La graniţa dintre iubire şi ură

Primul război mondial a fost unul dintre cele mai sîngeroase conflicte din istorie. Beneficiind de avantajele tehnicii, oamenii au invăţat să se urască între ei la o scară înfricoşătoare; adversarul nu mai era doar un soldat pe care un guvern îl obligase să lupte, nu, devenise neom. Negînd natura umană a oponentului (sau a unui civil nevinovat), orice atrocitate a devenit normală.

În vestul Europei, mare parte a conflictului s-a purtat în tranşee: un război lung, de durată, în care oamenii transformaţi în şobolani încercau să supravieţuiască. Şi totuşi, în iarna anului 1914, în acele tranşee pline de noroi, s-a petrecut un moment unic în istoria omenirii.

De o parte erau fortificaţiile britanice, de cealaltă parte – cele germane. Între ele – tărîmul nimănui. Luptele fuseseră feroce de patru luni, de la începutul războiului. În ziua de Crăciun a anului 1914, o unitate de soldaţi nemţi au ridicat acolo, în mocirla din tranşee, un brad în care au pus lumînări. Apoi unii au început să cînte colinde. Văzînd bradul şi auzind colindele, de partea cealaltă englezii au răspuns şi ei cu un cîntecel de Crăciun. Curînd combatanţii au ieşit din tranşee şi s-au întîlnit între linii: au schimbat daruri şi urări, au rîs şi au vorbit, uneori prin semne dacă nu au ştiut limba. Totul s-a petrecut spontan, soldaţi care în urmă cu cîteva ore s-ar fi omorît fără nici o remuşcare, acum rîdeau împreună. Apoi au jucat un meci de fotbal.

Comandanţii din ambele părţi au luat măsuri imediate pentru a preveni astfel de incidente; poate au reuşit, poate nu. Cert e că a doua zi, oamenii care jucaseră fotbal împreună au devenit iarăşi duşmani de moarte şi au început să tragă unii în alţii de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat cu o zi înainte. Incidentul nu s-a mai repetat; ambele tabere şi-au sporit eforturile de propagandă, construind cu grijă imaginea unui adversar psihopat, însetat de sînge şi lipsit de orice atribute umane.

Dacă lucrurile de mai sus ar fi implicat un număr restrîns de soldaţi, poate am fi preferat să credem despre ei că sînt nişte indivizi anormali, cu probleme de comportament. Acum îţi doreşti să omori un om, peste cîteva ore joci fotbal şi rîzi cu el, iar peste alte cîteva ore vrei să-l ucizi. Ne-ar fi fost mai comod să credem că aceste cazuri sînt excepţii, dar numărul foarte mare de soldaţi care au fraternizat ne arată că lucrurile nu stau deloc aşa: putem trece de la ură la compasiune şi invers într-o clipă, extrem de uşor. Un simplu circuit acolo, undeva în creierul nostru, cu două poziţii. Putem fi şi îngeri şi demoni aproape simultan, fără a face vreun efort prea mare şi fără a ni se părea că asta e o contradicţie.

Anunțuri

101 comentarii

Din categoria Psihologie

101 răspunsuri la „La graniţa dintre iubire şi ură

  1. Angela

    Perechea ar cam fi ură-iubire. Compasiunea merge cu indiferența. Îți pasă ori nu. Îngeri și demoni, zici tu? Nici-nici. O amestecătură de bune și rele, de putere și slăbiciune, de curaj și de frică, de prudență și de nesăbuință, de picioare pe pământ și de cap în nori. Cine știe de ce ies la iveală ba unele, ba altele?

  2. catalin

    Nu stiu ce-o fi fost in sufletul lor, daca au ajuns chiar la iubire dupa ce cu citeva ore in urma s-ar fi impuscat. Poate mai degraba intelegere.

    Da, o amestecatura de bune si de rele, dar cit de usor poate iesi una sau alta la suprafata. Cit de fragil pare totul!

  3. Angela

    Acolo, în tranșee, totul e altfel. În viața pașnică, de toate zilele, ar trebui să fie simplu, dar nu e. E tot un fel de război, pesemne. Dracu știe. Așa o fi fost dintotdeauna și așa o să fie în veci. Ne zgârcim la un pic de timp și de empatie, mai rău decât la bani.

