Lipsă

ai trecut prin mine ca un tren

lung, ce-i drept
un mărfar încărcat cu minereu
greu, uleios şi negru

nu ţi se vedea capătul

te-ai sfîrşit, iată, în cele din urmă
şi am rămas cu o străpungere cilindrică perfectă
cu margini netede

pe care nu pot s-o umplu cu nimic

am încercat cu frunze uscate
am încercat cu plastilină
am încercat cu sunete
am încercat cu imagini
cu sfere cu senzaţii cu gînduri cu nisip ud

degeaba degeaba degeaba
nimic nu se potriveşte în golul acela

aşa că am renunţat

cînd vălurile nu mă acoperă destul (adică aproape întotdeauna)
lumea priveşte prin mine dintr-o parte în alta
copiii îşi fac cu mîna, vîntul şuieră, se aud şoapte, rîsete. cîte un geamăt…

m-am obişnuit

singura problemă este că mi-e frig nu numai pe dinafară, ci şi pe dinăuntru uneori
mai ales în lunile martieapriliemaiseptembrieoctombrieşinoiembrie

nimeni nu a inventat haine călduroase pentru interior??

pulovere, veste, paltoane, şoşoni, mănuşi
fulare, ciorapi groşi împletiţi din lînă multicoloră
şube miţoase, blănuri care să mă apere de celălalt frig?

şi atunci, ce-aţi făcut atîta amar de vreme, oameni buni?

dar nu vă cert
probabil e încă o neputinţă de-a mea
un sînge prea leneş, circulaţie încetinită, artere rigide, subţiri şi încăpăţînate

nu se moare din aşa ceva, cred

Anunțuri

407 comentarii

Din categoria Poezie

407 răspunsuri la „Lipsă

  1. cătălin

    prea frumos strigat golul …

  2. Eva

    V-am adus ceva frumos!

  3. andreea

    păsăreleee!
    rîd în soare şi-s zglobiiii
    păsăreleee,
    în zori de zi! 🙂

  4. Doamne, ce măcel în Brazilia!

  5. andreea

    7-0????!!!

  6. cătălin

    N-am avut curent, deci ciuciu meci. Am vazut ca a fost un scor de rugby.

    Eu n-am mai zis ca-mi plac si papagalii de mor. 🙂

  7. Angela

    Nu, Andreea, nu se moare din așa ceva. Ba chiar, uneori, suflă o adiere de aducere-aminte prin golul acela și aia mai izgonește un pic celălalt frig. Superb ai scris.

  8. Angela

    Cum se întâmplă de n-ai curent, Cătăline?? Am eu, aici, în România rurală! Roata s-a inventat pe-acolo, pe la voi?

  9. Asa arată ciocolata cu sare?
    Facem operația asta de mai multe ori și cu ciocolata rămasă în plus umplem tunelul ăla din burta sufletului omului.

  10. Angela

    Ha! S-o crezi tu! Sufletu’ n-are burtă. Numai încheieturi care se anchilozează dacă nu-l lași să zburde. Ș-apoi dor, și troznesc.

  11. Eu așa credeam, că toate sentimentele care ajung în suflet, trec prin stomac(popular, burtă).

  12. Angela

    Ba nu. Că dacă sentimentele ar trece întâi prin stomac, în suflet ar ajunge sub formă de caca. Ăsta de care zici tu e bolul alimentar, nu bolul sentimental.

  13. andreea

    adicătelea, cacamaca.

  14. Angela

    Cacamaca poate ajunge și bolul sentimental, dacă-i cu E-uri.

  15. păi da, sub formă de caca(o) sau ciocolată.
    Nu vezi că acum se poartă și pătrățele ca ale ciocolatei în zona abdomenului, ca simbol al trecerii sentimentelor pe acolo, adică prin stomac, sub formă de fluturi. 🙂

  16. cătălin

    S-a stricat o siguranta in casa, si e mai greu de reparat.

    Andreea, oare o mîţă ar umple golul ala?

  17. andreea

    mă ajută cineva?

    am găsit poza asta cu omul cu gol în burtă acum ceva vreme, pe un sait de grafică şi pictură şi am copiat-o la mine în calculator. acum ar fi frumos să dau un link, o trimitere, ceva şi nu mai găsesc nicăieri vreo referinţă. parcă a intrat în pămînt. am căutat-o cu google images, n-am găsit decît alte cîteva locuri în care a fost folosită, tot aşa, fără să fie pomenit autorul. am căutat-o după numele Cutler scris acolo jos, tot degeaba.

  18. andreea

    tu şi mîţele tale…
    am exagerat, măi. nu am nici un gol. sînt bine mersi, plină şi împlinită.

  19. andreea

    a, poza era folosită pe un blog al unui tip care avea cancer la colon. golul era umplut cu circuite de calculatoare, pentru că omul se întreba dacă îl ajută cu ceva internetul în problema lui.

    şi cred că în altă parte era vorba despre unii care mureau de foame.

    ăla da gol.

  20. cătălin

    Si eu am mai patit asa, gasesc imaginea dar nu si autorul ei. Eu am cautat de ieri, ca voiam sa vad si alte imagini ale aceluiasi pictor. Cred ca am gasit pictorul, dar nu am gasit imaginea.

    http://www.davecutlerstudio.com/

    Vedea-l-as eu pe ala fara nici un gol.

    In rest, motani.

    Hai, si-o poezie de dragoste, gasita accidental cind cautam motani.

  21. Angela

    Da, pe Cutleru ăsta l-am găsit și eu. Imaginea aia nu era în portofoliu, dar unele-s semnate și semnătura pare a fi aceeași.

  22. andreea

    🙂 mulţumesc

    pare să fie acelaşi, măcar atît. eu nu l-am dibuit.

  23. Ia uite mă! tot pensionara de la țară are căutătura mai bună. Aşa Angela, așa

  24. cătălin

    Mau, am eu un gol in burta. Si fizic, o fi de la caise?

  25. Angela,
    da’ unde este țara asta a ta, de scrii cu diacritice și te mai și pricepi să-ți arunci căutătura pe net?
    Pensia o aduce poștașul care bate întotdeauna de două ori, cu bicicleta?

  26. cătălin

    Cica exista o gena a pericolului, iar unii pur si simplu nu o au. Ce simplu e, ai gena sau nu ai gena. Poate ca totul in viata e controlat de o combinatie de gene. Inclusiv norocul.

  27. Angela

    Gelule, dacă-ți spun și că pensia o primesc pe card, o să-ți bulversez tot sistemul de valori. Așa-s toți pensionarii de la țară, tu ce credeai?

  28. Așa-mi trebuie! Eu am rămas cu informația la nivelul ăsta:

    Dacă îmi măresc ăștia pensia îmi cumpăr și eu un laptop, că văd cum abacul meu a rămas cam în urmă

  29. andreea

    dacă nu am ameţit tot căutînd desenul lui Cutler ăsta…

  30. Andreea,
    Da’ ce vrea să spună desenul ăsta?
    Că bâzâitul de paturi nu mă lasă să dorm liniștit în țânțar?
    Nu mai pricep nimic. S-a întors lumea asta cu dânsa-n trânsa.

  31. andreea

    poate că omului îi e frică de paturile coşmareşti. era un film de groază, ăla cu Freddy, cred, care apărea din pat, în momentul în care adormeai. bieţii protagonişti se chinuiau să rămînă treji.

  32. Eu cred că mai mult se chinuia „protagonistul” să rămână treaz. 😉 Dacă însă protagonista era apetisantă, nu mai putem spune că era un chin. 🙂

  33. Spuneam eu că trebuie să-mi schimb „abacul” . Văd că a rămas blocat pe „of” 😉
    Cred că de vină este virusul erotic, care tot mi-l atacă.

  34. Numai aprozarul ala e de vina. Mi-a făcut poftă de tot felul de „fructe”.

  35. cătălin

    Ehe, nu fugim oare toti de pat, ca incercam sa dormim cit mai putin?

    Stiri, azi. O fata de 15 ani suna la politie: „Tata i-a impuscat pe cei patru fratiori ai mei.” SUA, o realitate cotidiana. Bonus, tata a mai impuscat si doi adulti. Si-a exercitat, cum ar veni, drepturile garantate de Constitutie.

    Gelule, pareai mai tinar, nu stiam ca esti pensionar.

  36. andreea

    ei, şi dacă nu avea pistol, se descurca cu un topor…

  37. Sunt pensionat pe caz de boală. Cică am boala să înot împotriva curentului. Si pensia o primesc tot împotriva curentului, pe drac… nu pe card(ca pensionarele de la țară) 😉
    Cătălin, am 57 de ani, M-am născut(nu eu , mama m-a născut) în ziua 7(în primele 6 zile Dumnealui s-a ocupat cu facerea lumii și în ziua lui de odihnă, s-a ocupat de mine) a lunii martie, anul 1957.
    Deci putem spune că suntem în anul 57 al erei mele.

  38. andreea

    nu v-am spus. cînd am plecat spre Bacău, am trecut pe lîngă accidentul ăsta.
    http://www.monitorulvn.ro/articole/copil-de-5-ani-in-stare-critica-in-urma-unui-accident-rutier_2_164804.html

    maşinile încetiniseră… nu ştiu de ce m-am uitat, nu trebuia să mă uit. am văzut Dacia făcută zob şi, întins în iarbă un copil mic, rănit. cineva îl ţinea de mînuţă, cred că era taică-su, care fusese la volan şi scăpase teafăr. bunicul copilului, aflat pe locul mortului, a murit pe loc.

    de abia după vreun sfert de oră ne-am întîlnit cu Salvarea şi descarcerarea care veneau dinspre Focşani.

    nu pot să uit imaginea cu copilul. aş vrea să sun la spital, la Bucureşti, unde l-au adus cu elicopterul, dar mi-e frică.

  39. cătălin

    😦 Cum sa nu te uiti…

    Mult prea multe accidente in Romania. Or fi si drumurile proaste, dar si soferii sint timpiti. O sa ma acuze iar Radu, dar asa e, la mine un accident mortal e ceva foarte rar.

    Nu poti suna la spital daca nu esti ruda …

  40. andreea

    e groaznic drumul ăla, sînt buline negre peste tot, care înseamnă accidente şi are o lăţime de o bandă şi… ceva, pe sens. adică dacă intră un tir în depăşire, nu încape, de fapt. e o iluzie că ar încăpea.

  41. cătălin

    Exact chestia asta m-a frapat si pe mine, aici autostrazile mari au sensurile despartite, intre ele sint fisii de iarba de cel putin un metru. Nu ai cum, fizic, sa intri pe contrasens daca nu conduci un tanc cu senile. In tara, da, sint 3 benzi. Si inca e drum european.

    N-am remarcat bulinele negre, le-or fi pus recent?

  42. cătălin

    Nu stiu daca v-am spus, veneam odata cu cineva, de la Bucuresti. Avea GPS. Si vede ala ca GPS-ul ii indica sa iasa de pe autostrada, ca era o scurtatura. Zis si facut. Dupa citiva kilometri drumul s-a transformat in drum pietruit, iar, dupa alti kilometri, intr-un sat, a disparut de tot. Pe harta insa era. Ne dam jos si intrebam unde e drumul. Astia rid: „E doar pe hirtie, e cu bani europeni, dar au facut doar o parte, au raportat ca l-au terminat, si au furat banii”. Drumuri virtuale.

    Prin Vrancea, la dom’ Oprisan, ca avea poza la intrarea in judet. Sa stii ca intri pe mosia lui proprie si personala.

  43. cătălin

    Reciteam poezia si ma gindeam ce-ar fi daca, intr-o buna zi, ai sa publici si tu o carte. 🙂

  44. Nerugăciune(doar o constatare, a unei pensionare de la țară)

    Înger, îngerașul meeeeeu!
    Cum adică cine? Eu
    Eu sunt cea care te strigă
    Știu că asta te intrigă
    Ești ca o asigurare
    Ce o are fiecare
    De răspundere civilă
    Unii au și pentru vilă
    Dar egali suntem cu toții-n
    Cazul tău și-n fata morții.
    Suntem buni contribuabili
    Dăm de lucru la contabili
    Ei adună sume mari
    Tu doar suflete compari
    Și când e la o adică
    Primim doar o sumă mică
    Sau puțină căldurică
    Pentru sufletul în criză.
    Deja nu mai suntem miză.
    Dacă apelăm la voi,
    Aveți coșuri de gunoi
    Pentru cei ce nu mai pot
    Să participe la pot.
    Noi mai facem un efort
    Să lăsam popii un ort

  45. cătălin

    Dacă nu începe Gelu acuş să se plîngă că-i mică pensia, să-mi ziceţi „cuţu-cuţu”. 🙂

  46. cătălin

    Of, Andreea, dau si eu click pe clipul pe care l-ai pus mai devreme, stiind ca tu pui clipuri frumoase. Nu te mai iubesc, sa stii. 🙂

  47. Pensiile sunt foarte mici, nu mici, Cătăline. Eu nu mă plâng, pentru că artiștii nu au pensie. Sunt doar trist. și chiar dacă nu pare, sunt trist pentru alții. Pentru „privilegiații”(comparativ cu mine) pensionari. Așa că…“cuţu-cuţu”. Am încercat să evit cacofonia de copil mic 😉

  48. cătălin

    Eram sigur ca zici ca-s mici pensiile. 😀 Mai, cum sa spun, sint foarte mici pentru unii, sint mari pentru altii, si sint nesimtite pentru cei smecheri. Stii cit ia un judecator spagar? 15 salarii minime pe luna. Pensie, da. Ce cacat ca a luat 3 ani cu suspendare, statul roman ii plateste pensie pentru serviciile facute. Chiar nu mai stiu cit e salariul minim la voi, dar de cuantumul pensiei sint sigur.

    Oricum, sint multe pensii mai mici decit salariile (ceea ce e aberant), iar, din partea mea, pot sa fie pensiile cit de mari, daca sint bani.

  49. andreea

    nu public nici o carte. sînt destule petronele pe lume.
    ca să publici o carte trebuie să ai un univers mai lărguţ, un pic. măcar cît o căldare.

    eu mă învîrt într-un ibricel şi mă lovesc tot timpul cu capul de marginile lui. au, au, au! 🙂

  50. andreea

    pe mine mă înspăimîntă cuvîntul ăsta – pensie.

  51. cătălin

    Daaa, de parca la 20 de ani nu te inspaiminta cifra 40…

    Nu stiu ce-o fi – ibric, caldare, dar e frumos inauntru. 🙂

    Voiam sa va intreb de ce va chinuiti sa scrieti cu diacritice? Nu e greu? Sau sinteti obisnuiti cu tastele?

  52. andreea

    aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!
    Sabina mă trageee de păăăăăăr!!!

  53. cătălin

    Bravo, Sabinaaaa! 😀

    Chiar, nu poti scapa de ea macar pentru citeva saptamini vara?

  54. Pe mine mă înspăimântă cuvântul „găleată”. Cred că loviturile cu capul de marginile „ibricelului” sunt foarte plăcute. 😉 Cred asta după cum se aude…au, au, au! (căci eu am urechea antrenată)

  55. Moş Pleksiglasu

    Nu de pensie ma tem ci de vesnicia ei!

  56. Moş Pleksiglasu

    Eu cand am sa ma fac om de afaceri am sa incep cu infiintarea unei edituri. Si prima carte o sa fie cu poezii de andreea.

    Pun o intrebare prosteasca, dar o pun fie ce-o fi. In forma afirmativa dar e intrebare: andreea, sper ca n-ai divortat.

  57. Moş Pleksiglasu

    Iar mi-a tras-o piri-piri!

  58. Cătălin, să știi că și eu scriu elitist. Ce zici, să scot o carte(că deja sunt invidios pe Andreea)?

    Doişpeina de curvinte

    11
    IAN
    Colivă-mi Doamne like-uri multe,

    In iubilură sexactigvă

    Caneluridă-mi fete culte

    Cât încă port falusactivă!

    Cât mai simt florii corolarma

    Cătând asigurmand pereche!

    Să le dezmâţ păianjenrama.

    Singurmasturbe-ntr-o ureche

    Să scape de exasperanţe

    La curci să fiu un curcosaur

    frecătorcând în noi cadențe

    Olimpotab să fiu, cu laur.


    Ce vis fictivaievea muamăăă!!!

    Ghenar-ul este iarnarcotic

    Fata iluziemorgană

    Ce îmi apare-n văztuneric

    Vienelar Sisiprinţesc

    Îmi spune să mă duc la duş

    Să scoţianrececăldesc

    VisCupidonul psiriduş

    Cine nu intelege prea multe din duzineala mea, poate vedea și alte combinații…de duzină..
    aici

    ,

  59. Moșule, când vei fi om de afaceri, poate te gândești și la mine. Dacă e nevoie răspund și la întrebarea cu divorțul. 😉

  60. Moş Pleksiglasu

    Aho, aho copii si frati
    Ia mai stati
    Si pe Gelu il ascultati.
    Ca compune uraturi
    Parca-s niste muraturi
    Si ne fute la urechi
    Cu rime de cele vechi.
    Si ne acreste auzul
    Ca cand mergi cu autobuzul
    Si se-aseaza langa tine
    Vreun negru nespalat bine
    Si ne trage mereu teapa
    Si ne da in ochi cu ceapa
    Caci intai ne zgandareste
    Dar apoi ne plictiseste
    De urat am mai ura
    Dar ni-i ca l-om supara
    Si s-o pune la povesti
    De acelea muieresti
    Cum s-a dus la film cu una
    Si cum i-a bagat el mana
    Drept acolo unde-i lana
    Si n-avea nici chilotei
    Ia mai manati mai, hai-hai!

  61. Moş Pleksiglasu

    Nu stiu altii cum sunt dar eu daca m-as fi nascut intr-un sat de tigani care sa se cheme de exemplu Ceauru, cred ca as fi fost complexat. Daca pe deasupra ar mai fi subordonat si unei comune care sa se cheme de exemplu Balesti, as zice ca pur si simplu Dumnezeu si-a batut joc de mine.

  62. Moșule, eu scriu prosti
    Ai dreptate, ce să spun?
    Doar un lucru vreau să știi
    Că de-ar fi ca să adun
    Ce pe tine te-a mișcat
    Pe cinci degete de mană
    As avea de numărat.
    Bănuiesc și ce te mană
    Nu-ș cum dracului se face
    Că reții ce scriu erotic
    Bănuiam că îți cam place
    Că devii și cianotic
    Poți să critici despre lână
    Sigur nu m-oi supăra
    Poți să folosești și-o mană
    Asta mă va încânta.
    Scrisul nu mi-a fi în van
    Să ai grije! nu ca „Vank”…
    …Artificii pe tavan
    Știu că ești un fel de tanc ;).

  63. Moş Pleksiglasu

    Cojones! Cand am scris uratura n-am vazut deloc (nu stiu de ce ori ca era in spam ori ca nu m-am uitat bine) poezia elevata. Acuma chiar nu mai am timp s-o citesc. Poate maine. Noapte buna!

  64. Moş Pleksiglasu

    Bai Gelu apoi sa stii ca daca nici de asta nu te-ai suparat sa stii ca pur si simplu te iubesc! Nu erotic ci agapotic. (era una care facuse filologie si teologie)

  65. Moșule,
    Cum să mă supăr eu pe tine
    Când spui doar ceea ce gândești
    Altfel făceau niște cretine
    Tu nu vrei să mă umilești.
    Și chiar atunci când nu-mi convine
    Mă mint, spunând că doar glumești
    Asta mă apară pe mine
    De răzbunările lumești
    Vezi, chiar puțin mai sus, la tine,
    Cum îmi declari că mă iubești?

