Plante tropicale într-un oraş îngheţat

O grădină botanică în miniatură, la ultimul etaj al unui mol. Înghesuită, zgomotoasă, dar cu ceva verdeaţă. Poate doriţi să admiraţi…

Anunțuri

90 comentarii

Din categoria Diverse, Societate

90 de răspunsuri la „Plante tropicale într-un oraş îngheţat

  1. Radu P.

    Cataline, muzica, obiectiv vorbind, este doar de doua categorii, buna sau proasta.
    Frumoasa, urata, duioasa sau vivace e doar in capul fiecarui ascultator, iar asta e o chestie subiectiva.
    Eu pun pe-aici doar muzica buna, sau in cazul celor doi violoncelisti, un act artistic de calitate. Pentru ca cei doi stiu extraordinar de bine sa-si vanda marfa ( care, intamplator, e si ea de calitate)

  2. Angela

    Aveam opt ani. Peste încă un an, aveam să aflu că s-a încheiat colectivizarea.

  3. andreea

    Biserica Kretzulescu e singurul lucru care îmi place, de acolo.
    probabil am eu o slăbiciune pentru ea. dacă aş pleca vreodată din Bucureşti, aş lua-o cu mine. aşa cum a luat-o pe Dorothy tornada, cu tot cu căsuţă…

  4. cătălin

    Radu, nu te contrazic cu muzica buna, dar uite, nu-mi place jazzul. Nu-mi place. Ce sa-i faci? Ca si cum ti-as da tie o carte de „Ecuatii diferentiale p-adice”.

    Ce are biserica aia, Kretzulescu? Aminitiri sau e frumoasa ea, asa?

  5. andreea

    unora nu le place jazzul…

  6. andreea

    e frumoasă. dar probabil sînt subiectivă. nu ştiu dacă în mod obiectiv, e o biserică bună sau proastă.

  7. Cataline, nu te amagi cu comparatia cu cartile de matematica. Nu e deloc asa.
    A-ti place jazzul nu e o chestie de gust, ci de cultura, in muzica, a asculta jazz presupune o evolutie initiatica, tot asa cum in literatura poti sa te opresti la a citi Sandra Brown, sau a-l citi pe Marquez.
    Si chestia asta nu se refera doar la jazz ci si la muzica clasica. Astea sunt genuri muzicale care nu se rezuma la a-ti gadila „frumos” urechile ci se adreseaza si mintii, dezvoltand trairi complexe.

  8. Dar viloaca aia in stil brancovenesc cu ce-ti casuna? Si statuia lui Stalin e frumoasa…

  9. cătălin

    Lol, Andreea, te-ai prins cu gravatarul lui Radu. Radu, vezi ca trebuie selectat un rating pentru imagine, PG parca, tre’ sa aiba un chenar rosu in jur.

    Pai si in cazul literaturii am scriitori de care nu-mi place, desi sint mari. Imi place si ceva muzica clasica, dar jazzul … imi pare o scirtiiala. Ai sa ma bati, stiu.

  10. Faptul ca nu-ti place jazzul e vina ta, nu a lui. Oricum, jazzului putin ii pasa.

  11. cătălin

    Si nu-mi plac nici raciturile (sau piftie cum ii spuneti in restul tarii).

  12. In Ardeal se numesc răci. Oricum, jazzul e o mancare a mintii, incearca si de vezi cu ce se mananca, nu cred ca o sa regreti.

  13. Angela

    Ba mie-mi plac și piftiile sau răciturile și-mi mai place și jazzul, dar nu-s cunoscătoare. Pur și simplu îmi face bine să ascult. Îmi dă o stare cu totul specială. Dar atât pot spune, nu știu multe. Și nici judecăți nu pot emite. E starea, și atât.

  14. andreea

    jazzul e mîncarea minţii
    nu se macină cu dinţii…

  15. andreea

    nu-i cîrnaţ, nici răcitură,
    nici chiftea, nici murătură…

  16. andreea

    mie-mi place jazzul (dacă sînt implicate mai puţin de 3 saxofoane) dar nu-mi place piftia.
    deci, nu cred că e vreo legătură…

  17. cătălin

    La mine ninge. In munti 15-20 de cm.

    Radu, multumesc, am sa incerc. Cred ca saxofonul e cel care ma zgirie in urechi, insa.