  4. catalin

    Ba poate ca in transee, cind vezi cu ochii tai suferinta si stii ca oricind, chiar si miine, iti va veni rindul, acolo ii intelegi si pe ceilalti. Asa, in viata de zi cu zi ne putem izola in baloane roz de sticla, convinsi ca noua nu ni se poate intimpla nimic. Te uiti la altul ca sufera si te miri: „oare ce-i cu el??”

  5. n-a fost si un film cu subiectul asta?
    uf, am un lapsus…

    buna seara! 🙂

  6. Aoleu, io cu filmele stau mai prost. Nu-mi prea plac, n-am rabdare sa le vad pina la capat, nu stiu. Sa citesc o carte mai degraba am rabdare.

    Buna seara, scuze de intirziere, ceva treburi …

  7. cica a intirziat 7 minute… 🙂

  8. A, nu m-am uitat, eu acum am deschis dupa vreo 5-6 ore si-am zis ca poate-i mai demult. Nu-s chiar dependent de calculator. 🙂

  9. hai ca l-am gasit.
    au mutat actiunea in al doilea razboi mondial. si, bineinteles, o femeie ii imblinzeste…

    http://en.wikipedia.org/wiki/Silent_Night_%282002_film%29

  10. Daa, e clar de unde a pornit ideea filmului. Totusi, acolo pe front nu i-a imblinzit nimeni, si-au dat seama ca toti sint la fel. Poate ca umanitatea incepe atunci cind te pui in locul celuilalt; eu ma gindesc de multe ori daca mi-ar conveni sa fiu in locul celuilalt.

    Am citit odata un studiu destul de socant. Nu mai tin minte detaliile exact, stiu ca au investigat ce zone din creier sint activate la vederea unor imagini. Astfel, unele zone sint activate cind vedem poze ale unor persoane, alte zone sint activate cind vedem obiecte. Ghici ce zone sint activate cind vedem un vagabond sau un betiv care s-a pisat pe el? E urit tare in subconstient …

  11. Sal’tare! Chestia cu dezumanizarea adversarului e foarte veche. Cam la fel de veche cu noi. Si da, suntem o amestecatura de bun si rau si e imposibil sa renuntam cu totul la una, eventual doar sa schimbam proportiile.

  12. Hello! 🙂
    Dezumanizarea-i de cind lumea, dar tehnica moderna o face mult mai eficienta. Poti acum sa imprastii mii de pliante cu adversarul transformat in monstru, poti rula sute de ore de filme cu atrocitati comise chipurile de adversar, toata avalansa asta de informatii lasa urme acolo, in subconstient.

    Stiu ca sintem si buni si rai, dar chiar atit de usor sa trecem de la o extrema la alta? Asta ma pune pe ginduri.

  13. Intr-un fel pervers, mie imi place asta. Altfel am deveni unidimensionali si plictisitori. E drept ca de personaje interesante prefer sa ma lovesc doar in carti 😀

  14. Ti-ar placea, dar sa nu fii tu afectata. Pentru mine sa-i doresti moartea cuiva, sa rizi cu el peste citeva ore, apoi iar sa-i doresti moartea (cit se poate de serios) e greu de digerat. As prefera sa fiu plictisitor.

  15. edle

    Un An Nou bun si frumos, copii!

  16. Merci, la fel, tizo 🙂

    Catalin, pai se cheama ca sunt cam rea. Nu neaparat interesanta, n-am pretentii din astea. Iar chestia cu personajele plictisitoare e ca sunt cam ireale. Nu exista cineva doar bun (si sa nu-mi vii cu exemple gen Dalai Lama :P).

  17. Poate ca nu sintem nici buni, nici rai; ne comportam in functie de abilitatea de a ne pune in pielea celuilalt. Daca reusim, daca respectivul e ca noi, atunci sintem buni; daca nu e ca noi, putem fi rai fara sa ne dam seama.

    La multi ani tuturor!