  66. cătălin

    Eu zic ca textul Andreei a fost prea frumos si prea sincer, si nu merita sa primeasca comentarii ca alea pe care le-ati scris. Sper ca va mindriti cu ele! Si mai zic ca voi doi v-ati putea iubi in draci pe blogul lui Gelu. Ii si vine greu lui Gelu sa copie aici versificatii scrise acum jumatate de an sau mai bine pe blogul lui. Sau va puteti gasi un alt loc, unde sa fiti apreciati.

  67. Dragul nostru Cătălin,
    când ți se pare că ceva nu ar merge în avantajul tău sufletesc(repet, ți se pare), intervine diversiunea. mereu aceeași, cu apărarea cuiva(care desigur nu simte că are nevoie de scutul ăsta) sperând să-ți devina aliat/ă, nu prea inteleg în care demers.
    Dacă te simți mai bine când oamenii se urăsc, să vorbesc cu Moșul și să ne luam la bătaie, Nu, nu cu tine, stai liniștit. Eu cu el. Poate așa noi ne dividem și tu impera-ești. Sunt sigur că Andreea te va privi mult mai galeș. Cred că și Angela(deși bănuiesc că pensionarele de la țară nu te pasionează). Poate și Eva.
    Să știi însă că oricum eu nu am șanse la priviri pasionale din partea fetelor. Crezi că ele nu văd că eu tot postez aici antichități?

  68. Și încă ceva. Tu crezi că dacă nu spune cineva „te iubesc” așa, direct în plex, sufletului Andreesc, asta cu siguranță înseamnă că nu a vibrat la creația prelinsă discret și tandru de la suflet la suflet. Cum nu auzi tu bătaia inimii cuiva, hop respirație ură la… gură.

  69. cătălin

    Mizeriile pe care le arunci se intorc in capul tau si spun totul despre tine. Nu e o diversiune, nu apar pe nimeni in afara de mine. Si, in afara de Andreea, ma „pasioneaza” si pensionara de la tara, si Eva, si Junghiul, Radu, Morringain, Edle sau Jasmine (stiu ca ultimele trei nu au mai venit pe aici si-mi pare foarte rau). Pentru ca oamenii astia au spus ceva si au aratat unele lucruri pentru care au primit admiratia mea. Da, Radu e pe lista, desi n-am fost de acord in muuulte privinte. Nu ma pasioneaza unul ahtiat dupa laude (care varsa laturi atunci cind nu le primeste) si nici unul blocat intr-o anumita perioada temporala, intr-o cearta absurda.

  70. Radu P.

    Bai, Cataline, las-o mai moale cu pasiunea ca-s om insurat.

  71. andreea

    ba nu, ba nu, să fie cît mai multă pasiune! megapasiune, gigapasiune, dacă se poate!
    🙂

  72. andreea

    Cătălin, maică, nu te mai burzului aşa de tare, că nu s-a întîmplat nimic. textişoarele astea nu-s altare la care să ne închinăm şi să depunem ofrande. pe mine mă înveselesc cei doi bărboşi şi gîlceava lor literară cu lumea. 🙂

    Moşule, n-am divorţat. ce, n-are voie omul să-şi imagineze chestii, goluri, simţăminte? mai vrei să mă publici?

  73. Radu P.

    Daca as avea boala pe tine, te-as publica eu, sa vezi si tu cum e sa-ti organizezi o lansare, sa-ti cumperi toalete, sa faci saleuri cu branza si sa cumperi suc si sampanie sa servesti onoratii fani, sa pozezi intr-un milion de ipostaze, sa mergi la cosmetica, la coafor, sa alergi prin tara pe la diverse librarii, sa-ti reciti proza poetica printre suspine si ochi dati peste cap.
    Dupa aia, sa cauti febril articolele aparute pe net, musai pozitive, sa primesti pe feisbuc 17345 de laicuri si laude desantate. Si in ciuda a toate astea, sa constati la sfarsit de luna, citind raportul editurii, ca nu s-au vandut decat 9 carti, din care vreo 6 le-au luat bibliotecile satesti iar restul, cativa flacai tomnateci, mari admiratori de-ai tai de pe net.
    Deh, viata grea au scriitorii…

  74. andreea

    în primul rînd, non multa, sed multum, în al doilea, de cînd mă ştiu mi-au plăcut flăcăii tomnateci şi în al treilea, eu, saleuri cu brînză nu fac, nici să mă pici cu ceară. ce, nu pot să cumpăr bezele colorate de la cofetărie? în rest, cred că totul poate fi foarte cool şi mai creşte un pic şi selfăstimul pleoştit la pămînt. pe moment. dar, momentul e totul, nu? aşa zic unii…

  75. Nu prea pricep eu cum poate fi un om pasionat dacă marea nu-i place, nici muntele, de jazz ce să mai vorbim. Eu prefer „nepasionați”(chiar și „ahtiați” ori „blocați” ). pentru că sunt vii și asta se vede. Cum? Păi un exemplu foarte simplu ar fi că poți observa la aceștia o evoluție, cât de mică. cum ar fi scrisul cu diacritice. Noroc că tu nu evoluezi(ba chiar te miri) că în loc de „lături” se poate înțelege laturi. Și nici nu cred că ar exista cineva care nu e sensibil la laude(ah! am făcut o lalafonie), mai ales când încearcă să facă câte ceva.
    Să nu-mi spună mie Cătălin sau costeluș sau cum ș-o mai spune(nu-mi plac oamenii ascunși după pseudonime) că nu i-a scăpat o picătură de pipi(de plăcere), când a fost lăudat pentru textul scris aici, text despre care se spunea că e așa de bun de parcă nu l-a scris el.
    Crede-mă Cătălin că nu ai nici un motiv să faci riduri din cauza mea. Există riscul să rămâi blocat chiar tu(într-o ură bolnăvicioasă) . Promit că voi încerca să apar cât mai rar, spre deloc pe aici. Nu vreau să mai suferi atât.

  76. Angela

    Da, da, momentu’, momentu’. Adunați, măi artiștilor, inginerilor sau ce-oți fi, momente. Veșnicie nu se face din ele, da’ cui îi trebuie veșnicie? Nici chiar pensia nu-i veșnică. E numai oribilă și se termină în groapă, ori când nu mai are guvernul bani.

  77. Angela

    Gelule, nu fi mimoză.

  78. andreea

    îîîîîî! aşa e! scriu cu diacritice, deci evoluez!

    cum nu-i place, măi, muntele?! după sutele de poze şi întîmplări povestite şi, cum se ascunde după pseudonime? toată lumea de aici ştie cum îl cheamă de-adevăratelea, tot numele – Cătălin este chiar prenumele lui – şi ce face şi unde este şi ce probleme are. nu trebuia decît să fii atent şi prezent şi interesat de toate personajele care s-au perindat pînă acum pe nenumăratele bloguri consecutive sau paralele.

    oricum, eu sînt mult mai ascunsă decît el. zici că nu mă placi?

    tare eşti urîcios cînd te pişcă cineva! ar trebui să fie exact pe dos: cu cît mai pişcaţi, cu atît mai veseli şi luminoşi! am zis! 🙂

  79. Radu P.

    Momentul ar fi prielnic acum, dupa ce ai arat ogorul internetului vreo cativa ani, facandu-ti mana si de ce nu, vreo cativa fani. Dar ar fi totusi un inconvenient, n-ai fost indeajuns de draguta si diplomata ca n-ai prea ramas decat cu cativa ciudati, majoritatea pensionari sau in prag de pensionare, care nu cred c-o sa-ti cumpere cartea, din cauza pensiilor prea mici, si nici la ego nu se prea pricep sa-l mangaie.

  80. Angela

    Mă pișcați, deci exist.

  81. Radu P.

    Chisc, deci exist.

  82. andreea

    fir-ar să fie. pe toate conturile de mail îmi trimit unii invitaţia aia cu „Scapă de burtă. Iată cum„. de unde naiba ştiu ăştia că eu am burtă??! cică să port o centură de neopren pe mine zi şi noapte.

  83. andreea

    fraieri. au îmbătrînit degeaba. tot noi să le dăm indicaţii.

    oooh, daaa, mîngîie-mi egoul dolofan, un pic mai la dreapta te rog… of, acolo am o umflătură oribilă şi inestetică căpătată în urma unei dispute de blog. mi-au zis că scriu prost, imaginează-ţi. aşa, aşa, cu mişcări spiralate, te rog, uşoare, prelungite, ca să se aplatizeze inflamaţia. aaaah, ce biiineeeee….

  84. Nu mai reziiiiiist! Toată lumea are ceva cu mine. Ba că sunt ahtiat(să mă uit în dicționar să văd ce înseamnă), ba vărs laturi(nu inteleg dacă ale triunghiului sau altei figuri geometrice), ba încep să scriu promițător și apoi plictisesc(prea multe vor moșii de la un biet diletant, na! iar trebuie să merg la dicționar). Bărbos, hai treacă meargă, că sună masculin dar mimoză!?Asta e prea de tot(dacă nu îmi spunea Moșul că mă iubește, probabil că nici Angela nu mă credea ceva.. feminin. Nu mai pooooooooot!…
    …Sau Angela îmi spune că sunt prea sensibil și asta e de bine? 😉

  85. Angela

    Sigur că-i de bine. Acu o să mă apuc să caut un echivalent masculin pentru mimoză. „Mimoz” nu sună bine, așa că mai sap.

  86. andreea

    gelulamentosul

  87. Ce naiba să fac?(asta e un fel de a fi sau a nu fi)
    Dacă plec mimozeşte îi fac un bine Cătălinului(cel nepseudonimat) dar pierd învățăturile evoluționiste(stai să-mi notez…”un pic mai la dreapta te rog… of,”… „aşa, aşa, cu mişcări spiralate, te rog, uşoare, prelungite, „…..”aaaah, ce biiineeeee….”) și Moşul se va plictisi de moarte, citind „creațiile” mele erotice(manuale). Pensionara țărănistă se va simții definitiv abandonată. Nu voi mai putea ahtiatocersetorii laude de la neutri precum Radu.
    Dacă voi rămâne, ne”urâcios” la pișcături, cred că aș fi necuviincios de vesel, adică pe „dos” cel puțin din punctul de vedere al gazdei Costelusiene(era să scriu costelive).
    Numai Gelu să nu fii.
    Bine că nu m-am născut în Danemarca și că nu sunt blocat(ca alții)… în timpul lui Shakespeare ăla(că muream de oftică dacă devenea celebru pe spinarea mea)

  88. femininul gelulamentosului?…Andreealamentosana…Na!(să simți și tu cu e) 😉

  89. E, iți place?…sau vrei „un pic mai la dreapta”?

  90. andreea

    Angelaaaaa, mai sapi mult? uite, eu cred că Gelu e un mimoz obsedat sexual, dacă ai mai pomenit aşa ceva…

  91. cătălin

    Mimoza pulica.

    Nu m-am burzuluit, am spus ca nu-mi place. Ce, e interzis, tre’ sa ramin mut de admiratie la poeziile lui proaste, presarate cu vulgaritati? Sint mult, mult sub nivelul Sevei de pe alte bloguri. Acuma, vai, ca s-a simtit ofensat si pleaca. Drum bun!

    Mai chișcanule, zi asa, iti plac saleurile cu brinza?

  92. cătălin

    Mie nu-mi zice nimeni cum sa scap de burta. 😦

  93. cătălin

    Citesc o carte in rastimpuri, in metrou. Asta:

    http://www.amazon.com/The-Gifts-Imperfection-Supposed-Embrace/dp/159285849X

    Autoarea descrie un studiu despre oameni fericiti. Nu de aia care topaie intr-un picior toata ziua, ci oameni care merg inainte, fara a se lasa invinsi de goluri. Concluzia e ca puterea de a depasi necazurile vine din disponibilitatea de a cere ajutor, din incredere, si din conectarea cu ceilalti; oamenii aia nu sint singuri, ci inconjurati de familii sau prieteni. Iar, pentru absolut toti, vorbim de spiritualitate, nu atit de practicarea unei religii, cit de o credinta neclintita in ceva mai puternic decit orice om; resursa aceea poate da speranta atunci cind totul pare ca s-a prabusit. Omul are nevoie sa creada in ceva si slab e cel care nu o face, nu invers. 😦

  94. Pulică, pulică dar măcar publică, nu pseudopu(b)lică.
    Andreea,
    eu mă refeream la politică. Nu știu de ce dar te știam de centru-dreapta și gândeam că vrei puțin mai spre dreapta. Dacă te deranjează, s-o lăsăm asa….pe centru. 😉

  95. cătălin

    Bleah, cu fetele tale la fel vorbesti, Gelule? Asa ai facut si pe alte bloguri, dupa aia te intrebai de ce nu te las eu sa-ti publici dejectiile drept articole aici.

    Iar eram in spam …

  96. Radu P.

    Cataline, faptul ca ai burta se datoreaza unui singur motiv, consumi mai multe calorii decat are nevoie corpul tau si atunci organismul tau stocheaza.
    Reteta e foarte simpla, redu cantitatea de mancare, eu as zice la jumatate. Eu fac asta de vreo sase luni si am scazut vreo 7 kg, deci cam 1 kg pe luna. Pe langa asta, eu nu mai mananc cartofi, fasole, orez, faina, paine f putina, dulciuri, sucuri, zahar deloc.

  97. Radu P.

    Pe undeva, ma cam oftic, cat am investit eu in burta si slanina si-acum s-o dau jos??? Dar ma simteam cam nasol, e ca si cum as cara tot timpul cu mine un balast nefolositor.

    Si lasa-l pe Gelu sa se exprime asa cum vrea el, in sarade, nu mai da tu lectii, neacceptarea e tot un soi de calapod, limita de dat cu capul.

  98. andreea

    păi, Cătălin, îţi trimit linkul cu centurile din neopren. mai zice acolo că au 5 fermoare, pentru un reglaj superb. într-o lună, eşti şi tu perfect, ca Radu, aşa. o să rămîn singura grăsuţă de pe aici…

  99. andreea

    azi m-am simţit oarecum deprimată, aşa că mi-am cumpărat o rochie lungă, mulată, cu flori roşii şi roz, pe fond negru. mi-a căzut cu tronc, cum s-ar zice. vînzătoarea m-a întrebat dacă sînt sigură că vreau să o cumpăr pe aia şi nu pe alta, uni, aceeaşi croială, de culoarea unei vinete sinucigaşe. m-am abţinut cu greu să nu-i dau un pumn în nas obrăznicăturii şi i-am spus că sînt terrrrribil de sigură.

    ce m-a enervat…

  100. andreea

    măi Cătălin, nu ştiu cum de reuşeşti tu să citeşti cărţi din astea, de dezvoltare personală. am încercat şi eu, dar m-a apucat plînsul şi am făcut paginile terci.

  101. cătălin

    Andreea a facut si box cind era mica, daca nu stiati. 🙂

    Nuu, nu-mi da linkul, nu pot sa te las singura. 😀

    Mai citesc carti de alea, dar nu din cele timpite. Adica ma uit sa vad cine e autorul, de exemplu aia e profesoara de psihologie pe undeva.

    Radule, bravo! Tu tii keto, nebunule? 😀 Nu neaparat redusa cantitatea de mincare, ci eliminati carbohidratii, mai ales cei din surse rafinate (zahar, faina). Eu mai maninc piine, asta mi-i boala, imi da peste cap eforturile pe care le fac la sala. Dar nu prea am alternative, nici timp prea mult…

  102. andreea

    da, da… ce să zic…
    sînt sigură în momentele lui de tristeţe, se vîră într-un colţ şi suspină: dau un regat pentru o plăcintă…

    de nu mi-oi face eu poză cu rochia… uite, iar m-am enervat, numai ce mi-am amintit de afurisita aia.

  103. cătălin

    Ei, Radule, nu l-am ingradit pe Gelu in nici un fel, s-a exprimat liber, aratind lumii ce este. A, ca am spus ca nu-mi place de ceea ce zice, asta e altceva, sper ca imi dai voie.

    Stii, mai sint si praguri, eu am fost mai gras mai demult, intre timp am mai pus ceva muschi, am inceput sa ma mai misc, am schimbat unele lucruri. Dar tot mai sint. La inceput insa, cind treci de pe o dieta junk pe una mai sanatoasa, pierderile in greutate sint mari. Dupa aia incepe greul, si te bucuri sa dai citeva sute de grame jos pe luna…

  104. Ăsta e next level al parșiveniei: „Ia să-l atac eu cu fetele, că poate se enervează și folosește un limbaj mai… direct și gata, își pierde uzul politicii de centru(atenției)”. După reacția scontată, urmează: „Vedeți, ce spuneam eu. Asta e adevărata lui fată”…și „bleah” …”marș”.. „citostatice”..”.Ana Barton”…mă rog, tot arsenalul din șanțurile (pardon, circumvoluțiunile) de pe creierul odihnit …bannare în unanimitate….
    Aplauze! stig(g)mați telecititori

  105. cătălin

    Pun pariu ca ti-i strimta rochia, na. 😆

    Ehe, cine nu suspina dupa o placinta aburinda, frumos mirositoare? Asa am fost invatati de mici, dulcele e rasplata suprema, ni s-a imprimat undeva asta. „Bravo, bravo, pentru ca ai fost cuminte iti da mama o bombonica.”

  106. andreea

    hai măi, terminaţi dracu’. eu mă supăr foarte foarte greu. de ce nu faceţi şi voi la fel??!! altele-s problemele… 😦

  107. cătălin

    Cred ca n-ai sa intelegi niciodata, Gelule, ca scopul meu nu e sa fac oamenii sa turbe, sa scoata din ei ce-i mai rau. Ca fiecare dintre noi are pe undeva, dosita si tinuta in lanturi, si o parte mai putin frumoasa. Nu, nu te-am atacat cu fetele tale, te-am intrebat daca vorbesti la fel si in viata de zi cu zi. Stii, eu nu prea cred povestea lui Radu ca aici online oamenii ingroasa niste tuse, iar in real sint cu totul si cu totul diferiti.

  108. Cătăline iartă-mă că te inoportunez! tu ai copii? (ai că nu poți spune că întrebarea mea e la fel de grea ca cea cu divorțul)

  109. cătălin

    Nu am familie, doar niste parinti pe undeva, cine stie pentru cita vreme …

    Nu vad legatura. Mi-am exprimat dezgustul fata de atitudinea ta: cind cineva nu te ridica in slavi, rastorni un vraf de pule si remarci libidinoase. Si cu asta basta, ia si te joaca cu altii si lasa-ma pe mine in pace. Daca spui ceva interesant, o sa-ti raspund cu placere, daca nu, o sa tac, daca ai sa vii cu mizerii, iar n-o sa tac. Tu alegi.

  110. Angela

    Of, că nu mă mai duc la Cluuuj. Că mă duc, mă-ntorc și ce găsesc?

  111. Cătălin tată, mai citește(dar fără preconcepții, și fără ură) ce scriu eu pe aici și oriunde vrei tu, și dacă găsești ceva ce nu se poate discuta și în zona ne virtuală, chiar și cu fetele mele(care au 18 și respectiv 28 de ani), promit că îmi dau demisia de pe blogul tău în maximum 5 minute.
    Am impresia că porți niște ochelari la ochii mintii care în contact cu lumina ce vine dinspre mine 😉 , transformă totul în lături, poezii proaste(nu mă deranjează, căci nu am pretenții de poet), dejecții, vulgarități…pulică(asta ai spus-o tu, decentule)…
    Adio! cu accent pe „A”(bucura-te că mi-am dat deja demisia, știind că ții mult la ochelarii ăia de care spuneam).

