Trei lilieci

Sunt de fapt trei arbusti. Au frunzele in forma de inimi si floricele puternic parfumate si frumos colorate. Numele lui este Syringa Vulgaris.

Infloresc in aprilie-mai si sunt rar salbatici, fiind in special plantati in curti, gradini publice, parcuri etc.

Strada mea este plina, aproape in fiecare curte exista cel putin unul, in parcuri la fel, peste tot sunt liliecii infloriti.

N-am stiut de ce il vad peste tot, insa am aflat ca exista credinta cum ca liliecii alunga raul, spiritele rele.

Cei batrani ii recunosc si aplicatii medicinale. Pe vremuri florile lui alungau febra. Tot florile cresc pofta de mancare, venind in ajutorul parintilor cu copii mofturosi. Dreneaza colecistitul si protejeaza ficatul.

Mugurii de liliac sunt utili in tratamentul glaucomului, diabetului si ca tonic cardiac.

Are aplicatii in aromaterapie, cred ca inteleg de ce, iar cei superstitiosi il cauta de flori cu 3 sau 5 petale pentru noroc.

Primavara frumoasa!

Image

 

Anunțuri

223 comentarii

Din categoria Diverse

223 de răspunsuri la „Trei lilieci

  1. cătălin

    La mine iar e primăvară
    Alene ninge peste cioară …

  2. cătălin

    De citit. Neaparat. Mai ales pentru cei care spun ca „inainte” a fost bine (desi probabil ca aia nu citesc, ei „stiu”)

    „Pot să vă spun că mi-am ajutat prietene foarte bune să avorteze. Era îngrozitor atunci! N-aveau medic, n-aveau curaj, nimic. Am stat şi am citit tratate de medicină şi le-am ajutat.”

    „Femeile, pentru că n-aveau bani de ciorapi, îşi desenau cu creionul dermatograf o dungă pe spatele piciorului, de sus până jos, ca să pară că poartă ciorapi.”

    „în armată […] spălam marginile camerei cu periuţa de dinţi. […] Aveam o sală de 10 metri lungime, cu 80 de paturi, şi stăteam în genunchi şi frecam.”

    http://adevarul.ro/cultura/carti/interviu-florin-iaru-scriitor-am-facut-trei-avorturi-1_53457fa70d133766a8a398f2/index.html

  3. cătălin

    Nu-mi merge clipul, as raspunde „sotia”. 😛

    Angela, cind nu mai poti e bine sa te ajute cineva, sa ceri si sa accepti ajutorul. E mult mai rau ca cineva sa nu accepte unele lucruri si sa se incapatineze.

  4. Angela

    Cu „înainte a fost mai bine” versus „înainte a fost groaznic” ne înecăm deja în clișee. Au fost lucruri groaznice pe care nu toți le-au trăit, așa cum au fost unele chestii mai bune decât multe inepții de azi. Am trăit 36 de ani în regimul ăla, stau prost cu sănătatea fizică, dar încă nu și cu cea mintală. Știu ce am trăit, ce am detestat, de ce speram să scăpăm. N-am uitat nimic și mi se pare bizar să aud acum de la puștime ce a fost și cum a fost și să aud mereu, cu dispreț sau chiar ură, de „nostalgici”. Cel puțin pentru generația mea nu e vorba de nostalgie, ci de decepție, de o cumplită decepție. Eram adulți în 89, cred că știu despre ce vorbesc. Am îndurat toate căcaturile acelor vremuri și aveam niște speranțe. Nimic nu seamănă cu ce am sperat, cu ce ne-am dorit odată scăpați de coșmarul care a fost. Libertate? Da, libertatea lui „dacă nu-ți convine, ești liber să pleci”. Atât. Dar nu vreau să vorbesc despre asta, ar fi prea mult și n-are absolut niciun rost.
    Pe la mine e plin de liliac în floare, aproape fiecare curte are. Am și eu un liliac alb, în spatele șurii. Tare mi-e drag.

  5. Radu P.

    Daca mi-e ciuda de ceva in viata asta e ca nu am apucat sa traiesc intr-un regim normal, in care sa pot trai NORMAL, sa muncesc NORMAL, nu ca un apucat, sa-mi pot permite lucruri NORMALE, sa nu fiu inconjurat de mincinosi, hoti si escroci, ci de oameni NORMALI.
    Am trait in doua regimuri extreme, la fel de rele fiecare, pe care unii incearca sa le compare. Complet fals. Comparatiile trebuiesc facute cu un regim NORMAL, abia atunci o sa ne dam seama cat de departe suntem de normalitate.

  6. cătălin

    De acord ca trebuie pastrat un echilibru, dar, intreb si eu, ce a fost bun inainte?

    De acord cu deceptia 100%.

    Radu: eu intotdeauna am facut comparatia cu normalitatea; totusi cred ca „acum” e mai bine decit „inainte”. Departe de normalitate, dar mai bine.

    Asa-i, Angela, e coplesitor parfumul liliacului. Tot ma uit la poza pusa de Eva si incerc sa-mi imaginez mirosul. Pe la mine e liliac, dar miroase foarte putin. 😦

  7. Angela

    Ei, iar ajungem la clișee. Ce a fost bun, ce a fost rău. Exact cum zice Radu, n-am avut parte, și noi nici n-o să mai avem, de normalitate. Dar dacă vorbim în clișee, atunci o să-ți spun ce mi s-a părut mie, dacă nu bun, mai bun. O oarecare sobrietate, sau decență, sau cum dracu să-i zic, versus deșănțarea asta bezmetică cu care ne mândrim acum și-i zicem libertate. Dracu știe, se tot vorbește de „cenușiul” de atunci. Era poate la fel de anormal ca stridența de acum. Ba asta-i chiar mai scârboasă și obositoare.
    Cât despre Iaru, e cam de seama mea. Chestia cu dunga de la ciorapi desenată e o tâmpenie. Putea fi cel mult un teribilism de puștoaică de atunci, căreia maică-sa nu-i cumpăra ciorapi din ăia pentru că nu credea că e potrivit, nu că n-avea bani. Ori se găseau greu. Cu avorturile e altceva, da, s-au întâmplat chestii groaznice după faimosul decret. Dar dacă era să sperăm ceva în direcția asta, ar fi fost să devină lumea destul de educată încât să nu fie nevoie de așa ceva decât în situații extreme. Acum ne fericește masacrul ăsta de prunci nenăscuți, că „facem ce vrem” cu corpul nostru. Nu cred că asta ar fi trebuit să vrem, împerecheri bezmetice și fără griji, că putem merge voios la rașchetat de utere. Gata, dacă mai ai întrebări, răspund după cum cred, dar aș vorbi degeaba. Voi, ăștia tineri, știți mai bine,

  8. cătălin

    Poate oamenii erau la fel, Angela, nu mai sobri, si, din anumite motive, prostia si stridenta erau ascunse.

    Unele lucruri mi le amintesc, ca n-am fost chiar atit de mic. Imi amintesc cum bunicu’ asculta Europa Libera, dar in fundul grajdului si incet, „ca nu-i voie”. Imi amintesc cum magazinul de carne era gol (mama il cunostea pe vinzator, dar tot degeaba), cum tata se scula la 4 noaptea sa stea la rind la lapte. 1L sau 2L, mai mult nici vorba sa poata lua. Vorba vine „lapte”, ca era pisat, zer … Uneori prindea, alteori nu prindea, statea degeaba la coada. Imi amintesc de cozile pentru orice (ca ma luau ai mei si pe mine uneori), de imbulzeala cretina a oamenilor cind anunta vinzatoarea ca „mai e o lada de portocale”. Da, se mai bateau. Coada era in spatele blocului (sa nu se vada), si era un postament cam de vreo 80 de cm pe care stateai ca sa ajungi la gaura prin care se vindea. Uneori oamenii impinsi cadeau de pe postamentul ala jos. Altii se bagau peste rind.

    Si mai tin minte cum tata a venit odata de la tren tare speriat. Mai mergea la bunici la tara, mai aducea cite ceva de mincare. In tren unu’ spusese un banc cu tovarasu’; in Iasi, cind a ajuns trenul, pe ala l-a luat Militia. Dracu’ stie daca pentru banc sau pentru altceva, stiu insa ca tata era foarte foarte speriat. De ce? Pentru ca nu s-a putut abtine sa nu rida!

    Cam asta stiu. In rest, ascult, si nu trag concluzii pripite.

    Cu avorturile iti dau dreptate. Sint uimit cum oamenii se cearta strasnic, ba „pro-life”, ba „pro-avort”, dar nici una din tabere nu pune problema educatiei. Care educatie ar rezolva multe alte lucruri…

  9. cătălin

    Apropo de educatie, ma crucesc cu ce cautari se ajunge pe blog … unele chiar nu pot fi puse. E incredibila prostia omeneasca, incredibila. Si inca acum doar o foarte mica parte din cautari se pot inregistra.

    De-aia si tin tare mult la grupul asta si m-a afectat faza cu pistolul: imi dau seama ca a fost o sansa mare ca ne-am adunat unii cu altii, din marea de timpiti care bintuie pe net…

    Ma duc sa-mi fac pirjoale.

  10. Angela

    Vreau și eu! Cum le faci?

  11. cătălin

    Va dau!

    Pai cum sa le fac? Vreo jumatate de kil de carne tocata (organica, nu facatura), un cartof fiert, niste ceapa taiata fin (ar trebui rasa prin razatoare), un morcov la fel taiat, un ardei (aveam prin frigider), usturoi, busuioc, cimbru, piper, 2 oua sa se lege toate. Deseori le fac la cuptor (varianta mai sanatoasa), dar acum n-am hirtie de copt si se lipesc de tava. Asa ca le voi praji. E, nu maninc atit de multe, imi vor ajunge pe o saptamina. As mai pune marar in pirjoale, dar nu am, le-ar da un gust special.

    Angela, chiar voiam sa-ti spun. Tin minte ca anul trecut am umblat printr-un magazin de materiale de constructie si accidental am vazut tot felul de pomisori in ghivece, gata de pus in pamint. Si nu erau deloc scumpi (sau o fi fost redus pretul, ca era august). Am oftat, stiind ca eu nu voi avea niciodata o gradina…

  12. Angela

    Ba vei avea. Dacă-ți dorești cu adevărat, o să ai. Nu mai ofta, fă proiecte. Nu azi, nu mâine, dar poți să ai. Propune-ți asta și acționează ca atare. Doar nu-ți dorești luna de pe cer. Numai să fii sigur că asta vrei. Dacă nu, o să tot oftezi când vezi pomișori și cu atât ai să rămâi.

  13. cătălin

    Mi-as dori si asta, sa am undeva un loc unde sa pun citeva plante. Si acum am ceva verde pe geamuri, la subsol, pe unde stau. Doua violete pline de flori, doua primule, o zambila (acum s-a trecut), o dracaena, o cala (?), si un copacel de tip bradut. As mai vrea si o pisica, sa-mi stea pe masa sau dupa cap cind lucrez …

    Radule, ti-o coc cu DS-ul, sa stii!