  18. Angela

    „sa-i doresti moartea cuiva, sa rizi cu el peste citeva ore, apoi iar sa-i doresti moartea”, zici tu. Asta nu se întâmplă în condiții normale. Un război e altceva. Ce spui tu acolo ar fi o chestie personală și mă îndoiesc că John are ceva personal cu Fritz, sunt doar niște unelte de ucis din care, o clipă, răzbate omul care ar putea chiar să bea o bere cu celălalt, în alte împrejurări. Și care se ascunde apoi, fiindcă e ucis dacă nu ucide. Și nu e vorba nici de iubire, nici de ură. În viața normală e cam altfel. Poți ajunge de la ură la iubire sau invers, e o cazuistică bogată în sensul ăsta. Uneori la limita patologicului, dar nu neapărat.

  19. Junghiul

    La mulți ani!

  20. In conditii normale e important ca John sa se opreasca un moment din iuresul vietii, sa se uite putin, si sa-si dea seama ca si Fritz e la fel ca el. Daca o face, n-ar dori sa-i faca rau niciodata lui Fritz. Daca nu, il arunca la gunoi. Nu-i iubire sau ura, e intelegere sau nepasare. Ne plac oamenii care sint ca noi, si nu ne pasa de cei pe care ii percepem ca fiind diferiti.

    Muzica totusi nu pune nimeni? 😦

  21. Angela

    Nu cred că ne plac oamenii care sunt ca noi și că nu ne pasă de cei pe care îi percepem ca fiind diferiți. Am o groază de exemple contrare – dovada, dovada! dar mai am o prăjitură ratată, cred, că nu m-am încumetat s-o tai, dar după scepticismul cu care o privește tata…, o durere infernală la vertebrele alea tasate și o bucătărie vraiște. Așa că n-o să le înșir acum, exemplele alea. Mi-e somn de mor, probabil o să adorm, noroc cu cățelul care latră ca un apucat la artificii, așa că mă voi trezi să văd cum trece anul.

  22. E, cum o fost? O trecut cu zama de varza? 😀

  23. Ei, Angela, singura prajitura ratata e aia pe care o cumperi de la supermarket.

  24. Angela

    La mulți ani! Ba am un talent deosebit la rateuri culinare, când e vorba de prăjituri. În primul rând, bucătăria și eu arătăm ca după zugrăvit, Și apoi preparatul se arde sau se pleoștește, dacă-s foi, se rup, dacă-i cremă, se taie, și tot așa. Orice chestie nasoală posibilă se întâmplă cu prăjiturile mele. Nu știu de ce insist. După cum prevăzusem, am adormit devreme și m-am sculat în toane mai bune decât credeam, e liniște și pace, consătenii mei cine știe ce-or face prin casele lor. Să fim sănătoși și să mai avem și câte o bucurie, din când în când. Tu ce faci?

  25. Insisti pentru ca poti 🙂 , iar prajitura facuta de tine, chiar si arsa sau pleostita, e mult mai gustoasa decit aia cumparata. Ca sa nu mai zic ca e mai sanatoasa.

    Si eu am adormit devreme, ca n-am avut cu cine petrece 😦 Vad poate ma duc pe coclauri azi.

    Da, linistea aceea dintr-un sat … Cind aveam cum sa evadez din oras, linistea de la tara mi se parea ireala, din alta lume. Asa de ciudat ma simteam cind, obisnuit cu zgomotul permanent al vietii, dintr-o data totul se oprea? Doar din cind in cind vreun cocos sau alt animalut, dar astea nu le puteam numi zgomote.

  26. Junghiul

    Eu cred că liniștea de la țară nu e lipsită de viață . Poate că nu mai știm să o citim
    La mulți ani!

  27. Angela

    Tocmai, că e viață adevărată, chiar dacă – sau pentru că – nu face tărăboi. Dar știi că undeva, la a treia casă, rumegă văcuțele de la care am primit chiar și azi dimineață laptele proaspăt, că iepurele azilant la noi în șură ronțăie ceva pe acolo înainte să fie extrădat (trebuie să-mi întreb vecinii, să văd de la care o fi evadat), că găinile lui Laczi, vecinul din dreapta, cotcodăcesc ca într-o zi obișnuită. E atâta normalitate aici, că, deși a trecut deja un an de când am venit, încă mă simt într-un fel de poveste.