  112. cătălin

    A se scuti melodrama. Faci cum vrei, nu ma intereseaza. Nu, nu e ura, ci indiferenta. Nu am voie sa fiu la centru, trebuie doar extrema, ori dragoste ori ura? Da-mi voie sa cred ca vorbesti altfel in viata reala, nu asa cum te exprimi pe aici uneori. Sigur, pot gresi, nu numai in privinta asta.

    Angela, ce sa gasesti? Pe Andreea in rochie noua. 🙂 Si pe mine bucurindu-ma asa:

  113. andreea

    Catalin, ai observat, sper, ca nici eu nu-s usa de biserica. cind fac anumite aluzii, le fac… asumat. adica, ma astept la replici, nici unul dintre voi nu e vreun pampalau si intelegeti ce vreau sa spun. si in general, sint indulgenta, pentru ca rar, rarisim am intilnit oameni care sa poata sa se aventureze in zona picanta, fara sa devieze fie spre vulgar, fie spre siropos, fie spre un soi de naturalism asa, mai de balta. 🙂 nu e la indemina oricui si e si o treaba destul de subiectiva, la urma urmei. ce unuia ii pare slabut, pe altul il socheaza.

    deci, mai bine sa lasam oamenii sa-si vada de propria lor paradigma sexuala. 🙂

  114. Moş Pleksiglasu

    Ma lupt sa nu scap vreo injuratura iarasi. Deci cand nu-ti place ceva, spui: nu-mi place. Cand esti dezgustat de ceva spui: sunt dezgustat. Cand spui: catati-va alt loc, pretinzand ca de fapt ai vrut sa spui numai ca nu-ti place asta e marlanie crasa.

    Uite eu sunt cam nesimtit si ma fac ca ploua la invitatiile tale mai directe sau mai sugerate. Cine dracu te opreste sa ma bannezi? Ce tot indrugi minciuni despre respecturi si pretuiri?

    Gelu, stiu sigur ca din ce am mai zis, tie direct sau numai despre tine, unele lucruri te-au durut. Am vrut totusi sa fiu sincer si sa nu ma fac ca nu vad si ceea ce consider eu ca s-ar putea corecta. Dar fiindca tu ai avut puterea si placerea sa ma suporti mai departe cu zambetul pe fata, pentru mine inseamna asta foarte mult. Ma mai leaga de tine si faptul ca de prea multe ori te-am simtit gandind la fel. Te iubesc si gata! Si te mai consider si un mare om de omenie, cu un bun simt sanatos si cu un simt al umorului sanatos. Simt ca ma umilesc aproape de fiecare data cand scriu pe blogul mincinosului astuia. Si daca cumva uit cat de javra este are grija sa-mi reaminteasca constant. Dar zic eu ca umilinta e o calitate crestineasca care trebuie cu grija cultivata.

  115. Andreea,
    plecam și nu îmi luam la revedere. Sper că nu te-am supărat prea tare cu aluziile mele „nesărate”. Eu am simțit nevoia ta de comunicare nevinovată și credeam că având un interlocutor potrivit(credeam eu), puteai elibera mici tensiuni erotice(nu mă tem de acest cuvânt, că el nu îngrașe ci dimpotrivă).
    Acum pot demisiona liniștit.

  116. Moş Pleksiglasu

    Andreea ma bucur tare mult ca nu ai intrat si tu in clubul mamelor singure. Dar vorba lui Alexandrescu, „semanai asa de tare c-un magar adevarat”, prea ai reusit sa empatizezi , sa intri in sufletul celei ce spune sau i s-a spus adio. Ma rog, ai fi putut fi si actrita. Mi se rasuceste insa mintea de naduf cand mi se pare sau chiar asa este ca nu-ti dai seama cine e Costelusul si-l iei drept vreun om. Pe cand mie mi-ai gasit tot felul de cusururi pe care nu te-ai sfiit sa le infierezi. No, ceva tre sa fie pe undeva ca nu iese puzzle-ul. Ca eu asa percep lumea, ca pe un puzzle in care toate piesele trebuie sa se potriveasca. Lumini langa lumini si umbre langa umbre.

  117. Moş Pleksiglasu

    Ba Gelu, hai ba zi ca m-ai iertat inainte de plecare!

  118. Moșule,
    da, nici de la tine nu mi-am luat la revedere.
    Acum chiar plec liniștit(sper să nu apară și Angela ori Radu cu pretenții de „la revedere” , că n-aș vrea să-i plesnească costelușului vreo arteră rigidizată de prea sărat …acru…

  119. cătălin

    Am mincat doua felii de supa. 🙂

    Off … 😦

    Am vrut sa spun ca nu-mi place de stradania lui Gelu sau a lui Mosu de a strica atmosfera, iar asta nu inseamna doar cuvinte dintr-o anumita zona picanta. In fine, mie nu-mi place. N-am amenintat pe cineva cu bannarea, imi cer scuze ca s-a inteles asta. Mai relaxati-va …

  120. Moş Pleksiglasu

    Gelule, sa stii un lucru: cand mai scriam ceva care stiam ca o sa te doara, ma durea pe mine intai durerea ta. Poate iti face bine sa stii.

  121. cătălin

    Gelule, uiti totusi ca uneori am vorbit cu tine, chiar imi spuneai ca te bucuri ca nu ma mai supar cind te dai arici si nu stiu cum. Asta acum o saptamina parca. 🙂 In rest nimeni nu e si nici nu are pretentia de a fi usa de biserica.

  122. Moş Pleksiglasu

    -Hagi, nu pleca!
    -Ba da, ba da!

  123. cătălin

    Junghila, unde esti? Am luat niste carne refrigerata, dar maturata 14 zile. Din pacate o bucata cam mica, asta era. Am facut-o azi friptura, si intr-adevar a iesit mult mai moale ca in alte dati. Multam de sfaturi. Inca eu, de frica, am taiat-o in bucati mai micute inainte de a pune la foc, sa se patrunda. Trebuia s-o las asa, intreaga, mi-ar fi iesit mai zemoasa.

  124. Moş Pleksiglasu

    Fuck! Nu toata pagina, doar asta.

  125. Moş Pleksiglasu

    Nu inteleg ce o fi avut staff-ul de campanie electorala al lui Nicusor Dan cu Angela Similea. Daca ma simt prost ma simt din alte pricini, nu din aia de a-mi fi placut vocea asta asa frumoasa.

  126. Moş Pleksiglasu

    Bun, deci junghiului nu-i pare rau deloc.

  127. cătălin

    Asa, acum e rindul tau, Mosule. Am gresit cind te-am pus in spam la venirea ta pe blogul asta. Aveai o imagine groaznica, uni-dimensionala, pe care ti-ai confirmat-o prin alte parti de zeci de ori; orbit de ura, n-ai mai aratat si altceva. Si am fugit de tine, asa cum fugi de cineva care te sperie. E meritul Andreei ca a insistat ca nu aia e singura ta dimensiune, si a avut dreptate. Nu vreau sa te bannez, chiar nu vreau, nu e clar? 🙂

  128. Epilog
    Pisicul, după ce….nu spun ce, să nu deranjez pe cei cu ochelari sensibili, râcâie în stânga și-n dreapta cu picioarele din spate, să acopere…nu spun ce, să nu….
    Junghiule! primești cu…la revederea?

  129. andreea

    nu ma mai joc cu voi.

  130. Moş Pleksiglasu

    Sorry, dar gand la gand n-a fost cu bucurie. Daca as fi vazut ce a scris costelus inaintea ultimei postari, n-as mai fi scris-o. Acuma chiar imi pare rau! Daca se accepta cererea de iertare am sa ma simt bine.

    Mai omuletilor mai, sa stiti ca dincolo de sarcasm si cinism port in mine o sensibilitate care ma doboara. Si nu stiu cine, Dracul sau Dumnezeu mi-a dat destul si inca imi mai da de durut ca stie ca simt durerea mai abitir decat multi altii. Voiam sa va zic ca in seara asta trec prin Ghetsemaniul meu sau poate mi se pare mie ca trec si nu stiu daca Prea Bunul o sa-mi trimita si mie un inger sau macar o ingeroiaca ca sa ma intareasca. Dar cine dintre voi stie ce inseamna asta? Cati pot sa priceapa ca in strigatul „Te stim Cine esti, ai venit sa ne chinuiesti inainte de vreme!” era de fapt o rugaciune catre Prea Inaltul dupa usurarea unei poveri de nemaidus? Ah, de-as putea macar pentru doua clipe sa vorbesc cu El!

  131. Scuzați , ațipii!
    Ba te rugăm să te joci și tu cu noi , nu ne lăsa baltă cu toate jucăriile că le descompunem în factori primi.
    Te ruuugăăămmm!

  132. cătălin

    Da, se accepta cererea, se poate sterge/edita daca doresti. Oricine greseste. Si oricine trece prin Ghetsemani, nu scapa. Adica poate scapa daca nu-i pasa si nu iubeste pe nimeni, altfel nu.

  133. junghiul

    Moșule, vrei un înger?
    De ți-i mare credința poți avea parte de unul. Acum mie clar că te vei lupta cu el. Să nu te sperii dacă îți va zdrobi încheietura, e de bine!

  134. junghiul

    Am dobândit oareșce expertiză în ceea ce privește capitolul ÎNGERI. N-o să mă pun să vă demonstrez acest lucru. Asta și pentru că acest cuvânt ( demonstrație) vine ca rădăcină din tabăra adversă.
    Astfel, am înțeles că nu are importanță câți îngeri pot dansa pe vârful unui ac, important e pe câți reușești tu să-i faci să danseze.

  135. junghiul

    Mâine… adică azi vreau să îi duc pe copii cu trenul pe ruta Anina-Oravița, pe Semmering.
    Păcat că nu mai au locomotivă cu aburi.

    I-am văzut pe unii cum sar din tren și mi-am amintit că în studenție, veneam de la Timișoara acasă și la podul de peste Mureș săream din tren pentru că mi-era mai la-ndemână .
    O vreme fusese o restricție de viteză importantă acolo care îți permitea să sari fără prea mari probleme.Pe când au ridicat restricția dobândisem o tehnică săritului din tren, ceva de speriat.
    Sărit de pe fix!

  136. cătălin

    Lol, Junghiule, unii oameni dorm noaptea. 🙂

    Pai sa aveti o excursie frumoasa!

    Pe asta o stiti, dar e prea frumoasa.

  137. junghiul

    Sunt confuzat. Există o și un Cutler.Cum stă treaba?
    Dacă nu-mi spuneți , n-o fi gaură în cer.

  138. cătălin

    Sper sa zimbiti cit am zimbit si eu:

  139. junghiul

    Haios!
    Cut ler of my dear Adolf and say : Hi !
    Eu pot să pun imagini?

  140. andreea

    🙂
    l-am văzut de 5 ori.
    m-a obligat Sabina.

  141. andreea

    regulă anti regrete: întotdeauna dați refresh înainte de a posta, mai ales un comentariu fluviu mai emoțional, așa… cut, refresh și apoi paste.
    ca să nu regretați. oh, je ne regrrrrrrrrrrrrrrrrrette rrrrrrrrrrien

  142. andreea

    îngeri, sărituri din tren și Cutlerițe. 🙂 cu tine vreau să mă joc, stai liniștit.
    ce imagini vrei să pui, Junghiule? trimite-mi-le mie, sau lui Cătălin. sau, mai bine, fă-ți cont, uf.

  143. Moş Pleksiglasu

    Bine, sterge, sterse fie-ne pacatele!

  144. Moş Pleksiglasu

    Asa faceam mai demult in vremurile bune. Acum un refresh ma costa cel mai putin 5 minute. Cel mai mult nu stiu, ca dupa vreo ora m-am plictisit.

  145. Moş Pleksiglasu

    Trupul meu
    Nu-i decat armura
    Pe care un arhanghel
    Si-a ales-o sa treaca prin lume
    Si, astfel travestit,

    Cu aripile impachetate
    Inlauntru,
    Cu viziera zambetului
    Coborata etans peste fata,
    Patrunde in iuresul luptei,
    Se lasa-acostat cu mascari,
    Improscat cu priviri,
    Si chiar mangaiat
    Pe platosa rece a pielii
    Sub care repulsia cloceste
    Ingerul exterminator.
    (Armura, de Ana Blandiana)

  146. cătălin

    Daca vrei sa pui imagini de pe net (sau facebook – tre’ sa fie publice), pune linkul si le inseram noi. Nu se pot insera imagini fara cont de admin (astea sint regulile celor de la wordpress.com, eu nu am vreun amestec).

    Ma duc sa-mi intilnesc dragostea de 600 de kile. Cica ma asteapta. 🙂 Ieri i-a speriat pe unii, ma cauta.

  147. andreea

    ingeri…
    imi place sa imi inchipui ca m-au atins de citeva ori, desi am auzit ca nu-s dulci, ci inspaimintatori. asa vreau eu sa cred. ca nu a fost instinct de conservare sau noroc, ci o aripa de ajutor.
    dar unde a fost ingerul baietelului de cinci ani, cind tatal lui a intrat cu masina in remorca aia. sau, a fost si a facut tot ce a putut…

    Catalin, nu ti-e frica de ea? sa nu te striveasca…

    e o vreme splendida in Bucuresti. asa sa fie toata vara: racoare, vint, nori, soare. ploaie cu bulbuci, soare din nou…

  148. Angela

    Așa să fie! Și să țină muuuult, muuult, definitiv. Numai vară să fie. Eu deja mă tem de toamnă, are popa de peste drum un pom cu roade, îl văd de la geam – mere sau ce-or fi – și s-au cam copt. Și m-am speriat un pic, că se duce vara.

  149. andreea

    azi a fost o zi ciudata. m-am invirtit vreo doua ore prin oras si am vazut, in asa un scurt timp, trei copii cu handicap, nu numai motor, impinsi de (banuiesc) mamele lor, in carucioare. cu picioare strimbe, cu miscari spasmodice ale umerilor, cu priviri fixe. unul chiar striga, plingind. vreauacas vreauacas vreauacas. mama incerca sa-l linisteasca – ajungem acus, mama, acus. 1, 2, 3. trei golgote.

  150. Moş Pleksiglasu

    Pai nu ca ingerii aia pazitori au rolul numai sa mearga cu caietul si creionul sa noteze prostiile pe care le faci. Intre timp or fi trecut si ei la tableta, i-phone, laptop.

  151. Moş Pleksiglasu

    Iar pe copiii aia de i-au zdrobit masinile cand dadeau buzna pe poarta in strada, asa a fost mai bine pentru ei ca altfel cine stie ce criminali mai ajungeau. Sau daca erau fetite cine stie ce pistoale cu buline aveau sa-si cumpere cand aveau sa se faca mari ca sa terorizeze lumea cu ele. Pentru orice exista o explicatie, ea trebuie numai cautata.

  152. Moş Pleksiglasu

    Unii au vazut in poezia Blandianei un legionar din Legiunea Arhanghelului Mihail, imbracat in clasica haina de piele si cotrobaind prin casele oamenilor dupa discurile Mariei Tanase ca sa le arda in piata.

  153. Radu P.

    Bai, poietilor, ia uitati aici noul val in muzica romaneasca: Ce frumoasa-i amantaua… auauuuu

  154. Moş Pleksiglasu

    Jaco, desi te banuiam intotdeauna ca intelegi oleaca mai mult, de data asta ori n-ai inteles tu, ori n-am inteles eu ca tu ai inteles. Pot da linistit cu toti idolii de pamant. Mie nu trebuie sa-mi demonstrez nimic. Iar voua nu mai am chef sa va mai demonstrez iarasi nimic in primul rand fiindca v-ati constituit intr-un fel de comisie grotesca, si nu de acum ci aproape dintotdeauna. Intr-o masura mai mare sau mai mica toti sunteti afectati de pistolita, nu numai costelus. Nu, n-am nevoie de parafa si semnatura nimanui pe niciun fel de bilet nici de intrare si nici de iesire de niciunde.
    Scuze ca tocmai dupa postarea ta scriu asta, dar asa s-a intamplat ca tocmai de la tine sa cada picatura critica.

  155. Moş Pleksiglasu

    Gelu, ultima antichitate dar nu cea din urma sper. Asta ziceam si eu.(sa inteleaga cine citeste).

  156. andreea

    mi s-a făcut părul măciucă de la amantaua aia…

  157. Dacă nu eram plecat(dus), aș fi răspuns la provocarea Andreei, în stilul meu, mult apreciat de Cătălin: „mie mi s-a făcut viceversa. Măciuca par”.

  158. Angela

    Provocarea Andreei??? Unde era provocarea? Sau, vorba aia, ție poa’ să ți se fluture pe sub nas și un tramvai, că tu tot la..

  159. Angela,
    ai dreptate.
    În legătură cu tramvaiul, mă gândesc la unul cu etaj(adică cu „balcoane”). și cine ar putea să „tragă” un tramvai(feminin, cu balcoane frumoase), decât niște cai(bine dotați).
    Vezi, dacă mă provoci și tu ?

  160. cătălin

    Cum o fost excursia, Junghiule? Nu ne poti pune niste poze?

    Andreea, nu mi-i frica de imblanita, ca merg de obicei cu un grup. Si, la cum mirosim dupa zeci de kilometri prin soare, fuge saraca dezgustata.

    Radule, ma bucur ca iti place si altceva in afara de jazz. 🙂

    Daa, comiţie care dezbate si voteaza … Aaa, daca ai chiar asa un calculator de muzeu, ar trebui sa folosesti si software adecvat: versiuni super-mici de Linux, si eventual un browser text – Lynx.

  161. Căutam eu și în comentariul lui costeluș pretexte și provocări, numai că îl știu suparacios si….
    Mă puteam inspira din „frica de îmblănită”, care „fuge săraca” deși e „(des)gustată” 😉

  162. cătălin

    Mda, dupa ce-ai vazut un copil cu handicap, ai vrea sa fugi, sa nu mai vezi nimic. Iti da peste cap toate conceptiile, totul. Un reset, cum ar veni …

    La sala de sport unde ma duc vin si nefericiti din astia, au tot felul de programe de recuperare. Ma rog, asa e denumirea, ca rezultatele … E groaznic sa vezi un copil handicapat de vreo 30 de ani, insuportabil. O golgota in fata careia palesc multe din micile golgotele personale. Ii evit, ma duc la ore cind stiu ca nu dau de ei…

  163. cătălin

    I am your shadow
    I am your rain
    I am your lonely, a little of your pain

    I am red
    I am blue
    I am your angel
    I am in you

    Angel

    I am your madness
    I am your tears
    I am your sadness and I am your fears

    I am restless
    I am your dream
    I am the romance in between

    Angel

  164. Angela

    Da, aceste golgote. Mi-am amintit de Mihaela. Pe vremea când mergeam lunar la perfuzii, venea și ea. Era din grup, că eram vreo șase, de obicei. Aceiași, că așa era programarea. Mihaela venea cu mama ei. O făptură masivă, fără expresie, fără vârstă, fata. Avea 38 de ani, dar putea să aibă oricâți. Retard sever, nu cred că depășise nivelul de 2-3 ani, că nu vorbea, Scotea un fel de muget dacă ceva nu-i plăcea, și un fel de mormăit dacă era ok, de obicei când i se dădea ceva de mâncare. Altminteri, destul de docilă, nu cred că știa ce i se întâmplă. Avea lupus, nefericita, că nu-i era destul retardul. Pe ea nu părea s-o deranjeze mai nimic pe lumea asta. Și mama ei..o însoțea peste tot, că fata era absolut dependentă. De 38 de ani, o femeie urca golgota asta cu copila în spinare. O femeie deșteaptă și energică, părea puternică și cu destinul asumat, nu se plângea de nimic. Doar o dată, eram numai noi două și fata, așteptând la ekg, mi-a spus că nu mai poate. Că nu știe cum se vor descurca. Ea n-a lucrat din cauza fetei, bărbatul i-a fost disponibilizat, a ieșit din perioada de șomaj și până la pensie, chiar anticipată, mai erau niște ani buni. Și, desigur, nu-l mai angaja nimeni, nicăieri. Mă uitam prostită la ea și mă gândeam cât o fi fost de tânără cu 38 de ani în urmă, și de fericită așteptând un copil. Și ce a devenit din momentul ăla viața ei. Și o să vină Moșul să-mi spună că toate astea au un rost. Au pe dracu.