  14. Angela

    O pisică poate ai putea să-ți iei, deși nu-i foarte simplu. Are și ea tot felul de nevoi, dar te-ar aștepta și s-ar bucura când vii acasă. Dar, no, e o grijă în plus, o responsabilitate. Ia-ți un hamster sau, mai bine, un porcușor de Guineea. E mai simplu. Noi am avut unul, îl chema Puki. Odată l-am pus pe jos și a fugit direct în baie, sub cadă, apoi s-a strecurat prin masca țevilor și dus a fost. Am bocit de mama focului, că dacă a căzut în pivniță au să-l mănânce pisicile. Omul cu care eram atunci a pornit prin bloc pe la vecini și, cu două etaje mai jos, la Hanczig neni (o bătrânică adorabilă) l-a recuperat pe Puki. La ea era astupată la nivelul podelei țevăria, avea o ușiță de vizitare. Omul meu l-a recuperat de acolo pe fugar, spre consternarea și groaza bătrânicii, care era terifiată la gândul că s-ar fi putut trezi cu Puki în casă. De atunci, de câte ori ne întâlneam cu ea, întreba inevitabil „ce mai face purcelușul?” Voia pesemne să se asigure că e la noi și nu la ea în baie. Altminteri era adorabil, cooperant și ușor de îngrijit.

  15. Eva

    Poate e anthurium (alb) nu cala. Seamana mult una cu alta.

    Pisica ti-ar scormoni in flori si s-ar face covrig in ghiveci… si daca ai noroc face si pipi in ele, asta asa daca o superi vreodata 😛

    „Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea!”

    Puki hamsterul :))
    Din pacate, ei traiesc putin, mie mi-ar fi groaza sa-mi moara dupa 1-2 ani soricelul 😦

  16. Angela

    Da, a fost tare rău când s-a prăpădit Puki. De fapt, cam cu toate animăluțele e greu din punctul ăsta de vedere, poate doar o broască țestoasă să ne supraviețuiască. A fost drăguț tare veterinarul cățelului meu. L-am luat acum trei ani, mai mult pentru că tata își dorea. După ce s-a dus mama, plângea mereu că-i e urât singur cât lipsesc și se uita cu jind pe geam la oameni cu căței. Am luat un yorkshire terrier, că nu mai eram noi apți pentru un câine mai mare. Când l-am dus la veterinar prima dată, omul l-a examinat, l-a vaccinat și ne-a povestit despre rasă, chestii din astea. Apoi s-a uitat la noi – doi boșorogi, că ne-am dus amândoi cu cățelul, și a zis „dar știți..ăștia mici de obicei trăiesc mult”. „Știu, domnu doctor”, i-am zis eu, „dar am un fiu care o să-l moștenească”. A fost drăguț.

  17. cătălin

    Da, Eva, am cautat acum si ai dreptate, e anthurium alb. Inseamna ca si tie iti plac mult florile.

    Nu-i de responsabilitati, Angela; eu stau in gazda, si nu s-ar putea sa alerge lighioanele prin toata casa. Ca as lua doua, n-as suporta sa iau doar un singur suflet, destul sint singur eu… Si in plus, e tare greu sa le cari dupa tine prin avioane.

    Oa, am cautat pe google „yorkshire terrier”, vai, ce frumos e! Sa vi-l arat si voua.

  18. Angela

    Cred că nu vreau să trăiesc în nicio țară. Sau singurul meu criteriu ar fi să fie o țară fără iarnă. Atât. Sau o țară unde să nu mă mai doară dracului toate cele. Mi-e lehamite, asta e.
    Cățelul meu nu e chiar așa de mic, ăsta din poză e minuscul, parcă le zice mini toy. Și al meu e mititel, dar nu chiar așa. Și acum nici nu e tuns și coafat, că l-am făcut și pe el țăran, toată ziua zburdă pe afară. Ăștia foarte-foarte mici îs de purtat în poșetă.

  19. cătălin

    Ce ochi au. 🙂

    Angela, al tau umbla pe afara si apoi sta in casa?

    Pentru cel care a intrebat daca se scrie „va urma” sau „v-a urma”: prima varianta e corecta. Nici nu-mi vine in cap vreun exemplu in care s-ar putea folosi a doua varianta, cu viitorul popular.

    Conteaza tare mult cum sint oamenii, Eva. Uite, eu ramin uimit de ce spune Angela despre oamenii din satul ei: or fi ei saraci, dar sint Oameni. Nu gunoaie. Si Radu tot cam la fel zice. Cercurile in care te invirti sint importante, ca uscaturi cam se gasesc peste tot.

  20. Angela

    Foarte săraci nu-s ei, sau cei mai mulți nu sunt. Muncesc de zor, sunt, majoritatea, meseriași și-s solicitați. Zidari, zugravi, instalatorii, mecanici auto, tinichigii, tâmplari și altele. Destul de greu de prins la nevoie, că-s mereu ocupați. Și mai au pământ, cultivă chestii, cresc animale. Mulți au fost la lucru pe afară și s-au întors cu scule performante. Tot timpul fac câte ceva. E un puști pe aici, zici că n-are nici 18 ani. A lucrat pe undeva și și-a luat un tractoraș. Primăvara și toamna vine și ară grădinile, e bătălie să-l prinzi disponibil. Mai e un moș pe strada noastră care și-a instalat în fața casei un container în care se adună peturi. Nimeni nu le aruncă aiurea, copiii primesc câte o ciocolată la nu știu câte peturi aduse și după aia, probabil, moșul le valorifică. Mereu e plin containerul ăla. Avere nu face din asta, dar e curățenie în sat, moșul are ocupație și copiii sunt stimulați și foarte zeloși. Ba chiar și tata a primit o ciocolată pe chestia asta, că le duce și el acolo, în drum spre prăvălie. Și câte și mai câte, aș putea să tot povestesc.

  21. cătălin

    Ce sat de oameni harnici, care nu stau si asteapta sa le pice para malaiata!

    Nu trec durerile cu parfum de liliac?

    Ceva sa va binedispuna dimineata:

  22. Eva

    Angela eu cred ca satul vostru e pe planeta Pamant. Voi clar nu sunteti de pe Jupiter.

  23. Angela

    Ceva nu-i în regulă cu el, îmi dau seama. Când am ales să venim aici, nu prea știam mare lucru despre sat, știam că există și îl tranzitam în tinerețe când mai mergeam la ski. M-am documentat eu cât de cât, dar mi-a făcut multe surprize plăcute. Până acum, singurul inconvenient e semnalul cam prost la telefon. A, și că nu sunt covrigi cu susan. Când ajung pe la Cluj mă îndop cu ei, dar abia aștept să mă-ntorc „la mine-n sat”.

  24. andreea

    nimic nou, Angela. mergem tot la vale, în fiecare zi un pic mai la vale… nici un deluşor, măcar. nici o colină.
    lucruri bune nu am de spus, acum, din văioagă, lucruri rele nu am voie, aşa că mă menţin în zona răşinăresc-sobră.
    altfel nu ştiu.

  25. Radu P.

    Acum se vad coltii hidrei din sanatate, sistem nereformat intentionat, daca va amintiti, mai bine a cazut guvernul Ungureanu decat s-a treaca Legea Sanatatii, nu zic ca ar fi fost Raiul, dar cel putin aveam cardurile alea cu care dihorii nu mai puteau jongla dupa bunul lor plac.
    Ca si in invatamant, in sistemul medical exista o mana de dihori care sug toate resursele sistemului in timp ce 80% din cadrele didactice si medicii de rand nu ajung nici sa traiasca decent, asta ca sa nu mai vorbim de cei care ar trebui sa beneficieze de serviciile sistemului, elevi, bolnavi…
    Atunci, dihorii l-au scos in fata pe Arafat, spion in halat alb, si o groaza de manifestanti si revolutionari de profesie. Cata prostie omeneasca! Acum, cand se vad rezultatele manifestarilor de atunci, tac toti chitic si se fac ca ploua.
    Un mare muzician roman zice intr-un interviu o chestie cumplit de adevarata, ca sistemul (el se referea la sistemul de invatamant in domeniul muzical) este sufocat si ca a te lupta cu el este o tampenie si un lucru inutil, de aceea el (si altii) incearca sa creeze sisteme paralele functionale.

    Andreea, exagerezi, fiecare e liber sa faca exact cum simte. Eu spuneam doar ca astia de pe la Rasinari sunt asa cum sunt, nu vad de ce ar trebui sa fii si tu asa.
    Nu seamana un om cu altul si nici eu nu am vrut sa-ti impun un anumit comportament rasinaresc.

  26. andreea

    nimeni nu poate să impună nimic, nimănui, aici (din fericire), dar oricine poate oricînd să-l facă pe altul să se simtă de tot rahatul.

  27. Of, scuze daca am reusit aceasta performanta, nu asta intentionam.

    Pot sa-mi fac si eu un pic de reclama la voi? Platesc bine! Cataline, poate imi faci si mie o rubrica de MusicRoll, sa-mi pui linkul asta:
    portomusic.ro

  28. cătălin

    Radu, in blogroll cu siguranta. Acuma sa vad poate ma lasa wordpressu’ sa-ti pun si o mica fereastra cu o poza, sa iasa in evidenta. Incerc, oi gasi ceva.

    Nu, Andreea, aia cu rahatul nu-i valabila si pentru cei care tin unii la altii. Si cam asa stau lucrurile pe aici, e clar ca nu-i doar un simplu blog „de distractie”. Poate ai inteles gresit, poate cineva s-a exprimat gresit (din graba).

    Am un articol de completat … o sa scriu despre vulnerabilitate. E o intreaga revolutie in psihologie care pune la baza vulnerabilitatea. Cica de acolo ar porni toate, dragostea, empatia, curajul … Multe conceptii s-au schimbat, chiar unele care pareau batute in cuie. De exemplu, faza cu „baietii nu au voie sa plinga” repetata in copilarie e considerata acum o chestie absolut toxica, cu urmari grave la virsta adulta: comparativ cu femeile, barbatii vor alege sa ascunda o suferinta, ajungind la doctor cind boala e deja avansata.

    Sigur, chiar daca spui ce ai pe suflet, nu poti astepta ca cineva sa te ajute, ca probabil nimeni n-ar putea. Dar nu asta e important, ci conexiunea, faptul ca cineva te asculta, ii pasa, iti poate spune o vorba buna. Si poate acea persoana a fost in exact aceeasi vaiuga. Sau va fi.

    Acum 2-3 ani nu mi-as fi putut inchipui ca eu pot scrie asa ceva, as fi spus ca sint niste timpenii. Azi imi dau seama ca singurul timpit eram eu.

    Am mai pus desenul asta animat:

  29. cătălin

    Radu, pot sa pun o pagina acolo sus, in rind cu „acasa”, „despre noi” si „scrie-ne”. Iar pagina aia o scrii tu.

  30. Nu, e prea mult. Ala e un link care gazduieste proiectul nostru muzical, si care din cand in cand se mai imbogateste cu cate un concert. E un soi de mica biblioteca muzicala in devenire, cu productii proprii.