  28. In ce limba o fi cintind? 🙂

  29. Si, ceva mincaruri bune o papat cineva?

  30. Angela

    De păpat, am păpat, necazu-i că se cam termină proviziile și iar trebuie să mă-ntorc la cratiță. Ai mei halesc ca lăcustele.

  31. edle

    La multi ani!

    De unde dracu’ sa iau zeama de varza? 🙄

    Eu am comandat prajitura, nu m-am riscat. Da’ m-am bagat la creveti si homari. Chestii de alea de-ti plac tie, Cata.

  32. Junghiul

    Să nu mai aud de mâncare!

  33. Eu am riscat sa fac o prajitura complicata, niste mere fierte si deasupra smintina. Chiar, daca ar avea cineva fler, ar da lovitura cu dulciuri „sanatoase”: fara zahar, fara tone de faina, fara margarina …

  34. Hai ca-ncerc si eu creveti sau homari. 😀 M-oi lega la ochi, i-oi marunti si-oi adauga o tona de mujdei, nu stiu exact cum o sa fac, da’ o sa-ncerc. Adevaru-i ca-s cam sperios din fire, cind ii vad asa, teposi, brr … Ceva sfaturi aveti, cu ce sa incep? Si cum se maninca? Imi aduc aminte, demult, am luat masa cu niste englezi, si s-o adus la masa mamaliga. Era si piine, bineinteles. Si unde nu iau englezii cu cutitul mamaliga, o intind pe piine, si apoi incep s-o manince. O fi crezut ca-i nu stiu ce crema pretentioasa. 😆 Eu, tinindu-ma cu mina de burta: „e buna?” Ei: „e delicioasa!” 😛

    Na, Junghiule, eu am mincat putin ca am mai fost si prin munti. Cu burduhanu’ plin ar fi fost mai greu 😆

  35. Ei, Angela, asa-i ca o fost buna si prajitura? Fuse si se duse. 😆

    Vad ca s-o legalizat marijuana intr-un stat american. Mi-ar placea si mie, daca as gasi organica 😀
    http://www.latimes.com/nation/la-na-0102-colorado-pot-20140102,0,7795185.story

    Ca sa inserati imagini, nu merge direct. Ori va fac conturi de admini/autori/ce-dracu-or-mai-fi-alea, ori puneti linkul si-l inserez eu. Daca scrieti cu img src sterge tot, si n-am control eu.

  36. Bunicul meu, care ar fi cistigat detasat campionatul mondial de baut, spunea ca mahmureala trece cu bere, nu cu zeama de varza. Da’ sa bei asa, vreo 3-4 halbe.

    A trait 85 de ani. Sanatos tun. Ce-i drept, la cit alcool avea in singe, ar fi fost imposibil pentru virusi sau bacterii sa reziste intr-un asa mediu toxic. 😀

  37. edle

    Merg si cu usturoi, Catalin. (Crevetii. Homarul ar fi pacat, are un gust mult prea mult ca sa fie „contaminat”.) Ai un gratar? Asa e cel mai simplu. Arunci cativa pe gratar, in 5 minute-s gata. Sau cu un pic de ulei de masline, in tigaie. Tot cateva minute dureaza.

    Eu la dulciuri nu ma mai bag de mult. Nu mai am rabdare. 🙄

  38. edle

    Apropo de mahmureala, imi explica odata un neamt, pe un ton foarte serios, ca stie el o metoda foarte buna. La prima ora a diminetii, un pahar mare de vodka. Si nu mai ai treaba toata ziua. A zis ca a invatat asta de la un rus. 😆

    I-am spus ca are dreptate, dupa un pahar de 200 ml de vodka esti beat mort, cum dracu’ sa te mai doara una, alta! 😀

  39. catalin

    Cu ani in urma, cind eu aveam 5 ani, m-au luat ai mei la bunici. Si i-au adus cadou lui bunicu o sticla de coniac de vreo juma’ de kil. I-a placut tare mult, de-aia a baut-o incet, in 10 minute, dupa care s-a dus prin sat sa-si ia ceva de baut, ca i se facuse sete. Asta inseamna sa impingi limitele umane, un om obisnuit ar fi ajuns la spital dupa jumatate de litru de coniac baut ca apa. 😀

  40. edle

    Avea antrenament omul, nu gluma. 😀

  41. Radu P.

    Eu cred ca in esenta lui, omul este rau si dusmanos, agresiv si egoist si cu o inclinatie nativa pentru razboi.