  165. Ok, hai să ne întristăm! abia aștept și știrile despre nenumăratele cutremure, crime cu interlopi, majorarea taxelor sau apariția altora noi.
    Da Cătălin, „manipulezi” bine(e fără tentă sexuală).
    Tu mergi la ore diferite de ale celorlalți, la sală, să nu-i vezi ori să nu fii văzut?
    Gata, promit că am terminat cu răutățile. Nu vreau să te martirizez(chiar dacă postura asta, iți convine)

  166. andreea

    hai să ne-ntristăm sîmbătă seaaaaarăăăă
    mă rog, e duminică.

  167. cătălin

    Ei, Angela, il bagi in seama pe Mosu’? Ori troleaza, ori n-a trait, mai sint oameni dintr-astia, trec prin viata ca gisca prin apa.

    Da, si la mine s-au produs multe accidente in ultima luna, unele grave. 😦

  168. cătălin

    Lui Gelu am sa-i pun niste poze cu oi, sa le caut …

    Pe aici am fost ieri:

  169. Angela

    Lasă, că nu te-ntristezi tu așa ușor, Gelule! Ăl de provoacă și zgândăre ca să se amuze e imun la tristețe, așa că n-o să te am pe conștiință că te-am deprimat și te-ai înecat de plâns la gândul Mihaelei mele, al cutremurelor și taxelor.

  170. …într-o cârciumioară la…A2(cum reușești să scrii italic?). Eu nu pot nici cu boldul, să fac asta 😦
    Angela, m-aș întrista și eu dar trebuie să fie și cineva care să… pară vesel, pentru echilibru. 😉

  171. Angela

    Da’ cine-i trist??

  172. cătălin

    38 de ani … 😦

    Da, e ceva cumplit, e de admirat femeia aceea. N-as fi condamnat-o deloc daca ar fi vrut sa scape de cruce, s-o abandoneze.

    Pentru scris italic: <i> text </i>. pentru bold, inlocuiesti „i” cu „b”.

  173. Daca tot suntem la tristeturi. ..Am o prietena din liceu care a nascut o fetita(Ana a numit-o) cu o problrma cumplita. Lichidul acela care mentine presiunea constanta in interiorul craniului se pierdea prin zona coccisului, unde fetita avea lipsa finisajul, asemeni unei case …la rosu(„uit-el si pe asta, ii arde de gluma”). Am ajutat-o pe prietena mea cum am putut sa se lupte cu ceva ce nici nu va puteti imagina. Fetita ne-a parasit dupa 18 ani. In urma unei operatii i s-a instalat un fel de robinet cu care periodic se faceau reglaje in functie de cantitatea de lichid ce se producea mult peste necesitati si care marea presiunea in craniu in cat il deforma(de la frunte in sus capul fetitei se desvoltase imens…iertati-ma dar nu mai pot continua…sa nu mor de ras 😦
    De bucurie nu am mai folosit nici diacritice
    …………………………………………………………………………………………………
    Să verific Cătălin: italic și bold

  174. Ce mă făceam eu fără Cătălin?(mulțumesc, Cătăline!)

  175. cătălin

    Da, dar stii cum e, Angela? Zgîndără si provoaca, dar, atunci cind li se raspunde cu aceeasi moneda, sar in sus.

  176. cătălin

    Ba, esti scirbos, du-te dracului cu comentariile tale timpite!!!

    Chiar, nu behaiai zilele trecute ca pleci?

  177. Angela

    Stai, Cătăline, și nu te repezi! (dacă lui Gelu i te-ai adresat mai sus). N-ai prea înțeles. Era felul lui de a-mi răspunde la ceea ce ar fi putut o acuză de insensibilitate. Ia mai citește o dată.

  178. cătălin

    Da, Angela, am inteles care a fost mesajul, insa „glumele” si intepaturile presarate in contextul ala nu sint de prost gust, ci de tot rahatul. Lui Gelu m-am adresat, Mosu nu-i pe aici deocamdata.

  179. Dacă vă spun și povestea fratelui meu care a plecat să cânte zeilor la numai 35 de ani, veți intelege că nu sunt un răsfățat al sorții. La dispariția fratelui meu am albit(despre păr este vorba). Eu atunci aveam 33 de ani(cred de atunci se folosește „33” la auscultarea cu stetoscopul). Fratele meu era un tip care citea pe diagonală și verticală, compunea muzică de film, cânta la chitară și cu vocea(da, și jazz, Cătăline), era în același timp și inginer, inventator, desena și picta, scria poezie… însă din păcate era și căsătorit cu o persoana de care nu prea îmi place să vorbesc. Era deja stabilit în Germania…..mai vreți?…voi triștilor, care sunteți…..a, era să uit a vă spune că după ce mama a murit, tatăl meu a urmat-o la un an(el a iubit-o cum puțini iubesc astăzi iar ea pe el, de loc. Și-a făcut, cum spunea ea, datoria de soție și eu în timpul cât ea își făcea datoria și atât, mă formam ca om, atent să învăț ce e iubirea dar și datoria ) .
    Cu siguranță nu v-am spus nici că Monica(cea care deranjeaza acum pe unii, pentru insistența cu care cretinul de tasu face publicitate, de parcă numai fisa știe să cânte pe lumea asta, „bleah”) s-a născut cu trombocitopenie acută… ai că m-am enervat… 😉

  180. Angela

    Hai, nu te enerva. Există multe feluri de a trăi sau privi necazurile, multe feluri de a trece sau nu peste ele. Nu cred că ar trebui ironizat sau condamnat niciunul din aceste feluri.

  181. Cătăline, vezi că iți sare acul ăla bont pe același șanț plin de ură al creierului(era să greșesc și să spun circumvoluțiune)

  182. Și da Cătăline sunt un tip scârbos. Îmi e scârbă mai ales când știu că împărțim aceeași planetă.

  183. Cătăline, sunt sigur că tu, sensibil cum ești, ai făcut economie la haleala cu care te îmbuibi și ai ajutat cu câteva sute, ba chiar mii de dolari, pe cei ce își plimba necazul pe la sala aia unde speri să îți lași și tu șuncile, dar la ore diferite de orele handicapaților ăia, că n-ai chef să-ți periclitezi fericirea văzându-i, mărinimosule care ești.

  184. Să știi, nobile costeluș că nu întâmplător te întrebam dacă ai făcut umbră cu folos pământului, adică dacă ai copii. Am înțeles că nu ai și mă gândesc că Dumnezeu a făcut în așa fel încât să nu perpetueze speciile pline de ură și grăsime.
    Acum te las să-ți scuipi flăcările. Ai grije să nu aprinzi tot blogul…împotriva ta! 😉

  185. cătălin

    Bine ca se perpetueaza speciile pline de prostie si venin.

    Fii atent, ori termini cu rahatul asta, ori iei bann. Fara glume, fara melodrame. Scuipa-ti mizeriile in alta parte, NU AICI!!

  186. Nu, nici alea, că de aia nu ai urmași.
    Ban? ori vrei să mă mituiești ca să tac? Banii dacă iți prisosesc, nu-i strica cu astupatul gurilor ce mai spun printre altele și lucruri adevărate. Ajută-i cum spuneam, pe cei ce au nevoie! Așa rezolvi și problema burții, că tot întrebai cum poți face asta.

  187. Acum când văd că semeni cu alte personalități stăpâne de blog, înclin să cred că ai urmași… sau înaintași? Îți lipsește însă o bonă care să se ocupe de sufletul și educația ta. Alți proprietari care își permit(adică mănâncă rațional), au, Măcar o Cosa acolo.

  188. cătălin

    Pauza 4-5 zile pentru racorire. Intre timp, pe distinsul domn Gelu il puteti gasi pe blogul lui mirobolant.

  189. cătălin

    Angela, da, se poate face si haz de necaz, e o strategie de a rezista, la Gelu insa e voma.

    Sint doua variante: ori las totul, ori am grija ca aici oamenii sa poata discuta fara a se jigni. Am vazut prima varianta pe pistol, pe la inceput, cind se lasa totul, dar s-a ajuns la atacuri si bisericute. Nu-mi place. Nu prea veneam asa de des pe pistol tocmai din cauza mizeriilor. Si nici nu citeam tot, din acelasi motiv. Am vazut, dupa mult timp, cite comentarii inteligente am sarit pentru ca erau inconjurate de gunoi. Uneori acele comentarii imi erau adresate, dar nu le-am vazut si nu am raspuns la ele. 😦

  190. Moş Pleksiglasu

    Nu numai gras si inutil, dar mai tot timpul beat. Sau daca nu e beat atunci e „nevinovat”. Cand te nasti cu creierul terci nu e vina ta. „…care pedepsec nelegiuirea parintilor in copii, pana la al treilea si al patrulea neam…” Stiu, aici o sa scrasniti din dinti si o sa ma lapidati.

    Imi pare tare rau ca nu ma puteti urma si urmari la niveluri abstracte. Ma gasesc de multe ori la kilometri intregi in profunzime inaintea voastra. Imi dau seama din comentariile voastre.

    Bai Gelu, Cosa are o capacitate de analiza inspaimantatoare. Altele ii sunt defectele.

  191. Moş Pleksiglasu

    Una dintre ocarile cele mai paralizante la spanioli e atunci cand isi spun unul altuia inútil. E chiar mai grozav in viziunea lor chiar si decat hijo de puta. Gilipollas e doar un alint pe langa inútil.

  192. cătălin

    Tu citesti Biblia, dar nu intelegi nimic. Esti la kilometri intregi jos, in vagauna.

    Pe Cosa stiti unde-l gasiti daca vreti sa-i transmiteti ceva sa-l pupati in cur.

    In rest, multumesc pentru urari, Mosule, mai ai si altceva de zis? Sau doar venin de improscat?

    Vezi ca aia cu copiii pedepsiti pentru pacatele parintilor o ai explicata in Noul Testament, caut-o!

  193. Moş Pleksiglasu

    Angela, foarte multe lucruri au o explicatie cauzala. Unele nu: „N-a pacatuit nici omul acesta nici parintii lui; ci s-a nascut asa, ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu” Oho, asta-i un argument folosit de atei sau de cei care il detesta pe Dumnezeu. Auzi, sa faci un om suferind pentru multe zeci de ani, doar ca sa vina Isus sa faca o minune cu el. Mai vrei sa intelegi?

    Cum ar fi cineva care le-ar intelege pe toate? Cine are pretentia asta?

  194. cătălin

    Aha, ai gasit-o rapid. Pot sa zic ceva, desi te adresai Angelei?

    1.Poate ca intelesul frazei „ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu” e „pentru ca asa e viata, si nu ii este dat omului sa inteleaga totul”.

    2.E discutabila chestiunea suferintei sau a fericirii. Da, noua, celorlalti, ni se pare ca o viata fara lumina zilei e doar suferinta, dar pentru cei orbi poate nu e asa. E pur si simplu viata. Viata lor. Cine sintem noi sa-i judecam?

  195. Moş Pleksiglasu

  196. cătălin

    Auzi, sa stii ca pot sa aplic „reteta Nora”, din 2-3 vorbe te scotea din sarite. Ia spune, psihopatel mic, ti-ar placea?

    A, nu, ce chestie, tocmai voi, ironicii, provocatorii, sarcasticii, cind vi se raspunde cu aceeasi moneda, ramineti fara munitie si incepeti sa aruncati cu rahat.

  197. Voiam sa va arat mai multe poze, m-am luat cu cei doi simpatici serpisori si n-am mai avut timp. 😦

  198. andreea

    foarte frumos.

    de acum înainte n-o să vă mai povestesc decît despre floricelele de pe cîmpii, dacă subiectele grave vă fac să vă daţi în cap cu ciomege.

  199. Angela

    Păi nu, că atunci n-au să mai vină, oamenilor le plac locurile unde pot veni să dea ciomege-n cap. Se mai autovidanjează și ei cum pot. Eu, în naivitatea mea prostească, nu reușesc să pricep de ce-i Cătălin atât de ticălos. Și de ce trebuie neapărat ca cei doi grei să-l scuipe, să-l bată și câine el să le fie. Am limitele mele, dar aș dori să rămân cu ele.

  200. Radu P.

    N-ai cum să pricepi, e o chestie cocoșească.

  201. andreea

    foaie verde de baston,
    e de la testosteron.

    numa’ ieri ce am avut ocazia să urmăresc doi bărbaţi aruncîndu-şi săgeţi oţelite ascunse în vorbe rostite pe ton ridicat bine, subiectul fiind poezia lui Mircea Ivănescu.

    m-am retras, ca să pot să-mi mănînc pepenele în linişte şi pace…

  202. Angela

    Ba, că în cheie cocoșească pricep eu cum stă tărășenia, că-s bătrână și cultă-n cap, am trăit/văzut/citit destule și m-am dumirit. Da’ ar mai fi și calitatea cocoșilor la mijloc. Metodele de afirmare și impunere ale cocoșiei supreme.

  203. Angela

    Să arunci cu săgeți oțelite e ok, cocoșește vorbind. Să arunci cu căcat, nu. Asta-i treabă de găină.

  204. andreea

    … şi pentru că eu nu-i ştiam poeziile prea bine, am căutat şi am citit…

    Dar sunt şi amintiri adevărate


    Şi eu am umblat odată cu o amintire
    în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.
    (îmi alunecase odată şi se rostogolise de-a dura
    pe jos. am şters-o frumos, cu mâneca hainei
    nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi
    nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,
    din mâini, se pot rostogoli foarte departe
    şi mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar
    să mă întind la marginea mea, sa-mi las mâna
    din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.
    îmi iau mai bine o alta. şi asta poate fi falsă.)
    şi eu am umblat, deci, odată cu o amintire
    în braţe (şi mă gândeam, cu un rânjet
    rău, că într-o carte celebră, nu mai ştiu cine
    umbla cu propriul său cap prin infern, luminându-şi
    drumul). şi parcă nu e tot una?

  205. andreea

    vorbe, vorbe, vorbe…

    trebuie alese vorbele cu grijă,
    vorbele lasă urme – îţi aminteşti
    mai târziu de ele – aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,
    trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor
    să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele
    să însemne ceva-ceva ce nu se mai aşează
    deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat
    că e în tine – că simţi.
    oricine poate să facă vorbe unele după altele –
    oricine poate să vorbească – nu asta
    e principalul – ar trebui poate alese
    tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)
    şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea
    ca nişte urme în zăpadă…

  206. cătălin

    Eu cred ca inteleg cum stau lucrurile, ca am mai vazut sablonul repetat de citeva ori. Atunci s-a dat vina pe alte persoane, si nu era implicat testosteronul. Asta e. Poate ca, din pacate, a avut dreptate cine a spus ca cei doi nu stiu decit sa otraveasca atmosfera, ca e modul lor de a fi. Cum cineva nu e de acord cu ce spun si nu le aplauda profunzimea, cum pornesc aruncatorul de rahat. Si se simt bine.

    Nu trebuie alese vorbele cu prea mare grija, ca nimeni de aici nu-i chiar mimoza. Nu inteleg de ce e asa de greu de pastrat un minim echilibru, acolo, n-ai fost de acord cu cineva, i-ai spus ca e prost si beat, o data, de doua ori, de zece ori, poate ca e de ajuns…

  207. Lasă cocoșel! nu te mai justifica, că doar este evident. Ai dreptate.

  208. cătălin

    Imi transmite domnu’ Odagiu in spam ca nu-s ciine, ci vierme. Bineinteles, dumnealui e perfect, nu are nimic sa-si reproseze, e numai si numai vina mea. Eu sint absurd, prost, inutil, incit dumnealui ii este scirba ca impartim aceeasi planeta. Pai zic si eu atunci sa ramina in spam mereu, ce rost are sa vii sa vorbesti cu cineva pe care il dispretuiesti in asa hal?

    Mi-am pierdut rabdarea, nu mai pot. 😦

  209. Angela

    Nu-ți mai bate capul cu asta.

  210. cătălin

    Da, Angela, dar imi pare rau. Ar fi fost atit de usor sa fie altfel …

  211. Angela

    Și așa e ușor. Uite, zice Moșul așa:
    „Imi pare tare rau ca nu ma puteti urma si urmari la niveluri abstracte. Ma gasesc de multe ori la kilometri intregi in profunzime inaintea voastra.”

    De acord, noi, în nimicnicia noastră, nu-l putem urma. Eu i-aș spune că nu-i nicio pricopseală în profunzimea lui. Senin și împăcat nu este. Fericit, nici atât. Faimă nu are, profet nu e și n-are nici discipoli. Nici pace sufletească, nici glorie. Și după ce n-o mai fi, amintirea lui se va reduce, dacă nu la una neplăcută, în cel mai bun caz, la o ridicare din umeri. „A, moșul ăla? Ciudată făptură.” Atât. Și totuși, se zbate ca șarpele-n furcă și se simte superior. Trebuie să aibă și el ceva pe lumea asta. Și așa e cu noi toți.

  212. cătălin

    Mosul nu e bannat, dar recunosc ca mi s-a cam luat si n-o sa-i mai suport mult timp mizeriile, daca va continua.

    In rest el braveaza, asa se simte bine, sa-si construiasca imaginea asta. Are si el nevoie sa vorbeasca cu altii si tinjeste dupa grupul asta, dar e prea mindru sa recunoasca. Ciudata faptura, asa-i. Dar nu am nici o problema cu asta, cred ca poti spune orice atit timp cit nu-i afectezi pe ceilalti.

  213. Angela

    Nu. Oricine poate să spună orice, și oricine trebuie să învețe să nu se lase afectat. A nu afecta pe ceilalți presupune bun simț nativ, oarece empatie, chestii din astea. Ori le ai, ori nu. Educația ar putea rezolva câte ceva, dar dacă vrei cu dinadinsul să rănești, ea nu poate face nimic. Pe când purtatul platoșei anti-afectare se poate obține cu un pic de antrenament.

  214. cătălin

    Mai e ceva, unii vor sa raneasca, dar lor sa nu le spuna nimeni nimic. Stiu prea bine cum turba Mosu’ cind Nora il facea „psihopat” si isi batea joc de el. Da, nu-i placea postura in care era pus, dar el, cind are ocazia, ii pune pe altii in aceeasi postura.

    E foarte greu sa nu te lasi afectat, unele cuvinte pot fi dureroase. Si nu ma refer doar la mine, cred ca nu exista cineva pe aici care sa fie absolut imun. Sigur, se poate ajunge acolo, dar e drum lung, uneori prea lung pentru o viata de om.