  31. cătălin

    De ce sa fie prea mult? E vizibil acolo. Pui descrierea asta, un clip si linkul.

  32. pune-l la blog roll, e suficient.

  33. cătălin

    Radu, nu cred ca legea aceea oprita in ianuarie 2012 a fost ceva bun; in sanatate e un sistem mafiot, iar cei care profita sint in virful clasei politice. Uite, de vreo 6 ani lista cu medicamente compensate nu s-a actualizat. E greu? E foarte greu, ca mergi pe site-ul FDA-ului american si le iei de acolo. Dar de ce sa nu mai moara niste prosti de romani, ca oricum politicienii se trateaza la Viena si pentru o usoara durere de cur.

    Tiu minte titlul asta:

    http://www.simonatache.ro/2012/01/13/cine-nu-papa-privatizarica-nu-pupa-nici-reformita/

    Iar guvernul Ungureanu a cazut din cauza faptului ca multi parlamentari PDL au trecut in partea cealalta. Na, ce te poti astepta de la niste gunoaie?

    Am ceva pentru tine:

    Hai sa te mai imbunez acu:

  34. cătălin

    Partea buna e adevarata ofensiva a DNA: intra la puscarie de-a valma ministri, parlamentari, primari sau judecatori. Saptaminal auzi cum vreunul a primit cadou macar o excursie cu mascati pina la sediul Politiei.

  35. Angela

    Să intre, nu zic. Dar ce s-a distrus până acum, e bun distrus și irecuperabil. Și material, și moral. Cine știe câte generații ar trebui până să devenim normali. Dacă măcar am merge în direcția normalității. Dar nu mi se pare că am merge.

  36. Radu P.

    Tocmai am vazut un titlu despre nu stiu ce reeditare a poeziilor din volumul „Iubiti-va pe tunuri” a lui paunescu, si ce mare batalie se da pe mostenirea fantastica a acestui cabotin.
    Nu stiu daca grobianul paunescu chiar s-a iubit pe tunuri dar stiu sigur ca s-a iubit cu o minora intr-o… carcasa de porc. Fara gluma.

  37. Angela

    Vai de capul nostru! Și atunci, și acum.

  38. Angela

    Nimeni n-o să mă facă să pricep de ce trebuie veșnic cosită iarba și frumusețea de buruieni. A venit Zoli, motocoasa lui Dumnezeu și iar îmi chelește curtea, de o să arate ca Cernobâlul. Asta mă nefericește profund și toată lumea-mi sare în cap că „așa trebuie”. N-am niciun aliat și stau aici, să nu văd dezastrul, păpădiile mele decapitate și rostopasca aia cu flori galbene, de se făcuse înaltă până la brâu. Nu vreau decât vegetație, cât o fi de sălbatică și inutilă, de aia am venit aici. Și nu mă lasă ăștia. M-am dezurbanizat degeaba, mai lipsește să-mi toarne beton în livadă, să taie pomii, să-mi astupe fântâna și să-mi asaneze pârâiașul. Mă duc să mă pustnicesc undeva, unde să mă satur de iarbă.

  39. andreea

    dă-i afară! nu-i lăsa! cu făcăleţul!

  40. Angela

    Îs prea bleagă pentru asta. Dintotdeauna am fost. Ar trebui să am creștetul capului complet turtit, la câți s-au urcat în el de când mă știu.

  41. andreea

    iar se încenuşeşte a ploaie…

  42. Angela

    Se încenușește…Ce cuvânt! S-ar cuveni să-ți cer permisiunea, că l-aș folosi.

  43. andreea

    foloseşte-l, cum nu, deşi… e cam pe dos. foc, în loc de apă.

  44. cătălin

    Ei, Angela, o creste inapoi. E mai frumoasa tunsa, nu se ascund tintarii prin ea, iar lunga se si usuca.

    Serpi nu aveti pe acolo? 😀

    Frumos cuvint „incenusat”. Eu ziceam „intunericit”. Oricum ar fi, ploaia de vara e minunata.

  45. cătălin

    Sa va pun o poza dulce:

    De aici:

  46. andreea

    acest feisbuc al nostru…
    e ceva în neregulă cu el, dar am o minte atît de bigudioasă, în ultimul timp, că nu pot explica ce.

    m-am tot plimbat pe acolo, am sărit din laic în laic, din frend în frend. ceva e în neregulă. nu ştiu, un soi de schematizare antipatică a mesajului transmis, o uniformizare sentimentală… o afişare exhibiţionistă, dar în acelaşi timp, cumplit de anostă. nu mă lămuresc dacă forma sugrumă fondul, sau fondul, de fapt, nu există.

    hm… sînt limpede ca Mureşul…

  47. Angela

    Nu-i mai frumoasă. E frumosă când e înaltă și se unduiește. Și era plină de păpădii maaari, acum mi le-a omorât. Era așa de vesel dimineața când le vedeam acolo, galbene și zâmbărețe..Șerpi cred că sunt, dar nu prea aproape. La capătul livezii e un pârâu și acolo, în mal, am văzut ceva care ar putea fi gaură de șarpe. Fiu-meu zice că este.

  48. cătălin

    Asa vad si eu facebookul, un teatru cu masti grabite. Sigur, e foarte bun pentru ceea ce si-a propus initial (distribuire de poze intre cunoscuti), dar mai mult de atit nu cred ca e. E popular pentru ca oamenii sint superficiali si grabiti…

  49. andreea

    distribuire de poze intre cunoscuti?!

    nostim. sper că oamenii sînt conştienţi că orice distribuire de poze e o rugăminte mută: hai, flatează-mă! pliiiiiiiiz!! măcar un piiiiiic

  50. cătălin

    Hmm, asa am putea spune ca orice poza ascunde pe undeva o mica dorinta de flatare, ca doar nu te pozezi cind necazurile te prefac in bucatele mici, pe care vintul le imprastie. Poze cu masti.

    Sa zica aia care stau pe facebook toata ziua de ce le place asa mult … eu cred ca e vorba de comoditate. Deschizi dracia si ai totul intr-un singur loc, ce-a mai facut cutare, ce mai scrie un ziar … inghesuit, superficial, fragmentar, dar facil.

  51. cătălin

    Mai e o chestie de care multi nu-si dau seama: Facebook e prea public, si totul se inregistreaza. Te trezesti ca esti refuzat la un job pentru ca acum doi ani l-ai injurat pe vreunul…

    Vad ca a ajuns un individ azi pe blogul nostru cautind „pizde pule”. Ptiu, cine vorbeste asa pe aici? 🙂

  52. Angela

    Cândva credeam despre mine că-s adaptabilă și că pot accepta și înțelege orice schimbare cu ușurință și seninătate. Acuma, e drept că am oarece ani în spinare, dar nu cred că numa de aia mi se pare că ar fi cazul să mă retrag într-un bârlog și să nu mai ies de acolo vie. De înghițit, pot să înghit, pot și să încerc să-mi explic, dar de asimilat, mai greu. Nu înțeleg niște nevoi de acum. Cum ar fi nevoia asta de a te expune fără limite, tuturor, cunoscuți și necunoscuți. Ce dracu poate să însemne? E drept că am crescut într-o lume mai, să zicem, discretă.

  53. Intr-o lume rasinareasca…

  54. iarba trebe tunsa ca sa se indeseasca, si ca sa dispara capusele.

  55. Angela

    Nu chiar rășinărească, dar cu niște repere, cu niște simple „asta se face, asta nu se face”. Fără legătură cu regimul, să n-aud iar clișee. Constrângeri de bun-simț, le-aș putea zice, și chiar dacă ne mai răzvrăteam noi din cauză de ale tinereții valuri, undeva, ceva îți mai punea un pic de frână, excesele și vulgaritatea erau cumva respinse în mod natural. Sau indus atât de subtil, încât îți părea natural. Nu mi-am simțit nicio clipă libertatea îngrădită că nu-mi arăt curul pe stradă sau că nu-mi pot face poze deocheate și să le arăt urbi et orbi. Hai, no, nu-s chiar atât de fosilă, așa mi-e felul.

  56. cătălin

    Nu stiu daca in toate cazurile e nevoia de expunere. Si eu am poze cu moaca mea simpatica de hipopotam, dar, daca ma intrebati de ce le-am pus pe facebook, cred ca n-as sti sa raspund. Poate pentru ca si-au pus toti? Si nu stiu daca astept sa fiu flatat pentru ele, ca, orice ar spune altii, eu stiu ca sint hipopotam. Ma credeti ca ani de zile n-am avut curajul sa calc intr-o sala de sport (desi – oho – mi-ar fi placut)? Ziceam ca salile sint pentru oameni, nu pentru elefanti.

    In general cred ca feisbucu’ e o incercare de a-i cauta pe altii. Nu vi se pare ca, desi nu sintem nevoiti sa alergam toata ziua dupa hrana (cum faceau stramosii nostri), noi sintem tot mai grabiti, mai tristi si mai singuri? Nu condamn ideea de feisbuc, nu-mi prea place solutia, prea sint inghesuite toate si prea greu de gasit. Plus numele real si inregistrarea datelor.

    Si eu coseam iarba pe linga casa (cind aveam unde), in principal de frica lu’ sîsîilă. Am si taiat vreo 3-4 cu diferite ocazii, nici nu i-am intrebat daca erau veninosi sau nu.

  57. Angela

    Asta e, n-o să mă împotrivesc eu feisbucului, atâta că nu-i văd utilitatea. Nu cred că am chestii atât de importante de arătat lumii și dacă am ceva de comunicat, o fac în cercul restrâns cu care am ceva în comun. „Prietenia” de pe fb mi se pare un surogat, ceva ca marfa chinezească. Muuultă și încropită.

  58. andreea

    mă gîndeam eu că o să se simtă careva oleacă atins…

    binenţeles că-s nuanţe. de la afişarea unei singure poze pe semestru, gen ”ăsta-s io şi n-am ce-i face” pînă la 5 fotografii pe zi, e cale intenţională lungă. dar acolo, la bază, în străfunduri, e tot o nevoie de acceptare şi de mîngîiere pe creştet. nu e ceva greşit, n-am spus asta, că doar mă ştiu pe mine, în primul rînd. ştiu prea bine ce simt atunci cînd trimit poze cuiva.

    pînă la urmă, şi păcătoasele astea de cuvinte pe care le spunem pe aici sînt tot o prezentare a noastră şi în general, ne place să ne prezentăm bine. în fine, sînt şi zile în care nu prea ne pasă…

  59. Angela

    E normal să vrei să te prezinți bine, asta-i de când lumea, cu sau fără fb. Excesu-i problema(mea). Și devălmășia. Și faptul că nu pricep de ce te-ai fotografia șezând pe budă. Cât de sexy, ispititor sau cool poți fi într-o atare ipostază? Ce-mi scapă?

  60. cătălin

    Sint oameni si oameni. Nu stiam ca unii isi pun pe facebook poze cu ei pe buda, nu m-a dus capul sa ma gindesc la asa minunatie.