    Educatia si nivelul de constiinta face diferenta, puterea de a privi peste ograda proprie, cum zicea Liiceanu, il face pe om mai bun si altruist.

    Chestia cu armistitiul de Craciun e o picatura de luciditate intr-o mare de dusmanie.

    Eu mi-am pus problema de multe ori, mai ales in timpul armatei si in anii de dupa, ce as face daca m-ar mobiliza astia si ar vrea sa ma duca intr-un razboi, si raspunsul a fost ca m-as fi ascuns si in gaura de sarpe, dar la razboi nu m-as fi dus.
    Si cred ca asa ar fi trebuit sa faca toti oamenii. Neavand carne de tun, s-ar fi razboit politicienii singuri. Vadim Tudor contra Gábor Vona, președintele mișcării Jobbik.

  42. catalin

    Da, cam asa cred si eu. Omul e rau si singurul lucru care il impiedica sa raneasca alt om e gindul ca ar putea fi in locul lui. Daca posibilitatea asta e anulata, omul se transforma intr-o fiara.

    Din pacate, Radule, una din legile razboiului e sa-i impusti pe soldatii care refuza sa lupte. Asa ca, ori alegi o moarte posibila daca mergi inainte si lupti, ori o moarte sigura daca dezertezi. Nu mai tin minte exact, dar numai in batalia de la Stalingrad NKVD-ul a executat vreo 15.000 de soldati rusi. In plus (nu stiu daca intr-adevar s-a aplicat asta), familiile dezertorilor din Armata Rosie urmau sa fie arestate sau deportate in nordul Siberiei.

  43. catalin

    Experimentul inchisorii de la Stanford e un studiu fundamental, care nu va mai putea fi repetat vreodata. 24 de studenti declarati normali din punct de vedere psihologic au fost impartiti ALEATORIU in gardieni si prizonieri, si au inceput sa-si joace rolurile. Experimentul trebuia sa dureze 2 saptamini, insa a fost intrerupt dupa 6 zile. Ce s-a intimplat e socant: „gardienii” au devenit violenti si sadici, iar „detinutii” au ajuns la marginea nebuniei. Din peste 50 de oameni care supervizau experimentul, doar unul singur a avut taria sa-si dea seama ca ceea ce se intimpla e gresit.

    Concluzia a fost ca, in anumite situatii, cind nu exista nici un fel de raspundere si cind victimele nu pot riposta, intotdeauna intervine dezumanizarea. Cei intr-o pozitie superioara ii vor privi pe ceilalti drept suboameni. Astfel, ce am vazut la Abu Ghraib – prizonieri dezbracati, arsi cu tigara, legati cu sirme la curent etc – sint lucruri absolut normale.

    Daca aveti curajul, cartea care descrie experimentul se cheama „Efectul Lucifer”. Una din cele mai sumbre carti care au fost scrise. Groaznica, dureroasa. Dupa ce o citesti, nu vei mai fi niciodata cel care erai inainte.

  44. Radu P.

    Cataline, nu-ti trebuie prea multe studii ca sa iti dai seama ca suntem totusi niste animale, putin mai evoluate. Evolutia tocmai asta inseamna, ca unii dintre noi isi asculta mai mult constiinta, ceilalti insa raman tributari instinctelor.

    Eu insa cred cu tarie in capacitatea omenirii de a evolua, istoria demonstreaza asta, si observ ca parca fenomenul s-a accelerat in ultimul timp, chestie care imi da un soi de optimism moderat.

  45. junghiul

    Daca vrei te invat eu cum sa faci sa- ti placa crevetii.Hei! Am invatat-o pe fie-mea.

  46. junghiul

    O experienta interesanta am trait eu in dec. 1989. Eram soldat si m-au dus in Arad, orasul meu.Eram in lantul din fata primariei si il aveam pe tatal si pe mama in fata mea, de cealalta parte

  47. junghiul

    Dar dupa Pitesti, orice comentariu pe tema asta ar fi de prisos, nu credeti?