  215. Angela

    Cuvinte dureroase pot veni dinspre cei la care ții, pe care-i admiri, respecți, iubești, care-ți sunt apropiați. Și asta, probabil, din greșeală, și se pot ierta. Altfel, la vorbe venite din hăurile internetului, de la oameni pe care, altminteri, n-ai da doi bani, ce durere să simți? Fac oamenii ce știu și ce pot, reacționează în felul lor. Unii întorc obrazul celălalt, alții ignoră, alții contraatacă și răspund cu aceeași monedă, sau chiar plusează, și atunci tărășenia n-are sfârșit. Mai există răzbunare, care poate fi perversă, insidioasă și distrugătoare, dar chiar are rost? Hai, măi, că nu suntem sfinți. Adică eu îs sigură că nu-s și nu vreau nici să par, darămite să devin.

  216. cătălin

    Mai, nu stiu, ar trebui sa nu doara. Teoretic. Dar, uite, urarea de citostatice adresata Norei mi-a ramas in minte. Ca si urarea cu cangrena. Uite, a murit o ruda de a mamei acum o saptamina si ceva. Diabet, complicatii. Era bine in urma cu o luna. Acum, la urma, dureri cumplite, de il tineau in coma indusa la ATI. Cum se trezea, urla de durere. Morfina nu avea nici un efect, atit de mari erau durerile (si ar fi trebuit sa aiba efect, ca nu a fost expus la ea pina atunci). Dar n-a avut. Nici morfina, nici alte chestii mai puternice decit morfina. Cam asta i-a urat Mosul cuiva (si nu regreta ca a facut-o). E cam greu sa uiti si sa nu te afecteze lucrurile astea.

    Gelule, de cele mai multe ori eu sint moale si fraier. Dar mai am si o alta latura, una care ma face sa nu renunt. Ai grija sa nu trezesti latura aia, ca ai sa plingi; si n-am sa uit, si nici n-am sa cedez daca altii vor pune o vorba buna pentru tine.

  217. cătălin

    Iar v-am intristat? 😦

    Si ce text frumos a scris Andreea, sa tot fi vorbit pornind de la el 😦 …

  218. andreea

    ce draci să mai vorbeşti pornind de la el…
    e doar o formă de lamentare. total neconstructivă.

  219. cătălin

    Asa toate poeziile sint niste lamentari neconstructive, inutile … dar cum ar arata viata fara ele?

  220. andreea

    a, nuuuu, Scrisoarea III e altfel… 🙂

  221. cătălin

    Ei, aia e asa, un manifest, scris la nervi.

  222. andreea

    m-ai bine l-ai lăsa pe Gelu liber, pentru că oricum felul în care se exprimă acum nu e în avantajul lui deloc.

    bine, oricine ar zice că starea de debaralizat îţi macină nervii şi, dacă stau să mă gîndesc la istoria blogurilor, nu-mi aduc aminte de vreun locatar al debaralelor care să fi stat înăuntru ca un lord, relaxat şi distins. dar probabil că n-ar fi ajuns acolo, dacă ar fi putut…

    dincolo de sudălmi şi de înjurături, cel mai rău şi cel mai rău e cînd sînt folosite pentru dat în cap unul altuia, informaţiile oferite de oameni, despre ei înşişi, în momentele lor de slăbiciune. lucrurile pe care ei înşişi le consideră defecte sau nereuşite. adică, vin şi spun că-s gras, sărac, bolnav sau părăsit, mă plîng un pic, da, evident aştept compasiune sau măcar înţelegere, fir-ar să fie, şi apoi, peste o vreme, cineva se găseşte să mă spurce folosind slăbiciunea mea. e ca şi cum i-aş fi oferit o armă cu care să mă înjunghie.

    eşti gras? porcule nesimţit şi inutil ce eşti! eşti sărac? păi, înseamnă că eşti tîmpit şi luzăr. eşti părăsit? nasolule! nefututule! eşti bolnav? aaaaa, asta se întîmplă pentru că eşti prost ca noaptea, deci oricum nu merită să mai trăieşti şi, ce mă bucur că suferi cînd vezi toţi sănăoşii cum jubilează!

    cîh, cîh, cîh…

  223. cătălin

    Problema e ca Gelu a varsat venin cind nu era in debara. Venin de ala de care spui tu, mult mai urit decit o injuratura. Absolut mizerabil. Debaraua nu a fost scinteia, ci o continuare a ceea ce a inceput pe blog.

    Poti sa ma bati, Andreea, dar nu inteleg care e miza. Vreau sa ne putem intelege aici cu totii, si e de bun simt care sint limitele, ce se poate spune si ce nu. Nu, daca va continua cu mizeriile, nu va iesi din debara. Sa binevoiasca sa faca un efort, sa se abtina, asa cum se abtine cind vorbeste cu prieteni sau cunoscuti. Aici isi bate joc, asta e cuvintul, e distractia lui; oare cum i-ar fi raspuns Lorena Lupu daca facea lucrurile astea pe blogul ei? Nu se poate ca noi sa ne facem ca nu vedem, sa-i gasim scuze, si el sa se poarte ca la tirla cu oile, nu ca intre oameni!

  224. „Adeseori ne supărăm pe oamenii deschişi şi direcţi, care ne descoperă fără ocolişuri defectele. Trebuie să-i apreciem pe aceşti oameni şi să-i iertăm pentru faptul că, prin limbajul lor îndrăzneţ, ne-au zdrobit iubirea de sine. Ei sunt, din punct de vedere moral, chirurgii care taie printr-un cuvânt ascuţit, cangrena inimii; biciuiesc iubirea de sine, trezesc în sufletul amorţit conştiinţa păcatului şi stârnesc o reacţie vitală.” (Sfântul Ioan din Kronstadt)

  225. Nu asta am vrut să pun!

  226. cătălin

    Sa-mi zici daca vrei sa sterg ceva, Junghiule (Raule, n-ai vrut sa-ti faci tu cont! 🙂 )

    O zi frumoasa!

  227. cătălin

    Andreea, da, e sinistru. Cam toti de pe aici ne-am mai spus necazurile, si nu atit pentru a astepta compasiune, ci pur si simplu asa am ajuns sa ne cunoastem, sa tinjim unii dupa altii. Altfel mergeam pe facebook, puneam poze perfecte, din vacante perfecte, cu familiile noastre perfecte. Si am fi ramas tot timpul niste masti perfecte, trolind singuri intr-un internet perfect. Dar am fost altfel, am ajuns sa ne cunoastem pe aici. Pe tine, de exemplu, te-am remarcat demult, pe Pandora, ai avut un comentariu trist, cu mult inainte de a veni Ana sau Cosa pe acolo. L-am vazut accidental, dar l-am tinut minte: nu erai o masca, erai o fiinta vie. O masca nu putea scrie ce ai scris tu atunci.

    E sinistru sa stii ca, atunci cind cineva spune despre greutatile lui, cite vreunul sta in umbra si face lista. Pe puncte, asta, asta si asta. Nu-l intereseaza persoana care vorbeste – are necazuri ca e un prost, de aia. Dar cindva ar putea folosi lucrurile acelea pentru a rani mai bine. E nemernicia suprema.

    Te rog sa nu-i scoti mizeriile lui Gelu din spam. Am citit ce spune, regrete urmate de insulte, in aceeasi propozitie. Am facut un efort URIAS sa-l inghit pe Mos aici, dupa urarile de cancer, doar pentru a fi jignit si facut in toate felurile (si de el, si de Gelu). Gelu ramine in spam, Mosul are un ultim avertisment.

  228. cătălin

    Ei, Junghiule, mai nasol e cind pui din greseala un link de pe pornhub sau ceva de genul. 😀

  229. cătălin

    Di pi feisbuc: o pictura facuta cu pixuri. Da, pixuri obisnuite, cele mai ieftine.

    http://vianaarts.deviantart.com/art/Redhead-Girl-Ballpoint-Pen-310870595

  230. Radu P.

    Nu, nemernicia suprema este sa bannezi. Adica, tu esti nemernicul suprem, nu ei. Tu esti peste ei cu o treapta.

    La fel de nemernici ca si cel care se folosesc de slabiciunile unora sunt si cei care isi posteaza tot felul de frustrari in dorinta de a cersi ceva mangaieri pe ego. Pentru ca asta e un soi de pescuit la momeala, arunci momeala, sunt graaas si nefericit, vine pestele si zice, nu-i nimic, imi plac aia grasi, sau sunt singur si sufar, vai, dragu’ mamii, cum sa fac sa te alin, si hat, l-ai prins in plasa.

    Asa ca, de ce sa te miri ca altii nu apreciaza jelaniile astea si se folosesc de ele? E perfect normal. Pentru ca si ei pescuiesc in acelasi rau, si esti o concurenta. Dar tu, ca nemernic perfect, mai ai o posibilitate, le confisti unditele si ai terminat concurenta.

    Ca sa fie clar, nu te mai chinui sa creezi o „atmosfera placuta” pe blogul asta. Mie, personal, nu-mi pasa ce atmosfera e, nu-mi pasa ca unii injura si spun prostii, astia sunt ei, eu ii accept si asa.
    Ce nu imi place, nu pun la suflet, nu-i greu.

    Daca Andreea , Angela, Junghiul si cine-o mai fi vor ca tu sa fii cerberul linistii lor s-o spuna raspicat.

    Eu NU VREAU ca tu sa cenzurezi ceva. Clar?

  231. Angela

    Eu NU VREAU ca tu sa cenzurezi ceva. Clar?
    Clar. Mai pe larg, Cătălin ar trebui să-ți respecte idiosincrazia. Că nu suporți cenzura, că te irită, că reacționezi violent la ea, drept care trebuie evitată, înlăturată, stârpită, pentru liniștea ta. Dar idiosincrazia lui? Liniștea lui? Aia nu trebuie respectată? Tu alegi să ignori, el alege să riposteze, fiecare își cerberește cum poate propria liniște. Hiperreacție e la amândoi. Până una-alta, tu, Radule, n-ai prea fost expus la bălăcăreli și abjecții.Tu nu vrei cenzură, el nu vrea abjecții. Tu NU VREI, el NU VREA. Cum facem?

  232. Radu P.

    Dar eu NU CENZUREZ NIMIC! Esti culmea irationalitatii!

    Cenzura nu trebuie starpita pentru binele MEU, ci pentru binele tuturor. Nu eu am ajuns la concluzia asta, ci niste destepti acum vreo 300 de ani.
    Voi vreti liniste doar pentru curu vostru, o liniste sinistra, artificiala si nedurabila in timp.
    Vorbesti prostii cand spui ca eu nu am fost expus la balacareli. Inclusiv tu m-ai balacarit in rand cu cele de pe pistol. Dar niciodata nu am cerut bannarea cuiva pe acest motiv.

    Este un comportament las si nedemn, strigato de egoisat

  233. Radu P.

    strigator la cer de egoist.

  234. Radu P.

    Si inc-o chestie, asuma-ti raspunsul direct, n-o mai da cotita.
    Nu lovi in niste principii foarte clare ca sa-ti ascunzi subiectivitatea.

  235. Radu P.

    subiectivismul, pardon

  236. Angela

    Nu-mi ascund niciun subiectivism. Da, îs subiectivă și am dreptul la asta, nu înseamnă că lovesc în principii. Înseamnă că mă protejez. Pot să-mi astup urechile dacă în zona mea cântă Salam sau Guță, sau e o cenzură odioasă, că de, oamenii se exprimă și au dreptul să ragă ce vor, astupatul urechilor mele înseamnă încălcarea libertății lor de exprimare? M-am plictisit de povestea asta, n-am nicio chemare să mă integrez în absolut sau în profunzimi moșești. Îs vie deocamdată și vreau să rămân așa. Și să-mi pot apăra existența josnică, meschină și egoistă. Alta n-am.

  237. andreea

    nici eu nu vreau să existe cetăţeni bannaţi.
    cred că, pentru ca o minge conflictuală să se umfle, e nevoie de cel puţin doi. răul este astfel, întotdeauna, împărţit. am participat şi eu la umflarea asta aşa că ştiu cum e. nici mie nu mi-a plăcut comentariul ăla al lui Gelu, cu fata bolnavă, nefinisată, dar am ales să-l ignor. Cătălin a recţionat oleacă violent şi, de aici, tăvălugul.

    Gelu a vrut să spună, băăăăăi, am şi eu suferinţele mele, nu vă mai daţi mari cu sensibilităţile voastre, că şi eu pot să vă demonstrez că nu-s un insensibil!
    şi aşa ştie el să conducă maşina demonstraţiei respective. cu frîne bruşte, nu lin. nu-mi place, dar accept forma respectivă şi iau notiţe. ce e aia să nu mai suport! împing pragul un pic mai sus, că-s destule lucruri cu adevărat insuportabile în viaţă.

    Radu, n-am înţeles chestia cu pescuitul la momeală. adică am înţeles-o, dar nu-i văd sensul, în cazul de faţă. toată lumea cînd se exprimă, încearcă să capteze ceva, interes, atenţie, bunăvoinţă, simpatie, dincolo de dorinţa altruistă de a-i informa sau învăţa ceva pe alţii. îi mai spune împărtăşire fenomenului. e atît de normal şi omenesc lucrul ăsta, încît mă cam îngrijorează cineva care numeşte nemernicie aşa ceva. nu eşti maşină. nu urmăreşti numai să dai, vrei şi să primeşti!

    cumva, cumva sînt cam excedată de lipsa ta de înţelegere a fenomenelor de genul ăsta. la dracu! nu sîntem toţi din oţel-beton sau maşinuţe. avem nevoie să plîngem, să ne plîngem, să ne uşurăm suferinţele reale sau închipuite, în felul ăsta. şi avem voie să-i compătimim pe alţii. nu-mi plac oamenii care îşi arată doar camerele curate, pentru musafiri. e un fals. nu trebuie să arăţi poate, dulapul cu lada de gunoi, dar pînă acolo, mai e…

    aşa, şi captarea asta uneori o facem văitîndu-ne sau povestindu-ne problemele şi stările, alteori spunînd cuvinte frumoase, pe care le credem pline de miez, sau, cel mai nepotrivit, lăudîndu-ne. asta e metoda antipatică. cel puţin mie mi-e antipatică şi de aia o să prefer oricînd văicărela lui Cătălin, de pildă, împăunării unuia sau altuia. mă zbîrlesc instinctiv la orice miroase a laudă de sine. aviz amatorilor.

    mie mi se pare ceva foarte ticălos să te foloseşti de slăbiciunea altuia. e părerea mea. atunci cînd nu e şmecherie formală. şi nu cred că în cazul lui Cătălin e şmecherie şi desfăşurare de talente. antenele mele nu detectează nici răutatea de care tot pomeneşte Gelu. mi s-or fi defectat antenele, ce să zic… dar nu prea cred.

  238. andreea

    Angela, ştii care cred eu că e diferenţa?
    pe Guţă îl închid din prima. nu-l accept deloc. relaţia mea cu fenomenul Guţă este reprezentată de un 0 barat.

    dar, atîta timp cît am acceptat să discut o dată, de două ori, de multe ori ce cei doi care-s acum în cauză, întîmplător, poate uneori am fost de acord cu ei, am zîmbit sau m-au făcut să cuget la vreo zicere înţeleaptă, atunci nu mai pot să-i resping total. îi accept, cu 90% al lor groaznic şi 10% încîntător. 🙂

  239. Angela

    Da, poate fi așa. Doar că lucrurile evoluează și unele chestii, în timp, pot deveni greu de suportat. În numele a ce ar trebui să înduri oricât? În numele și de dragul unei uși deschise cândva? Eu cred că poți închide ușa când simți că o relație acceptată cândva devine abuzivă și toxică pentru tine. De aia cred că există și divorțul, care e tot un fel de bannare. Doar pentru Radu nu există, și crucile trebuie duse. Da, poate, când e o miză mare. Dar Cătălin nu-i însurat cu Gelu. A-l numi nemernic pentru că respinge, cu mijloacele pe care le are, abjecțiile lui Gelu mi se pare o nemernicie și mai mare. Triumviratul ăsta care-l tot trage de urechi și care-l pune la colț, judecă, acuză și bălăcărește pe Cătălin de ce oare o face? Să apere principii, sau să-și exhibe superioritatea? Nu ți s-au defectat antenele, stai liniștită. Mie nu mi se pare ok să zgândări rănile cuiva, să pui sare pe ele odată ce știi că ele există. Un pic de delicatețe, ce dracu. Ori o fi castratoare delicatețea și facem orice să ne apărăm și fluturăm coaiele. Chiar mi-a pierit de tot cheful.

  240. cătălin

    Eu nu prea am ce zice, Angela si Andreea au spus cam totul.

    Andreea, mi s-a parut absolut abject comentariul cu pricina, sa spui asemenea lucruri si sa amesteci „glumele” alea cu intepaturi pentru a-i demonstra cuiva ceva, e gretos. Bun, nu l-am bannat atunci, dar n-am ales sa ignor comentariul (am ignorat totusi multe altele). Asta a dezlantuit un val de rahat aruncat in mine. Si nu e primul, am trecut cu vederea multe alte mizerii mai demult. Ce vina am eu sa devin tinta unor mizerabili? Ca am facut un blog? Si ca ar trebui pe blogul asta sa ma feresc, sa nu spun ca-mi place sau nu-mi place ceva, sa nu supar pe unii?

    Gelu continua sa arunce cu rahat in spam. Eu zic ca mai bine, Radule, i-ai scrie si i-ai explica cum e cu bunul simt, ca n-a aflat pina la virsta asta.

    Radule, tu cenzurezi, stii de asta? Ca nu iti vine oricine in casa sa-ti spuna orice. Asa ca nu da lectii. Mai bine spui unde te-a balacarit Angela „in rind cu cele de pe pistol”. Cred ca ai vrut sa spui „cei de pe pistol”, ca parca au fost doi, insa oricum, ai dat-o in buruieni rau de tot aici.

    „îi mai spune împărtăşire fenomenului. e atît de normal şi omenesc lucrul ăsta, încît mă cam îngrijorează cineva care numeşte nemernicie aşa ceva.”

    Si pe mine ma ingrijoreaza, si asta de mult timp, transformarea pe care o vedem la Radu. E destul de greu de privit. 😦

  241. Da de ce triumvirat, de ce nu pentarhie, ca si Andreea si Junghiul (in felul lui) i-au explicat Costelusui ca nu e in regula cu bannatul.
    Intr-un cuvant, doar tu stai si-l scarpini pe Costelus intre coarne atunci cand greseste evident, alegand calea calduta dar urat mirositoare a educatiei de cuibusor, in loc sa-i spui ca greseste.
    Dar de la cine cer eu obiectivitate?

    Pai daca te ingrijoreaza si te oripileaza si pe tine imaginea mea, banneaza-ma, ce mama dracului, pune-ma in triumvirat, ca sa va puteti scarpina pe spate reciproc.
    Bai, sunteti scabrosi.

  242. cătălin

    Si mai e un lucru: Gelu are blog. Nu de ieri, de azi, ci de citiva ani. Blog cu zeci de articole. Cine crede ca am fost absurd bannindu-l pe Gelu, se poate duce pe blogul lui, si poate o sa ramin singur daca m-am comportat arbitrar si nejustificat. Dar nu trebuia sa spun eu lucrul asta, ca-l stie toata lumea, nu?

    „pe Guţă îl închid din prima. nu-l accept deloc. relaţia mea cu fenomenul Guţă este reprezentată de un 0 barat.”

    Excelent punctat! Nu l-am inchis din prima, cred ca orice om are ceva de spus, l-am inchis cind n-am mai putut suporta procentul acela de groaznic. Vreau sa vin cu drag aici, nu sa ma tin de nas.