    Stiu ca sint multi care au mii de „prietenii”, chiar persoane pe care le stim … nu stiu motivatia, dar probabil ca e vorba de bani, serviciu, chestii de astea. Eu am fo’ 50, si singurii cu care nu m-am intilnit in carne si oase sint cei de pe aici.

    Iaca nu stiu ce-oi gindi cind trimit poze cuiva, poate ca da, subconstientul ar tinji dupa vreo vorba buna, dar constientul ii arde imediat cite un pumn.

    Pe facebook nu prea deschid gura (o singura exceptie a fost si ati aflat de ea), dar pe aici nu incerc sa-mi construiesc o imagine care sa dea bine. Incerc uneori sa nu spun unele lucruri ca sa nu va intristez prea tare, stiu ca v-am intristat destul (si nu ma pricep sa va inveselesc, desi mi-as dori mult). Dar nu spun aici una si in realitate sa fiu altceva.

    Sa va zic drept, deschid fiesbucu’ ca primesc notificari de la Mark’s Daily Apple, The Economist si New York Times, plus imi place sa ma holbez la un motan alb cu ochi albastri care sufera de strabism.

  61. Angela

    Cine zice să nu te fâțâi pe feisbuc? Eu am zis că n-am treabă decât cu excesele și că nu-i simt nevoia. Nu-s eu etalon. Fiu-meu pretinde că lui îi e util. Treaba voastră ce faceți. Era vorba de nevoia de expunere și mi se pare că pe fb se manifestă cel mai tare. Eu văd în tabloide (da, da, mărturisesc că mai clikăi pe ele) tot felul de chestii de tipul „uite ce poză și-a pus cutare, a râs tot facebook-ul de ea” sau „toată lumea a încremenit când au văzut ce poză..etc”. De asta mi se pare aiurea, ca orice lucru care poate fi util și e folosit stupid. E limpede că-s foarte bătrână, de o seamă cu dinozaurii, dacă strâmb din nas la trend-uri. Nu-i nimic de făcut cu asta. Nici bunică-mi nu-i plăcea că mă dau cu rimel când merg la școală sau că mi-e prea scurtă uniforma.

  62. Eva

    Asa se face pluralul la pula pe Jupiter? Pule? :))
    Pula e un oras in Croatia asa ca va rog sa ma scuzati… si cica e tare frumos acolo, se duc nemtii sa se bronzeze!

    Catalin, am si eu berries! Uite, si sunt chiar in farfuria mea!

    https://imageshack.com/i/4jv7ntj

  63. Eva

    Eu nu am suportat niciodata feisbucu’ pentru ca toti colegii mei isi pun tot felul de poze, de prin toate tarile pe care le viziteaza, fetele se macheaza si isi fac special poze voluptoase pentru fb, toata lumea e bogata si frumoasa si funny pe fb.
    Picati toti din Rai, n-au probleme, n-au cosuri pe fata, le merge de la extraordinar in sus……….. il urasc.
    Mi-a venit ideea sa fac contul asta pentru grupul de aici.. chiar daca nu intereseaza pe nimeni… eu ma mai uit la animalutze si glume.

    Mi se pare ca lumea a ajuns sa-si invarta existenta numai in jurul acestui fb sau twitter sau ce mai exista. Nu mai poti sa tragi o basina (salutari celor care dau seach pe google!) fara sa stie toata lumea. Sa facem poze sa le punem pe fb!
    Am ajuns in Grecia!! Yeey ce bine, sa punem poze pe fb sa moara dusmanii de ciuda :)) Bem un pahar de vin yeeey, repede pe fb sa nu rateze cineva stirea.

  64. Angela

    Au, că mult mai este până s-o coace și zmeura mea! Dacă s-o face, că nu-i sigur. De înflorit, înflorește, albinele umblă pe ea.
    Eva, ai păpat tot din farfurie? Asta ca să nu te-ntreb dacă le-ai halit pe toate, că leșin de poftă.

  65. cătălin

    Si-au facut toti si mi-am facut si eu. Mai e o chestie, ca sa te prinda: chiar daca cineva pune o poza pe public, de multe ori n-o poti vedea daca nu ai cont. Tabloidele sint o alta lume, cu care nu prea ma intersectez; m-am uitat la citeva poze pe fb, pe la prieteni, dar nici vorba sa le vad pe toate sau sa vad ceva iesit din comun. Locuri, oameni, viata …

    Uite, Angela, am o cunostinta care calatoreste prin toata lumea: Africa, China, Coreea de Nord (da!). Si-a pus multe poze pe public, dar iti trebuie cont. Daca vrei parola de la contul ciocolatei, sa spui.

    N-am auzit pe cineva vorbind atit de frumos despre Africa. Imi spunea de Liberia (ea a traversat Africa de la nord la sud, pe bicicleta). „Cum, te-ai dus acolo, n-au razboi civil?” am intrebat eu. „Da, au avut, sint probleme, dar, daca le depasesti, descoperi niste oameni extraordinari. Nicaieri n-am simtit mai mult forta unei comunitati, cind toti muncesc sau sarbatoresc impreuna.” Atunci mi-a zis sa ma uit la pozele ei si poate o sa-mi dau seama ca, intr-o tara distrusa si saraca, oamenii totusi se pot bucura sincer.

    „I watched a million documentaries about the area before I left, all of them talking about the brutality of their wars. I went there looking for evil, I only found beauty. The people and the places – both incredible!”

    https://www.facebook.com/carla.ann.white/media_set?set=a.10151342089057107.519990.570657106&type=3

  66. Angela

    Păi nu? Dujmanii moorrr! Ce satisfacție!

  67. Angela

    Asta era răspuns la ce a zis Eva,

  68. Angela

    cât despre feisbuc, bine. Cine are, să-i trăiască, cine nu, să nu-și dorească. Asta-i din înțelepciunea milenară a boborului.

  69. cătălin

    Chiar, Angela, stii cum ii spune unuia care face duş cel putin o data pe saptamina? Duş-man.

    Io stiam ca o pula, doi politicieni doua pule.

    Ce-s alea negre, Eva? Si da, murim de pofta.

    Ia sa pun o poza, ca n-o fi foc.

  70. Eva

    Apropos de ” tot mai grabiti, mai tristi si mai singuri” am auzit undeva, sau am citit sau nu mai stiu… cica unul care castiga un premiu urias la loterie si unul care are un accident si ramane in scaun cu rotile, dupa un an sunt amandoi la fel de deprimati.. asa ca, ce ne mai multumeste de fapt pe noi?
    Comentariile la pozele de pe feisbuc poate.

  71. cătălin

    Ha, ai citit cred aici pe blog, Eva. Iti dau si sursa

  72. cătălin

    Mai am unul la bookmarks, de vazut (si de scris aici despre el, dupa cum am promis). Cind insa, nu stiu.

  73. Eva

    Catalin tare aia cu dusch man.
    Se numesc pe engleza blackcurrants (exista si redcurrant) pe germana Johannisbeeren (berrisurile lui Ionel). Nu am idee pe ro. Le incurc mereu afine cu fragi, cu zmeura… Cred ca afine…

  74. Eva

    Da cred ca aici pe blog am citit…ca e cam singurul lucru ce-l mai citesc :)) e New York Timesul meu… Ma rog Jupiter Timesul..

    Angela le-am mancat pe toate,cred ca a fost totusi prea mult… stii ca ce.i prea mult strica, chiar si cand vine vorba despre antioxidanti sau alte lucruri sanatoase.

  75. Angela

    Ei, da, și în acelașt timp mai sunt deprimați o mulțime de oameni care nici la loterie n-au câștigat, nici în scaun cu rotile nu-s. Îmi vine să-l contrazic pe ăla care a zis asta, dar încă nu știu cum. Că tot mai sufăr după buruienile mele. Un pic de compasiune nu găsesc la nimeni. Lasă, că așa trebuie. Lasă, că cresc ele iar. Lasă, că nu se mai putea cu jungla aia. Din astea am tot auzit. Unu măcar să zică „vaaai, biata de tine, te înțeleeeg, săracele păpădii..săraca iarbăăă”.

  76. Angela

    Eva, să-ți fie de bine. Nici n-au fost așa multe. Eu biruiam și de trei ori pe atât și-mi asumam consecințele.

  77. Eva

    Catalin eu credeam ca pluralul e **li
    Si noi ca astia…

  78. Eva

    intre timp si-a facut prietena …

  79. cătălin

    Puli ii pi moldovinesti.

    Angela, spune omul ala ca fericirea e in capul nostru, noi o cream, noi alegem sa fim fericiti. Sau, mult mai des, nu.

    Ia, daca va pasioneaza gramatica, am doua intrebari: care e perfectul simplu de la „a coace” si care e trecutul de la „a rage”? Ponta rage la TV asa cum a … si ieri. Ragit?

    Eva, de unde ai cumparat capsunile alea? Se gasesc la magazin atit de coapte?

  80. Eva

    De la tarani.

  81. cătălin

    Sper ca ala se preface, nu e un retardat de care isi bat joc niste boi de la televiziuni de cacat.

    Angela, te dadeai cu rimel cind erai eleva? 😀 Stii, eu nu cred ca generatia tinara e mai stridenta decit alte generatii tinere, ba chiar din contra, mi se pare ca vad tineri batrini, fara idealuri, dezamagiti de toate. Si, semn al degringoladei unei societati bolnave, sint scoase in fata la tabloide tot felul de prostii stridente. Singura diferenta era ca „inainte” gunoiul nu era scos la suprafata si impus ca exemplu.

    Va urez sa nu mincati prea multi mici de 1 mai. 😀

  82. Angela

    Ba, orice ai zice, e mult mai stridentă. Probabil e un fel de compensație pentru golul din interior. Nu zic că asta e deja regula, dar sunt niște elemente de neignorat, simptomatice, aș zice, ca să mă dau cultă. Uite, moda selfie e simptomatică. Obsesia de a te fotografia într-una, în tot felul de ipostaze elaborate și de a face publice pozele. Erau și pe vremea mea antediluviană aparate foto. Și făceam poze. Dar fotografiam ce ni se părea deosebit, interesant, foarte frumos sau foarte urât. Dar nu pe noi înșine, obsesiv, maladiv, grotesc. Poți să te amuzi o dată, de două ori cu asta, e normal. Dar iară mă-ntorc și zic, excesul nu mai e. E patologic. Și altele. Uie azi dimineața am văzut la tv eternul reportaj cu tinerii care merg la Vama Veche. Același lucru, în fiecare an. Pe peron, o mulțime de tineri cu aceleași fețe, cu aceleași zâmbete tâmpe și largi, cu aceleași priviri prostite de băutură. Că așa „s-au pregătit” de mica vacanță. Zicea unul, când l-a întrebat reporterul cum s-a pregătit, „de trei zile beau într-una”. Și încă nu pornise, aștepta trenul..Ce va urma, dumnezeu cu mila. Parcă-i dansul lui saint Guy, epidemic.