    Aoleu, nu spuneti de cirnati, va rog…

  18. cătălin

    Chiar Radule, o idee de articol: cum sa ascultam jazzul sau muzica clasica. Nici nu trebuie sa scrii mult, pui citeva clipuri de pe youtube bine alese. Si poate mai foloseste si cuiva, nu doar celor de pe aici.

  19. Cataline, e peste puterile mele ce-mi ceri, sa prezint o cheie de ascultare a jazzului intr-un articol. Mie mi-a trebuit o viata si inca tot ma mai surprind anumite lucruri. De muzica clasica nici nu mai zic.
    Clipuri pot sa va pun, intr-o oarecare ordine, in asa fel sa va puteti face o idee.
    Am pornit, de doua saptamani, un club de jazz, martea seara, si cam asta facem, auditii, vizionari si apoi discutii.

  20. cătălin

    Radule, stai linistit, imi dau seama ca e ca si cum mi-ai cere mie sa explic nu stiu ce chestie cu tone de matematica intr-un articol. Dar pot explica ceva, o idee macar. Asa si tu – daca ai chef – poti spune unele lucruri, oricum stii mult mai multe decit altii. Chiar m-am gindit ca o sa-ti faca placere sa te gindesti cum ai atrage pe cineva in lumea muzicii care-ti place tie.

  21. cătălin

    Pale lău, Andreea, pale lău. 😦

  22. „Să nu știe nimeni ce răni te dor.” – O.Goga.
    Rasinarenii astia…

  23. andreea

    bine, măi, gata, am şters.

  24. Da di ce ai sters, esti rasinareanca?

  25. Angela

    Și dacă nu știe nimeni, tot te dor.

  26. cătălin

    Sa-l ia naiba pe porcu’ ala de Goga!

    Poate ca doare mai putin daca spui si altora care tin la tine …

  27. cătălin

    Scuze daca am fost prea dur cu Goga, dar nu pot face deosebirea dintre omul politic si poet. Ar trebui, dar nu pot.

  28. andreea

    prea puţin mă interesează pe mine acum că mă dor şelele sau că am căpătat un unghi interesant. problema e că sînt în imposibilitate fizică de a mă încoţopeni cu cel 65 (probabil) de kile ale maică-mii. deci, mă plîngeam de o problemă tehnică, cum ar veni. ca şi cum ar fi vorba despre funcţionarea maşinii de spălat, sau despre inventarea unei curse pentru şoarecii năbădăioşi. chestii banale, de-ale oamenilor. scuze, încă o dată, domnu’ Popescu, scuze, domnu’ Goga…

  29. Angela

    Te-ai defectat, carevasăzică. Și ai ieșit și din garanție, piese de schimb pentru cazul ăsta nu se mai găsesc, poate un meșter te-ar putea drege, dar durează cam mult. Chiar e o problemă. N-ai un suplinitor, măcar pentru manevre din astea? S-ar putea ca tocmai încoțopenitul să fi produs tărășenia.

  30. Radu P.

    Angela, si daca stie toata lumea, tot te dor.

  31. Radu P.

    Cataline, nu ai dreptul sa judeci niste oameni fara sa cunosti contextul in care au trait.
    Vorbim de niste timpuri in care cateva zeci de mii de evrei s-au infiltrat in posturi cheie, prin orice mijloace, minciuna, coruptie, sperjur, crima, si conduceau 15 milioane de romani. inacceptabil.

  32. Radu P.

    Andreea, exista niste pastilute verzi, diclofenac, le cunosc prea bine…

  33. andreea

    ne descurcăm, Angela, eu și tata.

    căci, vorba altui poet, unde-s doi, puterea crește.

  34. andreea

    eu nu le-am văzut niciodată verzi, dar, mă rog…

    în orice caz, sper ca cei cu adevărat dragi și apropiați să primească din partea ta și cuvinte bune, nu numai diclofenac.
    măcar ei. serios vorbesc.

  35. Radu P.

    Eu sunt adeptul D.S.
    Mai pe scurt, sunt o fiara cinica.
    Caca maca.

  36. Radu P.

    Serious vorbesc, nimeni nu primeste nimic, se Descurca Singur.

  37. Radu P.

    In Ardeal sunt verzi….

  38. andreea

    cu siguranţă, mai bine nimicul decît vreo împunsătură…

  39. cătălin

    Ei, Radule, sint situatii cind D.S. nu prea merge, ca ti se pare ca s-a prabusit lumea pe tine si chiar nu te mai descurci.