    Nu, Radule, bannarea e o necesitate, asa lasam si spamul sa intre, mii de mesaje pe zi, ca le poti ignora (si chiar mesajele spam nu au nimic rau in ele).

    „Pai daca te ingrijoreaza si te oripileaza si pe tine imaginea mea, banneaza-ma”

    De multe ori ma intreb daca nu te cloneaza cineva, pari a nu avea nici o legatura cu persoana care era admirata pe Pandora.

  243. Angela

    Bine, Radule. Spectacolul oripilant și scabros al scărpinatului Costelușului între coarne s-a terminat. Să-nceapă altul. Cătăline, dă-i drumul lui Gelu. Luați-vă semințe și beri, tolăniți-vă în fața monitoarelor, să-nceapă bălăcăreala, că tot s-a terminat cu fotbalul. Ticălosul să primească găleți cu zoaie-n cap. Turnați-i sare pe răni și să ne bucurăm că triumfă obiectivitatea. JOS CENZURA!

  244. cătălin

    Nu, nu-i dau drumul unui Gelu neschimbat, si nu, nu vreau balacareala. Nu am chef sa raspund la jigniri cu ironii sau cu alte jigniri. Pe Gelu toata lumea stie unde il gaseste.

    PS: Ma intreb cite galeti de zoaie in cap primeste Radu in viata lui? Inteleg ca el suporta orice, nu cenzureaza pe nimeni. Oricine il poate injura, se poate lega de defectele lui, de viata sau de familia lui, iar el ramine calm, zen, fara a reactiona in nici un fel. Impresionant.

  245. Angela

    Nu contează ce vrei tu. JOS CENZURA.

  246. Angela, de dragul melodramei, te faci ca nu pricepi.
    Pe mine nu ma intereseaza zoaiele lui gelu, nici nu le citesc, cum nu-i citesc nici poeziile, eu nu sustin aici libertatea de expresie de dragul
    amuzamentului.
    Fiecare e responsabil de ceea ce spune, si ce spune il reprezinta.
    E o mare stapanire de sine sa nu raspunzi tuturor provocarilor si asta se dobandeste, nu te nasti cu ea.

  247. cătălin

    Faptul ca nu-i citesti zoaiele sau versificatiile lui Gelu e de fapt o cenzura pe care o aplici. O cenzura dura, nici macar nu-i acorzi prezumtia ca ar putea fi 10% OK in ceea ce spune.

  248. andreea

    urîtulee!!!

    cacamachistule!!

    ardelenicus insensibilus ce eşti!!

  249. De ce nu aplici atunci si tu genul asta de cenzura, de ce trebuie sa-l bannezi, poate cineva vrea sa-l citeasca?

  250. Si gelu, ca noi toti, nu arunca numai zoaie si poezii tampite (dupa gusturile mele). Mai zice si niste chestii interesante.

  251. cătălin

    Pentru ca nu pot, pentru ca eu am citit ce spune, si am incercat sa discut cu el in unele momente. Dar acum a depasit o anumita limita a abjectiei si nu pot. Si mai cred ca, daca cineva incepe sa arunce cu rahat in asa hal, nimeni nu va mai veni pe blogul asta, am vazut situatia pe Pandora. Dar, in primul rind, eu nu pot.

  252. Angela

    Să-nțeleg că de fapt îl ajuți pe Costeluș să dobândească acea stăpânire de sine? Pedagogie ardelenească, ori se călește, ori crapă, mototol la casa ta nu rămâne.

  253. andreea

    Cătălin, o învîrţi ca la Ploieşti la 15.09. n-a zis nimeni să rămîi zen. reacţioneaaaaaazăăăăă!! răspuuuundeeee!!!! cu umor, cu înţelepciune, violent, dacă vrei, na. cred că ai văzut de nenumărate ori cum paşii înapoi generează alţi paşi înapoi. chestia aia care îmi place mie atît de mult.

    bannarea în spaţiul virtual e echivalentă cu căsăpirea din real, nu cu evitarea sau cu lupta.

    găleţii cu zoaie poţi primi în realitate şi de la cei apropiaţi. alea sînt cele mai rele.
    pe mine, spaţiul ăsta m-a învăţat nişte lucruri. în ce fel e bine să discuţi cu oameni feluriţi. şi m-a învăţat multe şi despre mine şi limitele mele. (asta sună a psihoterapie.)

    pentru că în realitate e bine să nu bannezi pe nimeni cu tîrnăcopul. nu?

  254. Nu eu ajut ci principiul liberei exprimari o face. Rolul meu e mic. Eu doar am inteles cum functioneaza.

  255. cătălin

    Dar in realitate poti alege sa eviti pe cineva, aici nu ai cum. Vrem, nu vrem, impartim aceeasi casuta.

    Nu vreau sa reactionez, si spatiul asta sa arate ca un teren de lupta. Si nici nu am timp, nu pot raspunde la sute de comentarii ticaloase.

    Principiul liberei exprimari presupune bun-simt, m-am saturat de sofismul asta. Nicaieri in lume nu ai voie sa arunci cu rahat in numele liberei exprimari.

  256. Tu esti cel care il transformi intr-un teren de lupta. Daca ai raspunde mai relaxat sau nu te-ai implica ar arata mai omeneste.

  257. Te-ai intrebat vreodata de ce nu se cearta cu Andreea?

  258. cătălin

    Da, Radule, recunosc ca e si vina mea, dar oare e numai asta? Gelu n-are nici o vina?

    Nu se cearta cu Andreea pentru ca eu am facut blogul asta si nu l-am lasat sa-si puna „poeziile” aici. De atunci a tot inceput sa arunce cu rahat in mine. Si Andreea tace de multe ori cind nu-i place ceva, sa nu raneasca. Am tacut si eu destul.

  259. Aha, incepe si tu proprietatea.

  260. Corect, daca e blogul tau, ai voie sa bannezi.

  261. cătălin

    Si, Radule, daca tu esti atit de bun la ignorat, cum se face ca Nora te scotea din fire imediat, din 2-3 vorbe? Nu trebuia sa se chinuie prea mult.

  262. cătălin

    Da, am voie sa bannez, dar e de cacat ca a fost nevoie de asta. Dar nu e numai vina mea, oricit te-ai stradui tu sa demonstrezi contrariul.

  263. N-ai inteles nimic, costelus.

    Eu nu cu nora m-am luptat acolo, ci cu ignoranta ajunsa in faza de dat verdicte. Personajul nora ma interesa foarte putin, ma deranja ca incepea sa emita niste enormitati care puteau influenta alte personaje.
    Iar limbajul pe care l-am folosit in ultima parte a episodului era doar unul adecvat personajului, nu era reflectia unei stari nervoase. Eram foarte zen cand scriam pe-acolo.

  264. Si tot pentru acest principiu, al nebannarii, m-am luptat si acolo, intamplator, acolo erai in locul gelului.
    Daca mi-ar fi spus cineva ca nu peste mult timp vei ajunge sa faci si tu acelasi lucru mizerabil, nu l-as fi crezut.
    Asa ca, sa raman consecvent, de-acum incolo, o sa te numesc PROSTULE!.
    Sa stii ca sunt f calm.

  265. andreea

    aoleu!
    atunci e momentul ca Gelu să afle că eu sînt eminenţa cenuşie a acestui blog şi că n-am fost cu niciun chip de acord ca, alături de mine să se manifeste şi un alt poiet. pur şi simplu n-aş fi suportat!

  266. cătălin

    Cu Nora te-ai certat cu multe alte ocazii, nu doar cind am fost bannat eu. Si apoi, cine esti tu sa-ti pese ca unele enormitati pot influenta pe unii? Daca vreun bou – de genul celor care ajung pe blog aici cautind „daca pun papadie pe …, imi creste?” ia de bun ce spui tu cu libertatea de exprimare si ii scrie un email sefului lui in care-l baga undeva? Raspunzi tu pentru ca seful il da afara? Sa fim seriosi!

    Si da, pe pistol ai pus gresit problema, intrebarea era daca am facut ceva atunci sa merit bannarea. N-am aruncat cu rahat cum a facut Gelu. Altii au vazut bine ce si cum.

    Discutam aici si comentariile nu sint despartite de mii de linkuri la Viagra tocmai pentru ca wordpress banneaza spamul.

    Si eu o sa te numesc ipocrit. Da-mi voie sa cred ca nu permiti nimanui sa-ti arunce in fata zoi ca acelea pe care mi le-a aruncat Gelu.

  267. cătălin

    poieto 🙂

    De ce nu va consumati energia cu Gelu? De ce nu-i explicati ce e bun simtul, ca poti sa nu fii de acord cu cineva fara sa-l tirasti prin cacat?

  268. andreea

    PROSTULE e un apelativ chiar drăguţ, pe lîngă altele…
    oricum, pe mine nu m-ar deranja.

  269. cătălin

    URÎTOOOO!!!

  270. andreea

    păi despre tine ştiam că nu eşti în stare să rezişti la provocări.

    şi ce mai remarc e că v-aţi pierdut cu toţii poatecămănşelul. e un instrument taaaare folositor.

  271. andreea

    Angela ce mai are un poatecămănşel la ea… în rest…

  272. cătălin

    Nu-si pune nimeni problema ca unii provoaca pentru a se distra, provocari pe care le-am vazut si pe alte doua bloguri anterioare.

    Eu zic, Andreea, ca Gelu nu a fost bannat la primul episod, ci la al 20-lea, si, daca citesti spamul (si ai facut-o, sint sigur) poti vedea cum el continua cu mizeriile. El e perfect, noi sintem asa si pe dincolo. Sau poate nu noi, ci eu.

  273. andreea

    ne, ne, ne… aşa ar fi fost argumentarea şi dincolo. mai lipseşte să numeri. 1, 2, 3 greşeli!

    eu tot mă minunez cum de nu-ţi dai seama de similaritatea situaţiilor.

  274. cătălin

    Pai sa-mi arati unde ii spun Norei ca-i grasa si inutila, si ca, in loc sa manince aiurea, mai bine ar ajuta niste saraci. Sau cind ma bucur ca ea nu are copii, sa nu se perpetueze ura. Si lista e lunga.

    Am numarat pina la 20, inainte sa fac ceva.

  275. Angela

    Cătăline, dă-i drumul lui Gelu. Că dacă începe„sa emita niste enormitati care puteau influenta alte personaje”, intră Radu în luptă. Cu enormitățile, desigur, nu cu Gelu. El poate s-o facă, singurul zen fiind. Dacă n-o face, înseamnă că nu-s enormități și că Gelu poate să zburde liniștit. Și așa aflăm și noi ce-i enormitate și ce nu.

  276. Angela

    La faza cu similaritatea, aprob pozitiv! Ce mai forfoteai tu pe-acolo, prin spam! Și nu prea erau vorbe de alint.

  277. cătălin

    Da, exact Angela, enormitate e doar faptul ca nu lasi gunoiul sa puta in mijlocul casei. Radu, la el acasa, nu duce niciodata gunoiul, ca si gunoiul are drept de libera imputire libera exprimare.

  278. cătălin

    Da, dar nu am aruncat mizerii, nu am folosit lucruri pe care cineva le-a dezvaluit pentru a-l rani, au fost injuraturi. Reciproce. Nu ca as fi mindru de ele. 😦

  279. Angela

    Iaca, o să ne-apucăm acuma să facem topul insultelor. Vorba proastă-i vorbă proastă și gata.

  280. andreea

    Gelu e om, nu e gunoi. chiar dacă el spune despre tine aşa, tu nu trebuie să spui la fel despre el.

    şi mai important, să nu crezi asta.

  281. Angela

    Nu pot fi obiectivă, că am rămas fără țigări și e groaznic de cald, va trebui să pornesc după ele totuși. Poate de căldură n-o să turbez, dar fără țigări, precis. Ferice de voi, cei fără vicii.

  282. cătălin


    Gelu e om, nu e gunoi. chiar dacă el spune despre tine aşa, tu nu trebuie să spui la fel despre el.

    şi mai important, să nu crezi asta.

    Te asigur ca ai inteles gresit, m-am exprimat eu nefericit (si regret asta). Gelu e un om, cu bune si cu rele, ca toti oamenii. Din pacate face ceea ce face, si nu pot sa-l ignor, si nici nu vreau sa ii raspund. Nu vreau sa folosesc cuvinte ca „psihopat”, „lepra”, „vierme” sau altele.

    Nu sint de acord cu respingerea totala, cu „casapirea” cum ii spuneai tu, dar ce variante am? Sa stau ca la gradinita sa sterg comentarii, cind o minima doza de bun simt si de „ce tie nu-ti place altuia nu face” ar rezolva totul? Si, daca citesti mai bine, niciodata n-am spus ca Gelu va ramine bannat intotdeauna, usa n-a fost chiar inchisa complet si baricadata cu dulapuri. Hai, ca ai vazut din prima nuantele astea!

    Inca o data, exprimarea cu gunoiul a fost nefericita. Il intepam pe Radu cu libera exprimare, nicidecum nu voiam sa-l „ating” pe Gelu. Asa gresim… Multumesc tare mult ca mi-ai atras atentia asupra ei si n-ai lasat-o asa, sa treaca!

  283. cătălin

    „Vorba proastă-i vorbă proastă”

    Stiu ca am gresit ca i-am spus „du-te dracului cu comentariile tale timpite”, dar asta e, mi-a venit greata cind am citit faza cu „casa la rosu”. Oricum, pentru un „du-te dracului” am primit in schimb tot felul de ticalosii. Nu, nu e corect sa iau asa suturi.

  284. andreea

    ce m-aţi obosit azi…

  285. Moş Pleksiglasu

    Daca voi n-ati inteles ca costelusul nu-i decat o spurcaciune sunteti prosti. Daca ati inteles si nu spuneti cu toata gura sunteti prefacuti. Eu imi asum libertatea sa-l bag in chizdoaiele mane-sa. Un cacat despre care merita sa vorbesti doar pana reusesti sa te speli bine dupa ce-ai calcat in el. E timpul vostru si faceti ce vreti cu el.
    Sa dau sa nu dau sa nu dau sa dau sa nu dau sa dau ENTER!

  286. cătălin

    La gunoi si tu!

  287. junghiul

    O să încerc să fiu cât se poate de scurt.
    Deci, sunt împotriva bannării. Alte nuanțe nu cunosc.

  288. junghiul

    Gelu l-a provocat pe Cătălin știind că îi vom sări în apărare.Aceasta se cheamă perfidie și îi răspund prin tăcere. Nu trebuia banat, ci doar ignorat. De către toți!

  289. junghiul

    Voiam să vă povestesc despre Gărâna.
    Nu vă mai povestesc nimic, na!

  290. andreea

    las’ că vorbim doi cîte doi pe mail. la ce naiba ne trebuie blog?!

  291. cătălin

    Da, Junghiule, trebuia ignorat, si l-am ignorat de multe ori. Acum n-am mai putut. Pentru ca imi place locul asta, de aia, stiu ca vin aici niste oameni frumosi, nu niste masti. Daca erau masti as fi putut fi calculat si rece, m-as fi putut preface. Si mai stiu ca am incercat sa trec cu vederea, in speranta ca vor intelege si ei ce comportament aberant au. Dupa mine, bineinteles, nu am pretentia ca as fi obiectiv.

    Totusi nu pot sa nu observ acelasi sablon peste tot cu cei doi, pe Pandora, pistol, aici, la Lorena Lupu. Provocari, insulte, cearta. Trebuie ca lor asta le provoaca placere.

  292. La asta cu mailul mă bag și io 😉
    geluodagiu57@yahoo.com
    Cred că asa voi scăpa și eu de prin debarale(sper că pe mail nu mă poate banna costeluș. De Nora, nu bag mîna în foc, că ea are specialiști cu Co(a)sa)

  293. Da costeluș, în sfârșit te-ai prins: când ne certăm avem și orgasm. Ce mă bucur că alegi să fii ignorant. Au tu nu observi că nu ai nimic de spus? Noroc cu mine că ai și tu un subiect.

  294. junghiul

    nu, nu i-ai ignorat… i-ai banat

  295. junghiul

    „las’ că vorbim doi cîte doi pe mail. la ce naiba ne trebuie blog?!”
    „Și nu trece nimeni
    doar sorii albi se rotesc liniștit, idolatru
    și gândul crește-n cercuri
    sonorizând copacii
    câte doi,
    câte patru.”
    … a venit iarna, pesemne

  296. cătălin

    Da, dupa ce ei m-au atacat intr-un mod ticalos.

    Ia sa intreb ceva, ca n-o fi foc. Prin toamna am fost bannat pe pistol pentru ca am intrebat de ce e posibil ca un anumit „domn” sa injure absolut mizerabil sotia si copiii cuiva prezent la discutie. Domnul respectiv a fost mingiiat pe cap, mustrat putintel, de complezenta, iar eu am fost bannat. Vreo luna si ceva. Ei, atunci nici unul dintre voi nu mi-a luat apararea, n-a scos o vorba despre mine. Unde era Radu, de exemplu, sa se lupte pentru „principiul nebannarii”?

  297. junghiul

    Ei, lasă că acuma îți iei revanșa!

  298. cătălin

    Mai, te rog, nu pune problema asa, nu e o revansa, am incercat cit am putut sa nu raspund provocarilor si sa fiu amabil cu ei, in speranta ca se vor atasa de grupul asta. N-am mai putut, e o limita, ce am facut eu sa fiu injurat de mama? Nu doar o data pe blogul asta. Imi pare tare rau, indiferent ca va fi iarna sau ca blogul va continua. 😦

    O alta varianta ar fi sa continue fara mine, ori va faceti un alt blog, ori la Gelu, ori pe email. Cum doriti. Am spus-o de cind ne-am intilnit, libertatea de exprimare nu inseamna libertatea de a jigni. Nicaieri! Si nici unul dintre voi nu e imun la mizerii. Nu stiu de tine, Junghiule, ca nu te-a luat nimeni in vizor sa vad cum rezisti.

  299. Vai, vai ce durere!
    Să vezi blogușorul cum piere
    Și marinarii(pardon! nu vreau să fac politică).
    Îți mai dau un sfat: Las-o așa cum a picat. Dacă vorbesti prea mult există riscul să-și dea seama toți cine ești. Eu așa am pățit. Îți mulțumesc că m-ai bannat, altfel mă expuneam și mai mult .
    Chiar, că bine zici. Pe junghi nu l-a luat încă nimeni în vizor, Fii tu bun și ajută-l!

  300. Auzi costeluș? N-ar fi bine să concepi tu un Cod bannal? Poți să folosești ca bibliografie și idei ale bannalei Nora, că nu cred să te bănnuiască de plagiat cineva, mai ales că se văd ghilimelele de la o poștă(cuvânt fără trimitere sexuală)

  301. junghiul

    Uneori stau deoparte. Alteori nu.
    Să vă dau un exemplu:
    Vă amintiți când cineva de dincolo își însușise o poză cu un pescar cu-n pește mare în brațe?
    Văd poza… mă frec la ochi… era unul dintre verișorii mei. Un tânăr avocat pe nume Mihuța. Mai îndepărtat ce-i drept, pe bunica dinspre tatăl meu vitreg o chemase la fel înainte de căsătorie. În copilărie locuise la două străzi de mine.
    După un scurt moment de derută îmi dau seama că nu poate fi el.M-am crăcănat de râs vreo săptămână. Cum e posibil ca din toată lumea asta largă să-mi nimerești taman verișorul?
    Atunci am preferat să nu intervin. Aș fi pus gaz pe foc și nu aș fi ajutat la depășirea situației jenante.
    Uneori facem caterincă, alteori trebuie să fim serioși.
    Nu a fost deloc amuzant felul în care ai fost atacat, iar eu taxez în felul meu acest lucru.
    Tu ai tot dreptul să banezi pe cine vrei că ești stăpânul blogului,dar atunci asumă-ți deciziile și nu ne cere să ți-le încuviințăm .