  83. andreea

    ăuliuuuu…

  84. Eva

    Acum 2 zile ne-a venit pe sectia de intensiv insotit de vreo 5 politisti inarmati, adus pe targa de paramedici, un pacient cu o alcoolemie de 5,6 %o.
    De ce era adus de politisti? Pai ca el era la volan, conducea pe strazi…
    La ce ora l-au adus? Pai pe la vreo 14:00.
    Deci el incepuse devreme tare, sau nici nu se trezise bine.

    Pentru cei care nu stiu ce inseamna o alcoolemie de 5,6 (cautatorii de gugal) explic putin:

    • 0,5 = euforie
    • 0,7 = exuberant de bine dispus
    • 1 = absenţa coordonării – si cred ca de pe aici incolo esti pasibil de fapte penale 🙂 in Germania, in Romania cred ca 0,8 e limita.
    • 1,25-1,5 = comportament necontrolat
    • 2-2,5 = letargie
    • 3-3,5 = comă – si aici consumatorul cronic incepe abia sa fie ametit
    • >5 = deces la un om oarecare, daca reuseste sa ajunga la 5 si coma la un consumator cronic, adica alcoolic convins.

    Pai personajul nostru adus avea 5,6 si isi tinea propria perfuzie :))
    Ne trebuie cam vreo 10 ore sa metabolizam complet o alcoolemie de 1,5%o.
    Un astfel de personaj la o alcoolemie de 4 (care pe mine m-ar fi omorat demult deja) intra in sevraj si-atunci sa te tii distractie.

    Probabil ca in Vama veche alcoolemia medie este de 2,5 :))

  85. Angela

    Nici alcoolemia nu mai e ce a fost odată!

  86. Eva

    Va recomand sa ascultati webinarul asta.

    http://solvingleakygut.com/ck-webinar-replay/

    Catalin sa-ti faci timp sa-l asculti!

  87. Eva

    Turmeric, curcuma, curcumin…

  88. cătălin

    La mine nu e liber de 1 mai, si pic pe jos de somn. M-am apucat sa visez in ultimul timp, dar ce visez … mai bine n-as dormi. Si asa am si facut, sint sculat de pe la 3 noaptea.

  89. cătălin

    Sa va arat o poza frumoasa, din pacate nu stiu cine a fost autorul.

    Si-o smiorcaiala:

    Eva, multam pentru linkuri, de turmeric stiam de mult. O sa ma uit.

    Cauta un cetatean ieri de zor „cum sa faci cocosul sa taca”. Eu zic ca doar pus in bors. Ai mei au avut demult, pe balcon, un cucos bolnav. La cap: cinta de la 1 la 3 noaptea, in restul timpului tacea. Pe la amiaza dormea, daca ma duceam pe la el ii dadeam un ghiont, sa se trezeasca.

  90. cătălin

    Sper ca n-ati mincat prea multi mici.

    La mine ploua misto, in munti ninge, eu mor de dorul ursoaicei.

    In Ucraina vad ca a inceput razboiul…

    Ha, o stire interesanta (si serioasa). Tot ne miram cum au ridicat egiptenii piramidele, ca ar fi fost imposibil din punct de vedere tehnic sa transporte blocurile alea uriase de piatra. Ei bine, nu, iar solutia a fost extrem de simpla: nisip ud. Exista hieroglife/desene care arata exact „tehnica”, dar nimeni nu le-a bagat in seama.

    http://www.washingtonpost.com/news/morning-mix/wp/2014/05/02/the-surprisingly-simple-way-egyptians-moved-massive-pyramid-stones-without-modern-technology/?tid=pm_pop

  91. Angela

    N-am mâncat nici un mic. Mâine, probabil. Are ficiorul o droaie de musafiri, vor năvăli mâine cu copii, probabil un câine mare, plus hamsterul Ciufi, adus de stăpână-sa să se bucure și el de natură. Vreo douăzeci, numai bipezii. Dacă va fi vremea ca azi, au pus-o, că tot într-o ploaie o ține. Au să stea în șură, ca anul trecut, că și atunci au fost, e drept că ceva mai puțini, și a cam plouat.

  92. andreea

    aici a fost foarte frumos…
    soare, nori albi, pufoşi.

  93. Angela

    Ehei, s-au mai înmulțit. Pe vremea mea…

  94. andreea

    elementar, dragă Angela… elementar…

  95. cătălin

    Oare elementul ala nou e comestibil?

    Am doua poze sa va arat, de azi dimineata. A venit cu adevarat primavara si la mine! Iarba Zapada e de 25 de cm.

    Va place fundalul? Se poate pune orice imagine, o aveam pe asta la indemina si am zis sa incerc.

  96. Eva

    mie nu-mi place, e prea inchis.. si are prea multe stelutze
    parca sunt pe un site de tarot 😀

  97. andreea

    uuuuu… ce zăpadă…
    pe aici, e alb de la pufii de plop.

  98. andreea

    … sau un fundal pentru blogul doctorului vrăjitor… cum îl chema?…. ăla de-ți aducea înapoi iubitul nărăvaș.

  99. andreea

    … ai pus floricele, între timp…

  100. cătălin

    Of, relelelor, mie-mi placeau mult stelele. Tarot, doctori vrajitori, pe unde umblati voi… 😀

    Puneti voi altceva, na!

  101. andreea

    trebuie un fundal mai… sărat.
    cam ca friptura de i-am pregătit-o bietului meu tată, acu vreo oră. uuuuuuf, ce sărată era… dar n-a zis nimic, deh…
    dacă nu mă pricep, nu mă pricep, și gata.

  102. cătălin

    Cum sa nu te pricepi? Foamea te invata …

    Daca pui condimente in friptura (mai ales busuioc), aproape nu mai e nevoie de sare.

  103. andreea

    busuiocul nu se pune în păr?!
    sau sub pernă…

  104. cătălin

    Fiecare cu cel doare, tu il pui sub perna, eu – in mincare. 😀

  105. andreea

    da’ Morringain pe unde o fi?
    iar a intrat sub ape. așa face ea. apare, dispare.

    parcă văd că o găsesc pe feisbucul ăla păcătos…

  106. cătălin

    Pe-acolo da, o gasesti, s-o bati putin ca prea a lipsit!

  107. cătălin

    Tu ce rizi? Ca si tu stai pe magaoaia aia!

    Ia sa va arat o tinara de 50 de ani.

  108. Angela

    Am băut bere. Îi și uitasem gustul. Copiii zburdă afară. Încă nu plouă. Au cam ars grătarele. Cățelul suferă că e sechestrat în casă. Cățeaua-musafir e de 15 ori mai mare decât el și mai e și în călduri. Hamsterul Ciufi n-a venit, că se temea stăpână-sa că au să-l maltrateze copiii. Toate bune până acum. Mi-e somn de la bere.

  109. cătălin

    Daca v-o mai spun si pe asta, chiar ziceti ca sint papa-lapte: nu-mi place berea ca-i amara.

    Cum era melodia aia, „tombe la neige”… ca tot ningeeeeee!!!!

  110. Angela

    Mai termină, domnule, cu ninsul. Acum e vremea ploilor.

  111. Eva

    Shhhhh sa nu m-auda nimeni… nici mie nu-mi place berea. Sa zici asa ceva in Germania e blasfemie!
    Ei nici nu considera berea alcool asa um nu considera cartoful leguma 🙂

    Catalin la noi e frig tare, am dat drumul la caldura vreo cateva ore; maica mea care sta mai in nord nici n a inchis caldura anul asta. Si ploua in prostie, asa ca…

    Angela daca ti-e somn baga te la un somn mic. Face bine un power nap.
    Pacat ca n-a venit Ciufi 😦

  112. cătălin

    Da’ ce-i cartofu’ atunci, carne?

    Ce-s urmele astea pe blog, pisici?

  113. andreea

    doar bere neagră. pe aia blondă să n-o văd…

  114. cătălin

    To beer or not to beer?

    Ia, sa zimbiti putin, am inteles ca sinteti plouati.

  115. Angela

    Eu îs ca o bucată de cretă udă. Da’ voi? Vă duminiciți în vreun fel?

  116. cătălin

    Eu tre’ sa-mi fac mincare (pe toata saptamina), cumparaturi (fructe, legume, lapte), am de lucrat de ma ia naiba, si eu dorm. Dorm ca porcu’, m-am sculat azi la 6 jumatate dimineata! La mine ploua/ninge de doua zile.

    In rest, cum spuneam, a venit primavara:

  117. Eva

    Primavara cu zurgalai…
    Eu am descoperit „House of cards” si imi ocup timpul..
    Astfel ma bucur din cand in cand de cate o sesiune scurta de plaja pe balcon, pt ca e senin si soare. Asa e de cateva saptamani, o zi cu soare, 3 cu ploaie.

  118. cătălin

    S-o uscat creta? 🙂

    Radu, nu stiu daca-i bine sa intri pe unele site-uri de unde ai intrat ieri. In rest, esti bine, sanatos? N-ai mincat prea mult? 🙂

    Am pus niste poze la articolul anterior, sa nu fie chiar gol, ca ride lumea…

  119. andreea

    e frumos la mol.
    molul, ca microcosmos…

  120. andreea

    ieri seară, în maşina care făcea valuri pînă la nivelul geamurilor, Sabina era în culmea fericirii. m-a întrebat dacă aşa e şi la Veneţia…

  121. Angela

    V-ați cam dat în spectacol ieri cu intemperiile , pe acolo, pe la capitală.

  122. andreea

    păi da. toate calamităţile astea absolut naturale ne cam copleşesc…

  123. Eva

    Ah credeam ca intru si citesc acum juma de ora ce-ati scris azi… cand colo voi sunteti astenici.. de primavara! Ori v-a luat viitura.. 🙂
    Catalin a venit mos craciun la tine? 😀

    Hai sa incerc eu sa va bine dispun… mi-am dus azi masina la service pentru inspectie si-am primit la schimb pana maine un gandac de masina, usor ca un fulg.. io obisnuita cu a mea de tre sa-i calc pedalele pana in podea s-o misc de pe loc, am calcat increzatoare si gandacul si m-a zburat in toate directiile 🙂
    Sa va exemplific 🙂 (please watch)

  124. cătălin

    Lol, iaca acum se poate plimba Ponta cu barcuta prin Bucuresti pe bune, fara sa-l traga jandarmii. Asa de tare a plouat?

    Inca a fost si mai frumos la mol, Andreea, pina acum citiva ani, cind au „renovat” gradina aia (adica au injumatatit-o si au facut spatii cu mese, sa aiba lumea unde crapa).

    N-am timp, ma scuzati … macar niste muzica asa, mai albastra, nu stiti?

  125. Moş Pleksiglasu

    Hello! Hi! Cum e pe aici cu cenzurarile, cu exmatricularile? Cine e Eva? Dar Angela? Ia sa vad daca o ia din prima sau e cu „comentariul asteapta sa fie moderat”

  126. Salut Moșule! 🙂 sper să te simți bine aici. Se pare că în acest loc se poate comunica omenește, că e loc de umor și altele.