    Ba da, il judec pe Goga pentru un populism ieftin, de doi bani. Ce sa le spuna la tugurlani? Ca fura politicienii, in frunte cu Maria Sa, Carol? Nuuu, mai bine le spui ca fura evreii, ca tot e la moda in Europa. Si in rest nu faci nimic.

    Andreea: nu trebuia sa stergi. Cine crede ca te plingi sau altceva, n-are decit, poate discuta teme extrem de interesante pe pistolu’ cu cacat, cum ar fi hirtia igienica sau parul pubian.

    Pastilutele alea verzi or fi pentru banane?

  40. andreea

    lasă, măi, că are dreptate. în toate celele.
    cu ce să mă ajutaţi, aşa de departe, toţi?

    pînă şi pastilele alea sînt verzi. am fost eu acum la farmacie şi am cumpărat. sînt verzi verzi de tot.
    qed.

  41. cătălin

    Uneori o vorba buna spusa cu drag face mai mult decit alte lucruri …

  42. Angela

    Caca maca, vorba bună. Vine o vreme când nu mai poți să te descurci singur și atunci ori te ajută cineva, ori crăpi dracului. Chiar azi am avut o discuție cu copilu-meu pe tema asta, e mai lungă povestea și s-a terminat ok discuția, că a început prost. Cred că-i e groază să accepte că eu chiar nu mai pot și eu , ce-i drept, m-am străduit să ascund asta pe cât posibil. Ei, acum am zis. N-a fost rău că m-am martirizat oleacă, dimpotrivă.
    E cam aiurea ce am scris, pricepeți voi. Caca macuri de-ale mele.

  43. Angela

    Acum mă duc să mă culc, dar înainte de asta, o să mă rățoiesc oleacă la Cătălin, dacă tot mi-a fost dat azi să mă conflictuiesc cu generația tânără. Te-a mâncat limba, hai? Ce treabă ai tu cu temele altora? Noapte bună și ușoară, pe cât s-o putea!

  44. cătălin

    Mi-au parut interesante. Temele zic. 😛

  45. Angela

    Bine, bine.

  46. cătălin

    Pfuu …

    Ce sa zic, Angela, mi s-a pus si mie pata, ce, doar prea-inteleapta are voie? Scuze ca nu m-am putut stapini, dar e greu, s-au adunat prea multe, au durut, nu pot sa uit. Acuma as vrea sa sterg, dar deja ati vazut…

  47. Eva

    is frumoase plantele astea… ele ce parere or avea atunci cand vad cerul prin geam?!

  48. cătălin

    Haideti aici, e mai liber.

    -3 azi dimineata la mine. Oare exista vara?

  49. andreea

    există…

  50. cătălin

    Am sa raspund aici, Andreea.

    Nu stiu daca gresesc cu Mos Pleksi, dar nu mi se pare ca-i cer atit de mult. Un regret acolo, o remuscare pentru veninul varsat aiurea. Sigur, trebuie sa mergem mai departe, dar nici nu poti face ce ai facut pentru ca, ulterior, sa vrei s-o iei de la zero fara sa recunosti nimic. Nu i-am inchis usa, dar vreau sa scoata la iveala si alta parte a lui, stiu ca o are. Ailalta.

    Si de unde pina unde a recunoaste o greseala si a regreta ceva e nu stiu ce umilinta? Gresim ca sintem oameni, de aia. Si tot de aia trebuie sa iertam.

  51. andreea

    vrei tu să-l vezi chinuit de remuşcări…

  52. andreea

    (5 ani jumate o fi mult, o fi puţin?…)

  53. andreea

    ce mişto e cuvîntul ăsta, re-muşcare

  54. andreea

    re-muşcă-mă un pic…

  55. junghiul

    Îmi re-mușc buzele până la sânge. Mai bine re-mușcat decât of-uscat.

    De exemplu, să aducă o ardere-de-tot.
    Apoi se va numi Moș Pleksiglaasu…

  56. junghiul

    Mie nu mi-a greșit nimeni , niciodată.

  57. cătălin

    Gelule, de ce vezi ce i-am cerut mosului drept o bariera, o ingradire? Poate ca e o ocazie de a o rupe cu trecutul. Fara sa faca pasul asta intotdeauna va ramine in mintea noastra drept ala care le doreste boli celor care nu-i sint pe plac.