  302. junghiul

    Hai să-ți mai dau un exemplu.
    La un moment dat am un schimb de replici cu domnul D.
    Cum îi șade lui frumos, sare calul și îmi dă la gioale. Trece episodul și la un moment dat este banat pentru cu totul altceva.
    Proprietarul blogului -între alte argumente- invocă și felul în care m-a atacat. Ori eu nu am cerut nici o clipă să fie banat. E drept că nici nu i-am sărit cavalerește în ajutor.
    Poate că mă repet. Eu văd blogul ca pe o proprietate privată. E ca și cum aș intra la tine-n grădină. Cu acordul tău și încercînd să respect obiceiurile casei.
    Nu pot eu să-ți spun pe cine să primești și pe cine nu. Principial , greșești. Nu-i că nu te înțeleg, dar nu pot să te aprob. Cum nici tu nu m-ai aproba dacă ai afla că la dimineață î-aș da unuia în cap pe motiv de „ba pe-a mă-tii”.
    În prostia mea , nu am înțeles că ești o spurcăciune dar nici nu îmi cere să te tratez cu compatimă (p-asta n-o s-o găsiți în dex!)
    Nu reziști, închide blogul!
    Acum mă duc la culcare că peste nici două ore mă trezesc.O seară liniștită!

  303. cătălin

    Of, Junghiule, nu va cer nimic. Daca va place aici, va invit sa veniti de cite ori doriti si sa discutati despre orice, cu mine sau intre voi. Nu conteaza.

    Eu sint de vina pentru situatia creata, daca as fi avut mai mult tact poate ca nu exploda asa. Imi asum greseala si deciziile. Decizii care nu sint definitive (da, zic asta, dupa toate insultele). Dar, sigur, cei din spam vor trebui sa arate ca vor sa discute, nu sa atace aiurea.

    Stii cum suna asta cu „stapinul blogului”? 🙂 Uite, vrei sa fii tu „stapinul”, Junghiule? Te ajut cu toata partea tehnica, daca e nevoie. Vreau doar sa am si eu un locsor unde sa discut cu niste oameni, sa rid cu ei, sa ma contrazic dar fara a ajunge la nemerniciile la care s-a ajuns. Cum ar veni, un mic refugiu. Mai vin, ma mai iau cu voi si ma simt mai bine pentru o clipa.

  304. junghiul

    Ah, de-aș putea să vă povestesc cum am fost eu luat în vizor!
    Dar nu o fac pentru că la un moment dat ,orice spun poate fi folosit împotriva mea , nu-i așa?

  305. cătălin

    Cred ca ti-am raspuns la 3:45 inainte de a vedea ce ai scris. Nu, nu cer sa-mi fiti alaturi, iar blogul n-o sa-l inchid NICIODATA. Pentru ca nu e blogul meu, e blogul celor care au venit aici!

    Da, stiu ca principial e gresit si ca excluderea ii va intarita si mai tare. O sa ma gindesc la asta, poate e vreo solutie de mijloc.

    Noapte buna!

  306. Angela

    Soluție de mijloc, zici? Nu e.

  307. Soluție de mijloc pentru costeluș înseamnă că ar vrea să se joace ca pisica cu șoarecele(el fiind bineînțeles mâța). Îți mai dă drumu’ prin curte, iar te prinde. iar te…bannează. E joaca lui „nevinovată”.
    Nu-i așa că e simpatic?

  308. Angela

    Dacă un cercetător britanic și-ar propune să facă un studiu despre acest blog, ce ar vedea el?
    În jurul unui om tânăr, nu tare mulțumit de sine și de viață, foarte speriat de boală, blesteme, moarte și singurătate și care face ce poate și cum poate să-și alunge spaimele, gravitează câțiva oameni, mai mult sau mai puțin virtuali, după cum urmează:
    – O femeie înțeleaptă și talentată, cu antene fine, care cheltuie resurse considerabile ca să echilibreze neechilibrabilul și care ar putea să obosească și să se sature, la un moment dat, și să dea cu balanța de pereți. Totuși, n-o s-o facă, pentru că știe prea bine că tot ea se va apuca să adune cioburile balanței și s-o redea în folosință.
    – Alta, irațională, melodramatică și posibil senilă, incapabilă să aplice principii pe răni și care preferă să pună comprese pe ele, care crede că ceva bun poate să devină rău și viceversa, acceptându-le cumva pe amândouă, drept care trece drept lașă, duplicitară și jigodie. Cel mai probabil, nu este, dar încă nu putem ști.
    – Un domn respectabil, înțelept și el, imbatabil în cunoștințele de muzică de calitate și drept, capabil, crede el, să ignore neignorabilul la modul absolut și care pretinde de la oameni o stăpânire de sine pe care, în realitate, un om n-o poate dobândi mai devreme de patruzeci de zile de la declararea decesului său. Capabil să sublimeze până-ntr-atât o idee, încât asimilează libertatea de exprimare pentru care au murit 300 de oameni cu libertatea de a înjura, jigni, răni și blestema. Altfel, foarte bine intenționat. Contrariat, mimează violența verbală, din starea de zen, după propriile afirmații. Nu e încă sigur că-i chiar așa.
    – Un alt domn, caz interesant, alienat și viețuind ori pe înălțimi amețitoare și de neatins pentru alții, ori în profunzimile cele mai tenebroase, unde, de asemenea, nu poate fi urmat. Și de unde revarsă asupra lumii ori înțelepciuni punătoare pe gânduri, ori venin dezgustător. De neexplicat deocamdată ce anume declanșează una sau alta din atitudini. Nu iubește pe nimeni și nimeni nu pare a-l iubi, rămâne de văzut.
    – Muzicantul-poet amator, cu pronunțat și lăudabil instinct patern, dornic de recunoaștere și admirație, agreabil dacă le obține, complet dezagreabil dacă nu, cu devieri lubrice uneori și cu desconsiderarea totală, urmată de represalii, a celor care nu le gustă. De notat, represalii benigne, oarecum infantile, de tipul „grasule” sau „puța mea e mai mare”. Inofensiv,răutăcios, uneori amuzant, alteori nu.
    – Ultimul, dar nu cel din urmă, tot un Domn (ne permitem să scriem cu D mare), care pare a înțelege perfect totul, deși nu dezvăluie și nu se dezvăluie. Prezență, din păcate, sporadică, deși o participare mai activă, chiar în acele condiții de discreție, ar fi benefică blogului.

    Toți cei de mai sus par a avea în centrul preocupărilor lor blogeristice și nu numai, pe inițiatorul blogului, pe care, după caz, îl ceartă, consolează, psihanalizează, înjură, jignesc, critică, protejează, blestemă sau reeducă. După imensa desfășurare de energie, putem deduce că este o persoană extrem de importantă și că existența celorlalți este indisolubil legată de el.
    Notă:
    Mai există Eva, dar dat fiind că ea ține, la propriu, în mâini viața și moartea și e singura care știe, cu adevărat, ceva despre ele, nu face obiectul studiului nostru.

  309. Șase personaje în căutarea unui autor.

  310. cătălin

    🙂

    Realist tabloul in cazul unor personaje, caricatural in cazul autoportretului. Represaliile ambilor „domni” n-au fost benigne, ci nemernice. Da, prea multa energie aruncata, si nu inteleg nici sa ma bati care a fost miza.

    Daca renunta la intepaturi si atacuri, poate va fi si o cale de mijloc. Daca nu, nu. Stimabilul Gelu are 14 comentarii in spam, toate dupa acelasi tipar. 😦

  311. cătălin

    Ia sa pun si io citate, ce, numai Junghiul?

    “Is it not the singularity of life that terrifies us? Is not the decisive difference between comedy and tragedy that tragedy denies us another chance? Shakespeare over and over demonstrates life’s singularity — the irrevocability of our decisions, hasty and even mad though they be. How solemn and huge and deeply pathetic our life does loom in its once-and doneness, how inexorably linear, even though our rotating, revolving planet offers us the cycles of the day and of the year to suggest that existence is intrinsically cyclical, a playful spin, and that there will always be, tomorrow morning or the next, another chance.”

    De aici: http://www.goodreads.com/work/quotes/1873488-self-consciousness

    Ma gindeam la similaritatile cu pistolul: nu, Andreea, n-am uitat nimic din acel episod, nu voi face la fel.

  312. cătălin

    Uite Junghiule, mi-a postat cineva asta pe facebook. Ce zici?

    http://eatdrinkpaleo.com.au/cooking-steak-your-guide-to-perfect-meat/

    Numai ca eu vreau „well-done”, nu maninc crud-rosu. La un restaurant am mincat odata o chestie din asta buna. La altele – am tot primit arsura.

  313. Angela

    Ne-ne-ne, nu merge așa. Perfect-meatul, mai pe urmă. Acum, dacă ai zis că nu vei face la fel, fă altfel. Dă drumul celor 14 postări odăgești. Vor fi citite sau nu, comentate sau ignorate, apreciate sau dimpotrivă, vor amuza, indigna sau scârbi, dimpreună cu autorul lor. Și tu o să mai scapi de o teamă, aia de cuvinte. Și poate blogul o să trăiască. Altminteri, mă tem că..
    Acum, toate 14, așa cum au venit. Și tu fă un pas în spate și așteaptă.

  314. cătălin

    Eu vreau ca toate mizeriile astea sa se opreasca. Ce rahat am facut sa fiu injurat de mama de exemplu?

    Am zis ca fac altfel in sensul ca, daca au ceva de spus, fara jigniri, o vor putea face. Altfel unde ajungem? Ei arunca cu mizerii, eu ma enervez, ei rid, eu le scot si tot asa…

    Nu ma intereseaza sa traiasca un blog in care comentariile frumoase vor fi acoperite de remarci ticaloase. Cel putin, nu blogul meu.

  315. cătălin

    „Te-ai intrebat vreodata de ce nu se cearta cu Andreea?”

    Da, pentru ca au fost intotdeauna Ana, Nora, acum eu. Cosa insa s-a certat cu Andreea, si nici Andreea n-a ramas stana de piatra. Ba uneori, la articolele ei, i-a sters comentariile lui Cosa. Asta ca sa mai termini mataluta cu lectiile ca poti ramine rece la orice mizerie.

    Le-am scos, admirati!

  316. cătălin

    Eu nu spun unele lucruri, iar unii isi inchipuie ca nu le vad. Comentariile lui Gelu ramin la admirat pina miine, dupa aia dispar. Au fost puse in caz ca cineva isi facea iluzii ca Gelu are vreo parere de rau sau ca ar dori altceva.

  317. Bună seara tuturor! Eu nu sunt eu. Sunt un văr de-al meu și am intrat pentru prima dată în c…c…Ciocolată cu sare. Doamne ce lături aruncă, ăla, gelu sau cum l-o chema(probabil folosește un pseudonim). Iertați-mă că mă amestec dar blogul ăsta e fără stăpân? 😉

  318. Așa da! Credeam că nu mai există bărbați pe lumea asta. Bravo Cătăline!
    Abia acum am înțeles. Tu faci publice stenogramele cu vărul meu Gelu, pentru că așa se procedează în târg. Calul care se crede armăsar, trebuie expus nu pentru vânzare, ci să fie făcut de toată ciocolata. Bravo! Ei și ce dacă e vărul meu? Mă doare, îmi e greu dar …așa e viața. Nu e nimeni mai presus de… bannare.
    Nu te teme de asemănarea mea cu Băsescu! tu fă-ți treaba pentru că și eu vreau ca justiția să fie independentă.

  319. Deși sunt indignat, am recitit lăturile vărului meu. Ai mare dreptate Cătăline, cu o mică excepție. Pate că eu sunt mai prost chiar și decât Gelu, de nu pricep ce e așa de revoltător în a compara un organism viu cu o locuință. Mă tot gândesc și nu pricep. Oare corpul uman nu poate fi comparat cu o locuință a sufletului?
    Eu cred că tu pui botu’ la glumele vărului meu puse în paranteză…gen…(“uite-l și pe ăsta, îi arde de glumă”). Dacă erai mai relaxat și nu citeai paranteza prin ochelarii ăia de care aduce el vorbire, oare mai găseai vreun pretext bănnățean? Întreb și io ca prostu’…că am impresia că de acolo a pornit toată supărarea ta, justificată dealtfel.
    Deci, bine faci că îl expui pe vărmiu, să vadă lumea cine este. Dar de mâine, gata…. Îmi place cu cată ură(firească) apeși pe cuvântul…”dispar”. Nu , nu cu ură, cu hotărâre.

  320. cătălin

    In caz ca mai e nevoie de explicatii, ai fost bannat pentru ticalosiile pe care mi le-ai aruncat (iti explica Andreea pe larg mai devreme, cauta comentariul cu „cîh, cîh”). Tu ai luat amabilitatea noastra si repulsia fata de cenzura drept invitatii de a arunca cu rahat peste tot. Poti arunca cu rahat la tine acasa, am inteles ca si la Radu. Aici nu. Stiu ca iti pare gluma, eu iti par o cirpa cu care poti sterge pe jos, si esti sigur ca ceilalti ma vor forta sa cedez. Te-ai inselat amarnic.

    „Mă doare, îmi e greu dar…”

    Dar cind m-a durut pe mine, ti-a pasat? Rideai cind imi aruncai mizeriile alea, asa-i? Nu a fost prima data cind otravesti atmosfera!

  321. cătălin

    Eu continui sa va provoc, voi alegeti…

    Niste psihologi de la Oxford au facut urmatorul experiment: au luat aceleasi ingrediente de salata pe care le-au asezat intii sub forma unei picturi abstracte, apoi toate ingredientele aliniate separat, si apoi amestecate gramada. Participantii au primit aleator spre gustare una din variante; celor care au primit prima varianta nu li s-a spus ca reprezinta o pictura. Surprinzator poate, „salata-pictura” a avut cel mai bun gust si subiectii au fost dispusi sa plateasca mai mult pentru a o minca.

    (sursa: http://www.flavourjournal.com/content/3/1/7)

  322. Nu trebuie să caut comentariul Andreei. Îl am pe toată suprafața pielii ca pe un fel de tatuaj care mi-a oprit respirația pulmo-cutanată. Nu credeam că diversiunea ta, cu punerea accentului pe acea paranteză din textul cu fetița Ana, va funcționa așa de bine.
    Continui să sper că Andreea a mâncat salata cu ingrediente amestecate, preparată de tine, fără să observe picătura de otravă cu care ai dres amestecul din creierul tău leguminos.
    Când te-a durut pe tine, mi-a păsat. Chiar am încercat să te ajut de câteva ori dar cred că ție iți place să faci pipi în direcția de unde bate vântul și totdeauna în situația asta, otrava se întoarce spre tine.

  323. cătălin

    Daa, Andreea nu vede, Angela nu a inteles, Junghiul e rau-voitor, numai tu nu ai nici o vina. Comentariul cu fetita aceea e urit, dar arata ce fel de om esti: eu n-as fi putut niciodata sa strecor glume si intepaturi cind vorbesc despre o asa tragedie. Problema au fost comentariile ulterioare, pe care te faci ca nu le vezi. Alea cu bucuria ta imensa ca nu am copii, si ca ma imbuib in loc sa dau mincarea la saraci.

    „Când te-a durut pe tine, mi-a păsat.”

    Poate ca ti-a pasat, nu stiu ce sa zic cind, cu alte ocazii, arunci in mine cu asa ticalosii. Ia spune, te-am atacat eu vreodata legat de familie/cum arati/ce boli ai sau ce lucruri personale ai mai spus tu aici? Inclin sa cred ca ai o grava problema de adaptare daca nu iti dai seama ce ai facut.

    Ti-am si spus ca, daca vrei sa spui ceva (dar nu venin), o sa-ti scot mesajele din spam. Alea cu venin – nu. Daca vei arata ca episodul de mai sus a fost o intimplare, o furie oarba, de moment, o sa-ti dau drumul. Oricum, s-ar putea sa nu mai fie nevoie sa te mai zbati acum, din cite vad eu existenta acestui blog pare ca se va opri aici.

  324. cătălin

    Si, inca ceva: cind mai multi oameni iti spun ca ai gresit, ar fi cazul sa faci 2-3 pasi inapoi, sa iei o pauza si sa te gindesti, nu sa spui „duceti-va la dracu’ ca e o diversiune si nu stiu ce, eu sint perfect”. Chiar crezi ca acei oameni sint atit de ignoranti sau de prosti incit sa poata fi manipulati? Nu iti dai seama ca ii jignesti?

  325. andreea

    lasă, măi, că şi ţie îţi spun mai mulţi oameni că greşeşti, şi tot degeaba.

    aci, la mijloc, e etalată o dilemă aşa de îmbîrligată încît eu nu mai ştiu ce să zic. mă depăşeşte. poate o rezolva-o timpul… în general, nu prea ştiu să mă descurc cu încăpăţînaţii de orice fel.

  326. cătălin

    Ce nu-ti place, Junghiule?

    Incerc din rasputeri sa nu gresesc si sa nu fiu nedrept, si n-am inchis usa sau sa spun ca „voi ignora tot ce ziceti voi”. Deci, mai sint incapatinat?

    Nu inteleg de ce trebuie sa suport asemenea mizerii, Andreea, si stii prea bine ce vorbesc si cum ai reactionat si tu cind ai fost victima. Gelu, dupa cum vezi, nu recunoaste nici macar ca a gresit cu ceva, deci – probabil – va repeta figura in viitor.

  327. Angela

    Săracu’ tata, cam la două zile odată, de câțiva ani buni, se apucă să-mi povestească și re și răspovestească aceleași chestii. Da’ are 89 de ani și nu crâcnesc, o dată nu zic „mi-ai mai spus de mii de ori, mă iau toți dracii când începi iar”. Ascult, ba chiar particip cu întrebări suplimentare, pentru că asta-l face să se simtă bine. Dar asta-mi consumă toate resursele zen. Nu mai am de unde, zău! Problema ta, Cătăline, e că-ți bați capul cu „Nu inteleg de ce trebuie sa suport asemenea mizerii”. Dac-ai înțelege, le-ai suporta mai ușor? Acu’ venii de la prăvălie, m-am asigurat cu tutun destul. Răbdare nu aveau, că luam și din aia.

  328. Angela

    Și pentru că m-am relaxat știind că am destule țigări, iaca, dă-mi voie să citez din Gelu:
    „Eu cred că tu pui botu’ la glumele vărului meu puse în paranteză…gen…(“uite-l și pe ăsta, îi arde de glumă”). Dacă erai mai relaxat și nu citeai paranteza prin ochelarii ăia de care aduce el vorbire, oare mai găseai vreun pretext bănnățean? Întreb și io ca prostu’…că am impresia că de acolo a pornit toată supărarea ta, justificată dealtfel.”

    Apoi dacă nici asta nu-i năframa-n vârf de băț a solului de pace, înseamnă că am chiorât eu de tot.

  329. cătălin

    Angela, multa sanatate tatalui tau!