  127. Moş Pleksiglasu

    No, dupa indelungate cautari, cercetari, search-uri si multe din astea am gasit in sfarsit acea oaza de liniste, libertate si democratie spre care tinde bietul suflet antropologic. O salut pe andreea ca nu pot altfel, si despre amnifitrion nu stiu cum sa procedez cu el. No, nu stiu ce-o mai fi dar ma bucur sincer ca intotdeauna ca v-am gasit. Thank to my friend care mi-a dat o ita.

  128. Moş Pleksiglasu

    Il salut si pe domnul Odagiu care a intrat in timp ce faceam eforturi supraomenesti sa-mi regasesc amintirile cripto si nu mai stiu cum. Am reusit, ura, Mihaela dragostea mea!

  129. cătălin

    Da, se poate comunica omeneste. Dar, sa nu crezi ca am uitat de „satana barton”, „La multi ani de citostatice” si multe alte mizerii. Asa ca, din partea mea, nu ai ce cauta aici. N-ai decit sa-ti faci blog, tu cu cosa (si ai sa gasesti si pe altii), sa aveti acolo oaze de liniste si libertate. Mult succes! Nu te chinui sa-mi raspunzi, ca nu ai ce. Daca te-or dori altii, or sa strige dupa tine; eu iti urez drum bun si cale batuta!

  130. Moş Pleksiglasu

    Jaco, alias Radu P salutare omule.

    catalin, pe Cosa da-l in falusul nostru. Un mincinos si un KGB-ist imputit. Ce ma doare e ca in legatura cu ce zicea despre tine cam avea dreptate.

  131. Moş Pleksiglasu

    Nu pot sa creed!

  132. cătălin

    Ce nu poti sa crezi? Ca nu vreau sa te las sa arunci cu cacat pe aici? Nu vreau! Pandora, pistolul, ajung doua bloguri distruse. Cei care au conturi iti pot vedea comentariile in spam, cei care nu – te pot contacta. Sau imi pot cere mie adresa ta. Altceva?

    Desigur, cei care doresc sa te vada zburdind pe aici, pot sa spuna asta.

    Nu mai pot eu de ce crezi tu sau cosa!

  133. andreea

    oare are sens să vă rog să nu vă certaţi?… 😦

  134. cătălin

    Of, nu dormi … 😦

    Nu ma cert, promit.

  135. andreea

    nu dorm… nu e de dormit…

  136. Moş Pleksiglasu

    Cum sa dormi cu Hanibal ante portas, nu-i asa? Bai marinimosule hai lasa-o si pe asta. Ia sa vedem noi, am dreptate?

  137. andreea

    Moşule, noi aci sîntem cam traumatizaţi. chiar şi scorpia de mine nu mai are chef de înţepături şi adrenalină. ce zici, poţi fără?

  138. Moş Pleksiglasu

    Pai io tocmai venisem cu sufletu’n palma si cu asteptari marete. Si cand colo peste ce dau? Zi si tu daca asta-i dreptate!

  139. andreea

    eheee… dreptatea…

    Cătălin, lasă-l, pornim de la la 0, poate că e posibil…
    dacă tot nu uiţi, aminteşte-ţi şi de ce am ajuns aici…

  140. cătălin

    Te-am pus in moderare, cine vrea te poate aproba. Mosule, tin la blogul asta si nu vreau sa se mai repete unele lucruri. Si nu stiu cum altfel sa procedez.

    Eu nu iti mai pun nici un comentariu (decit daca imi vor cere asta cei care nu au conturi).

  141. cătălin

    „pornim de la la 0, poate că e posibil”

    Pai un inceput ar fi scuze pentru stie el ce (si are o lista lunga).

    Eu l-as lasa deocamdata in moderare, il aprobi tu sau altii …

  142. andreea

    mîine dimineaţă o să fie nişte probleme…

    mi-e sooooooooooooooooooooooooooooooooomn….

  143. Moş Pleksiglasu

    Cam asta-i pacatosul de Psiho. Copii abuzati sexual ajung pedofili.

  144. Moş Pleksiglasu

    Acum mai am o problema. Cum il mai pun si pe ultimul „i”in asteptare. Ca de scris mai stiu eu ceva dar errare…..stiti voi ca sunteti copii dusi pe scoale.

  145. cătălin

    Te referi la „musafirul” nostru? Nu-i nimic, va avea timp sa se gindeasca, plus ca are o lista luunga. Vad ca a inceput total anapoda, chiar are nevoie de timp.

    Mosule, eu repet. Vrei de la zero, incepi prin a-ti cere iertare. De la toti. Stii tu ce vorbesc, ca n-am uitat, am dat doar doua exemple, dar mai am. E OK sa nu fii de acord cu cineva, e OK sa-l trimiti undeva intr-o cearta, dar ce ai facut tu e mult peste orice limita. Ca ti-or fi gresit si altii si ca te-ai simtit nedreptatit, nu te contrazic, dar asta nu e o justificare. Penultimul tau comentariu (pe care eu nu ti-l aprob) arata ca nu te-ai schimbat deloc; imi pare rau, aici nu e ring de box. Box fara reguli, eventual cu topoare.

  146. junghiul

    „The thousand injuries of Fortunato I had borne as I best could, but when he ventured upon insult I vowed revenge.”

  147. Angela

    E dimineață. Blogule, probleme, mă?

  148. Bună dimineața!
    Nu știu de ce atunci când un om care e posibil să fi greșit cândva(după părerea unora), care pentru aceasta părere plină de subiectivism a plătit, printr-un fel de detenție, nu poate fi acceptat într-o comunitate, fiind verificat la cazier. Eu am avut o primire asemănătoare. Am înțeles că sunt un fel de gunoi care trebuie separat de celelalte boabe de orez care au primit dreptul să fiarbă în lapte. Nu-i nimic. Există bucătarii unde se prepară pilaf în cantități mari și unde se mai accepta și „impurități”. Se spune că „mâncarea” făcută în vase mari, iese mult mai gustoasă deși conține impurități. Poate tocmai acestea sunt, alături de sare și piper, ingredientele vinovate de bun gust.
    O zi liniștită tuturor!
    Sărut mana, Andreea!
    Salut, Moșule plastician!

  149. Angela

    Pentru că atunci când împricinatul vrea să intre într-o comunitate, vine cu năravurile pentru care a fost exclus din anterioara. Concret, cu înțepături și insinuări pe care comunitatea respectivă nu le agreează. Că de aia s-a constituit ea așa cum e, că împărtășește un anume fel de a fi și de a se purta. Și poate nu-i dispusă să fie perturbată, tocmai pentru că are nevoie de zile liniștite.

  150. P.S
    Am scris „Sărut mana” și nu mâna, cum gândisem inițial. Cred că așa a vrut subconștientul meu. Se gândea probabil la orezul atins de mană.
    Cică ar există și mană… cerească. 😉

  151. Am înțeles de la început că și eu sunt un nărăvaș(adică am anumite năravuri anti liniște), că sunt împricinat și am cazier într-o comunitate pistolară. Credeam în naivitatea mea că ciocolata cu sare este o altfel de comunitate…
    Tot naiv am fost și când am trecut de la dictatură la „democrație”. De unde să știu eu că se schimbă doar pălăria Măriei?
    Gata! nu mai perturb

  152. Angela

    Nu ne certăm. Am putea, dar n-avem chef. Că știm s-o facem. Uite, la chestia cu pălăria Măriei și având în vedere antecedentele, aș putea și eu cita din înțelepciunea populară și milenară și să spun că „dacă doi îți spun că ești beat, du-te și te culcă”. Dar nu spun.

  153. Nici eu nu spun, deși aș putea să spun că cei doi care spun că sunt beat, se îmbată și ei…cu apa rece( și plată).

  154. andreea

    m-am răzgîndit. aseară eram egoistă.

    dacă vreţi să vă certaţi, certaţi-vă. s-ar putea ca pe unii să-i fericească asta, na, ce ştiu eu…

  155. Când vă va asurzi liniștea găsiți aici gălăgie http://geluodagiu.blogspot.ro/

  156. Puteți lasă și comentarii. Eu nu „știu” să le șterg și nici nu-mi fac prieteni care se pricep la tot felul de treburi computeriste îngrăditoare :). Ba pot spune că părerile altora îmi folosesc și mă bucură.

  157. cătălin

    Junghiule, ma bucur sa te vad.

    „Am înțeles că sunt un fel de gunoi care trebuie separat de celelalte boabe de orez care au primit dreptul să fiarbă în lapte.”

    Asa te consideri tu. Hai sa-ti aduc aminte (greu cu memoria asta, futu-i!). Ai vrut sa „provoci” o discutie scriind un articol. Ti-am spus ca nu te cunosc (si asta e adevarul), sa mai vedem, dar ca poti stirni discutia la comentarii. Si nimeni altcineva nu te-a sustinut. Cam atit. Sa mai spun ca n-ai stirnit nici o discutie si de fapt nu aveai nimic de zis? Sa mai zic ca absolut toate linkurile de pe youtube pe care le-ai pus sint cu fetele tale si habar nu am ce muzica iti place tie de exemplu? Nu stiu nimic despre tine, nu ai spus niciodata nimic, doar sopirle. Ti-a mai zis si Radu ceva la timpul potrivit, reciteste. In rest, n-ai decit sa te victimizezi, face bine sa stii ca toti au ceva cu tine. Oh, lumea asta care nu recunoaste valoarea. 😀

    Mosule, ti-am pus opera, sa fie admirata. Ma mai faci si altfel, sau te multumesti cu psihopat?

  158. Angela

    Gelule, nu-i vorba de gunoi și de drepturi. E ca și cum eu, care detest pescuitul și nu mă pricep la el, m-aș duce la o întrunire de pescari și m-aș băga în vorbă, i-aș lua peste picior și le-aș tot spune ce ocupație stupidă și plicticoasă au. Ar fi de înțeles că nu se bucură de prezența mea, ba chiar m-ar putea scoate de acolo în șuturi. Asta deși suntem, până la urmă, oameni cumsecade, și eu, și pescarii. Dar nu pe același teren.

  159. cătălin

    De acord, Angela. Si nu cred ca i-am cerut prea mult Mosului sa-si recunoasca greselile din trecut si sa-si ceara scuze. Nu cred ca poti spune chiar orice, pentru ca, dupa ceva timp, sa te prefaci ca nu s-a intimplat nimic.

    In patru luni si mai bine aici nu au fost certuri, nu s-a ajuns la otravirea aceea a atmosferei care a distrus Pandora’s si, mai apoi, pistolul. Din pacate oamenii s-au imputinat, unii s-au saturat de razboaie, altii au descoperit facebook-ul si-l prefera, iar altii sint prea ocupati cu ale vietii. Imi doresc ca, asa putini si ocupati si poate tristi cum sintem, sa fim linistiti.

  160. andreea

    eu, una-două îmi recunosc greşelile. chiar şi pe cele nefăcute le recunosc.