  48. junghiul

    Fara usturoi la homar, e clar. Nu-ti recomand homarul in faza asta. In plus , ca sa-l gatesti… Mai bine lasa!

  49. catalin

    Pitestiul e altceva, e proba ca nu exista sfinti. Nu poti sa nu te gindesti ce s-ar fi intimplat daca Isus ar fi trecut prin Pitesti…

    Nu stiu, Radu, nu stiu daca sint motive de optimism. Parca sintem din ce in ce mai izolati in baloanele noastre de sticla, purtind totdeauna ochelari negri care filtreaza tot ce nu dorim sa vedem. Soldatii aia, din 1914, daca nu s-ar fi auzit unii pe altii cintind colinde, s-ar fi impuscat in continuare.

  50. catalin

    Junghiule, sigur, daca ai chef… Dar stii ceva, nu vrei sa scrii un articol? Te-am admirat intotdeauna cind vorbeai cu atita pasiune despre mincare, e pacat sa se piarda totul in niste comentarii la un articol urit si trist.

    La mine cu crevetii problema e in cap, nu-s obisnuit cu ei, numai cind ii vad imi vine sa fug. Da, si-mi trece foamea 🙂

  51. edle

    Ah, bun, atunci numai asta tre’ sa mananci! 🙂

  52. catalin

    Valeu, numai cind ii vad (ca m-am uitat pe google), ma ia cu frica! Niste creveti care arata asa, cit de cit comestibili, nu aveti?

  53. Angela

    Sper că n-a început anul creveților. Tocmai am avut primul contact cu ei. Pe fiu-meu l-a apucat să gătească așa ceva pentru o petrecere cu prietenii. M-a întrebat dacă-s dispusă să-l ajut la curățatul lor. Desigur, eu, mama absolută, gata întotdeauna să-și sprijine odrasla, am zis că da și m-am apucat să mă documentez în legătură cu procedura. Când am văzut cum începe – se smulge capul dihăniei, apoi piciorușele etc, am declarat că eu nu voi face niciodată una ca asta. I-a cumpărat gata curățați, lașul, pentru că nici el n-a fost dispus să se dea la o astfel de atrocitate.

  54. catalin

    Eu nu stiu cum s-a bagat Dana atunci la asa atit de complicat. 😀 Mai, si cind ii vezi pe toti asa, gelatinosi …

  55. catalin

    In rest, voi bine, sanatosi?

    Eu chiar m-am timpit. M-am apucat sa fac jumping jacks pina mi-am futut calciiul. Acu’ merg schiop. Asta ieri, sa vad ce-oi mai face azi. Of, batrinete …

  56. Angela

    Lasă, că-i bine. Asta-i tâmpire sănătoasă.

  57. catalin

    Era in plan o chestie mai dificila, cu pante abrupte, zapada de 2 metri si miini imbratisind cu grija piatra, dar o fost frig tare si in plus riscul de avalansa e extrem. De-aia am stat cumintel si mi-am belit doar calciiul.

  58. edle

    Ce-i aia, catalin? Jumping jacks?

  59. edle

    Nu-s gelatinosi, omule, de unde-ai mai scos-o si pe asta? 😆

    Angela, crevetii se gatesc, in general, intregi si se desfac in farfurie, cu mana sau cu furculita si cutitul, pentru cine se pricepe. Asa ca e treaba musafirilor, sa se descurce! 🙂

  60. catalin

    Jumping jacks is un fel de sarituri la care dai din miini. Destul de intense.

    Dana, nu pui tu poze cu ce-s crevetii? Eu am cautat, da, si am vazut o chestie gelatinoasa si destul de greu de curatat. Poate e o neintelegere pe undeva.

  61. edle

    Iote, perpeliti pe gratar. 😀

  62. edle

    Uite, de astia am mancat in Caraibe. Coconut shrimps. Deliciosi. Si se gatesc fara… era sa zic coaja, in fine, intelegeti voi, desfacuti, daca nu suportati piciorusele. 🙂

    http://www.delish.com/_mobile/recipes/cooking-recipes/martha-stewart-shrimp-dishes#slide-1

  63. catalin

    Eu aici am vazut cum se curata, dupa ce mi-a zis Angela. Îîîîîîîîî … apetisanti 🙂

    http://bit.ly/1gzX5pw

  64. edle

    Yummy. Mie cel mai mult imi plac asa, cruzi. 😀

  65. catalin

    Doamne fereste, cine stie ce mai maninci tu! Cine m-o pus sa promit? 😥 Cine?

