriat de atentatul din Norvegia, din 2011, cind un dement norvegian a ucis vreo 70 de copii. Nu era islamist. Cum ar veni, trebuie sa acceptam ca, daca vrea, un nebun poate face mult rau. Ne punem noi speranta in politie, dar uite ca, in caz de ceva, isi dovedesc neputinta. Stiu ca, daca s-ar fi putut, toti oamenii normal ar fi dorit ca astfel de criminali sa fie izolati undeva pe o insula pustie, sa nu-i vedem, sa nu-i auzim, dar cum sa faci? Cum sa ii prinzi inainte si nu dupa?

  348. cătălin

    Si mai e un aspect, multi musulmani din Europa nu s-au nascut musulmani, ci s-au convertit. Sint chiar femei europene care aleg sa poarte valurile alea, si sint tare mindre de asta. Ce poti sa le faci? Cred ca e gresit sa avem o politie religioasa care sa deporteze automat pe oricine s-a convertit la nu stiu ce religie. Si cum sa deportezi un om care s-a nascut in tara ta, unde sa-l trimiti?

    Nu cred ca exista vreo solutie, nu cred.

  349. Angela

    Cătăline, tu ai citit ceva din linkul pus de Moșu? Jumate din ce-i scris acolo să fie exagerare, și tot e mult și grav. Nu-i vorba de un nebun sau zece sau o sută care ucid în dreapta și-n stânga de apucați ce îs. E vorba de un mod de viață care se insinuează, se impune cu forța, dar vrea să-l înlăture pe al nostru. Aici e baiul, că VREA să se impună el și să-l distrugă pe al nostru. Și nu-i compatibil cu al nostru pe fond. Și dacă, în contrapartidă, noi avem breivick-i, e rău de tot.

  350. cătălin

    Am citit, recunosc insa ca o parte. Care ar fi solutiile insa?

    Nu trebuie priviti toti musulmanii la fel, unii vor sa se integreze, nu sa asimileze sau sa converteasca. Oricum, ma intereseaza ce se poate face concret.

    Iar multe din chestiunile pomenite in linkul acela nu au legatura cu religia, ci cu politia. Politia care nu isi face treaba. Morri daduse pe aici un exemplu de agresare sexuala a 100 si ceva de copii in Marea Britanie, caz pe care politia l-a musamalizat.

  351. Angela

    Bine, stai tu acolo, pe continentul tău îndepărtat și tolerant. Da’ când o fi să vii în Europa, să-ți iei burka.

  352. cătălin

    Si aici au probleme, fanatismul nu scuteste pe nimeni. Si nimeni nu are solutii. Poate ca nici nu sint solutii, nu stiu.

    Ti-ai schimbat avatarul, Angela, asta imi pare trist. 😦

  353. andreea

    ei, noi avem cu totul alte probleme prin ţărişoara noastră. vizibile şi acute.
    proabil că nu o să prindem cine ştie ce transformări dramatice. dar copiii…

    am jucat ping-pong. 🙂

  354. cătălin

    Pai da, as fi mult mai ingrijorat de retelele banditesti care controleaza totul: sefi ai politiei, judecatori, functionari, ba chiar judecatori la CCR.

    Cum a fost la joaca? 🙂

  355. Angela

    Und-două, și tu, hop cu tristețea. Nu mi-am schimbat avatarul, din greșeală mi-au intrat niște caractere în fața adresei de mail, în caseta aia. Și s-a nimerit să iasă o adresă validă, se vede treaba. Numai după ce s-a dus postarea și am văzut avatarul nou mi-am dat seama.

  356. andreea

    cum să fie? epuizant. 🙂

  357. junghiul

    Eu sunt stângaci!
    Mai exact ambidextru, dar am observat că îmi enervez de obicei partenerul la ping-pong dacă joc cu mâna stângă.

  358. andreea

    e bine…
    poți termina un desen mult mai repede…

  359. junghiul

    Te-aș enerva dacă aș desena cu piciorul?

  360. cătălin

    Ei, si sexu’ e epuizant, dar …

    Cind o zis Junghiul ca-i ambidextru mi l-am inchipuit jucind ping-pong cu ambele miini simultan.

  361. andreea

    nu.
    așa par? că mă enervez una-două? 🙂

  362. junghiul

    Am încercat , mi-am inervat partenerul și mai tare!

  363. junghiul

    Cred că îi cerți tare dacă desenează urât!

  364. junghiul

    De formație profesională!

  365. cătălin

    M-am intrebat de multe ori, Andreea, cum de ai ales arhitectura? Pari visatoare, romantica, nicidecum o persoana careia sa-i placa masuratorile si calculele exacte.

  366. junghiul

    Andreea are simțul umorului!