    Stiu prea bine despre ce vorbesti, si am fost in multe situatii pe pozitia de receptor. Da, uneori chiar cu batrinei necunoscuti, in tren, nu i-am repezit niciodata cu „lasa-ma dracului in pace!” Un bunic de-al meu, pe la 85 de ani, nici macar nu ma mai recunostea, si totusi mai vorbeam cu el cind ma duceam pe acolo si ii mai smulgeam un zimbet. Imi aduc aminte o ora de calvar cind m-am dus sa-l vad la spital pe fostul meu diriginte din liceu, un om deosebit, care ne-a fascinat cu deschiderea si inteligenta lui. Cancer de ficat, 52 de ani, terminal. Cu o luna in urma era om sanatos. M-am dus de 3 ori sa vorbesc cu el, in primele doua dati nu s-a putut. Morfina. Paralizat de la mijloc in jos (din cauza bolii). Stii ce cumplit a fost sa-l vad in acea stare, cu mintile ratacind in jumatate din timp? Sa-i urez la plecare multa sanatate si sa ne vedem sanatosi, sa mai strecor o gluma, desi stiam ca e vorba de ZILE?

    Gelu insa e un om strain, nu are 89 de ani, nu e bolnav, si face ceea ce face din rautate. Nu am de ce sa-i suport mizeriile. Da, am vazut ca azi s-a mai muiat, dupa ce a a improscat doua zile. Am insa indoielile mele ca e sincer. Oricum, am fost clar: comentariile in care spune ceva vor trece, cele cu jigniri – nu! Are sansa sa demonstreze ca a gresit, ca vrea pace, si vrea sa se simta bine alaturi de cei de aici, nu sa arunce ticalosiile pe care le-a aruncat.

  330. Angela

    Uf, cred că suntem pe drum înfundat. N-avea legătură cu Gelu ce ziceam eu despre poveștile lui tata, dar hai, s-o lăsăm baltă. Toată lumea are dreptate, nimeni n-are dreptate, mă mai duc oleacă la treburile mele și-ncerc să mă consolez că nici pe Casandra n-o credea nimeni.

  331. cătălin

    Hai sa n-o lasam balta, daca nu te superi.

    Ce ai vrut sa spui? Ca unele lucruri nu au explicatie, le accepti ca atare sau nu le accepti, dar ca nu ai cum sa le schimbi? Si de aia nu merita sa-ti bati capul cu ele.

  332. cătălin

    Ati vazut stirile? Un avion malaezian de pasageri a fost doborit cu o racheta in Ucraina. 300 de morti. 😦

  333. Angela

    Nu mă supăr. Poate fi și așa cum spui. Hai s-o luăm mai simplu. Tu ai două teme principale, sau doi cai de bătaie.
    Unu. „Eu vreau ca toate mizeriile astea sa se opreasca” – ideea de bază, exprimată în diferite feluri. Ai tot dreptul să vrei, aparent, ai și mijloacele să obții ce vrei, pe moment, dar fenomenul nu-l poți stârpi. Nu mai vine Gelu, vine Nelu sau Mielu sau Gigelu, nu mai vine Moșu, vine Toșu sau Loșu. Că oameni ca ei și ca alții mai sunt și cum-necum, ajung pe bloguri. Ce-ai să faci? Tot bannezi și bannezi, ori închizi. ori piere blogul de la sine. Oricum, arunci și copilul din copaie, odată cu apa murdară. Da, vrei să-ți ții blogul într-un registru neîntinat. Aiasta nu se poate, că nici în realitate nu se poate.
    Doi. Insiști pe ideea că unul sau altul nu regretă, nu-și cere iertare. În forma în care vrei tu, n-ai să vezi. Public, cu fruntea izbită de podele și cu cenușă-n cap. Dacă asta e o condiție de netrecut, poți aștepta mult și bine.
    Inflexibilitatea asta a ta, nu zic că nejustificată, că ai tot dreptul să respingi ce nu poți accepta, n-o să rezolve problemele. Așadar, ori cu probleme și cu blog, ori fără ele și fără blog.
    Am cam bătut câmpii, dar trag cu urechea și la chestiunea cu avionul.

  334. cătălin

    Oi fi eu chiar asa crescut in puf, de nu mi-a zis nimeni in fata ca sint o lepra, ca se bucura ca nu am copii si alte mizerii? Sau, nu cumva, atunci cind arunci astfel de nemernicii, stii ca ai terminat-o cu „andrisantul” si te gindesti de zece ori inainte de a o face?

    Oare chiar asa stau lucrurile in realitate? Nu cumva Gelu sau Mosu fac ceea ce fac online, pentru ca in viata reala sint prea lasi sa suporte consecintele actiunilor lor? Nu cumva ei nu au nimic de spus si doar provoaca pentru a se distra? Am mai vazut situatia asta, pe un alt blog: a fost bannat un personaj si, ca prin minune, s-au terminat toate scandalurile. Si, bineinteles, gunoaiele care ii urau proprietarei „sa te futa ciinii!” au ramas in spam. Am mai vazut si bloguri distruse de 2-3 oameni care au aruncat cu rahat (Pandora, da?). Eu aleg prima varianta, macar incerc sa fac ceva.

    Nu le-am cerut sa-si ceara iertare, ci sa spuna altceva, nu ticalosii si provocari. Pe de alta parte, nu cred ca strica sa mai recunoastem ca gresim din cind in cind, ca nu ne cade nasul, dar asta e alta discutie.

    Zic eu ca, daca Mosul sau Gelu vor sa vina („vai, imi face enorm de bine sa pot scrie si eu ceva pe aici”), apoi sa arate asta. Ca nu arunci cu rahat intr-un loc in care te simti bine.

    Haideti sa mergem mai departe si sa vedem cum evolueaza lucrurile. Ii voi pune pe cei doi in moderare, si, cei care au cont, pot sa le aprobe comentariile decente (daca doresc, desigur). S-a vorbit prea mult si batem apa in piua. Comentariile cu jigniri ale lui Gelu pe care le-am scos din spam, le voi sterge, asa cum am spus.

  335. Angela

    Bine, bine. Hai să vedem ce-i cu avionul, că rahatu-i cât casa.

  336. Bună seara, tuturor celor??…..prezenți!
    Eu am mai spus. Trebuie să facă cineva(l-aș propune pe costeluș) un „cod bannal”, să-l pună sub formă de banner, vizibil(ceva de genul „Arbeit macht frei” – pentru nevorbitorii de germană, în traducere „liberă”: Promite că nu se mai repetă! de preferință în poziția îngenunchiat), care să conțină indicații prețioase despre cum se scrie pe un blog(„ciocolată cu sare”, de exemplu).Să existe obligatoriu o unitate de măsură a calității versurilor(adică de la Seva în sus), o listă cu toate cuvintele sau combinațiile de cuvinte nepermise(opisul mizerilor), o definiție a umorului de bună calitate(cu exemple din opera costelușiană), să se stabilească un număr maxim(unu) de bloggeri bărbați(la feminin nici o restricție), un număr minim de rețete culinare, un număr mediu de texte mediocre(scrise de barați(numai cei „unu”, omologați) și nici un număr…nici un număr(să nu se înțeleagă cine știe ce).

  337. cătălin

    E destul de trist ca ai nevoie sa-ti precizeze cineva nite lucruri de bun simt. Si vad ca in continuare nu intelegi pentru ce ai fost bannat. Hai sa-ti spun altfel: mai tii minte cind Cosa, pe pistol, a spus ca nu le injura pe fetele tale dintr-un anumit motiv? Aia ai facut si tu acum cu mine.

    Poftim reguli, copiate de la Simona Tache.

    1.Acest blog a fost construit ca un spaţiu al destinderii, al neîncrâncenării, al detaşării şi al râsului. Prin urmare, încrâncenarea şi excesul de seriozitate nu sunt binevenite.

    2.Raportaţi-vă la ceilalţi în termeni de Eu sunt OK – Tu eşti OK, aşa cum mă raportez şi eu la fiecare dintre voi. Sau invers: sunt rugaţi să intre aici numai cei capabili să se raporteze în termeni constructivi la ceilalţi.

    3.Dătătorii de lecţii, sentinţe şi verdicte, precum şi deţinătorii dreptăţii şi ai adevărului absolut nu sunt bineveniţi.

    4.Nu sunt deloc bineveniţi nici cei care se grăbesc să jignească, să înjure sau să mute discuţia într-un limbaj suburban.

    5.Acest blog nu face propagandă politică. Singura lui relaţie cu politicul este ironia. Prin urmare, cei care au obsesii/pasiuni/convingeri arzătoare/războaie politice şi nu se pot detaşa de ele, în scopul unei discuţii hazlii şi lipsite de încrâncenare, sunt rugaţi să şi le poarte în altă parte. Insistenţele toxice, care ajung să distrugă atmosfera blogului, nu mai sunt tolerate, începând de azi, din acest moment.

    http://www.simonatache.ro/about/

  338. Dacă astea sunt regulile acolo, am să mă mut pe acel blog. Mi se potrivește ca o mănușă.
    Merci!

  339. andreea

    mie nu-mi plac regulile alea. adică de ce să nu am voie să apăr o idee în mod serios şi arzător, cu patos şi lacrimi în ochi?! ce să spun…

  340. cătălin

    Pentru ca, daca plingi, ma apuc si io de bocit, de aia. 🙂

    Cred ca ST se referea la discutii politice si la cei care apara o idee jignindu-i pe cei care sint contra. Stii, orice reguli de genul asta sint stupide, stiu si cind le-a scris Simona, excedata de comentatori care cereau asta, ca ei de unde sa stie ce e voie daca nu spune.

  341. Am o curiozitate. Ce ar fi scris costeluş dacă Andreea spunea că ii plac regulile alea?.
    Apropo! am voie să fiu curios? (că după cum începe cuvântul….) Îmi e și frică să mai scriu. Excedez și eu pană învăț regulile(eu am un simț dar nu știu dacă e bun)
    Deja simt cum reînviază blogul cu o așa varietate de subiecte.

  342. cătălin

    Andreea, putem face alte reguli, ce zici?

    Uite, mie mi s-ar parea absolut normal ca toti cei care vin aici sa poata face macar 50 20 de flotari.

  343. junghiul

    Nu poți compara pe Tanda cu Manda, vorba ceea cum fu Tică nu fu Tache.
    Păi să ne mutăm toți în altă parte.Ne punem sarsanalele sub coviltir și o luăm din loc toți , cu cățel cu purcel. Propun să începem cu blogul domnului G. , am văzut că mânuie cu talent iasca.
    Domnule, dincolo de păcatele noastre deja proverbiale, rețin următorul fapt.Cătălin a comentat virulent spusele dumneavsoastră (lucru care pentru un blog e absolut normal) iar dumneavoastră, în loc să îi dați o replică pe măsură i-ați dat cu grasu-compasu…
    Ce să mai zic despre asta? Nimic.
    Apropo de imaginea de pe blogul dumneavoastră, de ce nu încercați poziția și în varianta terestră? Ar face bine părului dumneavoastră alb.
    În rest ,eu voi susține în continuare cu tărie că nu trebuie să fiți banat.
    Poate că după asta o să mă identificați pe mine cu agresorul,psihanalitic vorbind!

  344. Ah! Cu privire la rețetele culinare, să mă vedeți pe mine cât sunt de gras, ți-i mai mare dragul!

  345. Radu P.

    „3.Dătătorii de lecţii, sentinţe şi verdicte, precum şi deţinătorii dreptăţii şi ai adevărului absolut nu sunt bineveniţi.”

    Simona Tache e o proasta absoluta. Pai exact asta face ea. Conform punctului 3, ar trebui sa-si inchida blogul sau sa se autobanneze.
    Halal modele mai ai.

  346. cătălin

    varianta terestra

    Ei, Radu, eu am si alte modele, da’ mi-i rusine sa spun aici, ma ia Andreea de urechi. 😀

    Junghiule, cu tarie sustin si eu. Hai noroc! 🙂

  347. Angela

    Ei, să nu exagerăm cu blamarea punctului 3. Cineva poate să fie binevenit sau răuvenit, important e să poată fi venit, nu? Și punctul 3 nu zice că nu poate. Acuma, o fi bine să poți înghiți broaște râioase fără să clipești, da’ să mai și plescăi de satisfacție…nu cerem prea mult de la omenire?

  348. Radu P.

    Junghiule, pune de-un articol cu Garana, ca-s curios…

  349. Radu P.

    Angela, mai citeste odata punctul 3 si raporteaza-l la cel care l-a scris.

  350. Bine, dar nu imediat. Că am de lucru de-mi sar ochii…

  351. Punctul 3 îi anulează practic toată pledoaria , obiectiv vorbind

  352. Angela

    Ba n-o anulează. Punctul 1 precizează scopul, cerințele și spiritul blogului, precum și ce se consideră a nu corespunde acestora. Destindere, neîncrâncenare, detașare și râs versus încrâncenare și exces de seriozitate. Care, după cum știm din viața de toate zilele și din cărți, îs generate tocmai de cei vizați la punctul 3 și care, din această pricină, îs indezirabili deoarece nu îndeplinesc cerințele punctului 1.

  353. Radu P.

    Angela, faptul ca TU STII ce nu trebuie sa faca comentatorii si cum anume trebuie sa scrie inseamna ca dai lectii, verdicte si esti detinatorul adevarului absolut.

  354. Angela

    Nu, nu știi ce NU TREBUIE să facă, știi ce NU DOREȘTI să facă. E altceva.

  355. Da, in cazul in care tot Universul graviteaza in jurul persoanei tale, chestie de perspectiva. Plictisitor.

  356. Angela

    Plictisitor, da.

  357. Eu am testat cum se aplică regulile cu vigilența simoniană, postând o antichitate scârboasă de-a mea pe blogul ei. Am încercat să aleg o postare la care prostioara mea să fie on topic, în speranța că voi evitata durerea pricinuită de furcile caudino-simonești. Și nu prea am avut dureri pentru că…hârșt, cu viteza luminii(da, a luminii pentru că deja nu se mai vede nici urmă de comentariu). Tema pe blog era „Cum învățăm să ne iubim corpul” (un subiect dezbătut cu mult talent de cei nebannabili/e). Peostioara mea era asta:
    http://geluodagiu.blogspot.ro/2013/10/nu-lasa-recipientul-sa-te-domine.html
    …hârșt, fără explicatii. Să fac contestatie?
    Cred că de la costeluș mi se trage: -Alo! Simona? Îl știi pe gelu ăla de la subsol, din debara? Eu l-am bannat. Șterge-i mă și tu vechitura aia cu recipientul. O zi bună în continuare!

  358. Cătăline. Tot ce am dorit vărsând pe blogul tău „otrava” a fost să încerc a alunga plictiseala. Aveam senzația ca blogul arăta precum carul mare(format din mai multe stele, care nu strălucesc deși posedă energia luminoasa necesară). Nu știu „cine (???)”, tot încercă să frâneze cu un fel de apă grea, reacția de fisiune(sau fuziune) blogulară.
    Considerâ că așa îmi cer eu iertare pentru tot deranjul pricinuit::
    Voiam să fiu un pui de muscă
    Ce bâzâie pe lângă carul mare
    “Bâzdâcii” să-i alung, Pe-o lăuruscă
    Mă așezai primăvătoare,
    Roua s-o beau șampaniască dușcă
    Lăudaroasă toată ziua-n care
    Ca phoenix, c-o mișcare bruscă,
    Carul stelar s-o pune în mișcare.

  359. andreea

    nu vreţi să depăşim subiectul?

  360. Ar fi neplictisitor!

  361. P.S. Dacă versurile te deranjează, te rog să mă ierți! Nu oricine poate extrage… Seva poeziei cu talentul Sevei.
    Poate ăsta cu versurile lui cantate să se mai apropie de valoarea Bardei (femininul pentru Bard) peste ocean fugită(ori poate a mers încet, la plecare)

    Acum nu mai pot fi condamnat de plagiat, că am dat și sursa de inspirație. 😉

  362. Să-l depășiți, să-l depășiți! dar cu mine cum rămâne?…tot așa în așteptare. Păi ce, eu sunt mai cu moț?

  363. Nu, nu, eu nu sunt curcanul din cântec!. Poate doar potaia Grivei 🙂 Pe motan sigur l-ați identificat.

  364. andreea

    jeo sui dezoleee…

  365. andreea

    tot în Gărîna junghiului ne e speranţa… eu m-am tuflit de tot.

  366. Da chiar. Când poți să ne înjunghii(mai ales pe unii 🙂 ) cu câte ceva despre jazz!
    Am o rugăminte. Ignorați parantezele mele(veninoase, vidioase, vicioase)!

  367. Noi le ignoram, numai sa nu te superi tu.

  368. cătălin

    Aoleu, ne-am luat cu vorbele aprinse si am uitat ca s-a umplut articolul si nu se mai incarca. Ce facem?

    Eu am un clip de pe youtube, voiam sa vi-l arat …

  369. Și dacă mă supăr eu, ce?…. Pagubă în ciupercile din debara

  370. Cătăline,
    Ești om de cuvânt sau ce? Eu mi-am cerut iertare(adevărat că nu în genunchi). Tu ce faci, mă lași tot așa, în așteptare, la mila stelelor din carul mare?

  371. andreea

    n-am mai pomenit aşa iulie…

  372. andreea

    om bătrîn şi să stea aşa, la coadă…

  373. cătălin

    I-am luat-o inainte, l-am scos din moderare chiar inainte de a scrie el la 15:26, care i-a intrat din prima.

    Ai putea sa faci contestatie la Tache, nu cred ca, daca o intrebi frumos, nu-ti va raspunde.

  374. cătălin

    Demult batrinii erau tare valorosi, tocmai pentru ca puteau sta la coada.

  375. si nu-si cereau scuze in ruptul capului.

  376. andreea

    ei, bravos!

    Gelu, eşti liber. uite, dacă mai vrei, loveşte-mă pe mine, nu pe bietul mîţ. stau cu peptul dezvelit în faţa săgeţilor tale. (ia să vedem dacă se abţine). poţi arunca în lună cu buzduganul, precum Dănilă Prepeleac.

  377. Mulțumesc, Cătăline!
    Recunosc că de data asta ai fost mai iute ca mine(ceea ce nu e rău deloc). Acum sper să nu sări calul și să mă lași să postez și articole.
    Mai bine postezi tu un videoclip…de pe youtube 😉 și noi comentăm dar numai on topic. La un caz de încărcare, tu iar, pac la youtubul.

  378. cătălin

    Ce sinistru! Se stia ca e razboi in Ucraina, dar toate companiile aeriene zburau pe acolo, nimeni nu si-a modificat traseul de zbor. Ar fi fost putintel mai scump sa o faca, a meritat sa riste.

    Alta sinistrosenie: un deputat israelian, femeie de vreo 30-40 de ani: „mamele palestiniene trebuie omorite”. Cind ura devine atit de obisnuita, incit nu mai socheaza pe nimeni …

  379. andreea

    parşivă mai e limba română… 🙂

    Acum sper să nu sări calul și să mă lași să postez și articole.

  380. Dănilă Prepeleac? Tu vrei să vezi dacă a avut Cătălin (le)ac de (co)jocul meu?) Voiam să încep cu „mizeriile” văzându-te cu pieptul dezvelit, să fac pe Cupidonul săgetător, să arunc buzduganul în gravatarul tău astral de noapte. Dar nu.

  381. io sper sa-l lase…

  382. Si te rog nu mă mai ispitii! Acoperă-te cu…ceva!

  383. Angela

    Ei, Andreea, acum să te văz! Dacă nici asta nu te deztuflește, tuflită ai să rămâi!

  384. Radule,
    Speranța moare ultima. Eu penultimu’, așa că speri mata dar speri sper(m)i degeaba. Ignorați parantezele mele! 😉 că nu mă supăr.

  385. cătălin

    Am pus acel clip de pe youtube, sa se incarce mai usor. Am sa mai pun si ceva text cind oi avea timp…

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s