    Adevaru-i ca, daca-i suporti asa cruzi sau cit mai putin preparati, tre’ sa fie tare sanatosi. Omega 3 de calitate.

  66. edle

    Pai, cam de astea imi place sa mananc. Nici nu prea stiu sa gatesc altceva. Cu bucataria romaneasca sunt paralela. 🙄

    A, somonul tot asa imi place, crud. Altfel, nu.

  67. catalin

    Si cum te-ai obisnuit? O fi fost dragoste la prima vedere sau … foame? 😀

  68. edle

    Cum m-am obisnuit sa mananc peste crud? Am incercat intr-o buna zi, ca tot auzeam ba pe unul, ba pe altul, ca ce bun, ce deliciu si, da, mi-a placut la nebunie. Din prima.

    Iar cu „cacaturile de pe fundul marii” am inceput demult, acum vreo 10 ani. Midiile nu mi-au placut initial, in rest, nicio obiectie.

  69. catalin

    Pentru cei carora li se cere o parola sa comenteze: e de la wordpress, sa previna clonarea. Adica cineva, chiar daca va stie adresa de email, nu poate comenta in numele vostru pe wordpress. Parolele pierdute se recupereaza usor: dati „lost password”, puneti adresa de email, si veti primi prin email un link unde puteti pune o parola noua. Si gata! Asta daca vreti si gravatare, ca daca nu, puneti orice adresa de email.

  70. catalin

    Bravo tie, Dana, ce inseamna sa n-ai prejudecati! Sper insa ca n-am zis eu de „cacaturi de pe fundul marii”.

    Apropo, stiati ca exista o legatura puternica intre omega 3 si depresie? Soarecii de laborator, daca nu mai primesc omega 3, in doar o saptamina devin nelinistiti, nu mai invata lucruri noi si se panicheaza in situatii mai dificile. Si pe oameni au fost facute citeva studii, destul de mici, dar cu rezultate clare. Na, studii mai mari nu se pot face ca omega 3 nu poate fi patentat, deci e mai greu de obtinut finantare.

  71. edle

    Ah, nu tu, Seva. 😆

  72. catalin

    Aha, ma miram. Ca eu ii iubesc pe toti care papa altceva decit mine – asa sper sa gasesc eu ce-mi place mai ieftin: „Esti vegetarian? Vai, cita vointa ti-a trebuit, o sa traiesti o mie de ani, e foarte sanatos ce faci! De-as putea si eu, dar nu pot …” 😆

    Dana, tu esti cu dieta paleo cumva? Sau poate te-ai bagat direct pe keto?

  73. Jasmine

    La multi ani! 🙂

  74. catalin

    Vai, Jasmine, nu pot sa cred! Cum ai aflat? Ce ma bucur!

    La multi ani frumosi si tie! 🙂

  75. edle

    La multi ani, j!

    Habar n-am ce-s alea, catalin. Ah, parca morringain zicea ceva de keto, dar de aialalta n-am auzit chiar nimic. Nu, nu tin nicio dieta, mananc paste si dulciuri cam in fiecare zi.

  76. edle

    Am vazut un film foarte misto in seara asta. Midnight in paris.

  77. catalin

    A, tu esti una din cei norocosi, papi orice si nu se vede. 🙂 Spun unii insa ca glutenul ar cam fi o problema. Am avut un coleg, pilot de vinatoare, si-a descoperit la 25-26 de ani nenumarate alergii: la gluten, la lactate, la ierburi, la somon, la ORICE. Eu rideam de el, „bine ca nu esti alergic la fete!”. Practic omul nu poate minca nimic. Un doctor i-a spus ca probabil a avut o intoleranta la gluten din nastere, care ignorata s-a amplificat si a declansat o reactie in lant.