  367. andreea

    AAAaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!
    m-a obligat Sabina să mă uit cu ea la un film cu Barbie.
    am scăpat…

    totul era roz și auriu…

  368. andreea

    cred că acum trebuie să înjur și să scuip un pic pe jos, ca să-mi reechilibrez latura estetică…

  369. andreea

    am povestit pe undeva cum a fost cu arhitectura. alegere prin eliminare, nici o scofală.
    și am fost și la Olimpiada de matematică, în liceu. nu-s deloc romantică și visătoare.

    s-a întîmplat să fiu… în ultimii 4 ani, dar, gata, mi-a trecut.

    vreți să înjur?

  370. cătălin

    Da! 🙂 🙂

  371. andreea

    hey, motherfucker, don’t fuck with me
    go fuck yourself, now let me be

    înseamnă
    eşti un nenorocit, m-ai supărat,
    şi vreau să pleci imediat

  372. cătălin

    Am inteles ca in ungureste exista cele mai expresive injuraturi. Poate se apuca Junghiul sa ne spuna el. 🙂

  373. Angela

    Ha! Suduială ungurească vreți? Păcat că-s o duoamnă și nu pot pentru ca să-mi permit…

  374. junghiul

    E prima oară când aud asta!
    De unde știi, Cătălin ?

  375. junghiul

    Până unde ai ajuns la Olimpiada de matematică!

  376. junghiul

    Angela , tu înțelegi ungurește?

  377. Angela

    Da, destul de mult. Nu prea reușesc să mă exprim. Dar am trăit lângă unguri de când mă știu, chiar și soacră unguroaică am avut. Să nu mai zic de prieteni.

  378. junghiul

    Tot am zis că voi lua în mână gramatica limbii maghiare.
    Dacă știu gramatica învăț mai ușor.
    Mi-ar place s-o vorbesc bine.

  379. Angela

    Da, și eu aș vrea să pot vorbi bine, mai ales că satul în care m-am mutat e 98% unguresc. Și eu am nevoie, ca să învăț o limbă, să-i pricep întâi gramatica Nici nu e foarte complicată maghiara, dacă reușești să accepți că e altfel structurată. Și măcar n-au genuri substantivele. De aici confuziile lor amuzante, cum ar fi aia de aici, cu „popa aia veche” – preotul pensionar. Dacă se termină în „a”..feminizează adjectivul. Uite, asta e o chestie care mi s-a părut bună, dar n-am prea apucat s-o aprofundez:
    http://www.nebulo.ro/leckek/introducere.html

  380. andreea

    uf, eu am probleme cu limba română, pînă la cea maghiară. îmi reamintesc gramatica, acum, cu Sabina. Teo nu m-a solicitat niciodată. asta e, ce să fac, am luat-o de la capăt. cu numele predicativ, cu articolele. cu grecii antici, cu intersecția mulțimilor, cu fotosinteza.

  381. andreea

    crez că am ajuns pîn la sector, junghiule. nu mai mult. 🙂

  382. cătălin

    Pe mine ma puteti injura in ungureste, imi spuneti ca mi-ati zis denumirea unei mincari. N-am de unde sa ma prind. 🙂

    Cumplita gramatica asta si scoala care a ramas la fel ca in comunism: toca, toca. Ce cacat creativitate? Memorare mecanica, asta iaste important.

    Junghiule: asa am auzit de la cineva, ca e foarte expresiva.

  383. junghiul

    Tot vorbind aici cu Angela, m-am apucat să fac varză a la Cluj.
    Să vedem ce iese!

  384. junghiul

    Plus o ciorbă de burtă că-i mai ușoară!

  385. junghiul

    La olimpiade rau faze pe școală, municipiu, județ. Iar mai apoi pe țară.
    La olimpiada de matematică am ajuns și eu la faza pe județ într-a opta,împreună cu o colegă dintr-o clasă paralelă.(județul mă gândesc că e un soi de sector!).
    Acolo eu nu m-am dus mai departe și ea da. A fost o mare dramă pentru mine. Să mă depășească o fată la învățătură… am plâns și am suferit ceva vreme!
    Apoi am admis că nu poți fi cel mai bun tot timpul. Și că te mai poate depăși la învățătură chiar și o fată.Drept pentru care în următorii patru ani am fost tot primul,chiar dacă nu eram întotdeauna cel mai bun!
    La olimpiada de matematică nu m-am mai dus niciodată de atunci .