    Nu e nici o diferenta intre virtual si real. Evit aceiasi oameni si in virtual si in viata reala.

    Si, daca celelalte bloguri ar fi avut reguli ca nu totul este permis, ca libertatea ta inceteaza cind afectezi libertatea altuia, poate si acum eram toti pe Pandora si multe lucruri rele nu s-ar fi intimplat.

  58. începusem eu o poveste despre blues pe aici pe undeva cu intenția de a ajunge pas cu pas la jazz. Din păcate nu au fost reacții pozitive, din motive ca unii nu pot cică separa „poetul” de omul politic 😉 . Exista și teama (?!?) nejustificată că gelu ăsta este periculos(cum să posteze el articole pe blogul meu propriu și personal?).
    Să nu credeți că mint:
    http://geluodagiu.wordpress.com/2013/10/25/blues-1/
    http://geluodagiu.wordpress.com/2013/10/25/blues-2/

  59. Cătălin,
    Eu cred că jazz-ul poate însemna și libertate(de exprimare). Îți pot exemplifica muzical
    Fiica mea a preluat o înșiruire armonică, ce pentru unii poate să pară o îngrădire, a modificat măsura din 5/4 în 4/4 și s-a exprimat melodic cum a simțit ea. Postez aici cele doua piese muzicale și cred că îți va fi greu să vezi legătura între ele. Te asigur însă că există.

  60. cătălin

    Mai vedem, Gelule, mai vedem, sa ne stim mai bine. Nici o usa nu e inchisa pentru totdeauna.

    Junghiule, criptic mai esti cu vaca aia a ta.

  61. Junghiul

    Mi-e dor, mi-e dor
    De vaca mea din Labrador!

  62. Eu credeam ca labradorul este un câine de mărime medie. Ma întreb cum arată o văcuță(a Junghiului) care încape într-un labrador 🙂
    Si cum ar apărea ea într-o imagine oglindită în râu? 😀

  63. junghiul

    „Câteva cuvinte mototolite în ochiul drept
    o lacrima în gura un sunet pe umar

    Fireste e o simpla calatorie
    de la bine la rau de la rece la cald
    în barca asta plina de cuie

    Poate ca totul se petrece într-o vaca ”

    Noapte bună!

  64. andreea

    La ora când treceam pe lângă magazinul cu legume și fructe
    undeva pe un platou circular apărea ceva incert
    bătrânii afirmau că e vaca rătăcitoare din care ne-am născut
    „dacă te duci s-o vezi” spuneau „fii atent
    să nu te calce naibii pe oase să plânga fata aia după tine
    „…

  65. Junghiul

    ” am dormit atât
    încât am pierdut obiceiul imobilității.”

  66. cătălin

    Junghiule, nu vrei cont? Ca doar nu-i cu taxa de utilizare. Nu stiu pe cine cautai ieri prin spam.

    Sa va arat ceva.

  67. Radu P.

    Landfill Orchestra e doar o particica mica a unui proiect inceput in Venezuela acum vreo 20 de ani, El Sistemo, la initiativa unui profesor de muzica care a inceput sa-i invete pe copiii saraci muzica clasica, infiintand o orchestra de muzica simfonica.
    Guvernul comunist al lui Hugo Chavez a sesizat oportunitatea si a finantat miscarea la nivel national, rezultatul imediat fiind ca pe termen scurt a scazut infractionalitatea puternic in randul tinerilor, iar pe termen lung, Venezuela a ajuns cea mai puternica forta mondiala in acest gen muzical, furnizand cei mai buni dirijori, instrumentisti, orchestratori.
    Miscarea a cuprins toate tarile din America de Sud, la ora actuala, acest continent dand tonul in muzica.

  68. andreea

    … dar vine o zi când totul se acoperă cu o senină tăcere albastră
    când factorul poştal îi aduce fiecăruia câte un plic cu cenuşă
    ziua când ploaia nesfârşită umple liniştitele lacuri
    şi un potop de fulgere acoperă pământul şi cerul
    ziua când vom paşte până la bătrâneţe
    ziua când se vor stinge toate cuptoarele olarilor
    ziua când gurile noastre vor fi ciocuri de păsări şi nu spun
    şi nu fac semne
    iar noi prin văi şi prin livezi suntem cei de demult

    şi ce să fac atunci cu tâmplele şi cu tălpile voastre
    risipite prin iarbă…

  69. Angela

    Ce chestie! Plicul cu cenușă. Eu am primit deja unul, îl port în geantă, într-o mapă de plastic. Împreună cu buletinul, cu cardurile și alte fleacuri. Scrisoare medicală îi zice. Scrie tot, toate păcatele mele, sentința. Numa’ nu scrie când.