  161. andreea

    … ce-o fi vrut junghiul să zică cu citatul ăla?…
    de cîte ori zice junghiul ceva, mă tot frămînt o zi întreagă şi tot nu-i dau de cap…

  162. Angela

    E zis adânc…

  163. andreea

    recunoaşterea greşelilor…
    cum îl chema pe ăla de la Revoluţie cu „am fost un dobitoc”?

  164. cătălin

    Dinescu. Dar a mai gresit si de citeva ori dupa aia …

    Si mie mi se pare fundamental sa-ti recunosti greselile, chiar daca nu ti se pare ca ai gresit. Nici nu stii cum poti rani pe cineva, poate involuntar uneori.

    Chiar, Junghiule, ne-ai ramas dator si cu mulsul vacii pe malul apei, ca nici pe aia n-am inteles-o. 🙂

    Vreti un ceai? Am poza de la un coleg, el si-a printat-o artistic. Am intrebat, dar nu stie autorul, si nici pe google n-am gasit nimic.

  165. Costelus, Angela
    Atmosfera, cred eu că s-a stricat de la cap(că tot era vorba de pescuit). Pe Pandora’s nu știu dacă de la pescuit, pentru că nu prea am aruncat undița pe acolo.
    Andreea,
    Ăla de la revoluție care și-a recunoscut greșelile se numea Postelnicu

  166. Sper să nu se supere Costelus că l-am contrazis 🙂 Dinescu se ocupă cu altceva….

  167. cătălin

    Nu se supara nimeni asa usor, Gelule, nu-i nevoie sa fii atit de defensiv.

    O fi fost si capul de vina, in fine, ce a fost – a fost, vreau doar sa nu se mai repete povestea, ca am vazut-o deja de doua ori. Asta-i tot.

    Ca sa faci embed la clipurile de pe youtube scrii adresa pe o linie noua, doar adresa, atit.

  168. Acea poveste este irepetabilă. dacă vei privi lucrurile nu prin ceața ce plutea permanent în valea plângerii(acea vale în care crocodilul lăcrima).
    Dar aşa cum spui, ce-a fost a fost:

  169. cătălin

    Sa fie irepetabila, sa fie. Eu mereu vad povesti si greseli care se repeta si mi se face frica.

    De exemplu, ma uit la stirile din Ucraina si mi se pare totul o copie fidela a Germaniei naziste in 1938-39. Ma rog, dupa cita istorie stiu eu. Da, imi este teama de un razboi in Romania, si nu dau nici doi bani pe optimismul politicienilor care spun ca Romania e in Nato. Ucrainei i-au garantat granitele SUA, Marea Britanie si Rusia… Ma opresc ca ma cearta Eva ca vorbesc politica. 🙂

  170. Moş Pleksiglasu

    Bre Costelus bre, ia-o mai usurel si nu te infierbanta cu limonada. Tie nu ti-am gresit in niciun fel. Mai mult am tacut si cand vorbeai aiurea despre mine fara sa intelegi ce si cum, fiindca nu mi-ai parut niciodata interesant din niciun punct de vedere.
    In legatura cu altii nu vad sensul sa-mi cer iertare aici unde nu sunt aia cu care am avut dueluri si nici nu cred ca ei pretind asa ceva de la mine. Doar n-oi fi tu popa sa ma pui sa ma spovedesc in fata ta. Ala macar nu te pune s-o faci de la altar.
    Ce cred eu despre gestul tau e ca incerci sa te pui bine in continuare cu minoritara etnica, doar-doar te-o mai alinta vreodata la sanul ei.
    Penultimul comentariu la care te referi e just. Ai fost maltratat psihic si incerci sa faci la fel. Nu ma surprinde.
    No, eu n-am venit aici de dragul tau si nici nu am avut intentia sa ma cert cu tine. Faci cum vrei, dar cum faci acum e penibil si nu numai atat ci si nedemn. Esti cu mult mai jos decat credeam.
    Inchipuie-ti daca poti ca si eu am nevoie de a mai spune una alta mai buna sau mai rea dupa circumstante si dupa starea sufleteasca la un moment dat, asa cum si tu simteai nevoia si o mai simti si acum si inca cum.
    Spre deosebire de tine eu n-am sa ma milogesc. Faci exact ce vrei dar niciodata nu ma voi umili in fata ta. Dixit!

  171. Moş Pleksiglasu

    Nu pot sa cred, nu pot sa cred, nu pot sa cred.
    Ca Costelus imi atribuie daramarea a vreo doua bloguri.
    Ca opinia publica ma considera atat de important incat sa puna in miscare masinarii de comunicare.
    Jur pe mine insumi ca niciodata nu m-am crezut asa de important. Sunt un batran atat de simplu!

  172. Moş Pleksiglasu

    Deasemeni iarasi nu pot intelege nici in ruptul capului ce au gasit unii sau altii la minoaratra cand ea de fapt e vai de capul ei pe toate planurile. Ceva minusuri ascunse si nebanuite de nimeni or fi avand ei ca altfel nu se explica. Algo no cuadra hombre, no cuadra!

    No am inceput iara. De ce oare lumea asta pe dos e preocupata mereu sa scoata doar ce e mai acid din mine, pe cand eu am atatea lucruri minunate sa-i arat dar nu mi se ofera ocazia. Oare trebuie sa-mi dau mai multa importanta?

  173. Moş Pleksiglasu

    Piei, drace!(dracul e de fapt un inger. exmatriculat. angelus. complexat). Am avut o revelatie. De aia. 7.

  174. Moş Pleksiglasu

    Oho si mai inteleg acum si gelozia lui Cosa. Ca doar nu putea sa fie gelos pe andreea. Logic! Sau pe val_one. Si mai logic. Hahahaha!
    De fapt Costelus si Cosa se aseamana foarte tare. Sufera amandoi de complexul cocosului. Incredibila rocada de poiata! Neverosimil totusi. Poate gresesc. Sper sa gresesc.

  175. Moş Pleksiglasu

    Ceauru, Ceauru. Asta-i nume sau proverb?(parafrazare dupa un autor casvano-iesean) Iesean ca mine si ca Costelus.

  176. cătălin

    A-ti recunoaste greselile nu e umilinta. Vrei s-o iei de la capat? Vrei sa arati ca ai si o parte buna in tine? Foarte bine, dar recunoaste intii ca ai exagerat in trecut. Nu ma intereseaza ca poate cei carora le-ai gresit nu sint aici, o faci pentru tine. Pentru ca nu mai vrei sa fii acolo, spumegind de furie, si primind inapoi doar injuraturi.

    … ar fi si o sansa pentru tine sa arati si o alta fata, nu doar aia cu clonari, injuraturi si dinti scrisniti.

    Nu tie iti atribui distrugerea a doua comunitati, ci lui cosa (in principal).

    Nu inteleg de ce discuti despre Nora, nu ne pasa de ea. Pur si simplu ea s-a facut stapina arbitrar pe un blog acum doi ani si recent a luat-o razna de tot. Atit. Ce gelozie visezi acolo? Cosa adora sa jigneasca oamenii si sa-i faca sa se certe, e bucuria lui. Dar, la fel, nu ne intereseaza starile lui sufletesti, ca nu sintem psihiatri.

    Evident, nu cred ca mai exista posibilitate de impacare intre mine si Nora; s-a mers dincolo de orice limita. Dar, iarasi, de ce discutam asta? Eu vreau sa nu se mai repete lucrurile urite din trecut pe blogul asta, si suflu si in iaurt. Da, recunosc ca mi-e frica.

    Iar, pina la urma, n-am facut nimic, te-am pus doar in moderare. Ti-au aparut toate comentariile pina acum.

  177. cătălin

    Asa, Eva e o persoana noua si habar nu are de pistol sau pandora, asa ca, pentru ea, astfel de analize cu ce s-a intimplat pe aiurea sint putin neplacute. Iar tu, mosule, ai facut multe si pe pandora, unde Nora n-avea nici o putere de decizie. Deci, pe scurt, vrei s-o iei de la zero, iti recunosti greselile si le regreti. Altceva nu conteaza.

  178. junghiul

    Trebuie să mergem mai departe…

    Heraclit obscurul spunea: Omul nu poate trece de două ori prin apa aceluiaşi râu.”

    E drept că el a avut un discipol care nu a rămas la acest nivel, ci a mers mai departe, adăugând, „nu se poate -trece prin acelaşi rîu- nici măcar o dată.”

  179. Junghiul

    Și uite! Așa am rămas eu să mulg vaca pe malul apei…

  180. cătălin

    Asa, sa repet ceva: va rog tare mult sa-mi spuneti atunci cind voi credeti ca gresesc. N-o sa urlu niciodata ca eu stiu mai bine ce si cum, sau ca nu-mi pasa de ceea ce ginditi. Nimic nu e batut in cuie, mai ales cind e vorba de oameni. Multumesc.

    Ia, stii sa mulgi vaca? Asta recunosc ca nu stiu. 🙂

    Daca articolul se incarca greu, se poate comenta la articolul anterior, cu plantele tropicale.

  181. andreea

    așa, junghiule, chinuiește-mă în continuare…

  182. Angela

    Uf, că greu se încarcă! Și mașina de spălat înțepenește până se încarcă pagina.

  183. andreea

    sper să nu fie de la urmele de lăbuţe, că m-am obişnuit deja cu ele…

  184. Moş Pleksiglasu

    Aferim boieri dumneavoastra. Deci daca suntem in pace, in pace sa fim. Acum sunt prea obosit sa mai pot spune ceva si bun si interesant. M-oi stradui altadata.

    Imi recunosc si greselile dar trebuie sa fiu convins ca am gresit. Nu prea fac lucruri din fatarnicie sau ca-mi zice unul cum sa fac. Am facut totusi odata o „marturisire” cam de complezenta pe pistol parca, si mi-e rusine si acum de mine insumi.

    Aia cu Sat-Ana era intr-un loc pe care il credeam neumblat, deci aproape confidential. Si era mai mult un joc de cuvinte, o gluma, asa cum glumesc eu. Cine a facut public ce am zis eu acolo a facut o imixtiune in viata mea privata. E ca si cum mi-ar fi violat corespondenta. Daca as putea citi si eu toate mailurile dintre unii si altii in care au facut referiri la mine si le-as face publice ce ati zice atunci? Iar cuvantul „citostatice” nu l-am scris niciodata din proprie initiativa pe pistol. L-am citat doar din voi care la randul vostru ma citati eronat. Ca la asta m-oi fi gandit e posibil, dar lasati-mi „operele” nestricate por favor.

    A, da, ma simt nasol(chiar nu se potriveste aici vreun cuvant mai academic, asta exprima cel mai bine ce simt) fata de Junghiul, ca am zis odata lucruri radicale despre un anume tip de alterare a sanatatii. Nu sunt insa convins ca ar trebui sa-mi cer iertare. Nu l-am atins decat colateral, adica fara intentia de a-i spune lui personal ceva rau. Oricum il cred in stare sa ma inteleaga. Imi place mult personajul lui temperat-continental. Si cam intelept pe deasupra. Dar cine stie ce s-ar intampla daca l-as cunoaste personal? Oare mi-as mai putea pastra aceeasi impresie? Ma intreb.