  386. Angela

    Cu ungureasca-i mai complicat din cauza sufixelor pe care le tot adaugă. Și topica. Și altele. Cititul e caca-maca, nici pronunția nu-i cine știe ce grea. Să citesc ungurește am învățat foarte repede, în copilărie, că eu aveam revista „Luminița”, iar o vecină, un fel de echivalent unguresc, îi zicea „Napsugar” (rază de soare). Mi se părea interesant și am învățat să citesc corect, deși habar n-aveam ce înseamnă. Mai târziu, exul meu, care știa perfect să vorbească ungurește, dar să citească nu, avea abonament la o revistă ungurească, ceva de meșterit. Eu îi citeam cu voce tare, el pricepea, eu habar n-aveam ce citesc, dar ne descurcam minunat.

  387. Angela

    Îmi imaginez cât de idioată par, după ce am scris ce am scris mai sus. Dar chiar așa a fost.

  388. junghiul

    :))))))))

  389. Angela

    Cum a iesit Kolozsvári káposzta?

  390. junghiul

    Nagyon jó!

  391. Angela

    Gratulálok!

  392. junghiul

    N-am mai făcut până acum.
    A ieșit bine. Dar e o mâncare foarte grea.

  393. Angela

    Grea, da’ buuună. Eu am tot făcut, îi ziceam „sarmale despachetate”, că-mi era mai ușor decât să…știți voi. Dacă vrei „moartea ficatului”, încearcă Hortobágyi palacsinta. Aia cu clătite umplute cu carne tocată, făcute pane și halite cu sos de maioneză cu smântână. Foarte economic, mănânci una și mistui o săptămână, ca șarpele boa. Da-s bune, ale naibii.

  394. Angela

    Costeluș pisoiul i-a declarat război propriei sale cozi. Dă un spectacol..Dacă apar diferite aberații în ce scriu (caractere, zic, nu idei), e meritul lui. S-a nărăvit la umblatul pe tastatură.

  395. junghiul

    Hortobágyi palacsinta?
    Cu asta îți bagi hortu’n casă.

  396. junghiul

    Am ieșit la plimbare!

  397. andreea

    alo, alo! 🙂
    ce tot spuneţi acolo?!

  398. andreea

    am fost la film. cel turcesc, Palme D’Or-ul despre care a scris Nora dincolo. foarte frumos. şi cred că discutabil la infinit. fiecare pereche de ochi care l-a privit cred că poate spune o poveste diferită despre filmul ăsta. mie Aydin mi s-a părut un personaj minunat. mi-nu-nat.

    dacă îl vedeţi, să-mi spuneţi. să discutăm şi noi, un pic. nu pînă la infinit. 🙂

  399. Moș Pleksiglasu

    Bos meg a kecske met cops turot!

  400. Angela

    Se scrie „basz meg”..

  401. andreea

    plouă. 😦 bate vîntul şi e friiiig.

    cînd mă uit la doamnele alea, mi se face şi mai frig.

  402. cătălin

    … si, colac peste pupaza, miine e luni 😦

    La mine astazi sint +15 grade, record de temperatura (de cind s-au inventat termometrele).

  403. Moș Pleksiglasu

    Vai, noi nu prea suntem asa de cinefili. Sau nu parem, nu stiu exact.

  404. Moș Pleksiglasu

    Cred ca iti lipseste tiganca.

  405. andreea

    ei, dacă nu sînteţi, nu sînteţi… o să discut cu alter-egourile mele…

    mmm… cred că ne-am certa. avem ochelari diferiţi.
    şi nu-i ţigancă. nu c-ar fi important.

  406. cătălin

    Eu n-am timp, cind am vazut ca filmul tine trei ore si ceva m-a luat groaza.

    Sintem si putini…

  407. Moș Pleksiglasu

    Aveam un coleg, in armata, Mihaly, crestin dupa evanghelie, foarte linistit si foarte tacut. Invata mereu germana in orice bucata de timp liber. Nu se exterioriza aproape deloc in nici o privinta. Si m-a pus unul de prin Brasov, care avea cumnat ungur, sa-i zic lui Mihaly chestia asta cu capra. Normal ca nu stiu cum se scrie. Si doamne, ce dupac am luat dupa cap, de nu mi-a mai trebuit altadata sa rad de ungur. Parea molau, dar avea o putere grozava. Nu prea il deranja nimeni si fiindca era cuminte, dar si fiindca impunea asa o stare de „pe aici nu se trece”. Semana cu regele Mihai la vorba si la fata. Doar ca nu era asa inalt. Dupa aia am fost prieteni. Era singurul cu care puteai discuta lucruri profunde.

  408. Moș Pleksiglasu

    Odata tigan, pentru totdeauna tigan. Dixit!

  409. Moș Pleksiglasu

    Pana una, alta, spune cum se cheama filmul. Poate, poate.

  410. Moș Pleksiglasu

    Fiindca n-am dispozitaia potrivita sa ma duc „La tiganci”

  411. Moș Pleksiglasu

    See you tomorrow!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s