    Am mai schimbat tema pe aici, parca la asta se vad literele mai bine. Daca nu va place, spuneti (sau, mai bine, o schimbati voi).

    O sa caut filmul, sa vad, multumesc. Ultima data tin minte ca mi-a recomandat Andreea ceva, l-am gasit, l-am copiat, dar nu l-am vazut. Am uitat. 😦

  78. hm…
    ba eu cred că războiul e uneori inevitabil. e în firea omului (în special în cea a omului-mascul) şi probabil că nu se poate fără.
    e adevărat că prezentul ne oferă perspective inedite asupra subiectului, dar eu nu cred că – bărbat fiind – acum vreo 70 de ani, ai fi rupt-o la fugă, să te ascunzi într-o fîneaţă, dacă ţi-ar fi fost ţara invadată de soldaţi.

    e una din acele situaţii în care nu poţi spune: „eu, niciodată…”
    contextul te tîrăşte după el cu forţa unui tsunami. e de ajuns un amănunt şi te trezeşti strîngînd din dinţi şi îmbarcat pe o corabie pe care nu credeai că o să navighezi vreodată.

  79. Radu P.

    ohohoo, si inca cum as fi fugit! nu atat de frica ca as putea fi omorat eu, ci de cosmarul pe care l-as fi trait daca as fi omorat eu pe cineva!

    catalin-costelus, io zic ca e momentul sa-i lasi pe ceilalti in pace si sa nu-i mai starnesti. Nu de alta, dar chiar nu inteleg care e scopul lamentarilor.

    risti sa-ti compromiti si blogul asta.

  80. 😆
    ce verde eşti…

  81. catalin

    Da, Radu, ai dreptate. Sint suparat ca, prin mijloace normale, eu nu am cum sa accesez acel blog (asta voi nu puteti vedea, dar eu nu pot nici macar sa citesc). Mi se pare aberant, ca si cum mi s-ar interzice accesul la niste amintiri … cindva a fost tare frumos acolo.

  82. Radu P.

    Catalin, cei care te-au respectat au venit si aici sa comenteze, cei care te-au umilit mereu sunt tot acolo.

    Deci, ce mai cauti acolo?
    Amintiri? Pai, majoritatea sunt neplacute!

  83. catalin

    Nu, Radu, majoritatea amintirilor de acolo sint placute. A fost frumos, mai demult, cind oamenii erau mai putin incrincenati si zimbeau mai des. Dar sa lasam… incerc sa ma abtin.

    Radu, tu nu vrei sa-ti recuperezi parola de la cont? Sau iti place poza asta, verzuie? 🙂

  84. da, da, şi eu am obiceiul ăsta straşnic: dacă într-o anumită situaţie am primit 15 pumni şi un pupic, rezultatul e o amintire plăcută. 😆

  85. cătălin, pliz, ajută-mă cu „andreeaandreea” ăla, că nu vreau să fiu dublă! 🙂

  86. catalin

    Sper ca s-a rezolvat, tu ai scris de doua ori numele. De siguranta. 🙂

  87. catalin

    Si da, Radule, sa nu crezi ca n-am observat cum unii oameni n-au vrut sa ma lase singur 🙂 . Va multumesc tare tare mult!

    Ei, Andreea, multi pumni i-am primit rizind, ca n-au durut. Mai pe urma nu-mi explic ce s-a intimplat. 😦

  88. catalin

    O, ce veste minunata: 4 ani cu executare pentru Nastase. Asteptam o noua sinucidere?

  89. Eva

    Ahahahahaaha L’amour

  90. andreea

    tu de ce rizi? nu vezi ca e grav? 🙄

  91. andreea

    l-au facut harcea-parcea femeile pe bietul baiat…

  92. catalin

    … pina s-a invatat sa vorbeasca cum trebuie. 😀

  93. andreea

    filmuletul e total nerealist. la mine, tocmai, daca vine unul si-mi spune „am bani”, ii crap capul, il jupoi si-i dau si foc.

  94. catalin

    eu n-am bani. 🙂

  95. Eva

    E coloana sonora a unui film f bun http://www.imdb.com/title/tt0485241/?ref_=nv_sr_1
    Ar merge vazut asa intr-o duminica.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s