  70. Angel(a)…radios
    Dacă aș putea ți-aș fura geanta și ți-aș înapoia doar lucrurile de care ai nevoie. Le-aș pune în cutia postală, noaptea(care e un sfetnic bun) sfătuit de ea să păstrez doar mapa de plastic, să îi dau kilometrajul înapoi, să ajung înainte de cenușă și apoi să ți-o vând înapoi pe un zâmbet.

  71. Angela

    Ei, dacă ai putea! Aș vrea înapoi actele, cardul, briceagul și prima castană din toamna trecută, că o car cu mine de atunci. Și geanta, că-i cadou de la fiu-meu. Le-ai vinde prea ieftin, toate astea fac cel puțin o mie de zâmbete.

  72. Bine, bine…am înțeles. Vrei să negociem. Îți dau tot înapoi, mai puțin mapa aia și tu mă vei răsplăti cu o castană, să n-o mai cari.

  73. zâmbetele le primesc și en-gros, sub formă de hohote de râs.

  74. Angela

    Chiar am râs, mulțumesc. O să-ți culeg castane noi, la toamnă. Acum știu c-o s-o apuc.

  75. Așa e. Cu cât sunt mai multi „hoți” în jurul tău cu atât vei culege mai multe castane, din ce în ce mai noi, pentru noi.

  76. junghiul

    „Abia pornind de la sfârşit se poate înţelege
    mecanica nostalgică a întâmplărilor furia straturilor care ne premerg sau ne urmează
    atunci acel numit „acolo” poartă pe trup scoarţa copacului
    duce cu el
    balanţa arogantă în care dorm membrele lui izolate statuia Câinelui un calcul nebulos care se naşte şi persistă în spaima ierbii şi în tăcerea verde a ţinutului
    şi toate mamele se pot trezi în fiecare cu alt geamăt”

  77. junghiul

    Angela, andreea, gelu,gellu… mi-a plăcut.
    „Disparitia mea nu e decât o vizita în cea mai mare graba.”

  78. Na! uite acum după castanele Angel(a) -ului radios simt și un „junghi”, tot mai aproape de organul meu constatator 😉

  79. Andreea e „constatată” mai de mult, se pregătește Cătălin…costel(ivul) 😀

  80. Angela

    Am vrut să fac o elaborată și rafinată „tarte aux pommes à l’alsacienne”. Am scos-o din cuptor. Ar trebui să dansez sirtaki în jurul ei. Un eșec monumental, spectaculos, glorios. După ce am început prin a vărsa, din neîndemânare, un sfert din compoziție în cuptorul încins, obținând o fumăraie de nedescris în toată casa, din ce a rămas am dobândit o carcasă indestructibilă, ca o carapace de țestoasă în care se scaldă niște felii de măr într-un fel de zeamă suspectă și total neatrăgătoare. Alt festin pentru găinile vecinului.

  81. Simțesc cum laptele se umflă
    Promițător, prietenește
    O fierbere care răsuflă
    Sub un caimac de două dește
    Focul să îl păstrăm mai mic
    Acest moment să se lungească
    Fără a revărsa nimic
    Sigur o să funcționească
    Să presarăm și scorțișoară
    Sunt sigur ca e necesară
    Din Plexiglas ea vrea să pară
    Doar când e-mpinsă în afară
    🙂

  82. Angela, să păstrezi rețeta și fazele tehnologice și vei fi un masterchef pentru găinile vecinului 😀

  83. Angela

    Acum le pregătesc găinilor cina. Chifteluțe de dovlecei. Se vor fleoșcăi-arde-lipi de tigaie. Așa e ziua asta. Trece ea.

  84. junghiul

    Ai pus pesmet în ele?

  85. Angela

    Pus. Nu s-au împrăștiat, nu s-au lipit, nu s-au ars. Aproape un triumf culinar. Găinile au ratat o mare ocazie.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s