    In concluzie, multumesc domnule Costelus de buna primire si de efortul foarte mare pe care l-ai facut sa vorbesti totusi cu mine pana la urma. Si hai recunoaste si tu ca nu te-am clonat niciodata. De ceilalti ce-ti pasa? De unde ai tu toate datele ca sa faci o judecata dreapta? Daca reusesti sa intelegi si sa admiti ca cu tine m-am purtat drept, de unde stii cu nu am fost si cu toti ceilalti tot asa?

  185. andreea

    hm…

  186. cătălin

    Da, deci n-am inteles noi. Nu i-ai urat Norei „la multi ani in chimioterapie”, nu i-ai zis lui Raj sa-i cada picioarele de la diabet, n-ai facut-o pe Ana in toate felurile, nu ti-ai facut cont de facebook cu poza stilizata a Norei, si de aceea ti-e rusine ca ti-ai cerut scuze, chiar asa, de complezenta, cum recunosti si tu.

    Nu vreau sa-ti versi veninul aici si sa otravesti atmosfera, asa cum ai facut-o prin alte parti. Oricit m-a injurat Nora, nu i-as „ura” niciodata vreo boala si nu vreau sa ma lovesc de cei care fac astfel de lucruri. Nu vreau! De ceilalti de ce-mi pasa? Ei, aici chiar ai dat-o nasol, imi pasa foarte mult de cei care vin aici, sint niste oameni tare frumosi.

    Daca te poti schimba, vii. Daca nu, nu.

  187. andreea

    hm…

  188. Angela

    Apoi, hm..

  189. Există așa de multe lucruri interesante pe care fiecare dintre noi le poate spune prin inspirație, umor, în stil personal, celorlalți. Avem de învățat multe lucruri noi de la ceilalți. Poate că acesta e rolul blogosferei. Lipsa de comunicare din ce în ce mai acută din viata reală a creat această zonă virtuală ca o necesitate(pe care din câte am observat o avem cu toții).
    Unii însă vin aici cu năravuri reale, care probabil au dus în real la îngreunarea comunicării. Aceștia cred că a avea un blog înseamnă a se izola iarăși de cei din jur. Vom ajunge să avem atâtea bloguri câte ființe există. Inventăm constituții și legi personal-blogărești după chipul nostru, considerând că ceilalți încalcă aceste reguli.
    Privesc cu tristețe cum de câștigat au doar cei care percep o taxa pentru a ne da dreptul să folosim un spațiu virtual. Noi ceilalți nepricepuți la afaceri, îngroșăm rândurile bloggerillor singuratici.
    Sub umbrela globalizării omenirea se fărâmițează tot mai mult. A apărut ideea regionalizării, a autonomiei etnice, a… blogului personal. Se pare că această globalizare este o aplicare în practică a unor vorbe aruncate de un dement inteligent… „divide et impera”. Totul funcționează deja în parametri preconcepuți de demenți inteligenți. Cultura e pe cale de dispariție. Bibliotecile devin toate alexandriene. Economia lumii se bazează doar pe speculații. Caracterul uman se reduce la tupeu. Direcțiile în viață ne sunt trasate de specialiștii cititori în planete…
    Si pentru că toate aste trebuie să poarte un nume, Costeluș le numește… Moșul de plexiglas sau gelu odagiu sau și mai simplu…însingurare..

  190. Angela

    Gelule, exagerezi. Comunicarea de cursă lungă se face între oameni care, după o vreme, găsesc ceva care-i leagă de unii mai mult decât de alții. Altfel ar fi ca treanca-fleanca dintr-un compartiment de tren. Unii coboară, alții urcă, de unii îți pare rău că au coborât, de alții abia aștepți să scapi. Oricum ar fi, nu rămâi pe veci acolo, cobori și tu, unii te regretă, alții se bucură că au scăpat de tine, iar tu te întorci între „ai tăi”.

  191. junghiul

    În timp ce Bubico…,
    – Să nu-l scapi pe fereastră!… pentru Dumn…

  192. Angela, probabil că diferența dintre oameni constă în faptul că dacă (doamne ferește) trenul are un accident unora le pasă de toți cei din tren(aceștia sunt cei care „exagerează”) iar altora doar de „ai tăi”.
    Nu trebuie să uităm că de fapt toți suntem niște navetiști între naștere și….
    Domnul Goe 😀

  193. Angela

    Bine, am înțeles că-ți pasă de toți. De zis, e ușor. Tehnic e mai complicat. Chiar vrei să comunici cu toată omenirea?

  194. cătălin

    Gelule, tu ai blog. De fapt ai doua, si le-ai pus linkurile aici de zeci de ori. Am inteles, vrei sa vorbesti cu toti, si cei care doresc te pot gasi pe blogurile tale. Iar unii au ajuns pe blogul tau venind de aici. Chiar e nevoie de atitea discutii negative? Avem noi destule lucruri negative in viata, sintem cam satui…

  195. Cred că sunt eu teribil de prost și nu pricep despre ce lucruri negative vorbesti. Dar în fine, dacă sunteți sătui, să vă fie de bine!.

  196. Angela

    Cam toți am fost măcar o dată Bubico. Ademeniți cu bomboane și apoi aruncați pe geam de vreun nevricos perfid și sadic. Detest povestea asta.

  197. Angela

    Gelule, lasă dracului tonul ăsta. „Să vă fie de bine” al tău sună ca dracu. Când Monica ta a avut probleme cu operația, toată lumea ți-a fost alături, nici nu mai știu pe ce blog bântuiam atunci. Ce vrei tu, de fapt? Cum ți-ar fi ție bine?

  198. Cred că mi-ar fi bine dacă am fi mai buni și nu ne-am lega chiar și de ton(mie îmi e greu să înțeleg tonul în scris). Cum spuneam, eu nu înțeleg nici cum par discuțiile cu mine, negative.
    Mulțumesc celor ce au fost alături de mine! (parcă am luat Oscarul 😀 )

  199. Angela

    Ție ți-e greu să înțelegi multe lucruri. Suntem puțini aici. Dacă unul dintre noi lipsește mai mult, ne temem pentru el și știm de ce ne temem. Nu suntem buni. Suntem așa cum suntem și ne cam știm. Tu nu ne știi, dar ne tot judeci și compari și îți permiți să fii decepționat că n-ai găsit ce cauți. Nu crezi că…adică lasă, vorbim degeaba.

  200. E clar. Vorbim alte limbi. Eu spun că-mi pasă și se înțelege viceversa. Eu am probleme ca și voi și pentru că nu le știți, par din altă lume. Încerc să fiu glumeț pentru ca să uit de necazurile mele și să vă fac și pe voi să uitați de ale voastre și nici asta nu-mi iese(din cauza…tonului 🙂 )…

  201. Îmi amintesc cum niște colegi de scoală se mulțumeau să citească doar prefața și credeau că înțeleg romanul fără să-l mai citească. Habar nu am cine a scris prefața romanului meu în sufletele voastre.

  202. Moş Pleksiglasu

    Bai Costelus supara-te sau nu te supara dar imi pari grozav de prost si de rau. Cred ca am comis un pleonasm. La fel de rau ca Ana si indianul care sunt niste monstri de oportunism, ingamfare, rautate si perfidie. Si la fel de prost ca Danny adica si mai si. Poate gresesc, dar asta e impresia mea. No, imi pare chiar rau ca nu pot spune ceva mai bun fiindca nu m-ai lasat. N-ai inteles si n-ai sa intelegi mai nimic pe lumea asta, pacat de ea ca ar putea fi frumoasa daca n-ar fi atatia prosti pe ea.

  203. cătălin

    Am incercat, mosule, sa cred ca ai si altceva in afara de venin. Ai, dar tii ascunsa acea parte. Pacat. Mergi in alta parte, aici oamenii sint altfel.

  204. andreea

    Moșule, parcă te văd în ograda prăfuită, cu genunchii juliți și lacrimi amare curgînd și lăsîndu-ți dîre cenușii pe obraji.

    Costeluș e plost și lău! Costeluș e plost și lău!! Nu vleau să mă joc cu Costeluș!!

    fii serios, toți sîntem proști și răi, cîteodată sau deseori… mai bine am povesti despre idei, nu despre oameni.

  205. Moş Pleksiglasu

    Parca si Gelu Odagiu asta nu poa sa-si faca si el un blog ca blogurile. Unde sa poti sa-ti spui parerile, sa poti posta poze, texte si videoclipuri.

    Uite andreea ca nu pot trece geanta cu idei findca la intrare Aparatorul Originalelor Pozelor Stilizate ale Minoritatilor vrea sa ma supuna la testul Nasterii din Nou si la testul plastilinei. Or plexiglasu o fi el plastic dar dur de poti face si geamuri de avion din el. Cine s-a jucat cu plastilina stie ca dupa o vreme dupa repetate deformari si amestecuri de culoare se ajunge la o masa maleabila de culoarea digestiei. Or ce vrea Costelusul? Vrea sa ma cloneze. Sa ma faca dupa chipul si asemanarea lui. No way! Cam astea imi sunt posibilitatile, asa reactionez eu la absurd si fatarnicie! Ca pe celelalte proprietati nu vreau sa le mai repet.

    Fara suparare, dar cam prea ciudat Moise v-ati ales ca sa va scoata din Casa Robiei.

  206. Moş Pleksiglasu

    Parca si Gelu Odagiu asta nu poa sa-si faca si el un blog ca toate blogurile. Unde sa poti sa-ti spui parerile, sa poti posta poze, texte si videoclipuri.

    Uite andreea ca nu pot trece geanta cu idei findca la intrare Aparatorul Originalelor Pozelor Stilizate ale Minoritatilor vrea sa ma supuna la testul Nasterii din Nou si la testul plastilinei. Or plexiglasu o fi el plastic dar dur de poti face si geamuri de avion din el. Cine s-a jucat cu plastilina stie ca dupa o vreme dupa repetate deformari si amestecuri de culoare se ajunge la o masa maleabila de culoarea digestiei. Or ce vrea Costelusul? Vrea sa ma cloneze. Sa ma faca dupa chipul si asemanarea lui. No way! Cam astea imi sunt posibilitatile, asa reactionez eu la absurd si fatarnicie! Ca pe celelalte proprietati nu vreau sa le mai repet.
    
    Fara suparare, dar cam prea ciudat Moise v-ati ales ca sa va scoata din Casa Robiei.
    
  207. cătălin

    Nu era nici un test, cei care vin aici nu le ureaza altora citostatice. Imi pare rau, stiu ca iti par nedrept, dar nu pot trece peste asta.

    Te rog sa nu mai vii. Gelu, da, are blog. Doua chiar. Iti poti face si tu. Si cei care vor sa discute cu tine te pot gasi acolo.

    Iti urez sa-ti gasesti un loc unde sa te simti bine si sa nu mai scoti veninul ala din tine.

  208. Moş Pleksiglasu

    BLEAH!

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s